Bugetul și emoțiile
Am citit multe bloguri cu 3, 5, 7, 11 sfaturi pentru a evita pierderile de buget. Niciodată nu am înțeles de ce sunt în număr impar că numai florile se duc așa, mă rog persoanelor în viață.
Și sunt bune, sunt minunate chiar trebuie să pun și eu pe agendă câteva articole așa, astăzi însă despre alt factor care vă nimicește mișelește eforturile de a ține bugetul în frâu.
Și Oscarul merge la …..alegerile emoționale greșite, nu contează unde anume o zbârcești în alegerile emoționale, poate fi relația cu familia, poate fi iubirea vieții tale aleasă greșit, poate fi momentul ăla în care ai simțit că nu mai poți trăi fără să îi explici șefului cât se poate de clar că e un imbecil.
Efectul imediat al unei asemenea alegeri este suferința, după care urmează cele 3 leacuri universale, înghețata, ieșitul la un pahar și shopping-ul pansament.
O să cumperi mobile pe care nu ți le permiți pentru a le arăta celor din familie că te descurci minunat, poate tot în categoria asta îți iei și o mașină nouă.
O să dai iama în gama de înfrumusețare, cu toate tratamentele minune pentru celulită, tonifiere, slăbire, lustruire, schimbarea de tunsură și culoare, care evident or să ceară haine noi și alea or să plângă după pantofi adecvați, ca să stabiliți o dată pentru totdeauna că tu ești cea mai miss univers de care a avut vreodată parte.
Tot pe aici se includ și orele de terapie, că deh, uneori nu e suficient să ai o prietenă pe speed dial căreia să i te plângi, trebuie să faci asta în mod organizt, calificat și facturat.
Să nu mai zic de cearta cu șeful care se poate lăsa cu necesitatea găsirii unui nou loc de muncă sau în măsura în care chiar nu își permit să renunțe la tine măcar niște antidepresive și multivitamine pentru că dacă înainte era greu acum slujba a devenit un fel de misiune imposibilă.
Știu că nu ți se pare că se leagă la prima vedere dar dacă vrei un buget echilibrat fii atent și la ce decizii iei în viața emoțională, sunt mai importante decât crezi, pentru că vei încerca să te validezi prin lucrurile pe care le ai și nu prin cine ești.
Ți-ai bușit vreodată bugetul din cauzele astea? Și dacă da, cât de grav?
Prieteni :)
E duminică, să ne distrăm un pic serios, poate oamenii sunt cu pluta de vreme ce vorbesc cu o inteligență colectivă, dar sunt adorabili și au multe idei bune.
Ten de Cleopatra
Am prins azi la știri un reportaj despre laptele de măgăriță care e cam 100 de lei litrul sau așa am înțeles eu, și mi-am adus aminte de perioada tinereții mele în care probabil l-aș fi cumpărat cu ochii închiși dacă aș fi aflat că transformă tenul în din ăla fin porțelanat.
Încă nu știu dacă să râd sau să plâng când îmi văd ritualurile de frumusețe ale tinereții, care presupuneau minim 5 produse, care de care mai tari în parcare, ceea ce ducea la vizite la farmacie care îmi ușurau portofelul de minim 300 de lei.
Pentru fiecare problemă pe care o aveam exista un produs, nici un produs nu trata două probleme și pentru că unele produse ar fi putut naște alte probleme preventiv trebuiau cumpărate cele de contracarare.
După o vreme am înțeles că de fapt frumusețea mea nu ține musai de diametrul porilor prezentați la purtător și că încrederea în mine face cât toate fondurile de ten și pudrele minune menite să îmi acopere coșurile.
Uneori în loc de cosmetică mă gândesc că ar fi mai util să ne ducem adolescentele la psiholog, le va feri de multe complexe ulterioare ( vă spun eu care le-am încercat pe toate pielea ta e pielea ta și nu vei reuși niciodată să o faci ca pe aia din reclamele de la tv) și de asemenea își vor plăti avasnul la casă, dacă nu mai mult, cu sumele scăpate de la achiziționarea tratamentelor fistichii.
