În depozit
Am citit Cel mai bogat om din Babilon în Cretacicul timpuriu, prin 2014 înainte de a deveni fericita posesoare a unei case și a unui credit ipotecar. V-am și povestit despre el atât într-o postare de carte cât și în una ulterioară.
Cum spuneam între timp am luat un credit și am migrat spre terenurile mai verzi ale lui Dave Ramsey în încercarea de a reuși să scap de el, adică de credit.
Nu am fost niciodată adepta ideii că Banii nu aduc fericirea, pentru că nici lipsa lor nu o garantează, în plus nu cred că voi surprinde pe cineva zicând asta mie îmi plac teribil banii.
Unul din motivele pentru care îmi plac este că dacă îi folosești inteligent sunt cheia ta spre libertate. Una din cele mai vii fantezii ale mele implică o dimineață rece de noiembrie, cu un vânt năpraznic și ploaie, eventual o dimineață de luni, în care eu pot sta la căldură bând ciocolată caldă și citind o carte bună pentru că nu trebuie să ies din casă pentru a-mi câștiga banii.
Știu una din căile atingerii acestui deziderat era să mă mărit bine dar contractul de căsătorie vine cu tot felul de clauze scrise cu litere mărunte sau mai rău nescrise dar subînțelese din legea și obiceiurile locului așa că nu mi s-a părut o idee strălucită.
După ce am ajuns la capătul tunelului de credit, adică l-am plătit în numai 8 ani față de cei 30 pe care fusese contractat, ( Slavă Mie!) obișnuita m-a făcut ca în continuare să nu scot din cont tot ce intra și la un moment dat a trebuit să decid ce fac cu banii ăia știut fiind că un cont la vedere nu aduce nimic posesorului.
Exista posibilitatea investirii dar încă nu mă descurc așa de bine în domeniu să mă apuc de una singură de tranzacționat, printre alte motive.
Exista posibilitatea achiziționării încă a unei unități locative și a închirierii însă nu aveam suficienți bani să cumpăr fără credit iar închirierea deși pare simplă la prima vedere vine din nou cu niște clauze subînțelese pentru care eu nu mă simt pregătită. Mi s-a părut aiurea să iau un credit pentru a cumpăra un apartament pe care de regulă trebuie să îl și mobilezi cât de cât să îl poți închiria, apoi din chirie să plătesc rata și impozit pe proprietate și pe venitul din chirie și la final să rămân cu un bun pe care și cea mai conștiincioasă folosire îl va deprecia pentru că e în firea lucrurilor.
Sigur asta mi-ar fi adus la final un venit mai mare, de exemplu în cei 9 ani de când îl am apartamentul meu s-ar vinde cam cu 150% mai bine decât l-am cumpărat dar prea mare bătaie de cap pentru mine.
Așa că am rămas la una din cele mai comode variante, depozitul bancar. Știu dobânda e mai mică decât inflația dar e mai bună decât nimic și cam asta ar fi produs banii mei dacă încă mai erau în contul curent să mă decid ce vreau să fac. Impozitul este automat reținut de bancă fără să mai am eu conversații cu ANAF-ul și dacă peste un an sau trei decid totuși că un al doilea apartament mi-ar pica mai bine, banii vor fi acolo, cu un ceva în plus atât din alte depuneri cât și din dobândă, pentru că o dată scoți din contul curent ei au încetat să mai existe în planurile mele de cheltuieli.
Nu este singura variantă pe care o folosesc dar e una dintre ele și conform calculelor de pe conso.ro într-un an îmi vor asigura un venit minim cu care aș putea trăi decent o lună. Dacă nu mă lovește inspirația între timp să fac altceva cu ei și păstrez ritmul în vreo 10 ani aș putea să îmi trăiesc pe bune fantezia aia cu statul acasă în noiembrie fără să depun un efort ieșit din comun.
Voi ce vrăji mai faceți cu finanțele?
Jurnal de ianuarie -săptămâna 3
Pentru că am fost trasă de mânecă de frate-miu, cu delicatețea caracteristică de era să rămân fără mână, că nu am prestat săptămâna trecută am zis să recuperez azi. I-am zis jurnal că în momentul de față nu găsesc mari motive de bucurie prin casă.
