Arhive lunare: Ianuarie 2016

Salata de paste cu ton

Hai că iar s-a întâmplat minunea și am gătit. Cum eu eram decisă pentru o pungă de pufuleți și o bere dar m-am trezit cu oaspeți a trebuit să improvizez cu ce aveam în casă. A rezultat o salată de paste cu ton.

Ce cuprinde: o căpățână de usturoi tocat mărunțel, aș fi pus ceapă dar nu mai aveam așa că ne-am adaptat, să fi fost 1 leu

cam 200 de grame de fidea, pastele mele preferate care se găsesc mereu de rezervă în casă, aproape 2 lei că sunt luate la vrac din alea frânturi

un praf țeapăn de boia iute

o cutie de ton mărunțit în ulei și saramură parcă 4 lei

o cutie de boabe de porumb 2,20

un rest de brânză hai încă 1 leu

o lingură de sos de soia și una de sos de pește, pun mai mereu așa ceva la mâncare variantele marcă proprie de la Auchan evident adică alea de 2 lei la propriu.

Ar fi fost minunat să se găsească prin casă și niște măsline dar nu a fost să fie.

Am pus o lingură de ulei în tigaie și am rumenit usturoiul, am stors și un pic din uleiul conservei, când usturoiul a căpătat culoare  am presărat boiaua pe care ma stins-o cu sosul de pește și soia, apoi am pus un minut și tonul.

Între timp am fiert și strecurat fideaua și am pus în castron sosul cu pește, porumbul, brânza și pastele, am stors ceva zeamă de lămâie, de atsa uitasem, am amestecat și gata.

Din treaba asta au ieșit cam 4 porții. Aseară am mâncat-o caldă, azi din frigider, a fost bună în ambele variante. Urmează și alte reinterpretări pentru că mi-a plăcut la nebunie.

DSC_0734

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să nu compari

Fata aia de la Frugalwoods are mare dreptate, comparațiile ne amărăsc viața, pentru că în mod esențial suntem ferm deciși să ne comparăm numai cu cei care o duc sau par că o duc mai bine decât noi. Să ne ferească Nornele și Ăl de sus să ne comparăm cu cei care o duc mai rău și să ne numărăm binecuvântările. A unsprezecea poruncă ar fi trebuit să fie ”Să nu te compari cu alții”

Recunosc nu pot da cu piatra că am în palmares păcatul ăsta dar măcar am priceput că nu e o idee bună și uneori chiar mă surpind asupra faptului, îmi trag o metaforică pălmuță și îmi îndrept gândurile spre pășuni mai verzi și mai fericite.

Oh știu că e greu când cele 4 prietene pe care le ai te anunță că se grăbesc la manichiură, masaj sau coafor în vreme ce tu faci în gând operații matematice complexe care presupun reduceri ale dobânzii ca urmare a unei plăți anticipate. Este momentul ăla în care un diavol mic și roșu îți șoptește suav la ureche că nu ăia 25 sau 100 de lei pe care îi presupune procedura or să determine schimbarea situației tale financiare și aproape te decizi să îți faci programare.

Știu că e greu când tu decizi să mergi pe jos ca să mai salvezi banii pentru un litru de benzină, ce să mai zic de o mașină întreagă și ceilalți coboară din vehicolele lor încălzite iarna și răcoroase vara.

Știu că e dificil când toată lumea apare în haine nou nouțe iar ale tale cele ”noi” sunt de la un second mai de Doamne ajută.

Și asta numai să vorbesc de suprafața icebergului, de lucrurile plăcute și ușoare, să nu mă aplec spre  gătitul acasă indiferent cât de obosit ești, de listele de cumpărături, de trucurile pentru scăderea facturilor la gaze sau curent sau apă. Lucrurile care cer de la tine multă disciplină pentru recompense aparent infinitezimale.

E greu, după vreo doi ani de zile tot îmi este greu să mă mențin în lumea mea disciplinata financiar. Sper că la un moment dat o să devină mai ușor, că încrederea mea în mine va atinge în sfârșit cotele necesare pentru a-mi da seama constant că sunt un om extraordinar, că sunt fericită și fără artificiile de mai sus, că în comparație cu miliarde de oameni am mai mult decât îmi trebuie și că viața mea așa cum e este plină și frumoasă.

