5 metode să salvezi mai mult de un leu
Știu, dacă te uiți la ultimele articole pare că m-am îndepărtat ani lumină de scopul blogului, acela de a privi educația financiară și de a găsi trucuri de economisit. Așa că pentru o zi de luni am decis să ne întoarcem la basic.
Sincer sunt multe lucruri pe care nu le mai spun pentru că mie mi-au intrat în obișnuință atât de bine încât nu-mi mai amintesc zilele în care sufeream hemoragii financiare din cele mai diverse cauze, dar voi încerca să mă întorc la ele.
În mare parte am fost ajutată cu forța de mutarea într-un oraș mic cât o batistă cu fix trei restaurante și fix 0 prieteni locali ca atare primele două păcătoase de pe listă la mine nu au niciun sens dar dacă stai într-un oraș mare și ai mulți prieteni pe tine te-ar putea ajuta.
1.Nu îți mai cumpăra cafeaua din oraș, sau cel puțin nu în fiecare zi sau așa cum obișnuiam eu acum vreo 4 ani de mai multe ori pe zi pentru că mă întâlneam la momente diferite cu minim doi prieteni cu care aveam timp să stau la povești 30-40 de minute. Sincer nici nu mai știu cât costă o cafea în oraș aici cred că este 8 lei un cappuccino din acela fițos cu frișcă, cred că acasă trece de 10 lei, dar îmi voi limita calculele pe orașul în care sunt. Să zicem 20 de zile în care merg la o singură cafea pe zi 160 de lei/lună și 1920 de lei pe an, pe vremuri calculam sumele în rate anticipate, numai din asta aș fi scurtat cu 2 luni creditul și mi se părea enorm.
2. Nu mai mânca în oraș, bine să nu fim exagerați, nu de mai mult de două ori pe lună, ce vrei tu prânzul sau cina. Din nou îmi amintesc o vreme când mâncam de vreo 4 ori pe săptămână de prânz în oraș. Nici nu ar fi fost nevoie să îmi iau prânzul la pachet în 20 de minute puteam ajunge acasă să mănânc și apoi să mă întorc dar preferam prânzurile sociale cu conversații care oricum durau mai mult de o oră și deși plăcute după o vreme eram atât de obișnuită încât le lipsea elementul ăla de bucurie, de special, era ca masa în familie o chestie absolut banală care mă costa vreo 30-40 de lei pe zi.
De când m-am mutat ajung la restaurant de vreo 2 sau 3 ori pe lună chiar și raportat la 2 zile pe săptămână tot îmi păstrez 150 de lei și din afacerea asta.
3. Cumpără mărfuri generice sau măcar fă un efort și găsește oferte decente. Mai toți detergenții (încă folosesc capsule mai am până să evoluez la nucile de spun) sunt 1,ceva lei.
Am descoperit două metode de a ocoli asta, fie merg la unul din cele două magazine ale orașului care miraculos își permit să vândă aceeași detergenți veșnic la 1 leu capsula, fie atunci când prețul este 0,80 la supermarket iau vreo 3 pungi (da, va trebui să citești veșnic pe eticheta prețul/capsulă, altfel așa de frumos sunt anunțate reduceri de ai impresia că 1,25 e o mare afacere ceea ce e fals).
La 4 mașini pe săptămână pot obține undeva între 1 leu și 1,8 lei pe săptămână, știu că pare puțin dar 52 sau 93 de lei pe an se simt când nu ai resurse.
Folosesc aceleași metode și la restul produselor de igienă, săpunul lichid cumpărat când este redus de la 4,50 la 1,29, gelurile de duș la 400 ml cumpărate când transportul e gratuit și la 2 produse îl primești pe al treilea gratis.
Nu dau nume pentru că scopul meu nu este să fac reclamă dar dacă are cineva nevoie de informațiile pe care le-am strâns pe tema de unde e cel mai bine să cumperi produsul X le împărtășesc cu drag.
4.Învață să iubești pliantele supermarketurilor, le citesc cum citeam în tinerețe romanele cu duci exotici pentru că o dată ce le-ai integrat în programul tău săptămânal și ai învățat cum își organizează reducerile și ofertele cheltuielile pe tema mâncare, curățenie și nu numai se pot înjumătăți.
