O zi
În vreme ce restul universului citește cărți serioase, așa cum v-am obișnuit, eu citesc cele mai ușurele cărticele de pe lume. Bine, la momentul actual citesc povești dar în cursul lunii cred că am citit 4 sau 5 cărți de fete, acum că mă gândesc nimic serios.
Una din cărțile mele ușurele este ”O zi” de David Nicholls. Este posibil să fi văzut deja filmul și să știți în mare ce se întâmplă dar tot aș zice să citiți și cartea.
Evident ”O zi” este despre o poveste de iubire, un care se întinde pe ani întregi, în parte fără ca participanții să realizeze că încă trăiește.
Este o carte despre importanța momentului prezent, fă ce ai de făcut, spune ce ai de spus, nu ezita, în cel mai rău caz nu o să primești ce ceri, dar dacă taci oricum nu primești.
Este o carte despre maturizare, despre cum drumul fiecăruia dintre noi poate lua cele mai ciudate trasee pentru a ne duce în același loc. Despre cât de greu este să te descurci în hățișul ăsta care este lumea de azi, și încă era un pic mai simplu le vremea despre care vorbește cartea. Despre cât de departe ajungem noi adulții să fim de noi tinerii care am fost și cum asta nu este o tragedie.
Fără îndoială este despre pierdere și nedreptate, despre boală, frică și incapacitatea de a le face față fără ajutorul unor stimulente sau anestezice.
”0 zi” e suficient timp să ne schimbe viața pentru totdeauna, să ne facă să ne pierdem pe noi sau pe cei dragi sau ne ajute să ne regăsim.
La un moment al ei este carte despre așteptările pe care le avem de la relații, căsnicii, de la copii și relația cu ei și despre ajustările necesare pentru a continua să trăim.
Așa cum spuneam poate ai văzut filmul dar nu rata cartea, programeaz-o pentru o sâmbătă ploioasă, e suficient timp să o termini iar cuvintele scrise pot altfel decât filmul să îți transmită dulce-amarul vieții care este, dincolo de tot ce ne place nouă să credem despre ea, o zi, trăită de câte ori avem norocul să ne mai trezim dimineața.
Clubul de carte – octombrie
Cu întârzierea caracteristică deja luna asta s-au citit:
O viață măruntă, Hanya Yanaghihara
O viață măruntă
Scrierea acestei recenzii a fost întârziată de factori multipli, principalul însă este faptul că îmi dă o stare de disconfort.
Periodic pe lângă cărțile de dezvoltare, psihologie, medicină, specialitate și cărți romanțioase din categoria literaturii pentru femei, citesc o carte mult lăudată. Nu cred că mă aștept vreodată să îmi placă respectiva carte pentru că eu nu am o fire serioasă care să aprecieze genul.
Tura asta am citit O viață măruntă de Hanya Yanagihara. Dacă ești scriitor sau scriitor în devenire, dacă scopul tău este studiul stilului o recomand. Personajele se dezvăluie frumos, în timp, completate cu mii de detalii, autoarea are capacitatea de a te transpune în locul acțiunii, fie că este o chilie de mânăstire sau o casă de vacanță luxoasă.
Pe fond am terminat de citit cartea din pură încăpățânare, fiind un larg repertoriu al modurilor în care un om se poate distruge pe sine și pe cei care îl iubesc. Au existat destul de multe momente în care m-am întrebat dacă autoarea însăși merge la terapie și ce anume i-a marcat viața cu întuneric într-atât încât a abordat subiectul.
Nu pot spune că și l-a imaginat, partea cea mai rea din cartea asta este că ea este foarte puțin rodul imaginației, fiecare situație descrisă a existat și nu numai o dată, se repetă la infinit în viața multor oameni, unul dintre ei putând fi nun coleg, un vecin, un prieten de-al tău.
Dacă vrei să înțelegi cât de adânc poate săpa depresia într-un om, cât de jos poate fi adus de lipsa de autoapreciere și autocompasiune, cum pot oamenii să doboare alți oameni, cum pot adulții să frângă un copil până la punctul din care nu mai există cale de întoarcere asta este cartea potrivită.