Până atunci însă sunt în pregătire, zilele bune se intercalează cu cele de frustrare, privesc uneori spre cei care par să o ducă mai bine, alteori spre cei care par să o ducă mai greu și încerc pe cât posibil să îmi găsesc calea mea.

La urma urmelor nimeni nu a spus că va fi ușor dar sunt din ce în ce mai sigură că la finalul tunelului există lumina independeței financiare și a muncii din plăcere, nu din necesitate.

dd2784a77b248f64262316f81643e25a

Piure pentru prințese

Că nu am gătit de mult, azi un piure pe care orice prințesă de trei ani care se respectă îl va mânca binedispusă deși culmea e sănătos. Al meu a fost în varianta pentru oameni mari adică a cuprins nește usturoi și ceapă, precum și boia iute.

Ingrediente:

3 sfecle roșii mici, cam 600 de gr 1leu

3 cartofi probabil 200 gr   0,40 de bani

Pentru adulți: 2 cepe medii și cam o căpățînă de usturoi, încă un leu cred

100 gr unt 2 lei

(habar n-am) 50 ml lapte

un praf de sare.

Cu toatele cam 6 lei din cale afară

Se fierb sfecla și cartofii până devin moi, se curăță de coajă și se pasează cu talent, mie mi-au mai rămas bucăți de sfeclă dar nici nu am insistat, nici nu am cine știe ce jucărie, unul de 30 de lei.

Pentru adulți se toacă ceapa și usturoiul, se călesc în unt, se adaugă sare și boia după gust, se stinge cu lapte . Pentru copii, se topește numai untul, se sărează și se amestecă laptele.

Amestecul de lapte și unt se adaugă legumelor, se mai amestecă temeinic un minut și gata.

În farfurie eu i-am pus și o lingură de smântână, dar era la fel de bun și fără.DSC_07281

 

O fi bine? O fi rău?

Există uneori lucruri spuse sau făcute să te lovească și care se dovedesc a fi un adevărat ajutor, în cazul meu un compliment.

Mă deplasam  fără chef spre piață să îmi achiziționez o pâine. Am decis să ies la 8 jumătate deși erau undeva la -18 cred, pentru că pe la 10, când e mai cald, la magazinul ăla se formează o coadăăăăăăă insuportabilă. E drept la 10 aș fi găsit și pâine cu semințe dar nici aia cu ulei de măsline nu e rea.

Și cum mergeam eu așa tremurând pe interior am decis să duc și gunoiul ca să nu mai ies azi din vastele apartamente., care gunoi pe o săptămână era undeva la jumătate de pungă.

Amu’ lângă containerele noatre îți fac veacul niște cetățeni care tot caută diverse, la o adică fac un bine că aleg cutiile de metal, sticle de plastic, cartoane și le duc la reciclat bănui.

Pe când mă apropiam și era clar că am de lăsat ceva, unul din copii pornise spre mine cu intenția să îmi ia plasa, punct pentru el, că e mai ușor să alegi ce vrei din plasă decât să te urci în ditamai tomberonul după ce plasa a ajuns în el.

Cam pe atunci o aud pe maică-sa strigându-l să vină înapoi, relativ nervoasă ”Că asta nu aruncă decât gunoi”.

Mă gândesc că am făcut ceva pași pe calea bună dacă profesioniștii recuperărilor consideră că arunc numai ce nu se mai poate folosi/recicla în nici un fel .

1f711a3c61e24c57c1c5e65ff70a88c9

Zona de confort

Când am scris articolul cu petrecerile pentru copii nu m-am gândit că va stârni atâtea reacții, de regulă ăsta este un blog calm cu 4-5 comentarii maxim pe articol și atât.

Ca să fim în clar mie toate petrecerile astea de diverse zile cu peste 10 oameni prezenți mi se par excesive și inutile,  dar o fi vârsta, de la o vreme te vezi cu oamenii să vorbești și nu poți vorbi liniștit când sunt atâția alții în jur.

