Salariu mai mare
Asta cu salariul mai mare e destul de scurtă, că doar ştim cu toţii cum se poate obţine: îl negociezi.
Aş putea să bat câmpii cu graţie şi să susţin că ai şanse mai mari la o mărire dacă munceşti mai dedicat şi îi faci şefului viaţa mai uşoară dar nu e taman aşa. Poţi să munceşti cât vrei tu în plus nimeni nu o să se gândească să te recompenseze, aşa că ai grijă să fie clar prin contractul tău de muncă şi ce înseamnă ore suplimentare şi preţul lor.
Dar sunt mai multe metode de a jupui pisica la urma urmelor. O creştere de salariu nu înseamnă neapărat creşterea lui de la un singur loc de muncă, pentru că vei fi pus să lupţi cu bugetul instituţiei, reglementări legale şi alte lucruri de gen împotriva cărora nu ai cum să câştigi.
Aşa că în loc să pui toate ouăle într-un coş şi să mizezi pe o creştere la locul actual de muncă, mai bine caută un al doilea job.
De preferat unul cu part time, unul pe care să îl poţi face în week-end sau care să îţi ia maxim 2- 4 ore pe zi.
Sigur viaţa ta se va complica, timpul se reduce, oboseala creşte, e destul de greu să jonglezi cu un singur loc de muncă şi dusul copilului la şcoală sau programarea de concediu.
Personal cred că asta este o variantă pe termen scurt, până reuşeşti să ieşi din datorii sau să ajungi la un nivel de echilibru dar nu aş recomanda o viaţă cu două slujbe sau chiar şi una la care să petreci mai mult de jumătate din timpul unei zile.
Este totuşi o varianta de suplimentare a veniturilor pe care în cazuri disperate cum ar fi întârzierea ratelor la bancă până în pragul executării silite o recomand cu căldură
Fii creator
Fii creator, nu este suficient să fii creativ, asta ar însemna să găseşti soluţii unor probleme dificile, nu că nu ar fi o sursă de venit dar acum nu vorbim despre ea.
O a doua metodă este să fii creator: în baza cunoştinţelor tale dă naştere unui produs: o carte, un ebook, o un program, o strategie, un tutorial video, forme să te exprimi sunt suficiente.
De ce e bine?
Pentru că munceşti o dată şi eşti plătit de fiecare dată, tu poţi dormi sau te poţi relaxa la plajă în timp ce banii intră cuminţi în contul tău, ani la rând dacă ai adus pe piaţă un produs bun.
Un astfel de produs îţi deschide calea spre un public mai larg decât cel de freelancer, plus că poţi onora mai multe comenzi doar nu mai consumi timp şi energie pentru fiecare, nu mai scoţi pe piaţă produs unicat, care oricât de bine ar fi plătit nu poate concura automatizării.
Altă treabă bună aici este ajustarea preţului: dacă la freelancing ceri un preţ prea mic vei face munca în paguba ta, dacă ceri unul prea mare clientul va pleca spre păşuni mai verzi.
Cu un produs este simplu, dacă nu se vinde scazi preţul, dacă e cerere mare îţi permiţi să creşti, fără nici un risc, în momentul în care ai exagerta reduci şi gata.
De ce e greu?
Pentru că şi aici piaţa este înecată în oferte, tu poate scrii un ghid minunat dar care va trebui să îşi facă loc prin sute de alte ghiduri care te învaţă să multiplici pâinile şi peştii ( treabă care sincer de la Isus încoace nu i-a mai reuşit nimănui) sau să obţii bani din cer prin intermediul unui blog cu 10 articole sau altceva de genul ăsta.
Şi aici vei risca, tu vei investi timp, atenţie, cunoştinţe, pasiune într-un produs pe care nu se ştie câţi oameni şi-l vor dori. Există deci riscul să depui aceeaşi cantitate de muncă pe care o punei în 50 de proiecte de freelance şi să nu vinzi nici măcar la preţul unuia singur.
Şi nici costurile nu sunt de neglijat, va trebui cumva să automatizezi procesul de livrare şi asta nu e chiar gratis
Cum să faci?
