Luna pe sponci, rezumatul
A trecut şi „Luna pe sponci” şi a fost bună. Eram gata să îmi pierd un pic aplombul pentru că deh, plănuiam o plată anticipată şi nu a fost să fie dar pe de altă parte spre deosebire de anul trecut pe vremea asta nu înregistrez absolut nici o datorie, bine creditul pentru casă nu se pune, dar în rest am toate facturile şi dările la zi. Ştiu că e o stare de normalitate dar pentru mine e un pas mare, pentru că nu mai plătesc penalităţi la nimic.
Ca efect nu s-a văzut vreo mare schimbare pentru că nici înainte de luna asta nu cumpăram cine ştie ce sau cât. Mi-aduc aminte cum imediat după mutare lăsam măcar la două zile câte 30 de lei la supermarket, acum cu banii ăştia trăiesc o săptămână J.
Ce am cumpărat? Aşa cum spuneam nu mare lucru, m-am limitat la basic, pâine, dovlecei, iaurt, castraveţi şi căpşune, aaaa şi un borcan de cafea că a avut proasta inspiraţie să se termine luna asta . Per total am ieşit undeva la 70 de lei toată luna, că mai aveam şi rezerve prin casă.
Ce am făcut? Am făcut bine, am teminat o păturică, lucrez la a doua, care momentan nu are cumpărător dar ceva îmi spune că imediat ce poza va atinge internetul cineva se va îndrăgosti fulgerător de ea.
Cum m-am descurcat. Am folosit o gamă largă de substituiri în capitolul cosmetică, mai tot timpul în casa mea s-a găsit un castravete dat pe răzătoare pentru a-mi asigura tonic pentru faţă şi comprese pentru cearcăne, iar vreo 4 căpsune au fost sacrificate în scopul producerii unei măşti.
La ce am renunţat? Împotriva voinţei mele şi nu din motive financiare am renunţat la pudra de chili după ce m-am lămurit că sunt alergică, nu-i bai între timp s-a umplut piaţa de ardei iute proaspăt care poate fi tocat frumuşel şi trântit în tigaie, oricum nu mă las de iuţeală, că la asta nu prezint efecte secundare.
Pierderi înregistrate? Un derapaj financiar planificat din timp reprezentat de un botez, ştiam de mult de existenţa lui, m-am pregătit din timp, lucrurile au mers conform planului.
La voi cum a fost?
Musai sa ai
Sunt pe picior de plecare dar parcă nu mă lasă inima să nu scriu asta că până ajung eu din nou la calculator o să uit ideea.
Aseară am văzut Eurovisionul, ce să zic, sunt mare amatoare de politică şi voiam să văz cum bate vântul în Europa în relaţia cu Rusia, oricum a fost distractiv ca l-am comentat live pe FB.
Evident mi-aş fi simţit neuronii împuşcându-se dacă doar vedeam Eurovisionul, aşa că l-am ascultat încercând să recuperez cu cititul de bloguri în acelaşi timp. Aşa se face că pe la ora 1 noaptea relativ somnoroasă am ajuns la un articol cu „must have” de sezonul ăsta .
Dacă pentru alţi oameni este musai o haină în marsala, care uit mereu că e culoarea anului, sau nu ştiu ce săndăluţe pastel autoarea avea o viziiune destul de sănătoasă şi avea primul lucru pe listă „kindness” numa’ că v-am zis că mi-era somn şi din cauza asta un articol bun a devenit unul genial pentru că în loc de „bunătate” am tradus „rinichi”.
Mi-am dat seama apoi şi de greşeala de traducere şi de genialitatea subconştientului meu, pentru că da, şi sezonul ăsta vine cu nişte must have-uri şi mi-am dat seama că eu le am cam pe toate: rinichi, plămâni sănătoşi, nivel de insulină corect, inimă muncitoare, ficat înţelegător.
O grămadă de lucruri care chiar sunt must have, pe care nu ne cere nimeni bani, pe care oricum nu le-am putea cumpăra indiferent de fonduri şi pe care nici unul din noi nu le apreciază cum trebuie.