Că am ceva în plus împotriva petrecerilor pentru plozi, adică până la 6 ani, e clar,  că mi se par prea mici, cred că ar fi la fel încântați de o vizită la un loc de joacă împreună cu vreo 2 amici.

De asemenea indiferent de vârsta minorului când salariul tău e la aproape 1500 de lei pe lună cred că te joci cu focul când îi organizezi o petrecere de 5 ore care te costă 2500 de lei. Sigur, e alegerea ta dacă preferi să ți se acumuleze datoriile numai pentru a face și tu ce fac ceilalți, poate restul își permit, poate ei nici nu trebuie să economiească darmite să deie toți banii din casă pentru asta.

Când îmi scriu blogul nu mă gândesc la câți bani câștig eu, de altfel nici când îmi planific cheltuielile nu o fac, pentru că aș fi tentată să trăiesc ceva mai en rose decât o fac. Aș putea considera creditul un dat firesc la vieții mele și să mă întind cât îmi permite diferența dintre rate și venit.

Undeva în creierul meu există însă o legătură care îmi șoptește că până nu termin cu datoriile toți banii mei sunt de fapt ai băncii, așa că îmi limitez cât pot cheltuilelile ca să scap. Niciodată nu am în vedere un buget mai mare de 1500 de lei pe lună pentru a-mi achita rata curentă și toate cele, restul urmând să meargă pe anticipat.

Este desigur o opțiune, fiecare își organizează bugetul așa cum se simte mai bine. Știu însă ce fac și ce aș face date fiind niște coordonate.

Așa cum spuneam articolul precedent mi-a dat senzația că a atacat într-o zonă de confort și a determinat reacții, ceea ce mi-a plăcut, pentru că lucrurile cele mai interesante nu le aflăm când gândim teoretic niște lucruri ci atunci când suntem în mijlocul situației, când ceva din felul nostru de a fi sau de a trăi este pus în dicuție.

Ca atare cred că voi repeta ideea și voi căuta lucruri care mă scot din zona mea de confort despre care să scriu. Chiar mă gândesc serios să găsesc o listă de tabu-uri în domeniul banilor, asta ar trebui să dinamizeze un pic treburile 🙂

b272b7f9cd4cdb1a25f6cf96d469f00d

It’s my party. Ești sigur?

Așa cum știm sau aflăm acum eu n-am copii, dar Dumnezeu are grijă să învăț până oi avea din experiențele prietenilor mei care au.

Luna asta am nu mai puțin de trei prieteni cu bugetul devalizat dar nu din cauza copiilor ci din cauza orgoliului sau spiritului de conformism, nu se știe.

Despre ce e vorba? Este ziua copiilor.

În copilărie și tinerețile mele  știu că primeam tort de ziua mea, de regulă manufacturat de mama, după clasa a 4 a manufacturat de mine. Dacă se întâmpla să treacă pe acolo ăia trei prieteni pe care îi aveam primeau o felie de tort și după aia ne jucam fix ca în orice altă zi de la Dumnezeu.

Când ziua pica în vreme de școală, familia te dota cu două cutii de bomboane și te trimitea în câmpul muncii cum ar veni, eu pățeam asta numai de ziua numelui când trebuia să dau bomboane și să mă las pupată de toată lumea chestie care îmi displăcea profund până în ficat.

Abia prin liceu, dap am înflorit așa târziu că nici acum nu-s sigură că am terminat, am început să suport cu stoicism pupăturile clasei pentru că pe acolo erau și ăia doi la care am visat atât simultan cât și consecutiv, demodat ca pe vremea noastră, de-a lungul ălor patru ani.

Așa că acum am privit fascinată ca de cobră cum s-a alergat după locație, sunt trei sau patru în târg tot timpul ocupate, după rochia de zână, după tiara corespunzătoare, păpușa care probabil în loc de caca produce curcubee la cât costă, tortul cu 7 turnuri roz bombon, invitații cu dantele la fel de roz pentru cei 15 prieteni la catarama ai ploadei de 3 ani.

