Arhive lunare: ianuarie 2020

Plătește-te

Să bată tobele vă rog.

De data asta nu vă mai anunț ce am de gând să fac, vă povestesc despre ce am făcut.

Știm toți, dacă nu am ști probabil nu am citi aceleași cărți și aceleași bloguri, nu am avea aceleași interese și evident nu ați fi ajuns e blogul meu regula de aur: plătește-te pe tine primul.

Dacă la respectarea bugetului am șchiopătat în ultimii doi ani, poate în 2020 îmi revin, dacă duse sunt vremurile când gândeam planul alimentar pentru săptămâna următoare, dar se vor întoarce 😊, dacă am fost mult prea indulgenta cu mine la capitole pe care prin 2016 le țineam strict în frâu, măcar pe asta cu plătitul meu am reușit să o pun al punct în cursul anului 2019, ba chiar cred că m-am apucat de prin noiembrie sau decembrie 2018.

În caz că nu v-am zis până acum sunt paranoică, nu am încredere în niciun guvern, în nicio politică monetară guvernamentală și în nicio monedă.

Am citit undeva un sfat financiar simplu, genial după părerea mea, cu o explicație scurta dar clară despre cel mai bun lucru în care să îți investești banii: ”Cumpără pământ, nu se mai fabrică în zilele noastre”, deci e o resursa finita.

Numai că  nu sunt încă la nivelul la care să am atâția bani încât să aplic o atare strategie și pe de altă parte naționalizările de prin anii 1945 au demonstrat clar că e bun căruia îi lipsește mobilitatea și îți poate asigura spatele numai în măsura în care regimul politic este suficient de stabil, plus e greuț de vândut bine la nevoie. Dar oricum asta m-a dus înapoi la paranoia mea si lipsa de încredere în guverne.

Cândva, când voi avea resursele probabil voi cumpăra diamante, ușoare, simplu de fugit cu ele din calea revoluției, la fel de valoroase oriunde în lume, dar din nou asta va fi cândva.

Soluția pe care am găsit-o până voi putea să cumpăr Koh i Noor-ul a fost trist valuta.

Am pus la cale un fond de rezerva care mă poate ajuta sa trăiesc vreo 4 luni sau să înlocuiesc fără griji centrala la nevoie, care este în lei  pe contul curent, că la dobânda aproape negativa daca nu o fi ajuns cumva negativa, nu m-am mai uitat, nu are rost să mă complic. Uite că am respectat și regula asta și nici nu mi-am dat seama.

O dată pe luna nu chiar imediat ce intra salariul, mă iau de mână și merg de schimb ceva bani, euro sau franci elvețieni, funcție de inspirația și cursul de la momentul ăla al celor două valute, bani de care nu mă ating, pentru că ar trebui întâi să îi schimb la loc și asta mă ajuta sa ma gândesc de două ori daca trebuie neapărat să îi folosesc. Cât privește suma, asta e fiecare cât își permite, ideal ar fi măcar 100 de euro sau franci.

După care rămâne să mă descurc cu banii care mi-au rămas, plătesc facturile, plătesc rata, fac cumpărăturile necesare și recunosc și nenecesare, după care la final de luna, înainte sa intre iar banii, tot ce depășește fondul de rezervă se duce în plata anticipata a creditului.

Planul pe anul ăsta e să fac plățile astea anticipate la același cuantum lunar, în 2019 au mai variat dar măcar au fost lunare.

Planul a la long este ca la momentul achitarii creditului ipotecar să am suficienți bani pentru măcar 25% din viitoarea casă, care probabil va fi în alt oraș și pe care să o pot achita cu efort minim pe venitul curent și accent pe chiria celui din care mă mut.

Dacă am timp săptămâna viitoare vă povestesc si despre cutia de fursecuri, bine și dacă nu uit.

 

Vise curajoase, cum visează șamanii lumea întru ființare

Înainte de a te gândi că Vise curajoase, cum visează șamanii lumea întru ființare aparține categoriei religie, dă-i o șansă. Nu este o carte despre ritualuri, la un moment dat autorul chiar avertizează împotriva ritualurilor desprinse de semnificație, acelea în care este mai important cum aprinzi o lumânare decât ce este în mintea și în sufletul tău când o faci.

Inspirată într-adevăr din cultura șamanică, Vise curajoase este încă una din cărțile care ne întreabă daca nu cumva viața asta a noastră atât de ocupată, de bogată în detalii și must do lists nu e cumva numai un vis și nu unul plăcut.

Ideile nu sunt străine în esență celor regăsite și în psihologia occidentală sau în religia creștină și nu diferă de esența care transcende cam toate marile sisteme ale umanității fie ele religioase sau filosofice.

Sigur avem alte denumiri pentru stările de conștiință dar șarpele, jaguarul, pasărea colibri și vulturul se suprapun perfect peste corpul fizic, rațional, emoțional și spiritual.