Probabil suntem tributari vreunei prejudecăţi de genul „dacă e gratis nu e de calitate” şi uite aşa trecem cu nasul pe sus şi ochii după eticheta de preţ pe lângă cele mai bune lucruri din viaţă, care sunt gratis.
Cu asta mă duc, că am multe e făcut pe ziua de azi: să ascult cucul, să mă bucur de maci în drumul spre autobuz, poate chiar să dau o tură prin parc.
Voi ce planuri măreţe coaceţi?
Visul unei bucatarii de vara, chiar si iarna
Anul ăsta am de rezolvat doua bucătării, a mea noua si nuda si a mamei, in mare nevoie de reparaţii şi înviorare.
Aşa că sunt la vânătoare de idei, ma bate gandul unor bucatarii vesele, la mama e un pic ami greu ca avem o fereastra mica si putina lumina naturala dar om vedea .
Abia aştept in vara sa fac niste articole cu „înainte”, „după” şi „în timpul”, până atunci visez şi caut soluţii să obţin ceva similar chiar daca nu îmi permit sa cumpar tot ce au baietii de pe Vivre şi care cam bat cu ideile mele
Pana atunci voila de vedeţi inspiraţie
Bani pe blog?
Din când în când ecoul vechilor mele obiceiuri de pe net mă bântuie, chestii la care m-am înscris din curiozitate, că la capitolul ăsta bat lejer orice pisică, mai trimit din când în când câte un mail în speranţa că poate la ăsta răspund.
Amu’ despre Tudor Mateescu am citit multe la viaţa mea, consumând inutil un timp în care puteam face altceva dar asta e altă problemă, însă mailul ăsta m-a amuzat din cale afară.
Salut Mihaela,
E 6 p.m. iti scriu la aceasta
ora, pentru ca pe la 10:30 a.m.
am fost in parc. Tu, probabil
la munca. Si acum abia ai iesit
de la munca (asta daca ai un job).
Cum realizez acest lucru?
Fac cash din blogging.
Vrei si tu? apasa aici.
Eu mi-am facut somnul de amiaza,
abia acum m-am trezit.
De ce sa mergi la munca si sa te chinui
cu jobul tau cand majoritatea joburilor
sunt la calculator si online?
Vrei sa inveti metoda mea de a gasi
joburi care sa te plateasca sa faci
blogging?
apasa aici
cu drag,
Tudor Mateescu
p.s. nu vrei sa ratezi
aceste metode pentru a face
cash online din blogging si chiar
si din alte joburi online!
Nu am de gând să spun câte sunt aiurea în mesajul ăsta, că trec printr-o etapă zen a vieţii mele în care evit să îi judec pe alţii, dar serios, nu mi se pare normal să îmi trimiţi 3 link-uri spre acelaşi produs într-un singur mesaj.
Am să vă spun însă altceva, dacă sunteţi în căutarea unui venit suplimentar şi vi se pare că achiziţionarea unui astfel de curs sau kit vă ajută, mai gândiţi o dată.
Banii pe blog nu se fac aşa uşor, ei pot veni din vreo trei surse mari şi late, un contract prin care tu pe blogul tău faci reclamă unui produs contra unei sume de bani
Un cont afiliat prin care îţi pui pe blog bannere către diverse magazine online sau link-uri care duc tot spre ele şi dacă ai norocul să cumpere cititorii tăi ceva de acolo primeşti şi tu un comision.
Promovarea pe blogul tău a propriilor produse, fie că e vorba de cărţi sau cursuri cum face băiatul ăsta, fie că e vorba de lucruri făcute de tine cum sunt păturicile mele croşetate.
Banii nu cad din cer, nu vin peste noapte şi cursurile care promit să te ajute să câştigi repede şi mult sunt ţepe.