În ziua eventului, ploada s-a jucat cu ea însăși, nici cu păpușa, nici cu restul copiilor, s-a lăsat pictată pe față cu forța, s-a speriat de Zâna Bună care anima eventul, e drept și io și cred că și jumate din tătici, a ciugulit din tort și într-un final apoteotic a terminat cheful în chiloți pe motiv că între plănuirea evenimentului și petrecere ea trecuse de la prințesă la astronaut.

Cu ocazia asta au fost hrăniți, amuzați și guguliți 15 plozi plus 24 de părinți, că o parte din ei au venit cu doi însoțitori și distrugerile au fost evaluate la 2500 de lei.

Săptămâna viitoare repetăm afacerea pentru un băiețel mult mai mare de patru ani.

Amu’ oi fi io nebună dar dacă îmi spui că la 3 ani copilul tău pricepe noțiunea de prieten și are fix 15 cât sunt în grupă la grădi ai nevoie de terapie. Dacă o să aibă 15 prieteni în toată viața o să fie norocos.

Dacă va ține minte ceva din poveste este tot de categoria miracolului, dacă îți închipui că s-a distrat pentru că ai organizat tot tămbălăul de mai sus citește iar aliniatul anterior.

Și ce mă uluiește e că nimeni nu vrea să recunoasăc adevărul: nu facem asta pentru copii, într-o lume în care muncim 90% din timp, copilul s-ar distra de minune dacă i-am oferi o zi întreagă, să ne jucăm cu el, să ne plimbăm cu el, să ceva cu el.O facem pentru că nu știm când să spunem nu presiunii sociale de a ne alinia la ce fac alții. Nu copilul se simte prost că 3 din grupă au petreceri din astea ci tu ai un sentiment de vină că nu poți să îi dai luna de pe cer sau măcar ce le dau alții plozilor din apropiere.

Și te stresezi și îți întinzi aiurea niște datorii și îți faci altele ca să ”fii în rândul lumii” în loc să te oprești cinci minute și să te întrebi dacă ți se potrivește rândul ăla.

Iar treaba asta se perpetuează, am văzut majorate organizate cu bugetul unei nunți, artificii, tort cu rachete și de la 50 de invitați în sus, rochii de bal și trupă cu onorariu în mii de eruo pe oră, plătite din împrumuturi făcute de părinți.

Am prieteni care de ziua lor ar fi vrut să fugă în lume 3 zile dar în schimb au organizat ceva la un restaurant că era mai simplu decât acasă pentru ”nu se face să nu dai un șpriț de ziua ta”.

E ziua ta. Adică faci ce vrei tu în măsura în care  poți, de ce să te chinui să păstrezi niște aparențe și  era să zic să îi faci pe alții fericiți dar îmi aduc aminte niște niversări din astea la care am mers că nu aveam încotro și numai fericită nu am fost.

Revenind însă la părinți dacă la 3 ani petrecerea te costă 2500 de lei și prețurile cresc, nu ar fi mai inteligent să pui banii ăia într-un cont și al 18 ani să îi poți plăti studiile la o universitate buna la care nu a primit bursă? Sau să îi plătești fără probleme viața de sudent dacă a nimerit la buget? Sau să fie un început pentru ce s-o decide el să facă cu viața lui?

Adică păstrînd costurile neschimbate de 25oo de lei/ petrecere sunt totuși 10000 de Euro în 18 ani. Da, am înmulțit cu 18 că de la primul an de când tot serbăm inițial cu prietenii părinților apoi cu ai plodului, apoi cu toți că e democrație.

29c67e6764dcc97d98cf81749331c348

 

 

Apă vie

Azi nu e despre bani sau, mă rog, poate este despre ulcica cu aur de la capătul curcubeului, cumva întotdeauna am crezut că spiridușii nu îngroapă numai metalul, că monedele lor poartă pe lângă aur și bucurie pură, altfel de ce ar sta fix la capătul curcubeului dacă nu să se încarce cu energia veselă a culorii?