Partea drăguță a aceste cărți sunt exercițiile, e posibil ca lectura ei să dureze mai mult, la mine așa a fost pentru că m-am oprit și am făcut exercițiile, nu chiar în forma recomandată dar le-am acordat toată atenția.

Mi-a mai plăcut și viziunea șamanilor despre viața de aici ca fiind un râu și deosebirea față de psihologia occidentală care pune preț pe identificarea tuturor traumelor din trecut, pentru purificarea apei prin filtrare, pentru șamani este suficient să ai grija ca de aici încolo apa care intră în râu să fie curată și în timp întregul curs va fi la rândul lui curățat.

Din seria ce ar fi viața mea fără sincronicități cam pe la vremea când ajungeam în cartea asta la cheia vistului curajos :”Fii gata să mori în orice clipă”, în traducere trăiește azi viața pe care o vrei, fă azi ce ai de făcut, spune azi ce ai de spus, nu amâna pentru că mâine poate nu va veni niciodată și nu te teme sa te desparți de sinele tău cel care are amintiri, caracter si personalitate, cel creat din poveștile trăite aici, pentru că tu ești mai mult decât egoul tăi, am ajuns și în Jurnalul fericirii la ”Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta-i tot”.

Și asta este și nota de bază a cărții, atâta vreme cât nu te cramponezi de viața fizică și simbolurile ei despre succes, ai libertatea de a visa și de a trăi conform viselor sufletului tău.

Pentru a păstra ideea amintirii olfactive pe care ți-o lasă o carte, asta îți lasă impresia unei ferestre deschise spre o pădure, mirosul de verde de după o ploaie care vine să înlocuiască aerul cald și închis al camerei în care te-ai ascuns așteptând  să treacă.

10882004

Aviatorul de Evgheni Vodolazkin

Cum spuneam în 2019 m-am întors la cititul cu simț de răspundere, a nu se înțelege că nu mai citesc cărți ușurele și romanțioase sau cărți pentru copii, răspunderea se referă numai la faptul că vreo 5 zile din 7 citesc un pic.

Tot în 2019 l-am descoperit pe Evgheni Vodolazkin, Aviatorul a fost a doua carte scrisă de el pe care am citit-o, mai am undeva în teancul de cărți de sub brad Pelerinul vrăjit a unui alt rus și așteptând pentru reader niște rusoaice după care voi decide daca este cazul sa ma intorc la Tolstoi și Dostoievski cu mintea de acum. Nu sunt încă decisă daca mi se potrivesc scriitorii ruși datorită vreunei particule slave de suflet sau pur și simplu îmi place Vodolazkin.

Bine, unul din visele mele este sa îi citesc în original, în urma unor concluzii trase după ce am citit Povestea slujitoarei atât în engleză cât și în română și am ajuns la concluzia ca traducerea face sa se piardă ceva din carte.

Să revenim la Aviatorul, dacă ați mai citi vreo recenzie a mea știți deja că nu voi povesti cartea. Recenziile mele se limitează la întrebări și stări de suflet în care mă duce povestea și scriitura.

Ca idee cumva la fiecare colț cartea asta mi-a adus în minte Ubik de  Philip K. Dick pentru că Aviatorul te face să te întrebi serios ce înseamnă de fapt să fii în viață, cum ne măsurăm viața prin anii trăiți sau prin întâmplările trăite.

Și întâmplările care au avut loc în anii noștri, chiar dacă nu am participat la ele, ne aparțin sau nu? Le-am trăit și noi chiar dacă nu am fost în ele?

Ce anume ne lipsește cel mai mult călătorind din vârstă în vârstă? Prietenii? Locurile? Zgomotele? Mirosurile?

Ce face o întâmplare să fie atât de important încât să ne însoțească în amintire pentru totdeauna?

Cum se face că emoția pe care ne-o trezește un om este uneori mai bine memorata decât numele sau chipul omului în sine?

Există o justa măsura a pedepselor sau putem fi pedepsiți cu toții pentru că vina este implicită și o împărțim probabil de la păcatul originar încoace?

Dacă mâine cineva v-ar da un caiet și un creion și v-ar cere să vă povestiți viața care ar fi prima amintire care și-ar revendica locul?

Ca și nota finală, da, asta e îmi evaluez cărțile ca pe parfumuri, Aviatorul ar lăsa o esență discretă de vanilie și crizantemă, un dulce amărui al pădurilor care puteau să fie și al pădurilor care au fost dar în care tu nu ai ajuns să pui piciorul.

PS Te-am convins să o citești?

res_b9e00b79cca0e0839a6bf9bef7d50739_full

Cosmetice obișnuite

Așa cum am promis povestea descoperirilor mele cosmetice din anul 2019 și, incredibil, a treia postare a anului în primele 12 zile.