Scrie o carte în ce format vrei tu despre ce te pricepi, eu aş putea să scriu o carte cu tipare de croşetat sau la fel de bine aş putea să le vând separat pe model, în cazul în care omul nu e interesat de 100 de modele.
Filmează un tutorial în care să explici cum se face ceva: de la omletă ( nu cred că ar da cineva bani să îl vadă) la exerciţii pentru abdominali de vis. Mă gândesc că eu aş plăti pentru un tutorial de machiaj, care nu are cum să fie mai scump decât serviciul în sine prestat de către make-up artist.
Creează un program: de detoxifiere, de revenire din boala inimii albastre, de dobândire a unor abilităţi şi asigură accesul peirodic via email să zic.
Soluţii sunt şi în domeniul ăsta dacă stai să le cauţi şi dacă nu îţi arunci jucăriile de la primul eşec, pentru că te asigur or să fie şi din astea.
Freelancer
Despre liber profesionişti pot vorbi la orice oră din zi şi din noapte pentru că asta fac şi în cealaltă activitate.
Cum eu sunt metodică hai să o luăm de la începuturi, termenul a fost inventat de către Walter Scott în Ivanhoe, pentru a defini un mercenar medieval free-lance sau cum ar spune băieţii un jucător liber de contract care poate merge la ce echipă vrea el.
Există activităţi de freelancing care îţi impun nişte condiţii: avocat, contabil, medic posesor de cabinet propriu, arhitect, nu te trezeşti într-o dimineaţă şi te gândeşti, parcă mi-aş deschide şi eu un birou din ăsta. Dacă eşti dispus să treci prin stidiile şi acreditările necesare nu te opreşte nimeni, nu aş include totuşi genul ăsta de activităţi la moduri de suplimentare a venitului.
Există activităţi pentru care nu ai nevoie de nimic, bine poate de un calculator dacă vrei să îţi deschizi un blog sau un forum sau ce altceva te preocupă pe tine.
Ce faci practic într-o activitate de gen? Te uiţi în ograda proprie vezi ce talente şi abilităţi ai şi le pui în practică în schimbul unei sume de bani.
De ce e uşor?
Costurile iniţiale sunt minime: oricum plăteai abonamentul al internet şi pierdeai timpul navigând aiurea., obţii venituri standard pe o categorie de activitate şi raportul muncă/ venit e destul de bine definit de la început.
De ce e greu?
Pentru că trăim înt-o mare de freelanceri, va fi greu să faci rost de clienţi, să fim serioşi va fi greu să faci rost şi de un client la început dar de suficienţi încât să îţi permiţi să creşti preţul pe proiect/oră al un nivel rezonabil, o să munceşti la treaba asta fix ca la o slujbă obişnuită pentru că veniturile sunt legate direct de muncă.
O altă problemă este să te faci cunoscut, tu poţi fi ungeniu dar dacă nu ai deschidere pe piaşă, treaba asta nu o să te ajute cu nimic. Aşa că dacă vrei să o iei pe calea asta fi pregătit să munceşti o vreme de plăcere, numai pentru a-ţi asigura cititori/clineţi, pentru a face lumea să vorbească despre tine şi ce oferi.
Ce poţi face în calitatea asta?
Evident să scrii, pe blogul tău sau al altuia, advertoriale sau pur şi simplu conţinut pentru a face trafic, să dai consultanţă în ce materie excelezi tu, să traduci, programare, web desing, organizare de evenimente, filmat şi fotografiat la nunţi, articole hand made, eu fac nişte păturici pentru bebei geniale de exemplu şi sunt destul de sigură că lucrurile or să meargă mai bine când îmi voi sacrifica din timp suficient cât să îmi asigur şi publicitatea.
Dacă vrei să te apuci de freelancing fi sigur că ai nervi suficient de rezistenţi şi nu vei face un atac de panică de fiecare dată când trec câteva zile fără nici o comandă.
Dacă foloseşti treaba asta ca afacere laterală, genial, vei avea un venit principal sigur şi un supliment variabil de aici pe care să îl foloseşti în ce direcţie vrei
3 surse de bani suplimentari
Am lipsit mult şi probabil o să mai lipsesc, pentru că trebuie să aplic propriile male sfaturi când vine vorba de bani şi să stabilesc priorităţi, aşa că depun efort mai mult pe segmentul de activitate care aduce mai mulţi bani, pentru moment.