- Locușorul meu confortabil . Titlul se dispută între canapea care beneficiază de un televizor și bradul de Crăciun (dap trăiește și luminează) și pat care beneficiază de alt televizor. Nici unul nu e grozav de confortabil dar nu din vina lor.Tot citesc pe net cum femeile reușesc să preia controlul Universului și dacă sunt bolnave și mă gândesc că eu probabil sunt totuși bărbat pentru că orice virusel, prezentul se numește Văsălie citit cu accent de Maramureș, mă scoate din circulație.
- Proiectul creativ. Am reușit să scriu și săptămâna asta deci sunt șanse ca în 2025 să îmi citiți cartea viitoare, dacă mă pot mobiliza suficient să caut și editură, dacă nu să știți că ea va exista și va fi citită numai de mari inițiați la lumină de lumânări.
- Tratația săptămânii. Am făcut o supă cremă de broccoli în principal ca să îmi testez noul blender. A ieșit bună din câte îmi amintesc după care papilele mele gustative au pierdut lupta cu medicamentele și nu m-a mai interesat. Inclusiv frumusețea din poza alăturată a fost mâncată pe principiul dacă tot e pe masă, nu pentru vreo bucurie gustativă.
4. Plante. Nu că ar fi fost intenția mea dar cred că iar m-am ales cu niște ghimbir care a bienvoit să încolțească în bucătărie. Desigur sub rezerva faptului că va rezista până când pe mine nu mă vor mai durea mușchii ca să mă pot mobiliza să îl plantez în ghiveci.
5. Lumini și luminițe v-am zis deja că bradul is alive și cred că deja se întreabă care e rostul lui în univers.
6. Grija de sine. S-a manifestat prin ingerarea activă a unor ceaiuri cu adevărat oribile, ajutate mult de miere și lămâie, aburi cu cimbru și eucalipt și o gamă diversă de pastile mare parte pe bază de plante.
7.Rugăciune.Meditație. Jurnal. S-a ascultat pe repeat uneori chiar mormăit pe nas, că așa se poate vorbi, când se poate, mantra lui Budha medical. De asemenea în moduri de nereptat pentru urechi sensibile au fost pomeniți mai mulți zei și o serie de sfinți.
Om vedea cum mă bucur și de săptămâna a patra în care intru vădit lovită de soartă și așteptând musafiri.
FOMO vs JOMO
Mi-am procurat zilele astea ceva cărți despre minimalism și slow living, pe care logic nu știu când o să apuc să le citesc, însă fie și numai ideea că ele există mă face să mă simt mai bine. Știu că în orice moment voi atinge un punct atât de jos încât nu voi mai avea energia să fac nimic e suficient să întind mâna spre una din cărțile alea, să îmi fac o cafea și să încep să urc.
Pe undeva în căutarea lor m-am întâlnit cu ceva meme despre FOMO și evident geamăna ei JOMO.
FOMO – the fear of missing out este fără îndoială una din cele mai perverse maladii ale vremii noastre. Nu știu dacă vina în apariția ei aparține exclusiv media și site-urilor de socializare, sincer nu îmi amintesc să fi avut ceva înainte de Hi5, Netlogul vechi și apoi invazia FB, VK, Insta și ce o mai fi pe lumea asta.
Odată cu ele am fost bombardați cu informații și mai ales imagini alese evident din cele mai bune momente ale vieții mai mult sau mai puțin cunoscuților noștri. Ca atare lumea întreagă, cu excepția mea, părea să fie veșnic în vacanță sau la petreceri sau distrându-se teribil, toți aveau case perfecte și relații perfecte, nimeni nu mai avea o zi cu un coș apărut in mijlocul frunții sau cu părul stând aiurea.
Și brusc am început să cred că pierd lucruri și să intru în panică pentru că niciodată nu avea să fie suficient timp să le fac, văd, încerc pe toate și evident viața mea ar fi fost absolut minunată dacă aș fi reușit totuși. Inutil să precizez că pe măsură ce senzația că pierd ocazii devenea mai puternică și depresia în care mă cufundam se întărea.
Dacă nu ești genul activ care participă la toate, care se distrează până la limită și dincolo de ea, care a văzut și făcut și încercat tot evident ești un ratat.