Una din dorințele mele pentru 2016 a fost să limitez sucurile, adică așa un pahar la 6 luni merge dar nu mai des și cum nu pot bea bere 25 de ore din 24 a trebuit să mă reorinetez către apă.

După ce de mai multe ori în cursul lui decembrie am privit cum în sticlele cu apă plată îmbuteliată, chiar la puținele mărci în care aveam încredere plutesc particule fix ca în apa de la robinet, am spus adio și apei îmbuteliate așa că am pornit din nou în căutarea unui mod de purificare.

Nu, nu e cana Brita și nici filtru cu carbon, mi-am adus aminte o chestie atribuită lui Arsenie Boca,  „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”.

Nu pot garanta că într-adevăr a spus așa ceva dar ideea în sine mi s-a părut de luat în seamă, numai că eu sunt creștin din întâmplare și după mintea mea asta cu semnul crucii funcționează 100% numai la cei care cred 100%.

Eu sunt mai eclectică de felul meu, nu pot respinge determinat celelalte credințe pentru că fiecare are ceva dreptate, plus sun dependentă de explicațiile științifice pentru orice, pot să cred apriori dar dacă mi-am și explicat ceva, indiferent cât de fantezistă este explicația, atunci într-adevăr pot muta munții .

Și continuând să caut mi l-am amintit pe Masaru Emoto și vorbele lui către apă, știițific demonstrate, dap, apa căreia îi mulțumești, pe care o lauzi, care ascultă o rugăciune sau o bucata de muzică buna se va purifica, va avea cristale simetrice, se transformă în apă vie.

Așa că mi-am căutat ceva pentru apă și am găsit asta, care pe lângă muzică mi se pare că mai cuprinde și o metaforă, cele mai bune lucruri sunt gratis sau aproape gratis

O ascult deja a treia oară și nu am idei ce influență are asupra apei de lângă mine, nu am idei nici ce influență are asupra celor 65% apă din mine dar știu că mi-a înseninat ziua, că jumătate din grijile mele s-au topit și că trăiesc mult mai în ”acum”, fără regrete peste umăr și fără griji pentru mâine.

Și nu e asta ceea ce de fapt căutăm cu toți? Nu este ăsta aurul spiridușilor îngropat la capătul curcubeului? Capacitatea de te bucura cât mai mult de momentul în care ești?

Păturică bebe

În caz că vă întrebați pe unde sunt, profit de frigul de afară să șed în casă și să croșetez.

Asta este păturica nouă așa cum îmi iese mie

DSC_0709

Și aici este tutorialul, nici eu nu am înțeles ce spune femeia în germană sau olandeză sau ce o vorbi ea dar m-am lămurit din ce face .

Ce facem când ninge

Unii dintre noi suntem afară să ne jucăm în zăpadă, eu beau ceai și caut reduceri.

Recunosc, pentru mine însămi nu sunt o tentație, pur și simplu mi-e paralel dacă beau ceai din cană de porțelan japonez pictată manual de familia imperială sau  o cană de 1,5 lei de la magazinul din colț. În momentul ăsta al vieții mele am decis să mă îngrijesc de aspectele poetice ale existenței cu buget redus.

Dar dacă vă plac lucrurile frumoase, dacă aveți mai multă grijă de ele decât am eu, ce rost are să dai 70 de lei pe o cană care îți va scăpa din mâini, după cum te cunoști, dacă ai o afacere în care folosești ceainice și căni de cafea și farfurii pentru tort, băieții de la Elefant au zilele astea reduceri frumoase un set pentru ceai care înainte era 1093 de lei și acum e 450 se cheamă la reducere.

Aș fi însă tentată de prosoape, da, în casa mea parcă nu sunt niciodată suficiente iar unele care în floarea vârstei costau 150 de lei bucata iar acum au ajund 40, practic prețul de la supermarket devin o idee de luat în considerare

Reduceri interesante par să aibă și telefoanele  deștepte, de la 4200 la 3500 de lei e ceva.