Tenul meu despre care nu îmi mai amintesc dacă m-am plâns vreodată e dificil, e sensibil, acneic, gras, se arde numai auzind cuvântul soare și pentru că toate astea nu erau suficiente a devenit matur.

De când mă știu am avut toate formele de ”monștri” pe față: puncte albe, puncte negre, pori deschiși, față uleios sclipicioasă și genul ăla minunat de ”coșuri oarbe” ascunse adânc sub piele și dureroase.

Cumva toate astea creează un cerc vicios, tratezi coșurile și excesul de sebum cu produse care conțin alcool sau care sunt agresive, pielea se  sensibilizează mai mult, devine deshidrată, tratezi deshidratarea revin porii încărcați, trebuie să fii femeie ca să înțelegi.

Anul trecut planeții s-au aliniat cumva și m-au condus la grupul The ordinary de pe Facebook, de unde rezulta ca pe FB nu se pierde vremea, daca ai idee ce sa cauți poți învăța multe.

Munca pe care administratorii au făcut-o pe grupul acesta e impresionantă, au studiat, au sintetizat, au încercat, au tras concluzii, au făcut tabele cu lucruri care se potrivesc fiecărui tip de piele etc.

Dacă sunteți în căutarea unui instrument de ajutor că recomand să apăsați butonul de înscriere și să aveți nițică răbdare până vi se aprobă iar apoi să citiți în ordine modulele și topic-urile  care exista deja s-ar putea sa va lămurească toate întrebările, dacă nu oricum cineva vă va răspunde.

O să descriu pe scurt ce fac eu din ceea ce am citit dar e posibil ca asta să nu fie cea mai buna soluție pentru tine.

Așa cum am spus având probleme de când mă știu nu mi-am ignorat fața, demachierea seara și spălarea dimineața erau sfinte, la fel hidratarea, tratamentul SPF-ul recunosc ultimul numai de prim martie în octombrie, în mintea mea iarna soarele era prea departe să mă afecteze.

Structura este simplă dimineața îți speli fața cu un produs potrivit tenului tău, eu folosesc Cerave dar nu e obligatoriu să se potrivească tuturor.

Ar urma un tonic, nu folosesc încă dar am apă termală de la Avene cu care îmi umezesc fața, pe fața umedă aplic acid hialuronic de la The Ordinary ( costa cam 33 de lei 30 ml și o sticluță te poate ține de la 2 la nu știu câte luni, deja nu mai am nevoie de atât de mult ca al început), îl amestec cu Niacinamide tot de la TO pentru a-mi închide porii și a regla secreția de sebum, deja nu mai sclipesc ziua (costă tot cam 33 de lei/30 ml și probabil ține 6 luni, încă nu am terminat prima sticluță).

Când astea au intrat în piele aplic SPF, acum am Bioderma aquafluide spf 50, este pe terminate, mai am de testat un Avene 50+ și apoi Anthelios 50+ (pentru că mă înțeleg bine cu La roche posay).

Dacă folosești machiaj așteaptă vreo 15 minute după SPF înainte de a trece la el, eu nu folosesc.

Seara  procedeul e cam același, atât că folosesc double cleaning, inițial îmi dau jos SPF-ul cu un ulei de sâmburi de struguri, poți folosi apă micelară sau alt ulei potrivit tenului tău, după asta spălarea cu Cerave, apă termală, hialuronic, o crema tratament funcție de problema cea mai acută în prezent Effaclar și la final o crema hidratantă (NMF de la The Ordinary, care a fost 38 de lei 100 ml).

De curând am introdus seara acid salicilic pentru a-mi curăța porii ( vreo 20 de lei de la Revox) și  o data pe săptămână vitamina C (tot TO nu mai știu cât  costa).

Nu te apuca sa cumperi tot ce am zis eu dintr-o dată, mie mi-a luat vreo 6 luni să ajung aici, inițial  dacă te obișnuiești cu spălare/demachiere, hialuronic și crema hidratantă e suficient.

Produsele le-am cumpărat fie de la Farmacia Tei, online, fie din Douglas care are o secțiune mică The Ordinary.

Efectele au început să se vadă după vreo 2-3 săptămâni, e nevoie de răbdare și uneori pare să fie mai rău înainte de a fi mai bine, dar cu siguranță este ceva de care ma voi ține în 2020.hyaluronic-acid-2pct-b5-30ml-1-800x800

Jurnal probabil

A doua postare pe anul 2020, încă puțin și bat recordul anului trecut. 🙂

Nu știu daca aveam de gând să scriu azi daca nu citeam Aviatorul lui Evgheni Vodolazkin dar el m-a impulsionat, parcă lucrurile pe care le scrii se păstrează mai bine, capătă substanță, te stabilizeaza.