Pentru că probabil comentariul acela cu „trăim să economisim” mă va mai bântui mult timp de aici încolo, m-am decis să îmi nuanţez un pic atitudinea cu privire la subiect.
M-am gândit în ultima vreme la problema economisirii şi o găsesc în continuare o treabă genială, trebuie să economiseşti, este nu important ci vital să pui la păstrare cel puţin 10% din cât câştigi.
Mi se pare în continuare bine să fii atent pe ce dai banii, să eviţi să îi arunci pe lucruri care nu îţi sunt necesare, să cumperi ce nu ţi se potriveşte sau mai mult decât îţi trebuie şi apoi să arunci surplusul.
Este important, nu neapărat numai din punct de vedere al bugetului cât ca principiu să nu plăteşti pentru diverse servicii mai mult decât ar face, mă refer la abonamentele de telefon, tv, internet. Aici recunosc poate e vorba şi despre nişte resentimente mocnite de pe vremea monopolurilor în care trebuia să te rogi ani de zile pentru o linie telefonică şi în lco să fie „Clientul nostru stăpânul nostru „ era invers, regulile erau tot ale furnizorului.
Dar la fel de importantă ca şi economisirea este şi varianta 2: câştigă mai mult, cu atât mai mult cu cât nu poţi economisi decât în nişte limite, pe când al veniturile suplimentare cerul e limita vorba americanilor.
Dacă vi se pare imposibil hai să stabilim căile prin care poţi face asta, mie îmi vin în minte 3 chiar acum
Şi pentru că nu vreau un articol plăcintă, cât o zi de post pe ăsta îl voi termina aici şi mă ocup de fiecare variantă în câte un post dedicat.
Haine cu l’air du temps, la propriu
Nu am avut timp zilele astea sa scriu si in continuarea nu prea am. Am intrat numai sa va spun o poveste frumoasa inspirata de Irina si perdele ei. A trebuit sa particip al un eveniment de traditie sa zic, se sarbatoreau 150 de ani de la ceva si aveam nevoie de o tinuta relaxat eleganta. Asa ca am facut un lucru minunat de inteligent de care inca ma mai minunez. Am facut o incursiune in lada bunicii si m-am aprovizionat cu o ie de pe la 1940.
Lasa ca e frumoasa, dar nu ai idee cum te simti purtand asa ceva, cand iti privesti manecile si iti dai seama ca acum 74 de ani ele ieseau la hora, din aia adevarata, ca peste ele a trecut un razboi, ca au asteptat cuminti sa treaca regim dupa regim si moda dupa moda pana cand ne vom intoarce la radacini si ne vom redescoperi eleganta innascuta.
Si ne-am intors. Eu am avut noroc, am o provizie serioasa de ii asa ca nu stiu daca sa imi mai fac una, nu zic sa va cumparati una ca-s destul de scumpe, desi sunt universale si pot fi purtate la fel de bine la lucru si la ocazii, dar v-ati gandit sa va brodati o ie a vosatra, simpla si minunata, una facuta cu dragoste pe care sa o poarte si nepotii?
Elefant la oferta :P
Mno ca nu prea am avut timp sa scriu, banuiesc ca ati aflat deja de reducerile aniversare de la Elefant, ca tot implinesc oamenii 4 ani.
Am vazut ca au reduceri interesante la genti dar nu va pot sfatui ca eu am o singura geanta, deci clar nu-s vreo pasionata.
Am vazut ca au reduceri mari la ceasuri, dar nici aici nu va pot zice daca e de bine pentru ca nu port asa ceva de ani de zile
Am vazut ca au reduceri la carti ceea ce e foarte bine, pentru ca din astea imi cumpar si eu
Am vazut de asemenea ca au ceva reduceri la ceramica, nu stiu daca le-as zice serioase dar au trecut pe wishlist, adica o cana paun si un set cu maci sau cu levantica, o sa fie greu sa ma decid pentru ca evident nici nu mi le permit, nici nu am nevoie de 5 cani preferate sa stau dimineata ametita de optiuni inainte sa apuc sa imi beau cafeaua.
