Se pare că mi-a lipsit mult blogul ăsta, daca am ajuns să scriu din nou atât de des. Până la urmă nu voi avea oaspeți iar aplicarea meniului săptămânal se va lansa cu surle și trâmbițe (niciodată nu am știut ce sunt surlele astea) sâmbătă pe 1 septembrie, când evident când evident nu știu ce voi găti, cel mai probabil ceva deja cumpărat care sta prin frigider așteptând o șansă.

Înainte a începe programe noi ar fi însă bine să pivesc în spate și să identific măcar o parte din greșelile anului de pauză.

Prima evident, este faptul că m-am lăsat de planificare, știu că era greu, dar poate nu era imposibil. În ultimele 12 luni , bine, 13 luni am trăit în 3 orașe, mutându-ma de fiecare data cu un rucsac, clar multe lucruri mi-au rămas în alta casa, încă mă trezesc căutând în locuri în care am sertare la Craiova sau în care aveam sertare la București, încă nu știu pe unde sunt diverse lucruri care nu mi-au trebuit de 3 luni să zicem.

A doua greșeală a fost că deși fizic m-am mutat, creierul meu nu a procesat la timp informația așa că am continuat să cumpăr ce mi-ar fi trebuit în condițiile în care u aș fi fost numai eu ci ar mai fi fost vreo 2 oameni în familie.

A treia greșeală a fost răsfățul. Deși am privit entuziast schimbarea e decor, faptul că toți ai tăi și familie și prieteni au rămas departe te va afecta. Așa că mi-am cumpărat chestii care să compenseze. Unele s-au dovedit a fi achizitii inspirate pe care le voi folosi multi ani de aici încolo, altele au fost o decizie emoțională, le înțeleg da le regret un pic.

A patra greșeală a fost supraextenuarea, când muncești atât de mult, nu mai ai timp nici să trăiești, nici să planifici și te îndepărtezi de la decluttering ( dacă aveți termenul corespondent în română v-aș fi recunoscătoare). În mod paradoxal trăitul încet și simplu necesita multa informare și când nu mai ai timp să o faci te trezesti ca mine un an mai târziu puțin deraiat de pe drumul tău.

Probabil ceva greșeli mai sunt (multe) dar încerc să mă țin de o regula noua despre care vom vorbi pobabil mâine așa că închei aici cu gândul că punem greșit acentul în slow living și ne gândim cu toții cum să încetinim când importantă e partea cu trăitul.

Să încerc să mă țin de promisiuni și să îmi scriu blogul săptămânal. Era să zic că e greu pentru că nu am timp dar cele 20 de minute necesare nu sunt chiar așa o mare investiție. Nu am timp pentru că încă nu îl gestionez cum trebuie și blogurile astea săptămânale, zilnice, cum or apuca ele să fie îmi aduc aminte ca o picătură chinezeasca de fix cel mai important lucru pe care îl am de făcut: să mă organizez.

Multă vreme am fost adepta ideii că geniile pot trăi și în haos, adevărul e că pot dar nu la aceeași calitate.

Să purcedem așadar cu organizarea. Azi m-am întors acasă de la mama și am reușit să ies din magazin cu o nota de plata de numai 8,80 lei, lucru care nu mi s-a mai întâmplat de mult timp.

Evenimentul a avut loc pentru că încerc să îmi regândesc dieta și în funcție de nutrienți și în funcție de un meniu săptămânal care va fi în vigoare de pe 2 septembrie, pe 1 încă am musafiri :). Ca atare nu am cumpărat mare lucru pentru că meniul nu e definitivat și pentru că încerc din greu să termin proviziile făcute în ultimul an. Strict exemplificativ cred că am suficiente paste în casă ( cu ou, fără ou, tăiței chinezeti, soba noodles cât să supraviețuiesc apocalipsei despre care am auzit că anul ăsta are loc pe 25 septembrie).

În mod cu totul misterios m-am trezit cu 3 borcane de dulceață în casă, va fi interesant să le consum de vreme ce încerc din greu să reduc zahărul dar e o provocare drăguță.

Ce mi-am cumpărat totuși? Un caiet pentru că bugetele au nevoie să fie scrise, spre deosebire de epoca trecută când banii intrau la cele mai fanteziste date în cont acum știu sigur că apar în ziua de 9 sau 8 așa că bugetul va începe de pe 8 septembrie și nu de pe 2 odată cu meniul.

Mi-am schimbat iaurtul, adică am renunțat la cel de 10% și am trecut pe 3,5%, lucru care la nivel financiar se traduce intr-un leu/borcan, cam 350 de lei pe an aș zice și o economie calorica de 86 de calorii pe borcan.

Și finalmente mi-am luat ghimbir și lămâie, ghimbirul va fi ras, lămâia stoarsa și ambele amestecate cu miere, poate nu reușesc să elimin si ness ul de dimineață cu un amestec din cele de mai sus și apă caldă dar cu siguanță celui de la orele 16 i s-a terminat epoca.

Cu ceva noroc ne auzim duminică să vorbim despre meniul săptămânal, cred ca asta va figura pe post de prânz cândva 🙂

M-am gândit serios înainte să scriu bogul ăsta, nu la conținut, cuvintele mi-erau clare in minte, ci la modul în care conținutul articolului se pliază pe profilul blogului.