Țin minte că am pus piciorul în prag la vremea când dermatologul se chinuia în draci să îmi bage pe gât anticoncepționale care urmau să îmi facă tenul de mătase japoneză. Sunt așa convinsă că sistemul endocrin îi depășește pe medici la toate colțurile că opțiunea asta a fost exclusă de când a deschis gura, dar omul a insistat.
Ca urmare m-am dus acasă și m-am întrebat dacă în legătură cu asta e așa paralel, cu ce mai greșește?
Și am renunțat pe rând la demachiantele în 6 faze, la cremele de zi de seară, de amiază și de ora 16, la alea care trebuiau date fix în capul problemei și la cele care se întindeau pe toată fața, la suspensiile farmaceutice care îmi dehidrataseră pielea dincolo de limite, practic la toate.
Azi am un săpun cu sulf, o loțiune tonică cu alcool și o sticluță cu ulei de argan, mint, am și o cremă cu factor de protecție 50.
Gama mea variată de fonduri de ten, blush-uri, farduri, eye linere a fost înlocuită cu un rimel și toată rutina de dimineață se învârte undeva pe la 5 minute. Eu care aveam nevoie de o oră să îmi compun o frescă adecvată pentru ieșirile până la pâine.
Viața e mai simplă, bugetul delirant de fericit și sincer și pielea se simte mult mai bine.
Factorul ”Merit și eu atâta lucru”
Nu știu la alții cum e dar la mine e ca la școală, în septembrie începe un an nou, financiar vorbind, moment în care îmi trag sufletul și văd în ce direcție urmează să merg.
Anul ăsta pentru prima dată în decursul existenței mele încă mai am bani, deși am avut vreo 2 luni fără încasări, e drept că ei se vor duce vesel pentru achitarea bucătăriei, dar ăsta nu e un lucru rău pentru că odată cu ea pe blog or să apară meniurile săptămânale și în buzunarul meu economia meselor planificate.
De exemplu acum tare aș mai coace niște vinete care sunt 2, 5 lei kilogramul dar dacă le duc la mama și le aduc de acolo deja am dat pe transport mai mult decât economisesc așa că mă uit cu jale la tarabe și zic pas.
Că despre tarabe este și vorba în discuția de azi și de o nouă rezoluție pe lista economiilor. Fără exotisme: adică fără fructe și legume coapte pe alt continent și care se cumpără la bucată, fără cireșe în ianuarie (nu că aș fi avut obiceiul ăsta), fără chestii pe care nu pot să le pronunț dar să le gătesc.
Cum am ajuns la concluzia asta? Trecând prin Carrefour și băgând de seamă că un avocado și un mango fac 9 lei. Serios! Cu banii de pe un avocado, îți iei senin un kilogram de cartofi autohtoni și un kilogram de ardei, ba cred că rămâne și de o franzelă din aia simplă de 0,90 de bani.
Câtă vreme ai datorii, factorul ”Merit și eu atâta lucru” trebuie scos din mentalitate, dacă ai un credit pe 20/30 de ani, oricum nu o să mai revină, că e perioada de exercițiu atât de lungă încât îți intră în sânge.
Ca atare, de azi încolo strugurii se mănâncă în septembrie când sunt 4 lei kilogramul, dar mă aștept să scadă, aparent tot acum e și sezonul babanelor tot 4 lei, merele sunt la putere începând din octombrie încolo în timp ce restul fructelor cresc lejer la preț, prunele rules cu 2 lei kilogramul.
Poate nu e preferatul tău dar nu poți spune că au gust rău, cu excepția cazului în care prezinți o alergie cu acte în regulă la un aliment cu prețuri normale la cap, înveți să îl gătești și înveți să îți placă. Nici bună-mea nu a ajuns la 87 de ani cu avocado și broccoli.
De asemenea este vital dacă ai posibilitatea să verifici măcar două piețe. Eu joi am făcut provizii pentru dulceața de ardei iute și am avut surpriza să găsesc la 800 de metri distanță aceeași ardei capia cu 2,5 lei/kg și nu cu 5 lei/kg ca în piața mai apropiată, dap am consumat 20 de minute în plus dar în loc de 2 kg am luat 4 cu fix aceeași bani.