5. Stabilește-ți un buget săptămânal, pe asta am descoperit-o pe vremea când și fără vreo planificare din partea mea tot 50 de lei aveam să trec prin săptămână (da, au existat și vremurile alea), anul acesta m-am întors la idee am un buget de 200 de lei pe săptămâna din care ideal ar trebui să îmi achit tot ce cumpăr și facturile, mai puțin rata creditului și chiria. Mai păstrez 200 de lei ca rezervă, e totuși iarnă facturile mai ales la gaz te mai surprind.
Dacă mai rămân ceva bani la finalul săptămânii se reportează ca plus în următoarea și în loc de 200 voi avea 300. De regulă din diferențe îmi sponsorizez cheltuielile care nu sunt must have, gen masaj, cărți, cercei, parfum.
Dacă situația ar fi neagră aș renunța la segmentul respectiv și aș redirecționa diferența rămasă spre un fond de rezervă sau o plată anticipată dar situația mea nu e atât de tragică așa că nu e necesar, dacă stai mai puțin bine acoperă întâi fondul de rezervă și ceva anticipat înainte de a găsi pe ce să îi dai.
Acum că scriu asta îmi dau seama ce drum lung am parcurs și că mi-ar fi relativ ușor să mă întorc la modul spartan de viață de acum 5-6 ani pentru că nu m-am îndepărtat foarte mult.
Face o listă mai mare de trucuri?
Bucurii de ianuarie – săptămâna 2
Săptămâna asta am avut calendarul intern dat peste cap, vineri eram convinsă că e miercuri. Printre picături a reușit să urmez și programul bucuriilor de ianuarie, e drept eu fiind o ființă destul de casnică am obiceiurile astea și în restul anului când oamenii zburdă pe afară pe plaje și la terase. Bine pe terase sunt gata să recunosc că zburd și eu, plajele însă îmi sunt complet interzise, indiferent de gradul cremei de protecție solară arzându-mă frumos și instant.
Încă aștept să se manifeste celelalte trăsături aduse de gena de vampir: rapiditate, forță, lipsa nevoii de somn și tinerețe veșnică. 😊
Colțisorul meu confortabil.
Bradul m-a părăsit, m-am întors pe colțul meu de canapea, cu reader-ul, cărțile și laptopul în apropiere. Aș numi locul ăsta colțul meu de seară și de week end în care îmi place să îmi beau cafeaua de duminică dimineața cu nasul în bloguri.
Un proiect creativ
Am început un fular nou, chiar dacă modelul e simplu firul are luciri metalice în el, o să arate mult mai bine spălat, blocat și călcat.
Tratația săptămânii
A fost greu de obținut, a trebuit să aștept un pic să se înmoaie untul, asta e sunt o ființă cu gusturi rafinate mă dau în vânt după pâine cu unt și miere.
Plante/flori
Crăciunița de anul trecut a supraviețuit, a crescut și cred că am înțeles tehnica de a-i convinge frunzele să se coloreze în roșu, bine sincronizarea nu a mers anul ăsta dar la cum merg lucrurile voi avea Crăciuniță de Paști, nu e puțin lucru.
Lumini si luminițe
Pentru serile de citit m-am întors la instalația care stă veșnic în sufragerie și la lumânările parfumate.
Ceva de citit
Nu am terminat Proiectul fericire pentru că după două sezoane din Cartea Pierdută a vrăjitoarelor mi-a fost absolut necesar să recitesc volumul 3 pentru că nu-mi aminteam toate detaliile.
Grija de sine
Nu am reușit să merg mai mult dar am reușit trei zile de yoga spre 20 de minute și am reluat masajul, mari efecte nu pare să aibă asupra fizicului meu la fel de celulitic dar psihicul meu beneficiază din plin de ideea de ”timp de răsfăț”.
Recunostința
Sunt recunoscătoare că trăiesc într- epocă în care informația este la un click distanță și îmi permit ca timp și finanțe să investesc în cunoaștere sau pur și simplu în cărți care îmi hrănesc imaginația.
Planificarea e viața mea ( not really :) )
Nu știu despre voi dar eu nu am idee când a trecut săptămâna asta. Ieri am fost un pic surprinsă când mi-au zis că azi e sâmbătă și nu lucrăm. Treaba asta aduce în prim plan o nouă treabă de făcut: meniul săptămânii pentru că nu mai pot supraviețui fără efort pe baza a ”ce s-o găsi în frigider”.