Eu nu aveam de nevoie de cele mai de sus pentru că le știu deja, cu toate nuanțele și durerile și frustrările aferente. Știu că toți ducem o viață măruntă, ușor de distrus, că toți putem fi vătămați dincolo de limitele unei posibile reparări.
Este o carte pe care ar trebui să o citești dacă ai convingerea că iubirea poate vindeca orice. Sau poate nu ar trebui nici să o deschizi în cazul ăsta, pentru că avem nevoie de optimiști, de oameni care să facă eforturi pentru a vindeca sufletele celor din jur, viețile noastre mărunte și lumea țesută din ele.
Așa cum știți nu voi povesti nimic efectiv din carte dar vă pot spune că sigur câteva luni mă voi feri să mai citesc vreo carte serioasă după asta.
Femei care caută prea mult, Lori Gottlieb
Cartea de luna asta s-a întâmplat să fie Femei care caută prea mult, cum să-ți distrugi viața așteptând bărbatul perfect, de Lori Gottlieb. Spun s-a întâmplat pentru că aveam de gând să vorbesc despre O viață măruntă dar nu am apucat să o termin până azi și din motive logistice nu pot aștepta până week end-ul următor să scriu recenzia și articolul pentru Clubul de carte pe septembrie.
Să revenim, am cumpărat cartea pentru că era la reduceri, titlul suna interesant și voiam să văd cum scrie Gottlieb de la care aveam pe listă Poate ar trebui să vorbești cu cineva.
Nu aș zice că a fost o pierdere de vreme dar nici nu mi-a schimbat fundamental viziunea despre viață. Poate treaba asta se datorează faptului că oricum nu cred că există bărbatul, sau femeia pentru egalitate de tratament, perfect.
Aș recomanda cartea asta femeilor sub 25 de ani ca să știe exact cât timp își permit să piardă în căutarea lui Făt Frumos și mai ales să le tragă de mânecă pentru a-și stabili o listă cu priorități. Din punctul meu de vedere dacă vrei să fii singur e ok, dacă vrei să te axezi pe carieră e la fel de ok dar dacă vrei să ai o familie, dacă atunci când te gândești la viitor te vezi cu soț și copii atunci trebuie să ai în vedere că spre deosebire de facultate pe care o poți face la 60 de ani, cu copii e mai greu și să îi faci și să îi crești.
În privința asta trebuie să știi devreme în viață ce îți dorești pentru că schimbările nu sunt la fel de ușor de făcut precum cele care privesc domeniul profesional.
Aș zice că este o lectură interesantă și pentru femeile căsătorite care se gândesc să divorțeze, departe de mine de a fi împotriva unei asemenea decizii dacă este ce îți trebuie dar analizează bine înainte motivele pentru care o faci, uneori e nevoie numai e o schimbare de așteptări și de echilibru între ce dai și ce primești în relație ca lucrurile să se redreseze fără a fi nevoie să o iei de la cap.
Mi-a plăcut modul în care descrie maximizatorul cu ajutorul unei povestioare despre achiziționarea unui pulover și cum, dacă poți extrapola, cartea asta se aplică și altor categorii decât relațiile, arătându-ți cum poți rata uneori fericirea, uneori confortul din cauza nevoii tale de a avea cea mai bună variantă a unui produs/om/categorie.
Mă gândesc de asemenea că este mai utilă generațiilor tinere care au apucat să crească sub mitul poveștilor hollywoodiene, noi cei care am apucat să trăim și înainte de Revoluția din 1989 nu cred că avem așa așteptări la povești perfecte, am învățat din copilărie arta compromisului și ne aducem aminte destul de des că lucrurile stricate se pot repara nefiind musai să fie aruncate la primul semn de defecțiune.
În concluzie dacă o găsiți la un preț bun sau în biblioteca unui prieten ori cea publică e o lectură ușoară și interesantă fie și numai pentru a privi uluit pe ce baze fac unii oameni alegeri în viață.