V-as pune fotografii daca as fi fost in stare sa le copiez de pe site, pe asta am luat-o de pe Pinterest dar e fix ce as putea sa imi iau de acolo.
In rest intrati si singuri pe link-uri, poate cumparati ceva si imi sponsorizati si mie cana 😛
Machiajul
Aparent nu pot găsi un program bine stabilit pentru postările astea cu îngrijirea, aşa că o să scriu după inspiraţie, azi este rândul machiajului.
Ieri am bifat o nuntă, probabil singura de pe anul acesta pentru că între participarea la evenimente de gen şi admirarea propriului frigider aleg frigiderul ( asta e sunt complet lipsită de romantism).
Pentru nuntă o fost necesară şi o prezentare corespunzătoare, întâi m-am uitat în târg la preţuri, o şedinţă de machiaj costă vreo 95 de lei şi nu vă imaginaţi că o să vă transforme cineva în vreun star de Hollywood, bine cel puţin pe mine nu au cum, pentru că eu folosesc produsele astea zilnic numai că în alte proporţii.
Să presupunem că nu foloseşti machiaj zilnic, ce ai de făcut în caz de evenimente?
Cu o săptămână înainte fă un gomaj, a se citi albuş de ou bătut spumă, amestecat cu mălai, întinde amestecul pe faţa demachiată, lasă să se usuce lejer, apoi înmoaie cu apă călduţă şi masează uşor, limpezeşte. Gata
Cu trei zile înainte foloseşte o mască cu miere şi scorţişoară.
În ajun întinde pe faţă albuş de ou bătut spumă, lasă să se usuce, dă jos cu apă călduţă.
În ziua cea mare: demachiază, dă cu o loţiune tonică, hidratează. Te sfătuiesc să aplici cantităţi mici de cremă, eventual de două ori cu ceva pauză între ele pentru a lăsa timp să acţioneze.
Dacă pielea nu e hidratată cum trebuie rezultatul va fi neîngrijit, cu cojiţe şi riduleţe.
Aplică fondul de ten, eu îl amestec cu un pic de cremă şi îl las un minut pe dosul mâinii să se încălzească.
Fondul de ten se aplică cel mai bine cu tamponări ale feţei cu vârfurile degeteleor înmuiate în produs, nu întins ca o cremă ( deşi nu e o tragedie dacă faci asta).
Aplică un praf de pudră, dă cu mai multă decât ai nevoie pe pomeţi, o să eviţi nişte probleme ulterioare.
Dă o bază pleoapei superioare şi arcadei, eu aleg alb pentru treaba asta şi în mod obişnuit şi la ocazii, dă o nuanţă pleoapei mobile, apoi crează umbre pe colţurile ochilor, interior şi coadă, cu o culoare mai închisă, amestecă bine cele două straturi. Pinterest-ul geme de tutoriale despre zonele în care să aplici umbrele.
Trasează conturul pleoapei superioare cu dematograf culoarea potrivită, eu folosesc negru deşi ar fi mai indicat maron. Peste linia asta dă un strat de tuş, amu’ dacă nu eşti sigură de mâna ta încearcă un creion gen cariocă aşa cum sunt cele de la Avon cred.
Dacă te simţi îndemânatică dă un strat fin de fard pe pleoapa de jos, eu recomand să nu, dacă greşeşti îţi vei scoate în evidenţă nişte riduri.
Finalizează cu un strat de rimel, bine cu 2 straturi . Îndepărtează excesul de pudră al cărei rol era să evite pulberea de farduri colorate de la ochi şi aplică un blush, dacă nu eşti sigură unde stai puţin cu capul în jos, faţa ta se va îmbujora pentru a-ţi arăta zona perfectă de dat cu blush.
Dă cu un ruj, strugurel de vişine sau ceva colorat pe buze, muşcă o foaie de hârtie cu buzele, repetă stratul de ruj. Gata
Dacă nu ştii cum să potriveşti nuanţele de fard cumpără o trusă din aceea cu 2 nuanţe să scapi de problema asortării şi adu-ţi aminte regula deschis pe arcadă, mediu pe pleaoapa mobilă, închis pe coada ochiului.