Nu știu dacă JOMO – the joy of missing out a apărut a nivelul umanității concomitent cu FOMO, sper că da, sper că au existat multe persoane suficient de inteligente să își dea seama din prima cum stă treaba.
Mie mi-a luat timp și muuuuultă introspecție să descopăr că participând la 100 de mii de lucruri nu eram mai fericită și nu din cauză că îmi făceam griji pentru cele un milion de chestii pe care le ratam, deși desigur conta și asta.
Eram nefericită pentru că lucrurile la care participam nu mi se potriveau, erau despre ce crede majoritatea că înseamnă să te distrezi nu despre ce cred eu. Câte fotografii ați văzut cu oameni ciocnind căni de ceai și apoi citind pe rupte fiecare din cartea lui în deplină tăcere?
Social asta nu este acceptată drept distracție deși eu nu îmi pot imagina nimic mai grozav.
Azi este vineri, am venit de la lucru, m-am instalat pe canapea cu o cafea și o păturică pufoasă și plănuiesc să atac nemilos o carte, poate o și termin în seara asta. După ani de la apariția FOMO chiar și acum foarte puțini oameni vor înțelege sau admite că asta e distractiv. Fluxul de FB va fi din nou inundat cu oameni îmbrăcați la modă, ciocnind pahare cu cocktailuri colorate și bucurându-se de week-end.
Pe vremuri asta mi-ar fi declanșat o criză de FOMO, m-aș fi îmbrăcat, aș fi sunat câțiva prieteni și in două ore am fi fost într-un bar de unde am fi plecat în club și apoi aș fi ajuns înapoi acasă spre dimineață cu o restanță de somn uriașă, cu urechile și gâtul praf și cu ficatul aproape viu.
Acum sunt în plin JOMO, mă înfășor mai bine în pătura mea, poate caut și un șemineu cu foc de lemne pe youtube și mă întorc la cartea mea.
Dacă pentru tine distracția chiar înseamnă un bar ultraaglomerat cu muzică prea tare care poate nici nu îți place și băuturi colorate și tari, atunci fără îndoială urmează-ți calea. Dar dacă nu ești sigur, stai un pic de vorbă cu tine și vezi dacă nu cumva toată suferința asta că pierzi chestii esențiale ți-e indusă de site ul de socializare pe care te învârți.
Că tot suntem în începutul unui an megaelectoral :FOMO sau JOMO ce votați?
Tot blog de fete- continuarea
În respectarea cuvântului pe care m l-am propus pentru 2024: reconectare, încerc să scriu cel puțin de două ori pe săptămână pe blog. Dacă excludem o mână de oameni, cu care oricum discut aceleași lucruri, cei care îmi citesc blogul nu mă cunosc.
Blogul meu funcționează ca un jurnal, al cărui scop este să te facă să vorbești tu cu tine și încă mai bine: să te asculți, diferența este că în loc să fie închis cu cheie și parolă este public.
Întotdeauna am crezut că lucrurile pe care nu ți le poți asuma spunându-le în piața mare mai bine nu le spui niciodată pentru că orice te împiedică să le recunoști public (teamă, rușine etc) la un moment dat te va mușca oricum de fund, cel mai probabil când îți pică mai rău.
Să revenim. Așa cum spuneam Reconectare înseamnă și reconectarea cu mine, să mă ascult, nu numai să îmi ascult gândurile ci să îmi ascult corpul. Nu știu cum stă treaba la voi dar al meu are multe de spus. De exemplu cum iau un kilogram în plus cum mă dăruiește cu o durere de genunchi când urc scările de imediat mă convinge să revin la greutate redusă.
În ultima vreme îmi tot spunea că nu îi place cum îmi tratez pielea în general, prea mult chestii al căror nume nu numai că nu știu ce înseamnă dar nici nu sunt în stare să le pronunț. Ca efect părul a început să cadă vertiginos iar pielea, toată pielea a început să prezinte erupții și leziuni. Am început aici să spun ce s-a schimbat în produsele mele cosmetice, urmează ce n-am apucat să spun.