Și dacă vreodată mi-o trece prin cap că o viață am să mănânc di tăti îmi voi tatua pe mână dacă e necesar că banii pe care i-am luat eu se dau înapoi în 15 ani, ceilalți 15 îi muncesc pentru bancă, dap din 15 ani din fix aceeași unică viață, mă îndoiesc că mă va mai paște pericolul să cumpăr ceva exotic.
PS Probabil o să vedeți atâtea rețete cu cartofi încât ar trebui să mă redenumesc ”Doar un cartof” 😛
Love, eat, pray
Nu m-aș numi religioasă, nici măcar credincioasă, poate dacă musai trebuie o etichetă spirituală. În inima mea dumnezeu nu are nume, nici față, nici reguli, nu e nici el, nici ea, nici om, nici floare, poate e un curcubeu după o ploaie de vară sau o auroră boreală. Cine știe? Și cui îi pasă? Spre deosebire de Arghezi, eu n-am nemoie nici să îl pipăi, nici să urlul ”este!”. Eu știu că e și gata.
Și acestei neabătute convingeri i s-a mai adăugat în timp alta, din motive necunoscute minții mele ne iubește. Pe mine în mod clar, cu restul oamenilor nu știu ce relații are, bănui că al fel de bune.
Eh convingerea asta a mea a fost azi confimată o dată în plus în piață, mergeam io așa senină prin piață că azi am refuzat să cumpăr fie și o stafidă când am avut revelația asta, era ca și cum aș fi privit fix și direct în biroul lui dumenezeu, că nah trebuie să vorbească și el undeva cu personalul administrativ că nu e taman ecologic să tot dai foc la tufișuri, e mai simplu să chemi secretara.
Cât costă un kilogram de carne? Vreo 12/ 15 lei funcție de specie. Cu banii ăștia îți iei 1 kilogram de roșii, unul de cartofi, unul de ardei, 1 de vinete, 1 de dovlecei plus verdețuri aromate, ceapă și usturoi.
Nu că aș fi vreo vegetariană dar cu mâna pe inimă ce știm noi că e mai sănătos? Carnea sau legumele? Mai mare dovadă de dragoste și grijă decât că poți lua 6/ 7 kilograme de legume cu prețul unuia de carne îți poate trece prin cap?
Și ca și când asta nu ar fi suficient mi-am aruncat ochii și la dulciuri, cu banii de pe 100 de grame de ciocolată, cu zahărul aferent îți iei un kilogram de banane sau de struguri sau de piersici, îți permiți de 10 ori mai mult din desertul sănătos decât din cel care îți scurtează viața.
Nu vi se pare că dumnezeu e în fond o mamă grijulie, omnisprezentă, omniscientă și omnipotentă?
Vacanta
Că am tot văzut articole pe tema asta legate de concedii și vacanțe, dacă renunțăm sau nu la ele și încep să cred că nu mai știm ce e vacanța.
Vacanța e perioada aia în care stai și te hodini după un an de muncă, ea presupune o singură treabă odihna ca atare nu este legată de colindatul lumii, de vizitatul altor țări sau orașe și în sensul ei de bază nu implică nici o cheltuială.
Să ne înțelegem, nu sunt împotriva plecărilor, ba din contră dar când pleci să vezi alte locuri numai odihnit nu te întorci, ar trebui să știu după ce am mers zile întregi să văd cât mai mult din Roma sau Madrid sau Praga sau….că nu te lasă sufletul să te duci până acolo și să șezi tout simplemment în piața mare la o cafea.
Nici relaxată nu m-am întors după ce am alergat prin aeroport după avion, am stat în trafic cu autocarul sau am prins lucrări pe autostradă în Cehia.
Plecările astea sunt bune, sunt educative, îți deschid ochii și capul și lumea dar nu sunt vacanțe adevărate.
Așa că data viitoare când vă bate gândul că sunteți nefericiți pentru că renunțați la vacanță amintiți-vă ce înseamnă ea, o vreme de odihnă, în care să stai cu ai tăi și să faceți lucruri împreună indiferent că vedeți delfinii la delfinariu sau într-un documentar.
Vacanța înseamnă să dormi până la 10, dap asta o să se întâmple la Roma când te trezești la 6 să prinzi loc în față la coadă la Vatican, să îți bei cafeaua liniștit citind ceva ușor sau greu după plăcere, să te plimbi relaxat, să te bucuri de nori, de soare, de sandwichuri, că deh vacanța înseamnă să iei o pauză și de bucătăreală, dar în fond fast food-ul din vacanțe nu e tot sandwich?