Trucuri ar mai fi dar ăsta nu e blog de beauty, deja ţi-am spus destul cât să te descurci singură şi să salvezi 100 de lei.
12 moduri prin care să cheltuieşti mai puţini bani chiar acum
1. Fă un plan de meniu li găteşte acasă de la începuturi, mâncatul în oraş şi semipreparatele nu sunt o afacere.
2. Ţine-ţi cămara şi frigiderul în ordine, uneori vei găsi pe acolo alimente de care ai uitat şi ar fi bine să le consumi în loc să le arunci când vor expira.
3. Cumpără în cantităţi mari, dacă aşa îţi rezultă o reducere de preţ pe unitate.
4. Nu mai cumpăra conserve, mâncarea proaspătă este mai sănătoasă şi mai ieftină.
5.Încearcă mărfurile fără nume celebru, eu una cumpăr muştarul de Carrefour şi cred că e ok
6. Renunţă la cuptorul cu microunde şi mâncărurile gata pregătite pentru el.
7. Nu cumpăra mai mult decât poţi mânca sau păstra, să arunci mâncare sau să arunci bani e cam acelaşi lucru
8. Cumpără lucruri de calitate, mai bine dai 150 de lei pe pantofi care să ţină 3 ani decât 40 de lei pe unii care se strică într-o lună
9. Gândeşte-ţi cumpărăturile în timp în loc de bani, stabileşte cât câştigi pe oră şi cât timp a trebuit să munceşti pentru a cumpăra ceva. o să fii mult mai atent
10. Pune măcar 10% din cât câştigi în contul de economii, o să înveţi să te descurci cu mai puţin
11. Poartă un pulover în casă şi scade temperatura cu 2 grade
12. Schimbă frecvenţa cu care îţi îngădui să „te răsfeţi”
Paine cu chimen
Că am tot vorbit de mâncarea sănătoasă, mă rog aia în care ştii cât de cât ce mănânci, azi m-am trezit curioasă să văd de ce e aşa greu să faci pâine acasă.
Demersurile au fost cam aşa: trezit, făcut cafeaua, framantat, baut cafeaua care se racise acceptabil cat s-a dospit pâinea, pus în tavă, trântit în cuptor şi tras o tura de Kitchen scamble pe Facebook cat s-a copt că tot era sărbătoare.
Practic făcutul pâinii mi-a luat vreo 20 de minute restul fiind timp de aşteptare în care poţi face orice altceva că nici nu se dospeşte, nici nu se coace mai repede dacă stai să o ţii în braţe.
E drept eu am făcut multă, adică o tavă de pâinici care evident ajung şi mâine deci în măsura în care nu sunteţi mari pasionaţi de pâine înjumătăţi-ţi cantităţile:
– 1kg de făină
– 2 plicuri drojdie instant de la Coseli
– 600 ml apă călduţă
– 100 ml ulei
– un plic de seminţe de chimen (mi s-a părut o idee de geniu la varză la cuptor şi chiar a fost)
Tehnici de luptă
Încălzeşte apa la 38 de grade ( bine nu ştiu daca atâtea avea, era plăcută al deget)
Toarnă făina în vasul de frământat, adaugă drojdia, asta aşa se amestecă direct în făină, pune şi chimenul şi amestecă.
Topeşte o linguriţă de sare şi una de zahăr în apă, fă loc în mijlocul făinii, toarnă apa şi uleiul, frământă voios vreo 5 minute până se formează aluatul şi se desprinde de pe degete.
Acoperă şi lasă la cald să se dospească, revino în 30 de minute, dă formă, eu am ales chifle, dar le-am înghesuit în tavă şi nu au mai ieşit rotunde, unge tava cu ulei, pune pâinea la cuptorul preîncălzit, las-o vreo 30 de minute al 200 de grade. Verifică şi scoate tava din cuptor daca e gata
A durat mai mult să povestesc decât să o fac, cantităţile nu sunt sacrosante, ajustaţi fie mai multă făină, fie mai multă apă, fie un strop în plus de ulei, vă spune el aluatul ce îi trebuie.