Unul din lucrurile la care nu am renunțat nici pe vremea când eram săracă a fost parfumul. Iubesc parfumul. În replică unul din lucrurile pe care a trebuit să le învăț acum când mi le permit fără limită a fost că lucrurile parfumate nu sunt musai cel mai bun lucru pentru tine.
Am păstrat apa de parfum și mi-am făcut ulei parfumat dar au dispărut cremele, loțiunile, gelurile de duș și șampoanele care mă lăsau mirosind a caprifoi (miros folosit exemplificativ nu în sensul că fix ăla îmi făcea rău).
În această perioadă de austeritate chimică am descoperit că poți folosi uleiurile muuuult mai complex decât credeai și într-o seară de plimbări pe Facebook am descoperit încă o marcă pe care o păstrez în categoria achiziții de top 2023.
Așa că în locul șampoanelor mele parfumate au apărut săpunuri lichide, nu am avut curaj să îmi iau încă săpun solid pentru păr, balsamuri simple și în locul gelurilor de duș gemene cu parfumul săpunuri cu mirosul de pe vremuri.
Când săpunul are 6 ingrediente și le știu pe toate eu mă declar mulțumită de simplificare.
Dacă a ajuns până aici frate-miu iar o să facă mișto de săpunul meu lichid cu petrol de la Cheia dar el nu a fost crescut la țară de o bunică pentru care gazul ( dap tot din petrol) era rezolvarea tuturor problemelor de pe lume mai ales a celor legate de păr, în plus ca să fie treaba sigură mi-am luat și cu ricin .
Al doilea motiv pentru care mi-am luat toate produsele astea este desigur bunică-mea, sigur ea nu punea ulei de palmier și de cocos în săpun dar untură punea din greu și sodă la fel, e drept ea punea hidroxid de sodiu care se regăsește în săpunurile solide, alea pe care nu am avut curaj să le iau încă pentru păr, eu am luat varianta cu hidroxid de potasiu ca să fie lichid dar e săpunul bunică-mii așa cum îl țin minte din copilărie.
Voi la ce ați renunțat ultima vreme în produsele de îngrijire și ce ați adăugat?
PS Nu Tu, Vova, oricum habar nu ai ce gel de duș ai!
Bucurii de ianuarie -săptămâna 1
Dacă distinsul meu frate nu se mobiliza în acest sens cred că lenea care mi-a fost fără îndoială transmisă pe cale genetică m-ar fi convins să nu scriu dar dacă el poate normal pot și eu. Precizez că nu mai știu care sunt rubricile inițiale de la Irina, eu am copiat de la frate-miu.
- Locușorul meu confortabil este și va rămâne și săptămâna asta locul de citit de sub brad, așa sunt eu mai ciudată și ies la citit în sufragerie pe niște multe perne și lângă brad, cică îndreaptă coloana pe care oricum mi-o distrug la muncă pentru că mobilierul de birou standard nu e gândit pentru ființe eterice și delicate (a se citi de mică înălțime)
- Proiect creativ. A dat Dumnezoaica și am reușit să mai scriu un pic la cartea a doua, trebuie să mă credeți pe cuvânt, nu am poze dar am martori.
- S-a întrupat sub forma unei ciocolate de la Lindor pe care de fapt am cumpărat-o strict pentru că era redusă la 5 lei în Kaufland, azi am văzut în Carrefour că e vreo 16 lei în original, dincolo de preț, crema dn interior este într-un mare, fin și onctuos fel.
- Plante. Am prins rădăcini la o crenguță de Poinsettia pe care a rupt-o o prietenă venită în vizită. Nu am aruncat-o am pus-o în apă și miracol 2 luni mai târziu habemus radices.
- Lumini și luminițe, bradul de Crăciun încă domnește în sufragerie, nu m-am chinuit două ore să îl montez numai pentru o lună, mai e până în februarie.
- Grija de sine. Unul din lucrurile care îmi lipsesc teribil locuind la țară sunt cele 2465 de locații cu masaj de pe nava mamă, întrucât aici nu pot avea parte decât dacă mă duc la kineto unde mi-e jenă să îmi fac programare când oamenii abia își văd capul cu pacienți serioși în recuperare după accidente și avc-uri, am învățat că există și automasaj. Nu e același lucru dar nu e rău mai ales dacă ai urmărit atent filmulețele cu masajul indian la picioare. Recomand de principiu cu mâinile altcuiva dar nici cu ălea proprii nu e rău.