De la începutul anului am cumpărat : apă, lapte, cicoare, ceai și pâine și încă mai pot trăi din cămară cam o lună dar trebuie să cumpăr ceva legume, fructe, iaurt și poate o alternativă la carnea de porc singura care mai e acum în congelator și de la care aș lua o pauză.
În continuare mă pot baza pe stocurile interne de paste, ton, sosuri și brânză.
Spre deosebire de lumea civilizată eu nu mănânc și de prânz și de cină așa că am de gândit o singură masă pe zi care e ceva între prânz și cină.
Micul dejun e simplu încă mai am rezerve de biscuiți sărați, turtă dulce sau pâine cu unt (cu sare, cu miere, cu dulceață), săptămâna e acoperită destul de bine.
Luni o să fie despre varză murată călită cu cârnați , sunt în frigider, nu suport să arunc mâncare și încă îmi plac așa că mâine pe seară o gătesc și luni când vin acasă trebuie numai încălzită un pic.
Ar fi prins bine și ceva varză proaspătă dar mă bazez pe roșii să îmblânzească sarea din cea murată. Dacă aveți în preajmă un Penny, au un sortiment de la Domnișoara Murătură, gata tocată.
Marți o să fie zi de pizza la lucru, probabil termin târziu și nu mai am chef să mănânc pe la 6-7 seara.
Miercuri pâine neagră cu semințe prăjită, am o brutărie genială în zonă care face pâini din alea uriașe de 6-7 kg, și avocado, la capitolul ăsta am noroc eu și avocado am fost dragoste la prima vedere, dacă e copt bine e suficient să îl sfărâm cu furculița pe felia de pâine, maxim să pun ceva sos iute sau o ceapă tocată fin deasupra.
Miercuri de altfel ar trebui să ajung și la Penny, nu știu ce cumpăr pentru că ofertele lor intră abia miercuri și până nu apare pliantul nu am idei ce or să aibă, așa că o să încrucișez pliantul lor cu listele mele și o să văd atunci.
Joi deja aici suntem la nivel de speranțe, sper să mai găsesc cubulețe de curcan în Lidl, ele intră în ofertă de luni dar eu până joi nu ajung la ei așa că sper să mai găsesc, dacă nu, nu e o tragedie, probabil iau ceva pui.
Indiferent ce găsesc se va trezi tras la tigaie cu condimente chinezești și o cutie de legume pentru wok.
Am ales să ajung joi la Lidl pentru că atunci am timp dar și pentru că intră produsele din săptămâna asiatică: ne trebuie sos de soia că e pe terminate, glass noodles și pentru că sunt curioasă iaurt de cocos.
Tot de acolo o să îmi iau broccoli, iaurt normal pentru săptămâna viitoare și probabil lămâi și ciuperci.
Vineri o să fie omletă poate cu ceapă, poate cu brânză, poate cu ambele pentru că nu am mâncat de mult ouă.
Sâmbătă sunt acasă pot găti fără niciun stres prevăd paste cu ciuperci și un sos alb, trebuie să termin niște smântână sau va ieși din termen.
Duminică exterminăm o bucata de pulpă de porc din congelator și o pungă de mazăre și producem mazăre la cuptor.
Nu planific nimic de desert pentru că la fața locului avem : rodii, pomelo, kaki și portocale, plus ciocolata primită de Crăciun.
Acest meniu este supus unor termeni și condiții cum ar fi să nu găsesc ceva absolut irezistibil, perisabil sau pe care vreau să îl mănânc prioritar la cele două vizite de cumpărături.
Vor mai trece prin cadru: lapte, niciodată nu e suficient lapte pentru cafea pe lumea asta, ness dacă mă împiedic de o ofertă gen 40% că doar nu mi se strică în dulap iar vineri vizita tradițională la brutărie.
Bucurii de ianuarie – săptămâna 1
S-a terminat prima săptămână completă de ianuarie. Evenimentul central a fost că am reînceput muncă și nu am avut timp să mai fac altceva. Desigur mint, nu foarte mult dar în categoria minciuni albe, am revenit aici după ce am scris restul blogului pentru că mi-am dat seama de asta în timp ce scriam și pentru restul vieții mele refuz să mai mint, mai ales pe mine.
Da, am început lucrul dar pe de o parte am făcut destule pe de altă parte aș și găsit timp pentru mai multe dacă aș fi urmat o altă ordine de prioritate.
Voi încerca să merg pe subcapitolele stabilite de Irina pentru că prinde bine să compari lucruri similare și unul din scopurile acestei categorii de postări este să văd cum fac alți oameni lucrurile și ce aleg ei să prioritizeze.
Colțisorul meu confortabil.
De pe la începutul lui decembrie colțișorul meu confortabil a fost lângă pomul de Crăciun, câtă vreme el este în casă ordinea vieții mele se schimbă, îmi place să merg seara mai devreme în dormitor (da, acolo am pomul de Crăciun) și să citesc la lumina luminițelor din el și de pe etajera de deasupra patului.
Și dimineața îmi place să îmi iau cana de cafea și să mă refugiez din nou lângă el, să privesc cum se reflectă luminile în globuri, in beteală, în metalele din încăpere și să îmi gândesc ziua.
În săptămâna doi voi reveni la locul meu obișnuit din casă.
Un proiect creativ
Am terminat un fular început anul trecut, cu unul din modelele mele preferate, urmează încă un fular și poate o pătură.
Tratația săptămânii
Am reușit un sos genial pentru cartofii la cuptor, rețeta este încă în lucru, cu atât mai mult cu cât am descoperit că nu aveam usturoi în casă, dar sosul ci avocado și iaurt va fi repetat și probabil îmbunătățit.
Plante/flori
Nu am strălucit în acest domeniu, m-am limitat la udat plantele rezidente și la admirat bradul. Totuși azi a înflorit o orhidee mica, singura care a înflorit vreodată în casele mele după ce florile cu care a fost cumpărată s-au dus.
Lumini si luminițe
Bradul a rezistat, o să vedem săptămâna asta ce punem în loc.
Ceva de citit
Am început The Happinnes Project de Gretchen Rubin. Nu l-am terminat pentru că am citit numai seara înainte să adorm în timpul săptămânii Era să zic că nu am avut timp dar am preferat să văd niște documentare în timp ce tricotam iar în week- end am văzut cele două sezoane din Cartea Pierdută a Vrăjitoarelor. Nu e ușor să vezi 18 episoade în două zile. (Spoiler alert : cărțile mi-au plăcut mai mult).
Grija de sine
Nici pentru asta nu am avut mult timp din motivele mai sus menționate, totuși, am reușit să merg în fiecare zi 2,5 km ceea ce în orașul meu e mult, am reușit să îmi execut cele 15 minute de yoga ( așa îi zic eu dar nu cred că am reușit să prind chiar yoga din tutoriale video) de 2 ori săptămâna asta, mi-am scris propoziția obiectiv aproape în fiacre zi. Oare v-am zis că e greu să vezi 18 episoade în 2 zile?
Recunostința
Prima ninsoare de anul ăsta, pe care nu voi putea niciodată să o prin în poze și e ok. Vineri a fost deasă și furioasă, azi au fost fulgi așa ușori că parcă au dansat toată ziua în aer.
Am reușit să mă încadrez în planul de cheltuieli și implicit de economii deci am reușit să mai achit anticipat ceva din creditul vieții mele.
Eu și toți ai mei suntem sănătoși cât putem fi la vârstele noastre.
Șoc, groază și neminimalism
Multă vreme, bine oarecum multă pentru că am auzit despre minimalism în cel mai fericit caz prin 2012, am fost convinsă că sunt adepta stilului. Și nu oricum dar cu mândrie minimalistă.
Am citit cărțile, am văzut filmele, am urmărit blogurile, abia de curând am început să pun la îndoială această convingere a mea și încep să cred că de fapt nu sunt minimalistă.
Sau dacă sunt e vorba de un soi hibrid pentru care nu am un nume. Încă! Dar rămâneți pe frecvență poate declanșez o revoluție.
Nu se pune problema să nu cumpăr lucruri de multe ori fără nicio utilitate practică, mai mult nici măcar nu îmi propun așa limitări. Dar nu voi cumpăra niciodată lucruri care nu îmi aduc bucurie.
Exceptăm de aici fasolea despre care sunt convinsă că nu îmi place, bine ultima dată am mâncat acum vreo 8 ani, dar pe care am decis să o cumpăr deși nu mă bucură pentru că se spune că e sănătoasă și intenționez să îi mai dau o șansă. În apărarea mea este numai o cutie o să vă țin la curent cu ce descopăr.
Ca atare îmi cumpăr cărți care nu îmi sunt musai necesare, nivelul instruirii mele nu va face un pas uriaș pentru omenire dacă eu citesc cărți romance, dar îmi plac, într-o seară în care nu mai am energie nici să mănânc după ziua de lucru descopăr totuși resurse să deschid cartea aia.
Apocalipsa nu va lovi Pământul dacă nu îmi cumpăr decorațiuni de Crăciun, dar dacă îmi apare în cale un glob cu adevărat frumos (evident după criteriile mele) îl voi lua chiar dacă mai am acasă 5 cutii.
Am numai 2 urechi și foarte multe perechi de cercei dar tot mi-am luat unii noi de Crăciun pentru că mă bucur când îi port. Ceea ce se aplică însă situație este o teorie pe care mi-o aduc aminte vag de la cursul de economie din clasa a IX-a, cred că acolo era vorba de curba utilității dar se aplică și în varianta mea curba satisfacției descrește invers proporțional cu numărul de unități consumate, iar pentru mine dacă un bun sau o experiență nu îmi aduce maximul de satisfacție nu merită efortul.
Și mai ales vorbesc mult cu mine, simbol incipient al multor boli nervoase, atunci când vreau să cumpăr ceva nu mă interesează părerea celorlalți, nu mă interesează ce mașină conduc alții, ce telefon au, ce haine cumpără, dacă tot universul ar jura că fericirea este legata de un tricou Chanel (chiar așa Chanel face tricouri?) care probabil costă cât tot salariul meu eu tot tricoul cu unicorn de la C&A l-aș lua chiar dacă e 10 lei, pentru ăla mă bucură.
Ca atare cu adâncă părere de rău va trebui să încetez să mă consider minimalistă pentru că eu cumpăr puține lucruri numai din cauza faptului că nu am nevoie de multe să fiu fericită ceea ce nu e o problemă de disciplină sau principiu de viață ci de noroc.
Am mobilă puțină pentru că mă sufoc în camere aglomerate, am farfurii puține pentru că în ultimii 5 ani nu am avut niciodată mai mult de 3 oameni simultan în casă, inclusiv eu, am haine puține pentru că oricum uit să le rotesc între ele prin șifonier și le port veșnic pe primele din față, am o singură geantă pentru că mi-e groază să tot mut acte, chei, creme, portmoneul și toate cele din una în alta, alternativele mai mult mă stresează.
Mai e cineva în situația asta?
PS cum să nu te bucure așa cercei?
Buget, mon amour
Se spune că nimic nu e mai nimicitor pe lumea asta decât o femeie trădată. Minciuni, nimic nu va bate vreodată bugetul trădat, plus că de regulă femeile, cel puțin cele pe care le știu eu, au lucruri mai bune de făcut cu timpul lor decât să te hăituiască pe tine și să îți strice ploile.
Cu bugetul nu e chiar așa pentru că deși nu intenționează și nu depune niciun efort în sensul ăsta, el este pasiv agresiv per se, pur și simplu stă locului, acționează ca un bumerang și îți întoarce înapoi în cap deciziile mai puțin fericite de consum al banilor.
Pe vremuri, acum 4 ani adică, fiind infinit mai tânără nu mi-am scris niciodată bugetul pentru că la orice oră din zi puteam să îmi amintesc exact pe ce s-au dus banii, faptul că atunci gestionam o casă iar acum trei nu are nicio legătură cu incapacitatea mea de a mai ști ce și de ce am plătit.
De asemenea faptul că mi se pare că joc într-un film la limita absurdului în care dimineață plătesc să zic factura la gaz și seara găsesc factura gaz în căsuța poștală, e drept pentru alt loc de consum și alt furnizor, nu are nicio legătură cu prezenta inițiativă.
În ce constă inițiativa? Am decis eu cu mine că nu mai așteptăm să ne prindem cum funcționează Excelul și ne-am întors în comuna primitivă la hârtie și creion, bine agendă și știlou, în care notez la finalul zilei fiecare leu care mi-a ieșit din buzunare. Dacă la finalul zilei nu îmi aduc aminte toți leii înseamnă că mi-au ieșit prea mulți și trebuie să iau măsuri.
Nu mă aștept să descopăr că pământul e rotund dar aș vrea să știu exact unde dispar niște sute de lei de prin buget de nu le pot regăsi în niciun fel, nu de alta dar cred că sub scuza ”Aaaaa am plătit facturile ” de fapt îmi cumpăr multe lucruri care îmi folosesc numai la a-mi micșora spațiile de depozitare din casă. V-am zis că anul ăsta am scos din țiplă o frumoasă forma de guguluf fără de care pur și simplu nu am mai putut trăi în decembrie 2017? Numai 3 ani și 2 luni mi-au trebuit să ajung să o folosesc.
Dacă stai și mai rău decât mine și nici nu ți-a trecut prin cap să îți faci vreodată un buget te invit la bord, primele 4 luni numai ne notăm pe ce se duc banii iar de prin mai începem să structurăm bugetul pe categorii: esențiale, necesare, mofturi și vedem unde și de ce putem scoate din cheltuieli.
Scopul este ca la finalul lui 2021 să am un program decent de organizare și planificare a cheltuielilor, scop pe care îl voi atinge exceptând situația în care mă mut în alt oraș, ceea ce îmi va schimba total cheltuielile pentru casa numărul 3, adică exact aia în care stau eu.
Culmea este că îmi doresc tare mult să întâmpin acest neajuns și să o iau de la capăt cu altă structură de buget în alt loc dar până atunci notăm cheltuielile și ținem pumnii să ni se întâmple mutarea.
The Dressmaker’s Gift
Nu știu cum va fi tradus titlul cărții din marțea asta atunci când va fi tradus, pentru mine va rămâne mereu Darul croitoresei dar în titlul blogului am păstrat originalul pentru a fi ușor de găsit la nevoie.
Credincioasă unuia din scopurile anului 2021 am stabilit că voi citi prima carte a anului în engleză pentru a reuși să stăpânesc limba asta până la urmă așa că am ales bazându-mă extrem de științific pe cum arăta coperta The Dressmaker’s Gift de Fiona Valpy, carte pe care am putea să o încadrăm în secțiunea ficțiune istorică și nu romance așa cum aveam eu e gând să încep anul.
Pentru că, fără îndoială undeva deasupra noastră în mijlocul universului care se tot extinde, există în linii mari un plan pentru fiecare dintre noi deși nu asta am urmărit cartea s-a pliat perfect pe cuvântul pe care l-am ales anul acesta Mulțumire.
Cred că ne cunoaștem deja suficient de bine ca să știți că nu o să suflu mare lucru despre subiectul cărții ci o să vorbesc despre sentimentele și întrebările pe care le-a adus la viață pentru mine.
Întrebarea de bază care răzbate din partea mai puțin conturată a cărții privește epigenetica și posibilitatea ca pe lângă culoarea ochilor și înălțime transgenerațional să primim încrustate în ADN : rezistența sau fragilitatea, umorul sau melancolia, binele și răul unui suflet. Și desigur continuarea firească a acestei întrebări: dacă venind dintr-o linie afectată de traumă o putem depăși sau suntem blestemați să fim consumați de ea repetând-o și transmițând-o mai departe în generația următoare.
Sentimentul de bază așa cum spunea este gratitudinea, faptul că nu avem în cea mai mare parte a timpului idee cât de norocoși suntem să trăim în lumea în care trăim, lucru destul de evident din faptul că insistăm să dansăm pe linia de hotar a siguranței alimentând conflicte bazate pe rasă, religie, clasă socială și echipa preferată de fotbal, rugby etc. Da, suntem atât de inconștienți încât uneori devastăm un oraș pentru că echipa noastră a pierdut și a lor a câștigat, sau cel puțin încercăm pentru că de regulă semințele astea de haos sunt înăbușite, celelalte din păcate nu.
Poate și pentru că a venit pe un teren pregătit de serialul Rotten în timpul căruia mintea mea a suferit diverse blocaje, unul dintre ele la ideea că exista oameni care încă sunt sclavi și a căror întreagă viață se scurge în locații imposibile, în muncă de neimaginat pentru noi, oameni care nu au ieșit niciodată de exemplu din batey ( o așezare lipsită de cele mai elementare facilități aferentă unei plantații de trestie de zahăr), cartea asta a atins serios niște corzi de suflet.
Dacă nu știți cât de norocoși sunteți pentru lucruri cu privire la care vă considerați îndreptățiți: un pahar cu apă, o haină călduroasă, odihnă, pâine, prieteni, libertate citiți și cartea asta.
Citatul cu care rămân este cumva laitmotivul cărții: ”Gata! Sunt aici! Suntem împreună, suntem bine!”
PS Da, pe undeva trec prin cadru și idei de genul cât de măreață este arta modei, ce minunată industria aferentă și cum ne emoționăm ca floricelele la săptămâna modei, dar nu reușesc să strice cartea.
Din nou pe marile ecrane
Mâine ne întoarcem la lucru, bine teoretic am fost la lucru și zilele astea pentru că am fost soluția de urgență, omul care trebuia sunat să intervină dar am avut noroc și nu a fost nevoie să fac asta așa că am privit perioada ca liberă.
Anul acesta se întorc pe marile ecrane lucruri care m-au ajutat în trecut dar pe care am renunțat să le mai fac în perioada ocupata din 2017-2018 iar apoi nu le-am reluat pentru că era mai comod așa. Da, doi ani sunt suficienți să pierzi un obicei bun, sper însă să fie ușor de pus la loc nefiind chiar noi.
1.Păcălește-ți creierul, care va avea o postare separată legată de mecanismele care stau la baza lui și care pe scurt înseamnă să alegi un obicei, un talent, o situație pe care ți-o dorești și să îți rezervi 5 minute pe zi sau mai puțin pentru a o scrie de minim 21 de ori pentru 21 de zile, am zis minim, eu le scriu mai mult de 21 de zile și pentru că sunt atât de insistentă la un moment dat creierul meu îmi face hatârul și începe să acționeze în direcția respectivă.
2. Meniul săptămânii, aspect care necesită planificare de minim joi pentru a face cumpărăturile vineri și așa mai departe.
3. Închiderea la ora 22, dacă mi-e somn o să și dorm la ora aia dacă nu oricum închidem calculatoare, televizoare, telefoane și citim o carte mai complicată din alea la care simți brusc că ți-e somn după 10 pagini, ultima carte somnifer pe care am folosit-o a fost Orientalismul lui Edward Said, frumoasă carte de altfel dar mi-a asigurat cam o lună de somn liniștit.
4. Trăiește din cămară, aici sunt puțin obligată pentru că în 2020 am tot cumpărat mâncare pentru zile negre, lucruri rezistente: paste, conserve etc. Am constat apoi cu încântare că dacă vrei să îți schimbi orientarea și să mergi mai mult pe salate sau smoothie (le folosesc numai exemplificativ nu sunt fan) nu o să poți imediat pentru că ai un dulap plin de carbohidrați pe care vrei totuși să îi folosești pentru că nu îți place să arunci bani, iar când ai terminat rezervele ți-ai pierdut entuziasmul pentru noua idee. În plus voi folosi segmentul acesta și pentru a pune în practică ”Trăiește ca și cum ai obținut ce vrei”, eu vreau să mă mut deci ar fi indicat să am cămara și frigiderul spre nud și hainele de vară deja în troler ca să mă pot muta în fix două zile.
5. Ziua fără bani, asta o să fie complicată pentru că inclusiv în zilele în care nu ies din casă reușesc să cumpăr ceva on line sau să sun după pizza, cred că îmi voi alege în acest nobil scop ziua de marți care este suficient de complicata pentru a nu-mi da timp sa merg fie și după o sticlă de apă.
6. Ultimul și cel mai greu: bugetul pe hârtie, acesta e aproape obicei nou pentru că și înainte rar scriam ceva pe segmentul ăsta având toate cheltuielile și veniturile în niște fișe destul de complete în minte, dar când jonglezi cu trei case treaba asta devine deja prea complicată pentru a nu fi scrisă ca atare o să văd niște tutoriale de Excel și dacă nu merge o să apelez la clasicele pix, caiet și calculator și aia e că în fond nu organizez chiar bugetul de la Buckingham.
Cam astea sunt obiceiurile care trebuie redobândite voi ce ați pierdut de-a lungul timpului și vreți înapoi?
Între timp am reintrodus deja garoafele în casă, se găsesc așa rar în orașul meu încât uitasem cât de mult îmi plac :).
Doar un leu 
Comentarii recente