Doar un leu a început ca un blog de economisire a fiecărui leu rătăcit prin viața mea, era un blog de gestionare resurse și poate ca noua mea direcție nu este perceputa ca fiind pe aceeași temă.

Și totuși poate că abia acum cu viziunea asta noua ma indrept într-adevăr spre economisire. Abia acum am înțeles până la ultima fibră a sufletului meu cât de importantă este economisirea unicei resurse care nu poate fi tranzactionata: timpul, unitatea de măsura a vietii.

Mai nou când îmi fac socoteli despre activ si pasiv, deși acord în continuare atenție banilor, am adăugat o rubrică noua: timp câștigat.

Durata vieții noastre este determinata de codul genetic, uneori putem câștiga niste ani cu atenție la alimentație, exerciții, igiena sufletească, uneori nu. Și cum se economisește timp vă întrebați?

Era pe vremuri o expresie, poate e si acum, viața din anii voștri e mai importantă decât anii din viața voastră, așa că am început să fiu atentă nu numai la durata ci și la intensitatea vieții.

Și funcționează, în ultimele 12 luni am trăit mai mult decât în 60 de luni înainte. Poate nu o să trăiesc 120 de ani dar cu siguranță voi face lucruri cât pentru 120 de ani.

Organizatoric stăm așa: ultima săptămână de ritm leneș la lucru care se va termina cu 5 zile acasă. Ultima lună în care nu plătim anticipat la credit. Perioada cea mai buna din lume să îți tragi sufletul, să îți faci listele pentru luna sptembrie, pentru ultimele 4 luni din 2018, pentru primul an dintr-un deceniu nou.

Pe 31 august ar trebui sa imi fie gata lista cu meniul săptămânal, lista cu cărțile de citit în septembrie și provocarea lunii, încă mă gândesc dacă să fie o lună fără zahăr sau o luna în care introducem băutura energizanta a dimineții în loc de cafea.

Vreo idee de provocarea lunii? E întotdeauna mai drăguț când suntem mai mulți în aceeași încercare și în plus așa merge lumea nu? Prin concentrarea energiei unui număr din ce în ce mai mare de oameni în aceeași direcție.

Aparent e ceva mai dificil decât înainte să scriu, in mare parte pentru că mi-am pierdut obisnuinta, asta e in vreme ce unele obiceiuri se nasc altele dispar și calea de mijloc e greu de găsit.

Dacă nu mai scriu la fel de des am căpătat însă un nou obicei care va implini in curând o luna, exercitiile fizice, nu multe, nu grele, cât să încep să mă obișnuiesc. Oricum în alegerea lor trebuie să țin seama și de multele mele oase nu la fel de bun ca acum 20 de ani :).

Dar funcționează, în fiecare zi la șapte, șapte pe trecute fix, asemeni lui Farfuridi ma deplasez in sufragerie și am nu am treabă execut programul de mai jos impreuna cu alte cateva exercitii clasice.

Intre timp am descoperit că mi-e dor de colectarea pe categorii a deseurilor,aici duc degeaba sticla separat de palstic si hartie la ghena, toate ajung in același loc, dar poate s eva găsi o solutie si pentru asta.

Mai am pe agenda găsirea unei solutii prin care sa elimin multiplele pungi si pungute care ma invadeaza, refolosirea ajuta dar nu rezolva pe fond problema, am plasa de cumpărături mereu in geanta, am trecut de la gel de duș la săpun pentru că mi se părea prea mult plastic aruncat si nu pe apa Sâmbetei cu toate sticlele alea dar nu am reusit sa depășesc spinoasa problema a cumpărării de struguri care vor fi cântăriți la casă altfel decât într-o pungută. Si de fiecare data cand cumpăr așa am in mintea imaginea asta Planeta asta era mult mai fericită înainte de evo/involutia oamenilor nu?

Nu-mi vine să cred că nu am mai scris de un an. Și totuși…. A trecut atât de mult timp încât mi-am uitat parola de wordpress :))

Ce am făcut în ultimul timp? Am muncit și am învățat, încă o fac dar am încetinit un pic.

Cât de aproape sunt de ce mi-am propus? Eh, nu cu mult, în cursul anului am ales sa strâng bani pentru o mașina în loc să fac plăți anticipate. Încă nu am cumpărat-o dar nu regret decizia, am nevoie de ea acum că locuiesc într-un oraș mic, vreau sa vad locurile din jur și pe transport public nu pot pune baze, nu toate traseele sunt acoperite, se pierde mult timp la legături etc. Daca tot sunt intr-o zonă frumoasă să profit la maxim de ea.

Plățile la credit vor începe din septembrie, suntem totuși într-un grafic.

Ce urmează?

Să investesc mai mult timp în mine. Mi-am structurat un program de exerciții, să compensez statul multe ore la birou.

Să învăț o limbă străină: încă ezit între rusă și arabă.

Să citesc mai mult despre reiki și sistemele alternative.

Să mă întorc la croșetat.

Să îmi fac din nou un plan alimentar.

Și să șterg praful de pe blogul ăsta.

Voi? Ce ați mai făcut în ultimul an?