- Rugăciune, meditație, jurnal, recunoștință. Sunt foarte și extrem de fericită și recunoscătoare că nu suntem stat islamic, încă și probabil nici nu vom fi în timpul vieții mele, ca atare eu și cu mine ne-am exercitat plenar tot felul de drepturi mai ales privind dispoziția asupra propriilor finanțe ( a se citi shoping)
Despre cosmetice- blog de fete :)
Drumul spre iad e pavat cu intenții bune sau, cel puțin, așa se spune. Drumul spre o persoană mai bună, o viață mai fericită, o mai bună organizare sau orice altceva urmăresc e pavat tot cu intenții, care sunt bune dar nu sunt utile câtă vreme rămân la stadiul de intenții.
Cu un efort supraomenesc m-am smuls deci din mrejele jocului meu în rețea în care încă am de dat două atacuri în Războiul Ghildelor dacă vreau să îmi ajut echipa, și vreau, și m-am apucat să scriu măcar un articolaș pentru blogul meu care ar trebui să ne ajute să ne organizăm financiar și nu numai dar pe care se așterne praful.
Spuneam că vreau să mă întorc la originile blogului la economisire, administrarea bugetului și în general tratarea fiecărui leu astfel încât să facă o diferență.
Azi despre ce am descoperit în cursul unui an de zile în domeniul îngrijirii personale și cosmeticii.
Am fost binecuvântată de Norne cu un ten capricios care a arătat perfect o dată în viața asta în cele 10 zile în care m-am încăpățânat să mănând numai lubeniță. Evident nu poți trăi sănătos cu așa ceva, ca atare în cea mai mare parte a timpului am puncte negre, puncte albe, pori deschiși, ten cu exces de sebum dar în același timp deshidratat, ce să mai de parcă la momentul proiectării s-au gândit să îmi dea numai lucruri care nu pot fi corectate fără să strici altceva.
În același timp sunt atât de deschisă la culoare încât e suficient să trec 10 minute prin lumina soarelui ca să mă ard și mai nou, oroare, am început să am riduri. Cum spuneam situația ideală.
Am studiat pe lung și pe lat și primul lucru pe care l-am învățat a fost să citesc suficient de mult pe blog, grup, profil de insta până mă prind cu cine are specialistul care dă sfaturi contract pentru că evident cel mai bun produs e fix al ăluia.
Al doilea a fost că nu trebuie să ai toate produsele despre care se spune că sunt must have ci câteva adecvate problemelor tale. Al treilea că există varianta de buget redus și varianta de ”n-am suficienți rinichi să cumpăr asta” pentru orice.
Pentru mine sunt esențiale trei lucruri: curățare, hidratare, protecție.
1.Curățarea. Pentru că folosesc factor de protecție solară în fiecare zi curățarea seara este în două etape: ulei și produs de curățare, dimineața numai cel in urmă.
Până acum cel mai bun ulei folosit pentru pielea cu toate problemele de mai sus este cel de măceșe, eu îl iau de pe ellemental.ro dar îl poți lua de la plafar sau magazine naturiste.
Un pas esențial despre care nu vorbește nimeni este masajul și sunt suficiente clipuri pe youtube și insta care arată cum să masezi uleiul ăla pentru a-ți ajuta și mușchii și sistemul limfatic pe lângă efectul evident al îndepărtării machiajului.
După ce ai masaj minim 5 minute, emulsionezi cu apă și apoi un produs de curățare spumant în acest moment am un bidon (are 500 ml) de la Uriage dar am folosit și Cerave la fel de bine și sunt destul de ok la raportul preț/calitate/cantitate.
2. Hidratarea, după ce am încercat minim 5 farmacii am rămas seara cu un ser de la Geek&Gorgeous respectiv Stress Less și o cremă cu mucină dar asta pentru că mă răsfăț și am depășit momentul în care aveam credit, dacă aș merge pe varianta de buget aș alege Natural Moisturizing Factors de la The Ordinary care conține tot beta-glucan. Un tub m-a ținut până mă plictisisem. Sigur există și alte produse cu beta glucan, la un preț chiar mai prietenos cu buzunarul dar nu le-am încercat nu zic nimic despre ele.
