profit de 400%
Se prea poate ca data viitoare când tanti de la asigurări mă bate iar la cap cu oportunitatea măririi fondului meu de investitii pe zona asta să şi le ia. Nu pentru că de principiu o asigurare ar fi ceva rău, cu atât mai mult cu cât a mea e o struţocămilă despre care a cărei restructurare o să avem o discuţie eu cu ea la ceas aniversar.
S-ar putea să şi le ia pentru că nervii mei sunt prea delicaţi să mai asculte poveşti cu zâne despre cum „bănuţii ăştia”, şi am citat-o că nu pricep sub nici o forma de ce insistă să le zică bănuţi, or să îmi asigure mie la pensie o viaţă chiar mai mişto decât aia pe care o am acum când muncesc bine merci.
M-am oprit însă asupra prezentului subiect pentru că m-am gândit că or mai fi şi alţi oameni prudenţi pe lumea asta care vor să îşi facă o asigurare facultativă de pensie sau de sănătate şi vreau să le spun de ce mă bate pe mine gândul să renunţ la contract zilele astea.
Teoretic acolo strâng bani albi pentru zile negre, aproximativ 3000 de lei pe an se duc la asigurare conform primei pe care o am stabilită. Unul dintre motivele pentru care o păstrez este credinţa încăpăţânată că în următori doi ani voi naşte un pui viu şi poliţa mea fiind încheiată cu muuuult timp în urmă are nişte prevederi avantajoase la care, cu toate eforturile reunite ale unei întregi agenţii,nu au reuşit să mă facă să renunţ.
Al doilea motiv ar fi că orium nu e recomanadat să îţi ţii toate ouăle într-un coş şi prinde bine o a doua sursă de venit la momentul pensionării sau nişte bani pentru moştenitori dacă nu ajung acolo.
Al treilea motiv ar fi că par să aibă un randament mai bun decât un depozit bancar şi în caz de nevoie pot să îmi răscumpăr poliţa adică să scot bani din contul respectiv.
De ce mă gândesc să renunţ atunci? Pentru că din banii ăştia o parte se duc pe administrare, ca atare deşi dau 3000 de lei ei nu ajung toţi în contul meu, ăsta ar fi însă un cost inerent în orice instrument de gen.
Ce mă chinuie pe mine la momentul ăsta e că indiferent cât de eficienţi ar fi băieţii care administrează contul niciodată nu îmi vor aduce un profit de 400% şi cam asta aş câştiga dacă în loc să plătesc poliţa aş face cu banii ăştia o plată anticipată la credit, nu mi-ar creste activul dar scaderea pasivului unei averi este tot o crestere.
Adică aşa cum e structurată rata mea eu dau înapoi lunar 250 de lei din capital şi restul dobânzi, vreo 700, deci 2700 de lei sunt banii pe care îi dau înapoi într-un an timp în care plătesc 9400 de lei dobânzi plus 500 comisionul fondului de garantare. În total 9900 de lei pe care nu i-aş mai plăti ca si cost final.
E drept că pe măsură ce aş avansa cu plata creditului dobânda se micşorează ca pondere în rată şi ar fi o idee mai bună să încep atunci o poliţă nouă de asigurare dar aşa cum spuneam la ăsta am pentru o naştere clauze pe care acum nu le mai pot negocia, aşa că eu o să păstrez probabil şi asigurarea.
Dacă însă nu aţi apucat să faceţi o asigurare, plătiţi întâi creditul, banii daţi acolo în avans vă aduc mult mai mult profit decât orice altă investiţie la momentul ăsta.
Curatenia cea de toate zilele
Citeam ieri o incercare de a stabili un meniu rezonabil pentru o săptămână cu 100 de lei. La comentarii mi-a atras atentia cineva care spunea că nu mâncarea este problema ci produsele de igienă, transportul etc.
Aşa că m-am apucat de căutat cum e cu produsele astea de curăţenie că mie nu prea mi s-a părut că mi-ar face o gaură în buget.
Am deschis Carrefour online pentru că pe ăsta îl am lângă casă şi recunosc prefer să fac cumpărăturile la 5 minute de mers pe jos decât să vin 2 km cu ele în braţe de la DM unde sunt mai ietine.
Nu că asta ar fi o regulă, dacă tot trebuie să trec pe lângă DM-ul ăla intru si cumpăr un litru de ceva sau un şampon la reducere că nu mi se deteriorează silueta de la 200 de ml de ceva în geantă.
Să revenim la produsele de curăţat şi să ţinem minte regula numărul 1 Săpunul e săpun indiferent de forma în care ţi se prezintă şi face cam acelaşi lucru.
Bun cât te costă igiena ta şi curăţenia casei daca stai prost cu banii?
