Marile spirite gândesc la fel, săptămana trecută mă baladam pe The Simple Dollar şi am regăsit o strategie pe care o folosesc şi eu numai că ei au botezat-o mai frumos „Fulgi de zăpadă”.

Ştim cu toţii cum e treaba cu bulgărele de plătit datoriile, acolo vorbim totuşi de sume care să facă o diferenţă cât de cât semnificativă, fulgii de zăpadă sunt ca o joacă.

În dicţionarul meu îi spuneam afacerii „celălalt buzunar”. Fiecare sumă minusculă salvată de la o cumpărătură aiurea sau măcar nenecesară trebuia să treacă obligatoriu în celalalt buzunar şi să uit de ea ca şi când ar fi fost cheltuită.

Adică plec de acasă cu 50 de lei la mine, teoretic vorbind, în drum trec de gogoşerie şi deşi miros frumos refuz să îmi iau gogoaşa aia care costă numai 2 lei. Este drept că 2 lei nu or să schimbe fundamental balanţa creditului meu, e la fel de drept că în exemplul ăsta mie mi-e uşor să rezist că nu îmi plac gogoşile. Dar după ce am rezistat tentaţiei, iau doi lei şi îi mut în alt buzunar, unde nu mă mai ating de ei.

La un moment dat în cursul zilei poate mi se pare o idee bună să mă duc la o cafea,  cochetez cu un ceva cu frişcă, plin de calorii şi cu vreo 4 – 5 lei mai scump decât cafeaua. Renunţ la cevaul cu frişcă şi  mut cei 4 lei, poate renunţ la cafea cu tot şi pun 10 lei în celălalt buzunar.

Poate mă decid să mă bucur de soare sau ploaie şi în loc să iau un autobuz sau un taxi merg pe jos, mai strecor în celălalt buzunar 2 sau 5 lei după caz.

Şi treaba asta continua la nesfarşit, nu m-am dus la sală şi am preferat să mă descurc în sufragerie?  Încă 15 lei. Mi-am luat mere în loc de prăjituri? Încă un leu diferenţa dintre un kilogram de mere şi o prăjitură merg în alt buzunar.

( Nici aici nu cred că fac vreun sacrificiu, in ultima vreme prăjiturile au devenit de nemâncat din cauza unui gust de plastic)

Dacă te ţii te treaba asta este aproape imposibil sa nu fi pus deoparte 5 – 10 lei, adică 150 – 300 de lei pe lună, care chiar te pot ajuta dacă se adaugă bulgărelui şi pe care habar nu aveai pe ce i-ai dat şi când.

Singura condiţie este să îi scoţi efectiv din buzunar, să te comporţi de parcă i-ai fi dat deja. În modul meu de organizare, acasă există o cutie aurie în care în fiecare seară transfer banii pe care i-am tot scos din buzunar. În varianta americană fiecare  sumă era transferată într-un cont. Ei sunt mai tehnici decât mine sau mai ancoraţi în treaba asta cu banca online dar funcţionează şi varianta noastră fără probleme vă asigur.

Cu răbdare la finalul anului prin metoda asta o să achit undeva între 2 şi 4 rate la casă şi asta fără să fi pierdut ceva care mi-ar fi influenţat pozitiv viaţa.

Deşi în ultima lună cred că am scris două articole, săptămâna asta încă doi oameni s-au decis să mă urmărească, moment potrivit să vă mulţumesc tuturor că mă însoţiţi şi să mă decid să pun un pic de ordine şi în blog.

E complicat pentru că nu mai am calculator acasă, cu mine şi nici nu am timp să scriu de la birou, dar dacă reuşesc să scriu în week-end 5 articole şi să le eliberez treptat în timpul unei săptămâni, cred că ne putem descurca.

Azi în continuare despre organizarea unei case noi şi cvasigoale. M-am întors la începuturile lanţului trofic, adică mi-s ameobă şi am abandonat maşina de spălat la mama. Am una pe lista de cumpărături dar undeva după bucătărie pentru că am mai trăit fără ajutoare şi nu a fost chiar aşa tragic cum s-ar crede. Ce trebuie neapărat să achiziţionez ste un uscator de rufe, am ochit unul pe la Lidl, sper să am şi timp să îl iau.

În septembrie am dat bani pe detergenţi, am păstra pe undeva bonul fiscal pentru analize ulterioare dar în mare m-am încadrat în 50 de lei.

Ce am dobândit în schimb?

• o pungă de detergent manual de 900 de grame
• o sticlă de 1 l de balsam de rufe
• o sticlă de detergent pentru podele, indiferent de podele
• una de soluţie pentru parchet, dap îmi place să sclipească parchetul
• o sticla de 400 ml de şampon
• un tub de Pronto.
• un detergent cu clor pentru wc, anonim, dar foarte eficient

Mă gândesc că treburile astea or să îmi ajungă undeva între 4 şi 6 luni la cum am văzut că se consumă fiecare. O să notez totuşi într-o agendă a casei şi când le-am luat şi cât au ţinut, numai aşa de amorul artei şi dragul organizării.