În concluzie chiar nu e mult timp pierdut cu pâinea de casă, painea pe doua zile costa vreo 4 lei, iar gustul e incomparabil.
Saptamana de lucru in 4 ore
De ceva vreme mă bătea gândul să citesc Săptămâna de lucru în 4 ore a lui Tim Ferris, o vreme nu se mai găsea pe piaţă, apoi am uitat, azi dimineaţă mi-am adus aminte de ea şi am căutat-o.
Vestea buna e ca se gaseste din nou, vestea proasta ca era imposibil să îmi fie livrată instant, dap, am limite încă nu pot materializa lucruri cu puterea voinţei 😛
Aşa că am căutat-o online şi de data asta planeţii s-au aliniat să am noroc.
Cartea este interesantă, ideile destul de provocatoare. Omul predică un alt sistem de credinţe decât ăla cu care am crescut noi de la grădiniţă.
În cartea lui vei întâlni concepte noi, cel puţin pentru mine au fost cum ar fi:
– munca de dragul muncii (W4W) aia pe care o prestăm automat fără să ne gândim la rezultat, fără să găsim metode de eficientizare, fără să ne punem întrebări în general.
– Eustres-ul care e un fel de stres pozitiv, de tensiune nervoasă pozitivă mai exact, cea la care te supui cu plăcere, influenţa unui mentor în care crezi, sfaturile unui antrenor care să te împingă în faţă, o tensiune care să te energizeze, să te entuziasmeze.
– Categoria Noilor Bogaţi, oameni care nu sunt nepărat milionari, deşi nici unul nu respinge ideea, dar care au atins stilul de viaţă al unor milionari.
– Crezul Noilor Bogaţi „Realitatea este negociabilă. Cu excepţia ştiinţei şi dreptului toate regulile pot fi ocolite sau înfrânte, şi nu neapărat în mod incorect.”
Dincolo de ce spune el vă asigur că şi în domeniul dreptului mai toate regulile pot fi ocolite iar ştiinţa a dat destul exemple de legi imuabile care au fost schimbate de-a lungul timpului.
Cartea asta nu este una pe care să o alegi dacă vrei să înveţi să strângi bani, dacă te interesează un plan drăguţ de investiţii care să îţi asigure stabilitate şi de ce nu prosperitate financiară la vârsta pensionării sau independenţă financiară mai rapidă.
În primul tând pentru că Ferris nu crede în pensie, ideea de a-ţi amâna viaţa pentru momentul în care vei fi în sfârţit liber şi vei avea şi ceva bani îi e străină.
El crede cu tărie că perioadele de vacanţă trebuie intercalate periodic de-a lungul vieţii, că nu trebuie să aştepţi un an pentru concediu, că poţi pleca frecvent în căutarea aventurii.
Este o carte a gândirii laterale. Mi-a rămas în minte exemplul campionului olimpic la ski, care era mustrat de antrenori că petrece prea mult timp îngrijindu-se de afacerile sale, şi acestă lipsă de „dedicaţie” pentru sport risca sa il scoata din echipa olimpică deşi avea rezultate bune pentru că nu părea de încredere. Pus în faţa unei opţiuni de genul „una din ele” el a ales „ambele”, s-a mutat în Australia, a concurat împotriva foştilot colegi şi a concurat.
Asta ar fi ideea generală a cărţii „ Regulile de bun simţ ale lumii reale sunt o colectie fragila de iluzii întarite de societate”.
Destul de uşor de citit şi structurată pe cele patru puncte ale sistemului său de gândire : D – de la definire, E- de la eliminare, A- de la automatizare ( a venitului) şi L- de la eliberare , adică DEAL (afacere) te învaţă să îţi asiguri cele trei resurse necesare stilului lui de viaţă : timp, bani, mobilitate.
Dacă vrei să o cumperi se găseşte aici.
Dacă vrei să o frunzăreşti se găseşte aici, din pacate nu am gasit o versiune online in română.
Doar un leu 
Comentarii recente