De ce ai nevoie:
-dischete demachiante 6 lei ajung 3 luni, deci 2 lei/luna
-demachiantul in sine in cazul meu e un sapun cu neem si tumeric, 3,15 lei pentru vreo 6 luni, 0, 52 lei/luna
-o loţiune 5,62 lei, o am, ma tine 5 luni cam 1,1 lei /luna
– o cremă 16 lei dar o ai pentru un an , 1,3 lei/luna
– pastă de dinţi 4,95 lei, 6 luni sau mai bine 0,82 lei/luna
–periuţă 1,78 lei, trebuie schimbata o data la 3 luni, 0,59 lei/luna
–gel de dus, 3 lei pentru 250 ml, ajunge pentru 2 luni, 1,5 lei pe luna, eu am gasit in magazin o alta marca proprie care era 2 lei si miroase minunat a lamai dar nu pot dovedi nu il iau in calcul 🙂
-şampon, 5,70 lei la 500 ml, pana si eu care imi spal parul al doua zile il folosesc 4 luni, 1,4 lei/ luna
– crema de mâini, la ei nu am gasit la un pret normal dar se gasesc pe in intervalul 7 -9 lei care dureaza vreo 6 luni mai adaugam 1,5 lei/luna
–o lotiune de corp 3,74 lei, minim 4 luni deci cam 1 leu pe luna
–un antiperspirant 4, 49 de lei pentru un an intreg 0. 37 lei/luna
In total pentru o luna afacerea ne costa 12,1 dar putem lejer sa renuntam la dischete demachiante, crema de maini sau lotiunea tonica , deci minimul este de 7,5 lei pe luna.
Pentru casă dacă te încăpăţânezi poţi lua un produs pentru fiecare categorie, dacă nu te asigur că săpunul lichid spală de minune chiuveta, cada şi gresia, unul din frumuşeii ăştia de 500 ml te ţine vreo 2 luni indiferent cât de împătimit al mopului eşti. Costa 1,48 lei deci 0,74 /luna
- Ceva de geamuri 1,64 lei, mie una imi ajunge un an cam 0,14 lei/luna
- Un detergent universal 2,53 lei pe 4 luni 0,63 /luna
- solutie pentru parchet 4,99, pentru alte 4 luni 1,24/ luna
- detergent de vase 1,98 lei pentru 6 luni 0,33 /luna
- solutia pentru cuptor 8,60 pentru un an 0,71/luna
- pur si simplu clor , pentru ca totusi toaleta trebe si dezinfectata4,19 lei pentru 2 litri deci cam 0,35/luna
- detergentul de rufe 5,15 lei 9 luni 0,57/luna
- buretii de vase sunt cam 0,50 lei bucata
- Mobila prefer sa o sterg pur si simplu, nu cu o laveta ci cu o carpa ca de aia se rup hainele de bumbac pe lume ca sa avem noi carpe de praf.
- De balsamul de rufe incerc sa ma las
- Una peste alta casa te scoate la 5,21 de lei pe luna sau chiar 3,26 daca nu tii mortis sa ai solutie dedicata pentru parchet sau cuptor
- In mare cu o suma intre 10 si 16 lei curatenia ta si a casei pe luna sunt asigurate. Am uitat ceva?
Mai binele este dusmanul binelui
Ştiu că acesta e un blog despre valoarea fiecărui leu şi economisire. Ştiu că la prima vedere subiectul zilei de azi este paralel cu tema Dar acordaţi-mi un pic de încredere.
În ultima vreme am lipsit mult, nu prentru că m-am mutat, aş fi putut la fel de bine să scriu pe un carneţel, să le trec pe blog in week-enD şi să le dau drumul de pe mobil una pe zi, pentru că ochii care nu se văd şi blogurile care nu publică se uită.
Am lipsit pentru că am fost tentată de mai bine, am vrut pe lângă ce fac eu un contract de colaborare, care la nivelul la care a fost negociat ar fi trebuit să ma ajute sa achit anticipat şi accelerat creditul pentru casă.
Amu’ nu că aş fi crezut eu că tot ce zboară se mănîncă, motiv pentru care m-am opus unei colaborări simbiotice şi mi-am păstrat afacerea mea distinctă. De la bună-mea ştiu că nu e cazul să verşi laptele tău în păsatul altora.
Eh după parafarea acordului colaboratorul meu a crezut că a devenit şef, a început să îşi ia partea leului din bani, să nu facă nimic şi să aibă toane, fiţe şi pretenţii.
Am trecut cu vederea situaţia asta o vreme, cât să fiu sigură că nu e o întâmplare, după care am început să iau măsuri.
Legătura cu prezentul blog? Fiţi foarte atenţi la ce e nevoie să renunţaţi pentru un câştig material, puneţi mereu în balanţă dacă 30 de arginţi merită efectele secundare: dispare timpul în care să trăieşti să şi te bucuri, stresul îşi pune amprenta pe sănătatea ta, eşti mereu nervos, obosit şi ocupat.
Opreşte-te la primele semne, e mai proftabil să spui nu unei sume de bani azi decât să suporţi costurile, TOATE COSTURILE, chimioterapiei sau altui tratement mâine.
Analizează atent „mai binele” dincolo de aparenţe şi niciodată nu te vinde ieftin, deşi pare paradoxal sfatul ăsta pe blogul meu un leu pierdut azi poate valora mai multe mii economisite mâine şi, mai important, poate însemna câteva zile, luni sau ani în plus de viaţă.