Vacanța înseamnă o stare de spirit nu neapărat kilometri bătuți și locuri văzute. Sigur o ieșire prinde bine, dar ea este fix asta ieșire nu o vacanță, o treabă după care musai trebuie să ai vreo 3 zile libere în care să te odihnești.
Așa că ia un teanc de cărți, o bere sau un ceai și bucură-te de vacanță în loc să îți faci griji că îți devalizează bugetul.
Alge
În căutarea unor mâncăruri mai sănătoase Nornele mi-au scos în cale algele, eh bine, dacă nu le-ați încercat dați-le o șansă, ar putea fi câștigătoare la categoria gătește cu 10 lei.
Nu vă lăsați intimidați de mirosul lor ciudat de mâl, dispare destul de ușor și destul de eficient, numai să nu fiți ca mine categoria care gătește după miros, pentru că probabil îmi va rămâne pe veci în memoria olfactivă, dar nu e mai rău decât mirosul peștelui, e numai altfel, ceva ce nu asociez obilnuit cu mâncarea.
Ce ne trebuie? Habar n-am ce ar folosi un japonez, eu le-am gătit după ureche. Derutată de mirosul de mâl am folosit arome să îl acopăr, deci
Cam 10/15 grame de alge uscate, o mână bună, din punga de 100 de grame care m-a costat 3,5 lei, deci cam 050 de bani.
O căpățână de usturoi
Un praf de chili
O bucată de ghimir proaspăt dar cred că merge și uscat
Jumătate de lămâie,
Două ouă
Un ardei capia.
Se pun algele în apă rece cam jumătate de oră, o să vedeți când sunt gata pentru că redevin verzi și grosuțe. Apoi se clătesc de mai multe ori cu apă rece, funcție de nasul fiecăruia.
Se toacă usturoiul și se dă ghimbirul pe răzătoare, ambele se pun în tigaie într-o lingură de ulei încins, împreună cu parful de chili și se lasă să se bucure unele de altele un pic.
Se adaugă algele scurse de apă și un praf de sare, le-am lăsat vreo 5 minute , îmi pare rău că nu am gustat o algă crudă, să văd cât a schimbat-o tratarea termică. Am pus zeama unei jumătăță de lămâie, cu aceeași obsesie a miroului deși cred că era ok și fără.
Când sunt aproape gata mai pui două ouă și învârți până se fac ouăle.
Am mâncat isprava sub formă de sandwich cu pâine și ardei capia, merge destul de bine și fără pâine dar ardeiul cred că mi-era necesar oricum.
Îs curioasă cum o să le fac data viitoare, pentru că va exista o dată viitoare, o dată pentru că mi-au rămas 90% din alge, a doua oară că mi-a plăcut gustul.
Oricum din cele de mai sus au ieșit două porții de mâncare deci pretul pe porție e undeva la maxim 3 lei.
Le încercați?
Să pensulăm zic
O să fie fără poze, dar nu e nici o pierdere, nu pretind că mi-ar fi ieșit Capela Sixtină dar ceva tot mi-a reușit, o economie de aproximativ 2000 de lei și ceva timp petrecut cu familia.
Să începem cu începutul, fiecare casă are nevoie periodic de reparații și vopsire, că așa e soarta lucrurilor să se deprecieze în timp.
Și fiecare familie are nevoie de proiecte comune care să îi aproprie, că așa e lumea în care trăim azi o lume a însinguraților, în care lucrăm individual și ne relaxăm la fel.
Așa că am stat și ne-am gândit aveam de reparat 3 camere și un hol mare, cam cât două camere, la prețurile practicate de ”meseriașii” locali, ne-ar fi costat vreo 1500 de lei fix numai mâna de lucru, respectiv un om. La asta se adăugau costurile de regie, dracu a văzut meseriaș care să funcționeze fără bere, tutun și mâncare. Țin minte că o dată am făcut ”greșeala” să îi dăm unuia mâncare gătită, mai că nu ne-a aruncat-o în cap, oricum a refuzat determinat să o mănânce.
