Arhive categorie: spre o viață complicată

‘Tis the season

          M-am gândit un pic înainte să postez asta. Nu înainte să o scriu, numai postatul pe public m-a făcut să ezit un pic și tocmai de aia am făcut-o.

          Undeva în mintea mea, acolo unde am salvată imaginea de sine mă gândesc că sunt un om echilibrat pe care îl doare în bascheți dacă ceilalți îl judecă atâta timp cât e împăcat cu el. Și chiar și așa am ezitat.

          Despre ce vorbim azi? Despre faptul că vin sărbătorile. Personal iubesc perioada asta a anului însă eu sunt in cei care nu numai că se simt bine singuri dar chiar avem nevoie de niște perioade departe de restul lumii.

          Așa cum văd eu lucrurile, luna decembrie este grea pentru mulți oameni și mai nou luna decembrie începe pe la jumătatea lui noiembrie când în magazine apar decorațiunile de Crăciun, pe tv apar filmele și reclamele de Crăciun, înțelegeți voi ideea.

          Există oameni care în perioada asta trec prin toate stările adolescenților și nu numai pe care aceeași industrie media și aceeași societate îi chinuie permanent cu imaginile lucrate în photoshop de pe care au dispărut coșurile, kilogramele, celulita, ridurile.

          Dacă tot anul suntem bombardați cu imaginea fizică perfectă, aia pe care trebuie și putem să o atingem dacă: ne cumpărăm crema X, facem exerciții cu aplicația Y, folosim hainele firmei Z, perioada sărbătorilor de iarnă ne bombardează cu imaginea sufletească perfectă: toată lumea e în echilibru emoțional, toți copii primesc cele mai minunate daruri, toate familie se iubesc și trăiesc în armonie, toate cuplurile sunt Romeo și Julieta dar fără problemele corelative.

          Mai bine de 30 de zile ți se va spune de mai multe ori cum ar trebui să faci 2000 de km să împodobești bradul cu părinții tăi, cum ar trebui să renunți la ceva oportunități în carieră pentru a te muta la Cuca Măcăii cu iubirea vieții tale pe care o cunoști de 2 zile, cum este imperios necesar să petreci timp de calitate cu sora sau fratele cu care nu te-ai înțeles din clipa în care cel mai mic dintre voi a fost adus de la maternitate.

          Și mai ales dincolo de relațiile astea perfecte ți se repetă la infinit că este ceva profund în neregulă cu tine dacă nu cumperi cadouri pentru toată strada, nu participi la festivalul de colinde, nu împodobești casa și scara blocului, nu faci prăjituri cu copii.

          Dacă se întâmplă să nu ai partener și copii, deja spiritul sărbătorilor (așa cum îl înțelege societatea modernă) mai că nu te îndeamnă direct, că indirect o face, ori să intri în rândul lumii or să pui punct unei vieți atât de neconforme. Cel puțin jumătate din filmele sezonului prezintă reinterpretarea Colindei de Crăciun în care un personaj e bântuit de fantomele trecutului  și mai ales viitorului.

          Ce voiam eu să spun dincolo de introducerea asta uriașă este că e ok să fii singur, e ok să nu decorezi, e ok să nu faci prăjituri, e ok să nu bați juma’ de continent să îți vezi familia și e mai mult decât ok să nu te duci la petreceri de Crăciun sau mai rău să îți dai viața peste cap să organizezi una.

          Al doilea lucru pe care îl aveam de zis este pentru cei care scapă neafectați de avalanșa de mesaje subliminale ale sezonului. Dacă tu ești bine, privește un pic spre prietenii tăi, îți garantez că minim unul din ei este în depresie, încearcă să nu îl împingi mai rău povestind non stop despre magia sezonului și bucuria care plutește în aer. Poartă-te ca de obicei, fi acolo pentru el poate chiar mai mult decât în restul anului dar nu supracompensa, nu îl băga cu forța în sărbătoare și poate vom reuși să trecem cu toții întregi în anul următor.

          Ultima idee, promit, este modul de identificare al prietenilor în depresie. Nu garantez că e 100% infailibil dar sfatul meu e să fii atent la cei care ”sunt bine”, răspunsul ăsta e în ultima vreme un semn de alarmă pe care nu știu de ce îl tot ignorăm.

          Voi cum supraviețuiți celei mai fericite perioade din an?

Sursa Pinterest.

Ajun de Samhain

Aproape noiembrie pe marile ecrane și ritmul de viață pe care mi-l stabilisem s-a dat din nou peste cap, așa cum zic americanii Adaptare ar trebui să fie numele meu mijlociu, mi-am petrecut două săptămâni schimbându-mi starea de spirit pentru a face față schimbărilor preconizate.

De fapt e una singură acum trebuie să acopăr la lucru două posturi în curând e posibil să acopăr patru. Been there, done that chiar în condiții mai provocatoare, nu e ideal, vine cu o factură pe sănătate dar dacă situația nu durează mult e realizabil.

Acestea fiind spuse vă veți bucura să auziți că mi-am revenit spectaculos după o răceală care a ținut cu diverse întoarceri vreo 3 săptămâni și că asta mi-a dat ocazia să îmi definesc abdominalii, tușind. Pe bune au început să se vadă contururile pe lateral.

Nu decorez de Halloween, pentru că nu am crescut în tradiția asta și mai târziu nu m-a prins. Sunt dark and twisted numai la nivel de personalitate.

M-am apucat să revăd Anatomia lui Grey pentru că e film de referință al tinereții mele, ocazia cu care am avut niște revelații despre cum un film pe care îl vezi temeinic îți poate influența viața prin mesajele lăsate la nivel de subconștient și de modele adoptate ca urmare.

Sunt cu spiritul Crăciunului încărcat 98%, de altfel la 1 noiembrie va începe sezonul muzicii de Crăciun internațional pentru că pe 1 decembrie începe sezonul de colinde. În același spirit încerc să decid dacă investesc într-un brad artificial sau unul natural anul ăsta și evident următorii. De asemenea am început să strâng cadourile pentru prieteni.

Deși nu serbez Halloween l-am primit cadou (de la mine pentru că suntem prietene) cu ocazia asta pe Grégoire a cărui poză va fi atașată prezentului blog.

Și am trăit chiar azi un sentiment extrem de plăcut despre care trebuie musai și neapărat să vă vorbesc. Vă aduceți aminte de Solomonarii mei ( da, are link spre magazin pentru că încă visez să mă citească întâmplător un producător de la Netflix sau HBO, adică de ce nu ar fi cărțile mele viitorul Bridgerton)?

Bun până astăzi am avut convingerea că au citit cartea asta numai prietenii, adică ăia la fel de apropiați ca și familia, care s-au sacrificat pentru a-mi face mie hatârul. Eh bine azi m-am găsit pe Goodreads și numai unul din cei 5 oameni care au dat cu steluțe mi-e prieten.

Ca atare azi, ziua în care am avut dovada irefutabilă că oameni pe care nu îi cunosc mi-au citit cartea și le-a plăcut, m-am simțit în sfârșit scriitor.

Recitind blogul să văd dacă am greșeli de scriere mi-am dat seama că pare un din blogurile telegrafice ale lui mon frere ceea ce e deopotrivă îngrijorător și nepotrivit pentru că eu sunt aia care a moștenit scrisul emotiv.

Pe viitor care din multiplele teme de interes de mai sus vreți să fie aprofundate? ( Nu cred că mă voi conform dar dă foarte bine treaba asta cu terminarea unui blog cu o întrebare ca un fel de va continua și încă funcție de preferințele cititorilor, nu poți fi mai drăguț de atât).

Lume el este Grégoire.