Clubul de carte – august
Am citit și luna asta însă tot chick lit, cărți pe care le citești pentru starea ta de bine și pe care nu le recenzezi sau nu încă, e posibil să am o rubrică dedicată genului în curând.
Așa că trișez cu o recenzie veche a unei cărți speciale pentru mine care a împlinit un an.
Văduva de safir – Dinah Jefferies
Inimă zdrobită – Destinul unui tată – Vladimir Șcerbinin
Dacă ați reușit să citiți o carte în vacanță și să scrieți despre ea aștept un ling în mesaje pentru a actualiza postarea 🙂
Clubul de carte- iulie
Nu am nici cea mai mică idee cum am trecut deja de jumătatea anului. Chiar dacă nu sunt cărți mega lăudate stau destul de bine cu rezoluția de citit pe anul ăsta, cu vreo 8 cărți înainte de cât aveam de când pe la momentul ăsta.
Pentru că ieri a fost ultima vineri din lună să vedem ce s-a citi luna asta.
Dacă doriți să participați un comentariu cu link la articolul acesta și îl voi actualiza să vă adaug 🙂
My favorite half-night stand de Christina Lauren
“VILLETTE” de Charlotte Brönte
My favorite half-night stand
Nu știu dacă My favorite half-night stand de Christina Lauren e tradusă în română dar asta este cartea lunii iulie pentru mine.
Știți deja că sunt fan chick lit și se pare că anul 2023 este anul acestui tip de cărți pentru mine, cu unele treceri prin ayurveda, despre care vorbim când termin, literatură pentru adolescenți -cărți cu vârcolaci pentru că în luna asta am mers muuult cu trenul și nu necesită cine știe ce concentrare. În plus toate cele de mai sus sunt în engleză, nici nu îmi aduc aminte când am citit ultima dată în română deși am făcut ieri o comandă pe Litera pentru că sincer nu pot să nu adopt niște cărți la 10 lei, așa că au un dublu rol de relaxare a neuronului și exercițiu în engleză.
Să revenim, dacă neuronul se relaxează nu același lucru se poate spune despre componenta emoțională.
Christina Lauren nu este o autoare ci o echipă compusă din două scriitoare care au ales ca nume de tipar o combinație a prenumelor lor.
Sunt la a treia carte a echipei și deși nu am căutat nimic despre viața lor pe google sunt sigură că măcar una dintre ele are o mamă care a murit de cancer pentru că este o temă recurentă.
În Anatomia lui Grey este o scenă în care Christina îl primește pe George în Clubul copiilor al căror tată a murit, club din care nu poți face parte până când…
Cam asta este situația și aici, dacă ai un părinte care a plecat așa cărțile astea prind bine pentru că îți dai seama că nu ești singurul în situația asta și mai ales că și alții au fost defectați în diverse feluri de experiență.
Millie personajul principal din cartea asta a ales să își închidă emoțiile, să se implice în relații la un nivel superficial, să nu împărtășească nimic despre ea, pentru că dacă nu lași oamenii să îți intre în suflet plecarea lor indiferent de motive nu te poate afecta.
Evident nu o să vă povestesc cartea, pot să vă spun că este despre înstrăinarea cu rol de protecție și revenirea din ea, despre tot mai folositele sisteme de dating online, despre prieteni și familii și despre vindecare.
Sigur cartea cuprinde și scene de sex și dacă vrei să o judeci la nivel superficial poți reține numai asta din ea, deși cred că lumea ar fi mai bună dacă în loc să citim cărți cu crime descrise pe mai multe pagini am citi cărți cu sex consensual la urma urmei pe mai multe pagini.
Poate luna viitoare vă scriu despre o carte serioasă, poate nu, rămâne să vedem.