Ca idee nu e rea, adică pe magazinul lui am găsit inclusiv cursuri care costa 1411 lei bucata şi încă la reducere de la 2016 lei. N-am idei dacă au costat vreodată atât dar ideea că ţi-a făcut deja o reducere de 600 de lei dă bine la persuasiune. Eh, cu un marketing agresiv, adică mailuri din astea plictisitoare e imposibil să nu găseşti măcar un fraier pe lună, dacă ai găsit doi deja ai depăşit lejer venitul unui om care munceşte din greu.
Şi uneori disperarea te poate împinge să încerci şi soluţii din astea extreme, de regulă de îpinge de la spate inocenţa, că v-am zis mi-s zen şi nu folosesc termeni ca prostia zilele astea.
Aşa că dacă sunteţi în căutarea unui venit din blog vă rog, gândiţi-vă de două ori înainte de a cumpăra un curs minune.
Dumnezeu a inventat…
Ghimbirul, dovleceii, indienii şi Paprika tv, cam în ordinea asta cred. Pentru că eu folosesc televizorul intensiv am decis să îi dau şi un sens în viaţă aşa că îmi complez cultura pe tema asta.
Aşa am descoperit bucătăria indiană pe Paprika, atunci aveam eu timp liber când tot ajungea un nene cu barbă în India.
Reţetele nu le-am notat niciodată, mi-au rămas însă frânturi de idei de prin ele, de folosit mai departe.
Anul ăsta am reinventat dovleceii, e drept în trecut nu m-a pasionat niciodată soarta lor dar de când au ajuns la 4 lei kilogramul şi în scădere am zis să le dau o şansă. Şi nu m-au dezamăgit.
Într-o primă fază, tributară tradiţiilor româneşti, am simţit nevoia să îi trag un pic la tigaie, foarte puţin, şi la temperatură nu prea mare dat fiind că plita mea nu poate încălzi exagerat nici cu preţul vieţii ei.
Pe de altă parte „micul popor chinez” trăieşte foarte bine de mii de ani speriind legumele cu focul. Asta e minunat la legume, nu sunt carne, nu e nevoie să le ultrafierbi, coci sau prăjeşti, ele prin uşor aluzia.
Aşa că am tocat mărunt o bucată de ghimbir, de vreo 50 de bani cred, pe care am pus-o în tigaie într-o lingură întreagă de ulei, asta e undeva sub 10 bani, şi am adăugat un dovlecel tăiat cuburi. Pe măsură ce îmbătrânesc încep să apreciez coaja legumelor şi să le consum integral.
Le-am pudrat cu sare şi piper, ba chiar şi un praf de chili, le-am învârtit vreo 4 minute prin tigaie şi le-am adăugat 2 ouă. Am amestecat totul cu talent şi o lingură de lemn, apoi le-am răsurnat pe o farfurie.
Afacerea a fost un prânz excelent împreună cu o felie de pâine cu ulei de măsline, dap tot nu fac pâine acasă, pentru că mănânc prea puţină să se justifice treaba asta şi pentru că stau lângă o brutărie excelentă, una din aia la care coaja pâinii pârâie la presare şi nimeresc mereu pâine abia scasă din cuptor.
Pe total a costat maxim 4 lei, cu electricitatea implicată în proces cu tot, ceea ce mi se pare excelent.
În a doua fază am scos din proces electricitatea şi am făcut o salată sănătoasă de roşii, cu o o ceapă roşie, un alt dovlecel tăiat cuburi, ceva mărar şi o lingură de ulei. A fost bună şi asta, a costat tot pe la vreo 4 lei şi am fost destul de fericită cu beneficiile primite al schimb.
Adică ghimbirul : antibiotic, antiinflamator, de grăsimi arzător, anticoagulant şi conţinător de retinol, vitamina B3, tocoferol si acid ascorbic, fier, zinc si potasiu.
Dovlecelul vitamina B9, vitamina A, magneziu, fosfor si potasiu si fibre .
Roşia o să aibă postarea ei separată.