3. Protecția, așa cum spuneam nu pot trece prin lumina soarelui de parcă aș fi vampir. Așa că fiecare zi înainte de a ieși din casă aplic un pic de acid hialuronic pe piele umedă și apoi SPF. Hialuronicul din nou de la Geek &Gorgeous și tot pentru că mă răsfăț, altfel crema de mai sus ar fi la fel de bună.
Ultima etapă este protecția solară. În acest moment al vieții mele Evy spumă cu protecție 50 dar am fost al fel de fericită cu Uriage Bariesun, Bioderma Aquafluide sau Atruist toate de 50 + evident.
Dacă ești dintre fericiții care e pot descurca cu un pic de ulei de măsline sau unt de cocos, shea, cacao sau orice te asigur de nețărmurita mea invidie atât pentru lejeritatea financiară cât și pentru economia de timp pe care cele de mai sus îl consumă.
În cea mai mare parte a timpului îmi cumpăr ce îmi trebuie direct de pe ellemental.ro și de pe Farmacia Tei, de regulă dacă produsul nu are 25% reducere nu îl cumpăr, că sigur până am nevoie de un tub nou apare vreo promoție.
A ieșit cam lungă postarea asta așa că despre cum am început să mă joc cu uleiuri și unturi, pe principiul pielea e un organ iar substanțele chimice îl penetrează ca atare dacă se poate nu pune pe piele ce nu ai pune pe limbă, probabil cu altă ocazie cu care mă voi putea decide să nu mă joc sau să citesc și să mă țin de treabă pe blog.
PS Nu vă pot da nicioun cod de reducere iar articolul nu are nicun link pentru a fi clar că nu este un articol din care să scot bani pe afiliere.
An Nou
Nu știu cum își petrece restul lumii prima zi a anului. Multă vreme m-am alăturat trendului și am crezut că importantă era noaptea dintre ani sau poate nu am crezut dar era mai ușor să mă integrez făcând ce fac ceilalți.
De ceva vreme asta s-a schimbat. Nu știu dacă există o singură cauză sau mai multe lucruri s-au combinat până am ajuns la rezultatul ăsta. Cel mai probabil varianta a doua. Ne apropiem de aniversarea a șapte ani de când m-am mutat dintr-un oraș plin de rude și prieteni în unul în care nu știu pe nimeni și nici nu fac vreun efort să schimb situația. Iar șapte ani sunt un ciclu de viață, poate nu doar am îmbătrânit dar am devenit și mai înțeleaptă.
Oricare ar fi cauza rezultatul este că îmi petrec prima zi a anului așa cum aș vrea să decurgă restul. Am dormit bine pentru că nu am depășit ora 2 noaptea, nu am participat la o petrecere pentru care să am nevoie de 4 ore să mă pregătesc și încă 2 să îmi revin după, nici măcar nu am apucat să tai tortul pregătit pentru ocazie pentru că nu am văzut de ce mi-aș forța stomacul atâta timp cât nu îmi e foame și oricum nu sunt obișnuită să mănânc seara.
Acum scriu primul blog al anului, pe care am refuzat să îl pregătesc înainte, pentru că îmi place să scriu și chiar dacă e vorbim despre blog vreau să consider acțiunea asta o declarație de intenții, vreau să scriu în 2024.
După ce îl postez îmi voi face un ceai negru (dap, tăiem din cele 4 ness uri pe zi pentru că nu cred că inima mea a venit cu extragaranție) și încep o carte despre care am auzit atât de multe încât trebuie să o citesc: Roata Timpului care are parcă vreo 13 volume, am ce face tot anul.
Nu știu dacă ascult Concertul de Anul Nou de la Viena anul ăsta, nu știu dacă am chef de Strauss dar televizorul meu oricum funcționează mai mult pe Youtube, poate îmi aleg un decor de munte peste care ninge în totală opoziție cu soarele care strălucește peste muntele din spatele casei.
Ziua de azi este ziua în care îmi imaginez anul meu 2024, i-am stabilit aseară câteva linii principale iar azi voi umple câteva spații, e o zi de liniște cu gândurile mele.