Tot luna asta am dobândit covoraşe de intrare unul afară din casă, unul în hol şi unul de baie. Nu sunt foarte sigură că mai vreau alte covoare în casă deşi covor e mult spus, cochetez cu ideea unor covoraşe lîngă pat şi sunt destul de sigură că mai vreau unul în baie.

Tot pe segmentul curăţenie, a trebuit să investesc într-o găleată cu mopul aferent, un pachet de lavete şi unul de bureţi, m-am ales şi cu lighenaş să mai car şi eu apa din stânga în dreapta când e nevoie de un frecat  mai serios.

Pe astea nu intenţionez să le schimb prea curând aşa că le sfătuiesc să reziste minim doi ani. Aşa cum ar fi frumos să facă şi mătura cu făraşul pe care nu le-am mai cumpărat că le aveam, astea ar fi bine să reziste până cumpăr un aspirator, nu că aş leşina de la efort dar aspiratorul face treabă mai bună.

Una peste alta toate au costat undeva la 100 de lei, adică vreo 10 lei pe lună detergentii şi 3 lei pe lună restul, mie 13 lei pe lună produsele de curăţat mi se pare un preţ ok, iar şamponul nici nu ar trebui să îl bag în categori asta. Oricum 4 luni nu intentionez să mă mai uit după detergenţi aşa să mă ştiu în afara tentaţiei.

A treia săptămână de casă nouă, încep să mă întorc la vechile obiceiuri deşi mai greuţ că deh condiţiile sunt încă relativ de criză.

Ce este infinit mai uşor în casa asta este partea cu făcutul curăţeniei, în 2 ore e gata cap coadă, mult ajutat de faptul că bucătăria şi sufrageria sunt încă goale, adecă nah dăm cu mopul şi ştergem geamurile şi gata.

Partea mai dificilă încă se dovedeşte a fi organizarea bugetului începând de la basic adică mâncarea.

Semnele bune se arată din achiziţionarea frigiderului. Am rezistat eroic tentaţiei unui card din ăla de cumpărături fără dobândă, pornind de la unul din noile mele repere: Dacă nu ai bani să îl cumperi înseamnă că nu ţi-l perminţi, treci mai departe.

Aşa că am aşteptat până mi l-am permis întreg. Treaba asta mi-a eliberat deja binişor          câţiva lei din bugetul de mâncare, pentru că vineri am făcut piaţa sălbatic şi azi am gătit cam toată ziua acasă la mama, unde sportul va continua şi mâine, pentru a produce „mâncare de frigider” care se poate adică mânca rece şi păstra în caserolă în frigider.

Am produs o promoţie de salată de vinete, una de chiftele iar mâine urmează macaroanele cu brânză. Am dat vreo 30 de lei pe provizii dar e suficient pentru o săptămână la mine şi rămâne şi la mama încă atât.

La asta mai adăugam mere, morcovi şi ceva iaurturi şi am terminat cu mâncarea pe toată săptămâna. Recunosc în viaţa mea nu m-am dat în vânt după ciorbă, nu-i duc dorul şi la doi paşi de casă am un „împinge tava „ unde  un bol de ciorbă nu o să mă sărăcească dacă e musai.

Comparativ cu săptămânile trecute când îmi cumpăram mâncare în fiecare zi, pentru că deh ziua e încă destul de cald, e mult mai ok financiar şi mi-am luat şi niste drumuri din picioare. E drept că am un Carrefour la 5 minute de casă şi o piaţă la 8 minute dar drumurile se adună, sunt obositoare şi parcă tot timpul mi se prinde o bere rece de degete când trec prin zonă. Se putea mai rău, mă puteam lipi de ciocolată sau prăjituri, aşa ies cu vreo 2 lei pierdere şi atât.

Absolut enervante mi s-au părut preţurile pe 100 de grame, că deh mai mult nu aveam nevoie, când citeşti cât este kilogramul la alimentele alea ambalate la 100 te întrebi dacă mănânci naibii foiţă de aur, iar la servirea asistată tantile alea nu nimeresc ever 100 de grame sau pe aproape aşa că am mâncat şi ceva mai mult decât trebuia că deh decât să le arunc. Bine că am scăpat de perioada asta.

O să mă gândesc până vinerea viitoare la un nou meniu de frigider pentru încă o săptămână şi să deviez banii care nu se mai duc pe mâncare aiurea în bugetul pentru bucătărie, poate o scot şi pe asta mai repede la capăt.

Şi o să apelez şi la pix şi hârtie pentru a trece la nişte calcule serioase nu aşa pe bază de memorie şi intuiţie.