Deşi în continuare recunosc nu e pasăre ca porcul încep să acord credit din ce în ce mai serios legumelor, cât mai sumar gătite.
Voi?
Victorie !
Azi s-a petrecut a doua miscare din seria sa micsoram facturile cu telefonul. Prima a avut loc undeva prin noiembrie când abonamentul de 10 euro al mamei a devenit de 7 plus o asigurare de 2 euro la care am putut renunta luna urmatoare, primind totuşi dublul minutelor din oferta in continuare. Am lichidat deci 3 Euro pe lună şi m-am pus răbdătoare pe aşteptat să mi se termine perioada de contract şi să pot face ceva şi cu abonamentul meu.
Amu’ ăsta e singurul meu telefon şi mie chiar îmi trebuie telefonul, rău de tot că jumătate din muncă aşa o fac şi alt mod de a fi contactată de clienţii, adică ăia care aduc banii, nu se prea există.
Numai că plăteam prea mult pentru cât primeam şi nu îmi trebuiau nici jumătate din minutele alea, poate aş fi vrut un pic mai mult trafic de internet dar nici ăla nu era un capăt de ţară.
Şi în sfârşit săptămâna asta am sunat operatorul pentru o ofertă personalizată iar azi m-au sunat ei pe mine să întrebe cam ce mi-ar pofti pipota.
După ce am trecut prin toate ofertele lor, după ce i-am spus cu tot respectul doamnei care încerca să îmi vândă un abonament mai scump dar care venea şi cu un Sony Xperia că fix aia am în mână şi mă abţin cu greu în fiecare zi de la Dumnezeu să nu îl calc sălbatic în picioare, am ajuns la o înţelegere, pe 15 iunie când începe noua lună de abonament o să plătesc 10 euro pentru minute nelimitate, nu că mi-ar trebui nelimitate şi dublul traficului de net de acum, plus neste minute internationale ca deh clientii mei e destul de imprastiati geografic.
Am tras linie şi am adunat, după restructurarea abonamentelor avem 16 Euro pe luna economie, adică 72 de lei că deh Euro tot creste ca Făt Frumos, adică 864 de lei pe an. Fix rata pe o luna la casă, bani care se duceau pe niste servicii nefolosite în totalitate şi neadecvate nevoilor mele.
Aşa că ziua de azi va trece drept un pas mic pentru mine şi unul uriaş pentru omenire pe calea economisirii desigur .
Guacamole, oarecum
În mai, aşa cum ştiţi este în plină desfăşurare Luna pe sponci, aşa că a trebuit să gândesc un pic mai creativ partea de gătit, aşa am ajuns la încă o reţetă care nu implică nici un proces termic şi foarte puţin efort, în plus nici nu m-a sărăcit.
Dacă participam la vreun concurs culinar aş fi zis că e o reinterpretare, am băgat de seamă că termenul e la mare căutare, a unul guacamole.
Să purcedem la treabă. Avem nevoie de:
Un avocado care o costat fix 2,2 lei
O jumătate de ceapă roşie probabil vreo 0,20 lei
O roşie mică lejer storcită, cred că şi aşa costă 0,20 lei, că erau 3 lei kilogramul şi vreo 25 de roşii în kilogram
Sare şi piper, cu de la mine putere un praf de chili şi o legătură de mărar, astea erau 4 la leu, deci să mai zicem 50 de bani toată afacerea.
Peste mărar evident puteţi sări că nici mexicanii nu umblă cu mărarul în traistă dar mie îmi place şi nu avea ce să strice.
Se taie avocado aşa
Se scoate frumos cu linguriţa consţinutul şi se trănteşte în castronel, se terciuieşte bine cu ajutorul furculiţei, oricum dacă e copt cu trebuie e deja o pastă.
Se decojeşte roşia şi se pune şi aia în castron, se mai amestecă o dată, se taie mărarul mărunt se amestecă, se drege de sare, piper şi chili ( dacă vă place) după gust.