Clubul de carte -iunie
Luna asta am citit Privește-mă de Nicholas Spark pentru că eram curioasă cum scrie, în calitatea lui de autor megamediatizat. Mi-a plăcut ideea cărții dar nu mi-a plăcut tehnica și cum eu nu scriu lucruri negative despre cărți pentru luna iunie voi pune în Clubul de carte o recenzie mai veche a unei cărți dragi
Dar să vedem cine și-a mai făcut temele luna asta
Proză de pisică de pisica familiei, Camelia Sima
“ZBOR IN JURUL SOARELUI” de Paula McLain
Cancerul, dragostea mea, de Mioara Grigore
Lista este deschisă până duminică, azi fiind ultima vineri a lunii.
foto: Pinterest
12 reguli de viață
L-am descoperit pe Peterson din întâmplare în timp ce scrollam filmulețe pe Instagram la o oră la care ar fi trebuit să dorm, am încercat să regăsesc reel-ul mai târziu dar nu am reușit. Era un fragment de interviu în care povestea că a slăbit mâncând ceea ce doctorul îi recomandase: friptură de vacă și salată, deja nu mai suportă să vadă friptura de vacă dar încă o mănâncă.
Mi-a plăcut asta, ideea că undeva există un om suficient de determinat să acționeze cum trebuie deși este inconfortabil pentru el. Așa că am decis să îi cumpăr și că îi citesc cartea ( asta ca să vă dați seama ce proces matur de selecție stă la baza lecturilor mele😊).
12 reguli de viață un antidot la haosul din jurul nostru, ca toate cărțile din domeniu de altfel, nu inventează roata și apa caldă, dar te ajută să îți aduci aminte că au fost deja inventate și tu poți profita de chestia asta.
Este cu siguranță o carte împotriva trendurilor contemporane. Într-o lume în care principiul pare să fie ”doar eu contez, mie să îmi fie bine, realitatea obiectivă trebuie modificată pentru a nu mă face să sufăr când îmi contrazice viziunea subiectivă”, Peterson are îndrăzneala să vorbească despre reguli, limite și binele celorlalți.
Cele 12 reguli sunt enunțate și apoi analizate într-o manieră în care devine clară formarea lui ca psiholog lecturile din Freud, Jung, Adler, înclinația spre poezie care este limbaj simbolic adresat direct subconștientului chiar dacă pe ici, pe colo conștientul îl descifrează, vă veți întâlni des cu Goethe, Miller, Yeats.
Și din nou deși nu sunt creștin practicant am nimerit o carte care se apleacă asupra Bibliei: Geneza, Păcatul originar, sacrificiile și care este mult influențată de scrierea rusă : Tolstoi, Dostoievski, Soljenițîn.
Analizează nihilismul, depresia, nevoia de a goli lumea de plaga reprezentată de umanitate, insuportabilitatea ființei, cu trecere prin Nietzsche și Orwell.
Se înscrie total împotriva trend-ului insistând că e nevoie să ne educăm copii pentru ca ei să devină acceptați social, că trebuie să le stabilim limite însoțite de pedeapsă pentru că altfel societatea îi va limita și pedepsi mai târziu și mai grav și insistă asupra rolului familiei și responsabilităților care revin fiecărui membru.
Dacă vă așteptați la încă o carte plină cu idei despre cum universul e un corn al abundenței iar voi trebuie numai să existați și să pretindeți lucruri care se vor materializa instant atunci nu asta e cartea potrivită.
Dacă vă lipsește un partener de conversație care folosește noțiuni devenite abstracte în societatea contemporană ca : efort, dedicație, consecvență, responsabilitate, autocunoaștere, identificarea bârnei din ochiul tău înainte de atacarea paiului din ochiul vecinului puteți citi liniștiți cele 12 reguli de viață ale lui Peterson.
Clubul de carte – mai
Sper că luna mai a fost bună cu voi . Să vedem cine și-a făcut temele și în primăvară
Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr de C. S. Lewis
Iubește-mă (Sfântul leproșilor) de Maria Pastourmadzis
Lista rămâne deschisă și o voi completa dacă îmi trimiteți un link în mesaj la postarea aceasta
Doar un leu 
Comentarii recente