În condițiile astea am făcut frumos o listă cu materiale care ne/a adus pe la vreo 400 de lei, m-am mutat câteva zile pe săptămână înapoi la mama și ne-am pus pe treabă.
În caz că vă întrebați, reparațiile imobiliare nu sunt taman neurochirurgie, adică pentru o clădire cu uzură normală o să aveți ceva crăpături pe pereți, ceva vopsea cojită, poate nevoia refacerii tencuielii prin spatele unei mobile greoaie și în genere nevoia unei grijiri serioase că doar nu muți toată ziua mobilele alea mari ale bunicii.
Crăpăturile se acoperă ușor cu pastă de ipsos, adecă ipsos plus apă aplicată fin în găurile cu pricina și date sănătos cu șmirghel după ce se usucă pentru aspect fin.
Tencuiala se rezolvă cu multibat și nisip, apestecat tot cu apă, dap aici e nevoie de îndemânare că nu poți totuși șmirghelui în timp util atâta suprafață dar nah dacă poți întinde glazura pe un tort, o să îți iese și asta.
Apoi mături frumos pereții și îi speli, când se usucă aplici amorsa, bei o cafea cu familia, deja și asta e uscată, mai ales că am lucrat la 38 de grade la umbră.
Aplici vopseaua, aici e chestie de alegere, io am ales una superbă Spor Max One, prins la ofertă parcă 170 de lei pentru 12 litri, dar care a acoperit perfect de la prima mână, a doua a fost așa de fiță și de dragul perfecțiunii.
Bonus mi-a ajuns pentru tot ce aveam de făcut și a rămas să dau o mână și în baie care nu era prinsă în proiectul inițial.
Pentru că tot eu mă ocupam și de șmotrul de după podelele au fost acoperite cu ziar, un an am strâns la ofertele de supermarket, plinta dată cu bandă adezivă, curățenia a constat mai mult în înlăturarea celor de mai sus și datul cu apă.
Pe lângă economia de bani, distracția cu famelia, dom le (habar n-am unde e apostroful pe tastatura asta), nimic nu apropie oamenii ca un strat de lavabilă în păr, eu am terminat toate cele de mai sus în 3 săptămâni, în care recunosc am muncit 3 zile în fiecare, vecinii care au ales ajutorul profesional au făcut curat odată cu mine, la ei a durat 3 săptămâni o singură cameră.
Așa că dacă aveți de reparat/zugrăvit dați-i bătaie, nu e așa greu cum se spune.
Leapșa de pisici, de citit printre rânduri
Am primit invitația la leapșa pisicească pe celălalt blog, dar cum eu mă mut cu arme cu bagaje aici am decis să și răspund pe blogul ăsta.
E greu frate cu leapșa asta, că nu știu să copiez pe pe web fără mouse, apropo dacă știe vreunul combinația norocoasă de taste, pe tastatură germană, să își facă milă și de mine că greu e să scrii totul ad labam.
Să purcedem zic.
1.Ultima carte citită? Cum fu?
Presupun că ultima terminată de citit, Păzitoarea tainei fu fix cum am povestit aici
2.Citatul preferat?
Serios? Numai unul? Am zis că nu pot copia de web nu? Zilele astea e un proverb chinezesc ”Cînd speli ceașca, spală ceașca”, există și o variantă românească legată de plasarea posteriolui în mai multe luntrii, adică un fel de multitaskingul e o greșeală, nu îl încercați acasă, de fapt nu îl încercați punct.
3.De ce blog? De cât timp?
Pentru că imaginația mea e prea multă pentru un singur om, ea are nevoie să se preumble liber. De când? Dinainte de inventarea noțiunii, pe vremea când ne strângeam la bunică-mea la poartă și spuneam plozilor de pe uliță povești, ei dădeau Like în ce poame erau în pom la vremea aia și Share prin viu grai de o trebuit să ne mai pună bunică-miu o bancă să aibă loc publicul
4.Locul preferat din Univers?
E cârciumă mishteaux pe una din lunile lui Jupiter, nu spun care să nu vreau să mă întâlnesc și acolo cu fanii
5.Care a fost ultima publicație pe care ai cumpărat-o (revistă, ziar)? Când?