Se spune o rugăciune mică, se bagă un pic de pâine sub limbă, habar n-am de ce funcţionează, o fi efectul placebo, dar nu mai plâng când jertfesc cepe. Se taie ceapa în două apoi jumătate se ciopârţeşte cât de mărunt e sănătos pentru degetele tale.
Se amestecă toată isprava asta şi se consumă vesel cu pâine. Cantitatea a fost suficientă pentru prânz şi cină, nu am idei ce se întâmplă dacă încercaţi să ţineţi pasta peste noapte în frigider, am auzit că ise schimbă culoarea dar nu a fost cazul să aflu.
Dacă adăugăm pâinea care e 0,90 de bani, cu 4 lei am reuşit să mănânc toată ziua şi nici nu mi-a mai trebuit altceva. Şi când te gândeşti că la mine în târg un covrig cu măsline care are masim 150 de grame şi 2 felii de măslină în el e 3 lei sau mă rog, era acum 2 ani când mâncam aşa ceva.
Cele trei
Probabil pe la 40 de ani io o să încep să întineresc, e drept că logic pare imposibil dar eu am mare încredere în imaginaţia mea şi chiar daca nu o să devin Benjamin Button de România tot o să îmbătrânesc mai lent decât restul ca să am timp să mă bucur de sursele de venit pasiv pe care le voi implementa între timp.
Aşa cum stim cu toţii există 3 factori care determina degradarea fiziologica, respectiv cele 3 Norne, cunoscute în spaţiul nescandinav ca Ursitoare. Glumesc este vorba de gândurile cu care ne hrănim sufletul, mâncarea cu care hrănim corpul şi mediul în care ambele trebuie să trăiască.
Amu’ asta cu hrănitul e foarte interpretabilă pentru că uneori, sau de multe ori, deşi gândim şi mâncăm, nu numai că nu ne hrănim nimic dar mai şi otrăvim, alteori gândim neutru şi mâncăm la fel, nu ne facem nici rău dar nici vreun bine.
Le-am pus în ordinea asta intenţionat în primul rând hrăneşte-ţi sufletul cu bucurie, cu pace, cu recunoştinţă, abandonează sporturile periculoase cum ar fi ura, invidia, ranchiuna etc. Dacă mintea e liniştită şi sufletul bucuros celelalte au o şansă să funcţioneze, dacă nu, orice mănânci se va transforma încet într-o otravă sau alta.
În al doilea rând hrăneşte-ţi corpul bine, acordă-i un dram de respect, uită-te naibii pe eticheta aia pe care scrie tripolifosfaţi şi treci mai departe, gândeşte un pic dincolo din reclamele alea în care mezelurile par smulse instant dintr-un porc în care cresc natural şi calculează şi câtă otravă conţin.
Nu zic să nu mănânci carne de loc, Doamne fereşte că doar nu e pasăre ca porcul pe lumea asta, dar mai răruţ, eventual una pe care să o cunoşti şi dacă asta nu se poate, dap nici eu nu pot mânca animale cu care am stabilit raporturi prieteneşti, ia carnea în stare cât mai neprelucrată şi prelucreaz-o tu,acasă prin fierbere, coacere, prăjire dacă ţi-e musai dar fără 500 de mii de conservanţi şi potenţiatori.
Încearcă mai des fructele şi legumele, de preferat de sezon că pe alea le-au forţat mai puţin , nu garantez că îs crescute absolut din pământ, apă şi soare, dar nu se compară cu „trufandalele „ apărute fix când nu le e vremea.
Mediul? Aici e greu, aici ai senzaţia că înoţi contra curentului, că tu eşti un nimic mic care nu poate schimba marşul decis al omenirii spre prăpastie, dar consumă mai puţine resurse, plantează un pom, pune nişte ceva cu frunze verzi pe pervaz, sari peste o sticlă de balsam de rufe azi sau una de înălbitor mâine, deversează mai puţine chimicale în canalizare. Poate e o picătură dar cu ceva credinţă şi mult noroc om ajunge să fim un ocean, să constituim o masă critică.