Banii sunt importanţi, TU EŞTI ESENŢIAL.
Cumpără local
De ceva vreme, urmăresc un serial numit Eroii bucătăriei britanice în care niște oameni, figuri publice la ei in UK bănuiesc, pledează pentru consumul de sfeclă roșie, usturoi sau carne de vită.
Să nu vă imaginați că englezii au început brusc să nu mai mănânce respectivele produse, le mănâncă și încă în cantități industriale, problema este însă că le consumă din import.
Scopul întregului documentar este să încurajeze cumpărarea produselor locale, chiar dacă sunt lejer mai scumpe și mult mai greu de găsit, ca s-o spunem pe românește toată desfășurarea asta de forțe are drept scop păstrarea banilor în Anglia.
Și m-am gândit în gândul meu că dacă englezii care nu-s tocmai cei mai săraci dintre europeni face eforturile astea pentru a-și încuraja economia, am putea să facem și noi același lucru cu economia românească.
Știu că de fapt firmele nu mai sunt de mult proprietatea românilor, că grosul banilor pe care îi dau pentru produse românești merg în buzunare de altă naționalitate dar ce ar fi să visăm frumos cu toții și să facem câte un pas mic în direcția asta.
Nu pot ține în țară profitul dar toate lucrurile pe care scrie fabricat în România înseamnă că un român a fost angajat să îl producă și pentru asta a primit un salariu, mare-mic, cum o fi, că a fost plătită o factură la curent și la gaze și la apă și poate dacă avem noroc și un impozit și niște contribuții la Casa de Sănătate și la cea de pensii.
Nu cumpăr lucruri scumpe, pentru că așa m-am educat dar alea pe care le cumpăr, fie și ieftine vreau să plătească un alt român. care poate va decide să cumpere și el lucruri făcute de un alt român și așa mai departe.
Știu că sunt lucruri pe care le cumpăr pentru efectul placebo cum ar fi cremele, să fim serioși nici o cremă nu împiedică trecerea timpului și degradarea celulară, aș putea face asta numai dacă mi-aș înțelege organismul la un alt nivel decât cel de care sunt capabilă acum, dacă aș înțelege timpul altfel decât conform convenției actuale. Dacă tot cumpăr o cremă să mă aflu cu conștința împăcată de ce nu aș alege una românească fără parabeni care măcar să nu îmi facă rău?
De ce nu aș lua roșii sau castraveți de la cel pe care îl știu că are două sere modeste la marginea orașului? Poate va decide la rândul lui să cumpere folia pentru solare de la cel cu făbricuța aia mică din cealaltă margine și semințele de la altul din zonă. Poate așa peste câțiva ani cineva se va trezi că are nevoie și de cercetare sau de consultanță.
Poate ideea va prinde, poate masa critică se va schimba și în loc să cumpărăm lucruri făcute aiurea în lume le vom căuta cu predilecție pe cele locale, pentru că în fond asta este singura cale spre dezvoltare.
Regulile economiei sunt simple consumul determină producția care generează consum care necesită din nou producție și asta e cam tot, ca atare dacă tot consumi de ce să nu consumi ceva care va determina producție la tine acasă? De ce să dai banii altora?
Tu ce chestii autohtone ai cumpărat în ultima vreme?
Siropul de soc
Anul ăsta toamna m-a prins nepregătită, aveam altă gamă de preocupări. Amu, că m-am mutat la casa mea sezonul rece cu gripele și răcelile aferente va fi înfruntat cu premeditare.
Din seria chestii bune, simple și sănătoase se va prepara siropul de fructe de soc. care soc de altfel se găsește pe toate drumurile în România și, spre norocul meu în parcul Nicolae Romanescu de care mă despart fix 5 minute de mers pe jos și în care nu am reușit să ajung în cele 6 luni glorioase de când suntem vecini.
Pentru un kilogram de fructe se folosesc 1,5 litri de apă, zeama de la o lămâie și personal o să adaug și niște scorțișoară și ghimbir, că îmi plac.
Cel mai bine e să culegi fructele mai târziu pe la final de august spre început de septembrie, le dai jos de pe ciorchini și le speli în câteva ape, apoi le pui la fiert cu zeama de lămâie și mirodeniile, vreo 45 de minute, o oră până se duce cam jumătate din apă. Lasă-l să se răcească oleacă și strecoară minunea de două ori, ideal prin tifon des.
Când ajunge pe la 40 de grade adaugă mierea, probabil o să folosesc o proporție de 1:1 ca să iese sirop închegat. Se poate păstra la rece până la 6 luni, la temperatura camerei vreo 3 luni.
Îl poți consuma ca atare, o lingură pe zi sau diluat cu ceva apă, caldă sau rece după preferință.
Pe lângă efectul antiviral puternic umblă vorba prin târg că e bun și pentru grăsunei în slăbire, scăderea colesterolul, îmbunătățirea vederii și fiind imunostimulator puternic ajută cam în orice boală de pe pământ
Doar un leu 
Comentarii recente