I-am luat mamei săptămâna trecută Integrame, ea refuzând să rezolve rebusuri clasice din alea cu ”poet malgaș mort de friguri în octombrie”
- Ce site urmărești în mod constant?
Horoscopul evident și alea de scandal să văd dacă mi-au aflat secretele
7.Preferi să te uiți la un film sau optezi pentru un serial?
De regulă prefer cartea. Amu depinde mai bine un serial lung și bun decât un film de două ore de care să mă plictisesc în 15 minute
8.Mai ții minte care a fost primul tău id de mess?
Încă îl mai am, e drept adresa aia de mail a fost piratată dar nu e ca și cum aveam pe acolo formula pietrei filozofale
- Trei însușiri ale blogului ideal (în viziunea voastră)
Sa fie scris la Roma, să se monetizeze așa bine încât să vrea și Bill Gates unul și să fie al meu
- Produsul cosmetic preferat?
Noi ăștia frumoșii nu folosim așa ceva decât dacă suntem plătiți să îi facem reclamă. Săpunul e produs cosmetic sau de igienă că ăsta mi-e simpatic și l-aș populariza și gratis, mai ales vara în autobuz
- Câine sau pisică?
Hipogrif, adecă pare să aibă multe avantaje dacă ar da și lapte ar fi clar a opta minune a lumii.
Evident leapșa e deschisă oricui dorește, dacă e nevoie dăm și două la preț de una fericiți să fim.
Fizica newtoniana si dezvoltarea personala
Am mai scris despre fizică și despre cât de greșit am abordat-o, eu, profesorul meu și sistemul de învățământ. Am avut noroc cu memoria de elefant care mi-a permis înmagazinarea principiilor și înțelegerea lor ulterioară, evident cu aplicabilitate la chestii mult mai importante decât unghiul sub care alunecă o picătură de apă pe un geam în mișcare.
După ani și ani, vorba holografilor cred, după ce am dat cu nasul de tăblițele de smarald și celebrul ”Precum jos așa și sus”. (Serios trebuie să îmi iau un mouse îs multe chestii pe care aș putea să le mai copy paste de net dar nu pot din taste).
După ce mi-am regândit poziția față de marile sisteme filozofice și includ aici și religiile am înțeles în sfârșit cât de genial era săracul Newton.
Azi despre primul principiu al mecanicii newtoniei, adică al inerției, aplicat unde nu te-ai gândi la prima citire, bine, nici la a doua.
Cum sună principiul? ” Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare reclilinie uniformă atâta timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă”
Așa-i că nu pare să aibă nici o legăură cu dezvoltarea personală? Și totuși este una din ideile de bază din toate cărțile astea apărute ca o furie o dată cu Secretul.
Ce ne spune despre noi? Că dacă am apucat să o luăm pe o cale din inerție vom continua să ne deplasăm în direcția aia fie câtă vreme nu facem nimic, fie câtă vreme ceea ce facem într-o direcție bună e contracarat de ceva în direcția opusă.
Cu exemplu practic. Dacă ești trist câtă vreme nu te vei forța să vezi și partea plină a paharului, vei continua să te dezintegrezi în fuioare mai mici sau mai mari de tristețe.
Pe de altă parte un pas în direcția bucuriei îți va schimba traiectoria, e suficient un pas pentru o viață diferită, unul singur necontracarat de unul înapoi îți va schimba viața pentru totdeauna pentru că pe inerție nu o interesează în ce direcție mergi tu, ea știe numai să te ducă într-acolo neabătut îîn baza unui singur impuls inițial
De asemenea degeaba te trezești tu cu 15 minute mai devreme să meditezi dacă după momentul ăsta de impuls îți vei petrece ziua plângându-te, bârfind sau certându-te ca și până acum. Primul pas a întâlnit forța contrară care îl va anula.
Așa că începe cu lucrurile mărunte cu cele trei lucruri pentru care ești recunoscător, dar recunocător toată ziua nu alea 3 secunde în care le inventariezi, cu drumul până la lucru în care zâmbești, chiar și în blocajul de trafic, cu o mână de ajutor dată cuiva.
Începe lejer privind nici partea plină, nici partea goală a paharului ci amintindu-ți esențialul paharul poate fi umplut din nou până la vârf și chiar peste.
Nu era Newton genial ?
Doar un leu 
Comentarii recente