Ştiu e greu să contracarăm o singură centrală nucleară dar pe toate, totuşi am convingerea că dacă avem grijă prioritar de minte şi de suflet, cumva ele vor găsi o cale să ne adapteze corpurile schimbărilor de mediu, aşa că gândiţi în afara cutiei, poate ne aşteaptă un viitor cu epidermă solzoasă, poate ne mai modificăm pe ici pe colo în sute de ani de evoluţie câte un organ, dar daca avem grija de cei trei factori poate asta e tot ce vom păţi şi eu una aleg oricând transformarea în detrimentul dispariţiei. Unele mutatii sunt chiar dragute
Şi când te gândeşti că de fapt voiam să scriu o reţetă dar urmează imediat şi aia.
Leacuri babesti
Aud ca ar fi si o combinatie castigatoare in curele de slabire, dar cum nu m-a preocupat veci subiectul nu pot confirma.
Saptamana trecuta am suferit de o raceala interesanta la care am primis bonus o amigdala inflamata nasol, adica ma durea de la baza gatului pana la ureche de cate ori inghiteam, plus o durere surda si lejera cand nu inghiteam
Pe seara cand mi-am revenit si din febra am inceput sa verific prin casa daca nu am totusi vreun leac la indemana, ca antibiotice si pastile de principiu refuz sa servesc.
Si am avut noroc, am amestecat 2 lingurite de miere cu vreo 3 lingurite de pulbere de scortisoara si zeama unei lamai, cu pulpa cu tot cum a rezultat din storcatorul meu manual.
A rezultat un remediu cam lichid pe care l-am servit la lingurita, un pic acrisor, inca jumatate de lingurita de miere ar fi rezolvat si gustul si consistenta dar mie imi place acru.
Am dormit linistita toata noaptea fara sa ma mai doara gatul iar a doua zi a trebuit sa repet inca o data reteta. Efectul a fost aproape instant si desi suna ciudat, abia astept raceala urmatoare sa verific din nou eficienta, ca nu pot avea incredere intr-un rezultat unic.
Desert Eva
Din seria găteşte cu 10 lei, azi ne lămurim cum facem cu 3,5 – 4 lei un desert perfect pentru toată familia, care nu necesită timp de pregătire, nu consumă resurse pentru gătire şi are următoarele beneficii:
- Conţinut ridicat de vitamine: A, C, B1, B2, B3, B6, B9, E, PP.
- oligoelemente si minerale, de fier, fosfor, siliciu, calciu, potasiu, magneziu, iod si molibden.
- Previne si ajuta in tratamentul racelilor si infectiilordatorita substantelor active
- Ajută în combaterea obezităţii
- Ajută în stări de mahmureală şi supralimentare
- Ajuta in afectiunile tractului gastro-intestinal. Prin continutul semnificativ de pectina indeplineşte rolul de curatire al organismului de toxine si alte substante daunatoare sanatatii
- Conţine acid malic, acid tartric si acid citric care opresc procesul de putrefactie si fermentatie al alimentelor din intestine.
- Taninurile sale sunt foarte bune in prevenirea unei boli frecvent intalnite – litiaza renala
- imbunatăţeşte circulatia sanguina, previne bolile cardiovasculare, diabetul, astmul si anumite forme de cancer
- vindeca constipatia, anemia, atonia intestinala, oboseala, slabiciunea.
Ca bonus conţine antioxidanţi care luptă împotriva radicalilor liberi şi deşi nu e domeniul meu crez că e ştiinţific demonstrat că îmbătrânirea este datorata fix radicalilor ăştia care intră în neşte relaţii de oxidare extrem de nepotrivite.
Vrei să pregăteşti desertul ăsta măcar o data pe săptămână pentru tine şi familia ta? Indicat este măcar de 3 ori dar hai treacă de la mine, o singură zi cu Desertul Eva.
Mişcă-ţi fundul în piaţă şi cumpără un kil de mere.
Doar un leu 
Comentarii recente