De mâine voi munci un pic mai mult, în continuare la proiectele personale, blog, carte, comunitatea mea iar de miercuri mă întorc la lucru, cu intenția de a păstra echilibrul între cele 8 ore de muncă pe care le datorez angajatorului, cele 8 ore de viață pe care mi le datorez mie și cele 8 ore de somn care fac cele de mai sus posibile.
De curând am citit pe unul din grupurile de Hygge pe care sunt înscrisă un lucru care mi-a rămas în minte ”Sleep is my selfcare” și avea atâta dreptate, somnul este cea mai ieftină și una din cele mai sănătoase metode de a avea grijă de tine.
Voi cum vă petreceți prima zi a anului?
Cuvântul anului 2024
Dacă anul trecut mi-am ales cuvântul anului pe la începutul lui decembrie, anul ăsta sunt aproape pe ultima sută de metri.
Pentru 2023 a fost Serenitate și aș zice că în linii mari mi-am atins obiectivul. Nu vă gândiți că am atins vreo fază de iluminare, nici pe departe dar în cursul celor 12 luni am atins un nivel de detașare pe care acum vreo 2 ani nu îl credeam posibil.
Am învățat că nu trebuie să termini toate sarcinile imposibile pe care le-ai primit la lucru, că un job e un job, dacă mor mâine în câteva zile sunt înlocuită dar în viața mea sunt personajul principal și show-ul se termină fără mine.
Am învățat că nu are rost să îmi pierd vreo secundă enervându-mă pentru lucruri pe care nu le pot controla cum ar fi: politici guvernamentale, oameni tâmpiți, deciziile altora. În teorie știam asta de mult dar anul ăsta deși semănat de evenimente aiuritoare, proteste etc, am fost capabilă să îmi beau ceaiul liniștită indiferent ce a trecut pe lângă mine.
Ca atare detașată fiind cuvântul anului 2024 este Reconectare.
Omul nu poate zbura ca o frunză în vânt, pentru că zoon politikon și restul, avem nevoie de comunitate, avem nevoie de semenii noștri în jur, trucul este să fii atent la ce te reconectezi după ce ai fost detașat.
Dacă alegi aceleași rahaturi de care ți-a luat ani să scapi, asta e încă nu ți-ai învățat lecția, dar dacă alegi cum trebuie prevăd o viață lungă și fericită.
Pentru mine reconectarea va avea trei direcții mari și late care în ordinea de pe tricouri sunt următoarele: 1. Reconectarea cu mine, pentru că așa cum am spus eu sunt starul. Mi-am petrecut atât mult timp în viața asta ignorându-mă, pentru că educația noastră ne duce în direcția asta de mici. Nu contează că tu nu ai chef sau înclinații trebuie să asiști la evenimente sociale și să participi la activități.
Am pierdut de mult numărul nunților, botezurilor, aniversărilor și petrecerilor de Crăciun și 8 martie la care am participat înainte să descopăr să voi trăi să văd o nouă zi și dacă refuz. Nu înțeleg motivul existenței celor de mai sus cel puțin așa cum le facem noi. Vrei să te căsătorești? Vrei să îți creștinezi copilul? Vrei să serbezi niște rotații în jurul soarelui? Minunat dar de ce trebuie ca încă 400, 200 sau 100 de oameni să participe la asta?
Ca să nu mai zic că pe lângă ignorarea nevoilor emoționale suntem atâââât de prinși în cursa de șoareci încât nici nu mai înțelegem semnalele propriului corp, nu ne dăm seama când trebuie să dormim, bem apă sau mâncăm. Prelungim ziua cu lumini artificiale, mâncăm la ore stabilite potrivit unor convenții sociale, bem apă când începe deja să ne doară capul, nu dăm nicio atenție ciclurilor zi/noapte sau anotimpurilor și nu ne adaptăm în niciun fel lor.
2.Reconectare cu Natura, nu trăim într-un univers fără variabile, în jurul nostru se petrece permanent un ciclu creștere/descreștere, viață/moarte. Avem energie mai scăzută iarna pentru că vedem soarele rar și puțin, dar nu ne adaptăm nici programul de somn, nici regimul alimentar. Nu folosim în avantajul nostru nici energia primăverii, nici liniștea iernii. Vara ținem aerul condiționat pe 21 de grade și iarna centrala pe 25 pentru că de ce nu?