La cărți domnul Kiyosaki tocmai a coborât la 20 de lei cu Tată bogat, tată sărac 

Link-urile sunt afiliate, adică voi primi bani dacă se decide cineva să cumpere pornind de pe ele, dar scopul articolului nu este ăsta, din ce în ce mai mult mă conving că dincolo de vinerile colorate și ajunul Crăciunului, reducerile foarte serioase apar în ianuarie, pentru că deja finanțele au fost epuizate de sărbători, poate sunt și niște împrumuturi de returnat și atunci oamenii cumpără numai strictul necesar, e nevoie să vii cu o ofertă foarte specială să îl convingi pe om să crească pasivul bugetului cumpărând ceva fără care poate trăi, cum ar fi să vinzi in ianuarie la 40% din prețul pe care îl vei cere în aprilie.

fbeb046e147ba2046059731d860ebcd4

Viața după credit

Când mi-am luat casă și mi-am asumat ratele creditului a fost clar de la început că viața mea urma să se schimbe la niște capitole cum ar fi ieșitul în oraș.

Acuma ar fi păcat totuși să îmi trăiesc următorii 30, mă rog mai am vreo 28 de ani de credit, închisă în casa pentru care plătesc rate de una singură ca să am cu ce plăti.

Însă experiența ne-a învățat că există soluții. De ce ieșim în oraș în primul rând? Bine, uneori pentru că băieții fac o mâncare de geniu, numai ieri ce am văzut într-un meniu clătite cu 27 de lei, de acord că sunt cu Grand Marnier și ăla e 150 de lei sticla dar momentan nu se potrivește cu planurile mele.

Deci din punct de vedere al prețurilor nu mă pot duce în oraș la cârciumile care fac mâncare de geniu și probabil aș alege unele cu preț acceptabil, care evident nu au bucătari și nici ingrediente de top. În condițiile astea este evident că eu ies în oraș pentru a-mi petrece ceva timp cu prietenii.

Cu bucătarii obișnuiți pot concura iar ingredientele mele sunt probabil mai bune decât ale lor. Și de aici apare soluția în loc să ieșim în oraș stăm în case, în alea pentru care plătim ratele, numai că în loc să stăm fiecare în a lui, ne strângem mai mulți în una din ele pentru alea câteva ore.

Pentru trei prieteni ieșiți o seară în oraș, într-un restaurant obișnuit și în care nimeni nu își comandă vreun purcel copt cu mărul în gură, să zicem de dragul ușurinței calculelor că ne luăm toți paste cu brânză rezultă 22 X3 , 66 de lei. La care adăugăm 3 beri, da, noi bem bere la orice, oricând care mai fac 3 X 7, încă 21 lei, în totalitate  87 de lei iar pe cap de locuitor 29 de lei, probabil 30 că lași totuși și bacșiș.

Cât ne-a costat acasă aceeași afacere? 3 lei de om mâncarea și 2,50 berea (fără alcool că altfel era sub 2 lei, supermarketul să trăiască), total 16,50 lei iar pe locuitor 5,50 lei.

Sigur la restaurant ai și avantajul de a sta la masă fără să muncești, dar la urma urmelor săptămâna viitoare o să gătească altcineva și tu o să stai frumos în vizită.

Cu costurile astea devii deja mai sociabil, chiar dacă te vezi cu prietenii de 2 ori pe săptămână la 11 lei tot e realizabil fără să îți pună bugetul în pericol.

Pe o lună de zile: cu 2 ieșiri ai scoate din buget 60 de lei pe săptămână, deci 240 pe lună, cu 2 zile acasă scoți 11 lei pe săptămână, deci 44 pe lună.  Diferența poate merge fericită într-o plată anticipată care să scurteze viața creditului.

Dacă adaugi și vreo 2 cafele și o prăjitură deja te apropii de jumătate din rata pe lună fără să fi renunțat în mod deosebit la ceva  având ca bonus faptul că ți-ai petrecut timpul numai cu prietenii suficient de apropiați încât să îi primești în casa ta sau să le mergi în casă și cu care te vei distra.7a8f3128bb2fa7105c634085414be696

 

 

 

 

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu