Plătește-te

Să bată tobele vă rog.

De data asta nu vă mai anunț ce am de gând să fac, vă povestesc despre ce am făcut.

Știm toți, dacă nu am ști probabil nu am citi aceleași cărți și aceleași bloguri, nu am avea aceleași interese și evident nu ați fi ajuns e blogul meu regula de aur: plătește-te pe tine primul.

Dacă la respectarea bugetului am șchiopătat în ultimii doi ani, poate în 2020 îmi revin, dacă duse sunt vremurile când gândeam planul alimentar pentru săptămâna următoare, dar se vor întoarce 😊, dacă am fost mult prea indulgenta cu mine la capitole pe care prin 2016 le țineam strict în frâu, măcar pe asta cu plătitul meu am reușit să o pun al punct în cursul anului 2019, ba chiar cred că m-am apucat de prin noiembrie sau decembrie 2018.

În caz că nu v-am zis până acum sunt paranoică, nu am încredere în niciun guvern, în nicio politică monetară guvernamentală și în nicio monedă.

Am citit undeva un sfat financiar simplu, genial după părerea mea, cu o explicație scurta dar clară despre cel mai bun lucru în care să îți investești banii: ”Cumpără pământ, nu se mai fabrică în zilele noastre”, deci e o resursa finita.

Numai că  nu sunt încă la nivelul la care să am atâția bani încât să aplic o atare strategie și pe de altă parte naționalizările de prin anii 1945 au demonstrat clar că e bun căruia îi lipsește mobilitatea și îți poate asigura spatele numai în măsura în care regimul politic este suficient de stabil, plus e greuț de vândut bine la nevoie. Dar oricum asta m-a dus înapoi la paranoia mea si lipsa de încredere în guverne.

Cândva, când voi avea resursele probabil voi cumpăra diamante, ușoare, simplu de fugit cu ele din calea revoluției, la fel de valoroase oriunde în lume, dar din nou asta va fi cândva.

Soluția pe care am găsit-o până voi putea să cumpăr Koh i Noor-ul a fost trist valuta.

Am pus la cale un fond de rezerva care mă poate ajuta sa trăiesc vreo 4 luni sau să înlocuiesc fără griji centrala la nevoie, care este în lei  pe contul curent, că la dobânda aproape negativa daca nu o fi ajuns cumva negativa, nu m-am mai uitat, nu are rost să mă complic. Uite că am respectat și regula asta și nici nu mi-am dat seama.

O dată pe luna nu chiar imediat ce intra salariul, mă iau de mână și merg de schimb ceva bani, euro sau franci elvețieni, funcție de inspirația și cursul de la momentul ăla al celor două valute, bani de care nu mă ating, pentru că ar trebui întâi să îi schimb la loc și asta mă ajuta sa ma gândesc de două ori daca trebuie neapărat să îi folosesc. Cât privește suma, asta e fiecare cât își permite, ideal ar fi măcar 100 de euro sau franci.

După care rămâne să mă descurc cu banii care mi-au rămas, plătesc facturile, plătesc rata, fac cumpărăturile necesare și recunosc și nenecesare, după care la final de luna, înainte sa intre iar banii, tot ce depășește fondul de rezervă se duce în plata anticipata a creditului.

Planul pe anul ăsta e să fac plățile astea anticipate la același cuantum lunar, în 2019 au mai variat dar măcar au fost lunare.

Planul a la long este ca la momentul achitarii creditului ipotecar să am suficienți bani pentru măcar 25% din viitoarea casă, care probabil va fi în alt oraș și pe care să o pot achita cu efort minim pe venitul curent și accent pe chiria celui din care mă mut.

Dacă am timp săptămâna viitoare vă povestesc si despre cutia de fursecuri, bine și dacă nu uit.

 

Vise curajoase, cum visează șamanii lumea întru ființare

Înainte de a te gândi că Vise curajoase, cum visează șamanii lumea întru ființare aparține categoriei religie, dă-i o șansă. Nu este o carte despre ritualuri, la un moment dat autorul chiar avertizează împotriva ritualurilor desprinse de semnificație, acelea în care este mai important cum aprinzi o lumânare decât ce este în mintea și în sufletul tău când o faci.

Inspirată într-adevăr din cultura șamanică, Vise curajoase este încă una din cărțile care ne întreabă daca nu cumva viața asta a noastră atât de ocupată, de bogată în detalii și must do lists nu e cumva numai un vis și nu unul plăcut.

Ideile nu sunt străine în esență celor regăsite și în psihologia occidentală sau în religia creștină și nu diferă de esența care transcende cam toate marile sisteme ale umanității fie ele religioase sau filosofice.

Sigur avem alte denumiri pentru stările de conștiință dar șarpele, jaguarul, pasărea colibri și vulturul se suprapun perfect peste corpul fizic, rațional, emoțional și spiritual.

Partea drăguță a aceste cărți sunt exercițiile, e posibil ca lectura ei să dureze mai mult, la mine așa a fost pentru că m-am oprit și am făcut exercițiile, nu chiar în forma recomandată dar le-am acordat toată atenția.

Mi-a mai plăcut și viziunea șamanilor despre viața de aici ca fiind un râu și deosebirea față de psihologia occidentală care pune preț pe identificarea tuturor traumelor din trecut, pentru purificarea apei prin filtrare, pentru șamani este suficient să ai grija ca de aici încolo apa care intră în râu să fie curată și în timp întregul curs va fi la rândul lui curățat.

Din seria ce ar fi viața mea fără sincronicități cam pe la vremea când ajungeam în cartea asta la cheia vistului curajos :”Fii gata să mori în orice clipă”, în traducere trăiește azi viața pe care o vrei, fă azi ce ai de făcut, spune azi ce ai de spus, nu amâna pentru că mâine poate nu va veni niciodată și nu te teme sa te desparți de sinele tău cel care are amintiri, caracter si personalitate, cel creat din poveștile trăite aici, pentru că tu ești mai mult decât egoul tăi, am ajuns și în Jurnalul fericirii la ”Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta-i tot”.

Și asta este și nota de bază a cărții, atâta vreme cât nu te cramponezi de viața fizică și simbolurile ei despre succes, ai libertatea de a visa și de a trăi conform viselor sufletului tău.

Pentru a păstra ideea amintirii olfactive pe care ți-o lasă o carte, asta îți lasă impresia unei ferestre deschise spre o pădure, mirosul de verde de după o ploaie care vine să înlocuiască aerul cald și închis al camerei în care te-ai ascuns așteptând  să treacă.

10882004

Aviatorul de Evgheni Vodolazkin

Cum spuneam în 2019 m-am întors la cititul cu simț de răspundere, a nu se înțelege că nu mai citesc cărți ușurele și romanțioase sau cărți pentru copii, răspunderea se referă numai la faptul că vreo 5 zile din 7 citesc un pic.

Tot în 2019 l-am descoperit pe Evgheni Vodolazkin, Aviatorul a fost a doua carte scrisă de el pe care am citit-o, mai am undeva în teancul de cărți de sub brad Pelerinul vrăjit a unui alt rus și așteptând pentru reader niște rusoaice după care voi decide daca este cazul sa ma intorc la Tolstoi și Dostoievski cu mintea de acum. Nu sunt încă decisă daca mi se potrivesc scriitorii ruși datorită vreunei particule slave de suflet sau pur și simplu îmi place Vodolazkin.

Bine, unul din visele mele este sa îi citesc în original, în urma unor concluzii trase după ce am citit Povestea slujitoarei atât în engleză cât și în română și am ajuns la concluzia ca traducerea face sa se piardă ceva din carte.

Să revenim la Aviatorul, dacă ați mai citi vreo recenzie a mea știți deja că nu voi povesti cartea. Recenziile mele se limitează la întrebări și stări de suflet în care mă duce povestea și scriitura.

Ca idee cumva la fiecare colț cartea asta mi-a adus în minte Ubik de  Philip K. Dick pentru că Aviatorul te face să te întrebi serios ce înseamnă de fapt să fii în viață, cum ne măsurăm viața prin anii trăiți sau prin întâmplările trăite.

Și întâmplările care au avut loc în anii noștri, chiar dacă nu am participat la ele, ne aparțin sau nu? Le-am trăit și noi chiar dacă nu am fost în ele?

Ce anume ne lipsește cel mai mult călătorind din vârstă în vârstă? Prietenii? Locurile? Zgomotele? Mirosurile?

Ce face o întâmplare să fie atât de important încât să ne însoțească în amintire pentru totdeauna?

Cum se face că emoția pe care ne-o trezește un om este uneori mai bine memorata decât numele sau chipul omului în sine?

Există o justa măsura a pedepselor sau putem fi pedepsiți cu toții pentru că vina este implicită și o împărțim probabil de la păcatul originar încoace?

Dacă mâine cineva v-ar da un caiet și un creion și v-ar cere să vă povestiți viața care ar fi prima amintire care și-ar revendica locul?

Ca și nota finală, da, asta e îmi evaluez cărțile ca pe parfumuri, Aviatorul ar lăsa o esență discretă de vanilie și crizantemă, un dulce amărui al pădurilor care puteau să fie și al pădurilor care au fost dar în care tu nu ai ajuns să pui piciorul.

PS Te-am convins să o citești?

res_b9e00b79cca0e0839a6bf9bef7d50739_full

Cosmetice obișnuite

Așa cum am promis povestea descoperirilor mele cosmetice din anul 2019 și, incredibil, a treia postare a anului în primele 12 zile.

Tenul meu despre care nu îmi mai amintesc dacă m-am plâns vreodată e dificil, e sensibil, acneic, gras, se arde numai auzind cuvântul soare și pentru că toate astea nu erau suficiente a devenit matur.

De când mă știu am avut toate formele de ”monștri” pe față: puncte albe, puncte negre, pori deschiși, față uleios sclipicioasă și genul ăla minunat de ”coșuri oarbe” ascunse adânc sub piele și dureroase.

Cumva toate astea creează un cerc vicios, tratezi coșurile și excesul de sebum cu produse care conțin alcool sau care sunt agresive, pielea se  sensibilizează mai mult, devine deshidrată, tratezi deshidratarea revin porii încărcați, trebuie să fii femeie ca să înțelegi.

Anul trecut planeții s-au aliniat cumva și m-au condus la grupul The ordinary de pe Facebook, de unde rezulta ca pe FB nu se pierde vremea, daca ai idee ce sa cauți poți învăța multe.

Munca pe care administratorii au făcut-o pe grupul acesta e impresionantă, au studiat, au sintetizat, au încercat, au tras concluzii, au făcut tabele cu lucruri care se potrivesc fiecărui tip de piele etc.

Dacă sunteți în căutarea unui instrument de ajutor că recomand să apăsați butonul de înscriere și să aveți nițică răbdare până vi se aprobă iar apoi să citiți în ordine modulele și topic-urile  care exista deja s-ar putea sa va lămurească toate întrebările, dacă nu oricum cineva vă va răspunde.

O să descriu pe scurt ce fac eu din ceea ce am citit dar e posibil ca asta să nu fie cea mai buna soluție pentru tine.

Așa cum am spus având probleme de când mă știu nu mi-am ignorat fața, demachierea seara și spălarea dimineața erau sfinte, la fel hidratarea, tratamentul SPF-ul recunosc ultimul numai de prim martie în octombrie, în mintea mea iarna soarele era prea departe să mă afecteze.

Structura este simplă dimineața îți speli fața cu un produs potrivit tenului tău, eu folosesc Cerave dar nu e obligatoriu să se potrivească tuturor.

Ar urma un tonic, nu folosesc încă dar am apă termală de la Avene cu care îmi umezesc fața, pe fața umedă aplic acid hialuronic de la The Ordinary ( costa cam 33 de lei 30 ml și o sticluță te poate ține de la 2 la nu știu câte luni, deja nu mai am nevoie de atât de mult ca al început), îl amestec cu Niacinamide tot de la TO pentru a-mi închide porii și a regla secreția de sebum, deja nu mai sclipesc ziua (costă tot cam 33 de lei/30 ml și probabil ține 6 luni, încă nu am terminat prima sticluță).

Când astea au intrat în piele aplic SPF, acum am Bioderma aquafluide spf 50, este pe terminate, mai am de testat un Avene 50+ și apoi Anthelios 50+ (pentru că mă înțeleg bine cu La roche posay).

Dacă folosești machiaj așteaptă vreo 15 minute după SPF înainte de a trece la el, eu nu folosesc.

Seara  procedeul e cam același, atât că folosesc double cleaning, inițial îmi dau jos SPF-ul cu un ulei de sâmburi de struguri, poți folosi apă micelară sau alt ulei potrivit tenului tău, după asta spălarea cu Cerave, apă termală, hialuronic, o crema tratament funcție de problema cea mai acută în prezent Effaclar și la final o crema hidratantă (NMF de la The Ordinary, care a fost 38 de lei 100 ml).

De curând am introdus seara acid salicilic pentru a-mi curăța porii ( vreo 20 de lei de la Revox) și  o data pe săptămână vitamina C (tot TO nu mai știu cât  costa).

Nu te apuca sa cumperi tot ce am zis eu dintr-o dată, mie mi-a luat vreo 6 luni să ajung aici, inițial  dacă te obișnuiești cu spălare/demachiere, hialuronic și crema hidratantă e suficient.

Produsele le-am cumpărat fie de la Farmacia Tei, online, fie din Douglas care are o secțiune mică The Ordinary.

Efectele au început să se vadă după vreo 2-3 săptămâni, e nevoie de răbdare și uneori pare să fie mai rău înainte de a fi mai bine, dar cu siguranță este ceva de care ma voi ține în 2020.hyaluronic-acid-2pct-b5-30ml-1-800x800

Jurnal probabil

A doua postare pe anul 2020, încă puțin și bat recordul anului trecut. 🙂

Nu știu daca aveam de gând să scriu azi daca nu citeam Aviatorul lui Evgheni Vodolazkin dar el m-a impulsionat, parcă lucrurile pe care le scrii se păstrează mai bine, capătă substanță, te stabilizeaza.

Poate că are dreptate, am scris puțin în ultimii ani și deși am trăit mult, când privesc în urmă timpul pare cumva contractat, deosebit de vremea în care scriam zilnic pe vreunul din bloguri și o lună părea să dureze mai mult decat un an de acum.

Dacă aveți timp încercați să citiți Aviatorul, o vreme mă voi întreba ce mi-ar lipsi din timpul meu, zgomotele, mirosurile, oamenii, ritmul? Cine știe?

Observ de altfel scriind, așa cum în tăcerea mea nu aș fi făcut-o, cât m-am schimbat în anii ăștia, se fac în curând trei de când scriu rar sau poate m-am schimbat pentru că trăiesc în alt ritm.

Am și acum în minte organizatoare, știu ce am făcut în 2019, ce voi continua, ce voi abandona și în mare ce voi începe dar pentru că în mine e atât de liniște nu mai am nevoie să scriu liste și listuțe pentru a nu pierde șirul, pentru a nu scăpa din ele.

Azi despre ce am făcut în 2019 și voi continua și anul ăsta.

1.Programul de exerciții acasă, nu am slăbit, am constat 54/56 de kg dar urc pe munte fără să îmi mai simt mușchii în flăcări, port haine cu un număr mai mic, nu mă mai dor genunchii la urcarea scărilor. Nu  le acord mult timp, maxim 30 de minute pe zi și sar cu grație peste unele zile dar ajută mult. Azi mi-am luat benzi elastice care sa ma ajute de vreme ce am stabilit că mersul la sală nu este pentru mine, cel puțin nu aici și acum, iar în aparate nu are rost sa blochez bani pentru cât nu le folosesc. M-au costat 25 de lei echivalentul accesului la sala pentru 2 zile jumatate daca nu cumva pretul a crescut de cand nu am mai fost eu.

2.Programul de citit. Până nu mi-am făcut cont pe Goodreads mi-a fost greu să țin socoteala, pentru că unele cărți îmi ies din minte imediat ce le-am închis, pentru că am alte chestii pe care să le depozitez în memorie, anul trecut am avut ca obiectiv 24 de cărți din care am citit 37, anul ăsta mi-am propus 48 am terminat 2 o să vedem cum se termina si asta.

3. Mi-am luat mașina și am încercat să mă obișnuiesc cu ideea de a conduce. Anul ăsta mi-aș dori sa fac 10 000 de km, asta ar trebui sa ma familiarizeze un pic cu drumurile și mașina.

4. Am continuat să plătesc anticipat creditul vieții mele. A fost angajat pe 30 de ani, 5 s-au dus natural, 7 i-am plătit anticipat, sper să mai scap anul ăsta de unul natural și de 8 anticipat.

5. Am inițiat un fond de rezerva, care in mod neapărat va continua sa creasca, poate pana termin primul credit fondul ăsta îmi va asigura avansul următoarei investitii imobiliare.

6. Am pus la punct o rutina cosmetică decentă, nu că înainte nu aș fi avut curatare si hidratare de doua ori pe zi in program dar in 2019 am citit mai mult, am invatat niste scurtaturi, am descoperit o serie de cosmetice la pret decent care fac mai mult decat cele scumpe de dinaintea lor dar pe care le foloseam un pic mai haotic și de 2 luni aproape nu îmi scot augustul nas din casa decât după ce am aplicat SPF, da, inclusiv iarna, inainte prin octombrie renunțam la obiceiul ăsta până prin martie.

Daca îmi mai trece prin cap ceva ce o să continui în 2020 va anunț, până atunci ma duc sa ma bucur de ultima zi in care casa are podoabe de Crăciun, mâine le scoatem și le punem bine pentru următorul care va fi în altă locație și cu altă distribuție :).

81693043_592232184681544_4393889846049898496_n

2020

Wow! Am scris 6 articole pe blog într-un an întreg, mă rog 5 pentru că nr 6 e un filmuleț! E și asta un fel de reușită.

Pentru 2020 nu am un cuvânt al anului, voi face invers: voi lăsa cuvântul să vină, să se strecoare în anul meu și să aleg un finalist în decembrie.

Am făcut însă o listă mică de proiecte.

Să nu mă mai tem să conduc, să mă înscriu la cursuri de rusă, să particip la minim două campanii umanitare pe an, să citesc 48 de cărți, să mă mut într-un oraș mai mare.

Să continui să îmi încetiesc viața, să tricotez în continuare, să elimin niște oameni care mi-au rămas mici.

Nu îmi mai fac proiecte pentru cât și cum voi scrie eu aici, dar sper ca sâmbăta sau duminica să îmi fac timp și să vă citesc pe voi, cu un capuccino în dreapta și să las un gând la poveștile voastre.

80790042_537091696897217_6429092496197812224_n

Fericire

Las și eu asta aici în caz că mai uit cum sta treaba cu fericirea

Cum ar fi ……?

Cinci ani sau mai bine am amânat să citesc cartea asta. Poate nu era momentul ca noi două să ne întâlnim, poate era dar am avut neinspirata idee să văd filmul.

Recunosc niciodata nu mi-a plăcut Julia Roberts, absolut fiecare din filmele în care am văzut-o a pierdut puncte în clasamentul meu din cauza ei, poate și cu actorii e la fel cum e cu orice alt om, cu unii ne potrivim  instant, cu unii ia ceva timp și muncă iar cu unii nu se va întâmpla niciodată, eu și ea suntem din ultima categorie, de fapt de la o vreme am încetat să încerc sa îi văd filmele și gata.

Cartea în schimb este pentru tine daca în ultimii ani te-ai simțit măcar o dată rătăcită în viața ta, dacă ai privit în jur și te-ai întrebat cum ai ajuns tu în relații cu oamenii ăia, ce cauți la slujba ta, în casa sau în orașul tău.

Exista un moment în care te oprești și îți dai seama clar că toate planurile pe care ți le-ai făcut până atunci, toate proiectele în care ai investit timp și bani și părți din tine, de fapt nu sunt ce îți trebuie ție.

Un moment în care faci calcule cât din viața ta este ce ți-ai dorit tu să se întâmple pentru că rezonai cu lucrurile alea și cât pentru că asta a fost educația sociala pe care ai primit-o.

Cum ar fi să trezești într-o zi profesor dar să îți dai seama că tu ai vrea să călătorești, să te trezești încercând să ai un copil pentru că este timpul, pentru că relația ta a ajuns în punctul acela, pentru că vârsta ta chiar a depășit un pic momentul optim, pentru că 200% din oamenii cu care relaționezi te întreabă când o să îl faci, însă în sinea ta să vrei numai să îți iei rucsacul și să pleci, fără vreo obligație pe lume?

Cum ar fi să fii sincer cu tine? Să te întrebi ce vrei tu, ce te-ar face pe tine fericit? Să îți oferi un croissant și un cappuccino pe o terasa undeva, într-un moment de desăvârșită pace în timp ce oamenii aleargă în jurul tău urmărindu-și planurile care nici nu este sigur că sunt ale lor?

Cum ar fi să îți dai timp să vorbești cu Dumnezeu? Să înțelegi că e acolo pentru tine și nu te va părăsi niciodată pentru că tu ești un fragment minuscul din El sau pentru că El e o scânteie din tine?

Cum ar fi să meditezi la tot și la toate până simți universul curgându-ți prin vene? Și să îți descoperi menirea, lucrul pe care te-ai născut să îl faci, care te completează în sfârșit?

Încă mă întreb la vreo săptămână după ce am închis cartea cum ar fi să zâmbești cu ficatul.

Dincolo de poveste, care este liniara și pe care o poți intui din fila 1 a cărții, astea sunt întrebările la care te face să te gândești.

Cum ar fi să …..?

Beautiful young woman sitting in wheat and enjoy

Cum s-au dus doua luni

Nu-mi vine să cred că obiceiul meu ordonat de a scrie pe blog cel puțin de 3 ori pe săptămâna a dispărut peste noapte, bine a dispărut în doi ani dar mie așa mi se pare.

Văd că am mai trecut pe aici în martie, la început de martie și țin minte că îmi propusesem sa scriu măcar o dată pe săptămână.

Ce am făcut în schimb? Nimic productiv sau, mă rog, aproape nimic.

Mi-am făcut cont de Instagram, pe persoana fizică și pierd niște minute bune cu fotografiile de acolo.

Am venit într-o zi acasă prea obosită să fac altceva și am zis să mă joc un pic, sa aleg ceva online ca să nu îmi ocup calculatorul. Forge of empires nu a fost o alegere bună, e un joc de strategie și eu sunt genul care urmărește proiectele, le dezvolta, așa că în loc să mă deconectez jumatate de ora atunci, azi dimineața mi-am dat seama ca administrez un oraș din Evul mediu târziu. Mai rău decât atât în loc să îmi beau liniștită cafeaua, m-am conectat să strâng chiriile și să să dau drumul unui ciclu de producție.

Totuși cred că am avea toți nevoie să încercăm măcar o dată jocurile astea pentru a învăța cum să ne ferim pe noi sau copii de așa ceva. E incredibil cât de ușor reușesc să ți se insinueze în programul zilnic și cât de greu le îndepărtezi.

Am citit câteva cărți drăguțe și una pentru care era timpul potrivit în viața mea, săptămâna asta voi încerca să scriu despre ”Mănâncă, roagă-te, iubește” căreia filmul i-a făcut un mare deserviciu.

Nu am mers la fel de bine cu planul de  rambursare anticipata dar mi-am luat mașină, second, cash și minunată. Aștept de la ea o vara pe drum în care sa descopăr zona în care locuiesc și pe care mai bine de un an jumatate am ignorat-o pentru că infrasctructura de transport local din România este cum o știm și nu îți prea permite sa vezi mare lucru.

Mă mut, nu din oraș ci din apartamentul în care stau acum. Am descoperit partea proasta a statului în chirie, e posibil sa te muți când nu vrei și e posibil sa fie greu sa gasești altceva care să îți placă. Și din partea cu mutatul am tras niște concluzii.

Ideea de bază este ca, daca reușesc să mă țin departe de jucatul pe calculator, ar trebui să pot scrie de 3 ori pe săptămână și să vă povestesc în detaliu cele de mai sus și ce am învăța din ele, poate ajuta pe cineva sa faca aceleași greșeli, poate dă cuiva o idee, cine știe?

Wish me luck și să vedem daca scriu ceva vineri :).

PS Fotografia este de la vreo 15 km de casa si este ce astept sa vizitez in vara asta

clopotiva

Cătinel prin viață

S-a întâmplat din nou, nu știu cum dar periodic încep să nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Mai pățește cineva asta?

Cumva în succesiunea zilelor pierd din vedere lucruri importante , cum ar fi faptul că nu am aterizat pe lumea asta numai pentru a-mi face treaba, pentru a-mi plăti datoriile, pentru a pune lucruri în ordine. De fapt am bănuiala că nici una din cele de mai sus nu au vreo legătură cu motivele pentru care exist.

Așa că dacă nu sunt un accident întâmplător am venit pentru a mă bucura de viață, pe de altă parte chiar daca sunt urmarea haotică a unui accident care a dat naștere unui întreg univers și atunci în mod clar nu mi-a fost predefinit un rost aleg să trec prin viața asta bucurându-mă de ea.

Indiferent cum m-am ales cu viața energia mea ar trebui sa fie dedicata unui scop extrem de clar : sa fiu fericită.

Dacă m-a ajutat să pun ordine in viața financiară, bine, recunosc, am început să pun ordine, nu sunt încă în vârful muntelui, mă gândesc că blogul ăsta ar putea sa mă ajute sa pun ordine si in restul vieții mele.

Și pentru că este deja martie…..hmmm și uite așa începe în loc să mă bucur de drum încep să fac programe pe care ar trebui sa le duc la bun sfârșit și apoi sa mă stresez că nu sunt cu ele la zi.

Nu știu dacă voi sunteți la fel dar eu îmi pot arunca în aer fericirea prezentă pentru că nu am făcut destule, conform programului, pentru fericirea viitoare.

Așa că fără să pun niște limite de timp  pentru moment :

1.mă voi întoarce la tricotat și croșetat care îmi dau voie să îmi văd gândurile venind și plecând.

2.voi continua să citesc câte un pic în fiecare zi și voi continua noua mea alegere de a citi mai multe cărți în același timp. Lectura ar trebui să mă bucure nu? Dacă azi nu am dispoziție pentru o carte polițistă de ce să mă chinui numai pentru că nu pot începe o carte nouă înainte de a o termina pe cea deja începută?

  1. o zi pe săptămâna: sâmbătă sau duminica va fi petrecuta afara în aer liber de vreme ce tot am suficient aer liber, munți și păduri în zona
  2. voi tăia de pe lista nevoia de a depăși standardele ( nu găsesc traducerea cea mai buna pentru overachievement).
  3. mai dau o șansa conceptului de a-mi încetini viața, nu vreau sa ajung la finalul ei și să am sentimentul că a trecut într-o clipită pentru că m-am grăbit atât de tare sa ajung la următorul punct de pe listă încât nu am avut timp să mă bucur de cel în care sunt.

blog