3. Reconectare cu oameni, numai că trebuie selectați cu grijă să îmi fie asemănători. Oameni pe care îi interesează ce mănâncă, ce ascultă, care își urmăresc gândurile și nu le lasă să o ia pe calea negativismului. Oameni care cresc grădini, fie și pe balcon, care încă mai fac lucruri cu mâna lor, care vor să trăiască într-un ritm relaxat.
Om vedea prin decembrie 2024 cum mi-a reușit și asta.
Înapoi la ideea de bază
Postarea de azi e scurtă pentru că nu are nimic filozofic în ea. Este despre scopul inițial al acestui blog care i-a și adus romanticul nume de ”Doar un leu”.
Când am început să scriu ideea de bază era să am grijă ca fiecare leu din bugetul meu, nu că aș fi avut pe vremea aceea buget, să fie folosit eficient astfel încât să îmi aducă maximul de avantaje. Practic i-am cerut fiecărui leu să facă treabă pentru doi sau trei și să nu se rătăcească aiurea.
Azi, la cafea de dimineață urmând un obicei pe care îl respect cu sfințenie, mi-am adus aminte că de mult nu am mai vorbit despre oferte, reduceri, bugete și alte asemenea care fac parte din profil.
Obiceiul despre care vorbeam este ca pe 1 ale fiecărei lunii să îmi iau laptopul și să cercetez cu atenție site-ul Farmaciei Tei care pe 1 dă de știre care sunt campaniile lunii.
De principiul ele sunt trei: reduceri de preț, vaucher sau produs bonus și transport gratuit. Pentru că este decembrie suplimentar au un calendar de advent azi pare să fie vorba despre produse românești.
Dacă nu aveți nimic în plan pentru azi sau mâine, oricum campaniile sunt acolo până pe 31 deși o parte din produse dispar din stoc până atunci, poate aruncați un ochi pe site.
O zi
În vreme ce restul universului citește cărți serioase, așa cum v-am obișnuit, eu citesc cele mai ușurele cărticele de pe lume. Bine, la momentul actual citesc povești dar în cursul lunii cred că am citit 4 sau 5 cărți de fete, acum că mă gândesc nimic serios.
Una din cărțile mele ușurele este ”O zi” de David Nicholls. Este posibil să fi văzut deja filmul și să știți în mare ce se întâmplă dar tot aș zice să citiți și cartea.
Evident ”O zi” este despre o poveste de iubire, un care se întinde pe ani întregi, în parte fără ca participanții să realizeze că încă trăiește.
Este o carte despre importanța momentului prezent, fă ce ai de făcut, spune ce ai de spus, nu ezita, în cel mai rău caz nu o să primești ce ceri, dar dacă taci oricum nu primești.
Este o carte despre maturizare, despre cum drumul fiecăruia dintre noi poate lua cele mai ciudate trasee pentru a ne duce în același loc. Despre cât de greu este să te descurci în hățișul ăsta care este lumea de azi, și încă era un pic mai simplu le vremea despre care vorbește cartea. Despre cât de departe ajungem noi adulții să fim de noi tinerii care am fost și cum asta nu este o tragedie.
Fără îndoială este despre pierdere și nedreptate, despre boală, frică și incapacitatea de a le face față fără ajutorul unor stimulente sau anestezice.
”0 zi” e suficient timp să ne schimbe viața pentru totdeauna, să ne facă să ne pierdem pe noi sau pe cei dragi sau ne ajute să ne regăsim.
La un moment al ei este carte despre așteptările pe care le avem de la relații, căsnicii, de la copii și relația cu ei și despre ajustările necesare pentru a continua să trăim.
Așa cum spuneam poate ai văzut filmul dar nu rata cartea, programeaz-o pentru o sâmbătă ploioasă, e suficient timp să o termini iar cuvintele scrise pot altfel decât filmul să îți transmită dulce-amarul vieții care este, dincolo de tot ce ne place nouă să credem despre ea, o zi, trăită de câte ori avem norocul să ne mai trezim dimineața.
Doar un leu 
Comentarii recente