Poate că are dreptate, am scris puțin în ultimii ani și deși am trăit mult, când privesc în urmă timpul pare cumva contractat, deosebit de vremea în care scriam zilnic pe vreunul din bloguri și o lună părea să dureze mai mult decat un an de acum.

Dacă aveți timp încercați să citiți Aviatorul, o vreme mă voi întreba ce mi-ar lipsi din timpul meu, zgomotele, mirosurile, oamenii, ritmul? Cine știe?

Observ de altfel scriind, așa cum în tăcerea mea nu aș fi făcut-o, cât m-am schimbat în anii ăștia, se fac în curând trei de când scriu rar sau poate m-am schimbat pentru că trăiesc în alt ritm.

Am și acum în minte organizatoare, știu ce am făcut în 2019, ce voi continua, ce voi abandona și în mare ce voi începe dar pentru că în mine e atât de liniște nu mai am nevoie să scriu liste și listuțe pentru a nu pierde șirul, pentru a nu scăpa din ele.

Azi despre ce am făcut în 2019 și voi continua și anul ăsta.

1.Programul de exerciții acasă, nu am slăbit, am constat 54/56 de kg dar urc pe munte fără să îmi mai simt mușchii în flăcări, port haine cu un număr mai mic, nu mă mai dor genunchii la urcarea scărilor. Nu  le acord mult timp, maxim 30 de minute pe zi și sar cu grație peste unele zile dar ajută mult. Azi mi-am luat benzi elastice care sa ma ajute de vreme ce am stabilit că mersul la sală nu este pentru mine, cel puțin nu aici și acum, iar în aparate nu are rost sa blochez bani pentru cât nu le folosesc. M-au costat 25 de lei echivalentul accesului la sala pentru 2 zile jumatate daca nu cumva pretul a crescut de cand nu am mai fost eu.

2.Programul de citit. Până nu mi-am făcut cont pe Goodreads mi-a fost greu să țin socoteala, pentru că unele cărți îmi ies din minte imediat ce le-am închis, pentru că am alte chestii pe care să le depozitez în memorie, anul trecut am avut ca obiectiv 24 de cărți din care am citit 37, anul ăsta mi-am propus 48 am terminat 2 o să vedem cum se termina si asta.

3. Mi-am luat mașina și am încercat să mă obișnuiesc cu ideea de a conduce. Anul ăsta mi-aș dori sa fac 10 000 de km, asta ar trebui sa ma familiarizeze un pic cu drumurile și mașina.

4. Am continuat să plătesc anticipat creditul vieții mele. A fost angajat pe 30 de ani, 5 s-au dus natural, 7 i-am plătit anticipat, sper să mai scap anul ăsta de unul natural și de 8 anticipat.

5. Am inițiat un fond de rezerva, care in mod neapărat va continua sa creasca, poate pana termin primul credit fondul ăsta îmi va asigura avansul următoarei investitii imobiliare.

6. Am pus la punct o rutina cosmetică decentă, nu că înainte nu aș fi avut curatare si hidratare de doua ori pe zi in program dar in 2019 am citit mai mult, am invatat niste scurtaturi, am descoperit o serie de cosmetice la pret decent care fac mai mult decat cele scumpe de dinaintea lor dar pe care le foloseam un pic mai haotic și de 2 luni aproape nu îmi scot augustul nas din casa decât după ce am aplicat SPF, da, inclusiv iarna, inainte prin octombrie renunțam la obiceiul ăsta până prin martie.

Daca îmi mai trece prin cap ceva ce o să continui în 2020 va anunț, până atunci ma duc sa ma bucur de ultima zi in care casa are podoabe de Crăciun, mâine le scoatem și le punem bine pentru următorul care va fi în altă locație și cu altă distribuție :).

81693043_592232184681544_4393889846049898496_n

2020

Wow! Am scris 6 articole pe blog într-un an întreg, mă rog 5 pentru că nr 6 e un filmuleț! E și asta un fel de reușită.

Pentru 2020 nu am un cuvânt al anului, voi face invers: voi lăsa cuvântul să vină, să se strecoare în anul meu și să aleg un finalist în decembrie.

Am făcut însă o listă mică de proiecte.

Să nu mă mai tem să conduc, să mă înscriu la cursuri de rusă, să particip la minim două campanii umanitare pe an, să citesc 48 de cărți, să mă mut într-un oraș mai mare.

Să continui să îmi încetiesc viața, să tricotez în continuare, să elimin niște oameni care mi-au rămas mici.

Nu îmi mai fac proiecte pentru cât și cum voi scrie eu aici, dar sper ca sâmbăta sau duminica să îmi fac timp și să vă citesc pe voi, cu un capuccino în dreapta și să las un gând la poveștile voastre.

80790042_537091696897217_6429092496197812224_n