Bani înapoi
Azi m-am trezit cu ideea cardurilor cashback în minte și pentru că nu reușeam să scap de ea a trebuit să arunc un ochi pe net în scopul ăsta. Evident nu am avut nici timpul, nici răbdarea să verific toate băncile care oferă așa ceva mai ales că începusem cu Millennium Bank numai ca să aflu că a fost cumpărată de OTP. M-am oprit la trei produse : BCR, Bancpost și Lyoness care nu e bancă știu.
BCR (nu e cazul să vă spun eu de la ce vine C din numele băncii sau că au comisioane mari) o să vă spun însă altceva ce găsesc extrem de suspect la banca asta, la mine în târg niciunul din dosarele pentru clauze abuzive cu banca asta nu a fpst câștigat. Repet nici măcar unul iar clauzele există și sunt abuzive și la ora asta.
Acum că am fost preveniți să revenim la oile noastre, există un card pe care îl poți folosi pentru a lua ceva bani înapoi, te costă 20 de lei emiterea și 45 de lei administrarea anuală. Dacă vrei să obții ceva din afacerea asta nu îți recomand să îl folosești niciodată ca element de creditare, nope, cardul ăsta te poate ajuta numai dacă faci cumpărături cu banii pe care i-ai depus deja pe el. Uită de sloganurile alea cu 55 de zile de grație și rata 0 dacă plătești la timp, că dacă nu plătești la timp dobânda e de vreo 28% și dacă ai ratat o rată o să plătești la el jumătate de viață.
Dacă îl folosești cum am zis numai în limita banilor deja aflați pe card ai posibilitatea să iei înapoi 2% din valoarea cheltuielilor dar nu mai mult de 400 de lei pe lună, oricum dacă ai de luat mai mult înseamnă că ai cheltuit mai bine de 40.000 în luna aia și nu cred că ai motive să citești prezentul blog. O dată pe an îți mai dau un procent aniversar de 1% dar nu mai mult de 4.800 de lei.
Trebuie desigur studiată lista partenerilor dacă știi că poți cheltui pe acolo minim 2000 de lei pe lună ca să primești înapoi 20 și ți se pare că 175 de lei / an merită efortul de a obține cardul ăsta atunci aplică, dacă nu, Nu. Uitasem, nici retragerea de la ATM nu e o idee bună am uitat procentul comisionului dar era mare sau așa mi s-a părut mie.
Al doilea card pe care l-am studiat era de la Bancpost, bine ei au o gamă mai mare de carduri cashback dar mie mi-a cam plăcut cel de Wizzair, din nou nu vorbim de utilizarea lui ca produs de creditare ci de folosirea în funcție de banii pe care îi avem deja în cont.
Cardul ăsta de costă 50 de lei, 5 lei să întrebi de sănătate adică dacă te încadrezi pentru a ți se emite unul și 45 de lei administrarea anuală.
Cum își scoate banii? Dacă obișnuiești să zbori cu Wizz ai o reducere de vreo 45 de lei pe persoană/zbor la bilete și asta chiar nu e de aruncat, dacă pleci în vacanțe cum o fac eu în grup de 6 oameni și iei biletele cu banii de pe cardul ăsta salvezi cam 500 de lei plus cheltuielile cu cardul amortizate, iar dacă ai în program mai mult de 2 vacanțe pe an chiar cred că merită. De reținut că reducerile se acordă pentru grupuri de maxim 6 oameni.
În rest mai au un sistem cu puncte, la fiecare leu plătit pe wizz primești 4 puncte la fiecare leu plătit la ceilalți comercianți agreați 2 puncte, care puncte se pot transforma și ele în lei cumva dar nu am mai stat să verific cum și până la 25% reducere la niște magazine care ar fi 200 dar nici pe alea nu le-am verificat că nu intenționez să cumpăr mare lucru anul ăsta.
Nici cu cardul în discuție nu e o idee bună să scoți bani de la ATM sau să cumperi ceva pe bază de credit.
Băieții de la Lyoness au un card care ar fi modelul de urmat în domeniu, părerea mea, păcat că au un număr mic de magazine în care funcționează, din astea pe care să le știu și eu la prima vedere am găsit Realul care la mine în târg nici nu mai există și Tako după care nu mă omor, e drept mai mult nici nu am verificat.
Nu am găsit costurile emiterii cardului dar parcă nici nu există, te înscrii și ei trimit cardul, singura problemă este să ai un cont în care să îți vireze banii după ce ai ajuns la minim 43 de lei. Sumă la care nu o să ajungi prea repede pentru că reducerile sunt de 1 până la 5% din valoarea achizițiilor. Există și o serie de magazine de la care îți poți face cumpărăturile online plecând de pe site-ul Lyoness, un fel de link afiliat care îți aduce și ție puncte pe cardul cu pricina.
M-am uitat mai bine la parteneri, Praktiker, MeliMelo, Elefant, Libris, Noriel,Plafar, Petrom, OMV destul de multe lucruri care pot fi cumpărate și online cu o reducere de 2%, fără limită a banilor primiți înapoi ca la BCR și fără costuri de administrare, dacă aveam cardul ăsta în vară când am cumpărat materiale pentru reparația casei luam înapoi vreo 20 de lei, cred că mai studiez un pic problema și s-ar putea să îmi fac unul.
Voi ce metode de cash back ați găsit?
Cum să economisești 100 de euro pe an : alege hrana nu mâncarea
Probabil eu o să intru în istorie ca nebuna care milita împotriva covrigilor, deși sincer nu am nimic împotriva lor, ba chiar o dată sau de două ori pe an mănânc unul, doi, din cauze de miros de pâine caldă când trec pe lângă covrigărie sau dor acut de sare deși încerc să îi limitez prezența în viața mea ( asta e unele povești de dragoste nu sunt menite să fie).
Covrigii au început să mă agaseze când mi-au fost prezentați drept mic dejun sau prânz ”al săracului”, că vezi Doamne , costă puțin, ce mai e un leu în ziua de azi, mă rog doi lei că deh cine se satură dintr-un covrig, care covrig se va asocia cu o cafea sau ciocolata calda din aia de 2 lei de la chioșcul din colț sau de la automat. Așa a apărut micul dejun sau prânzul de 4 lei și omul e tare fericit că ”s-a descurcat”.
Scot din discuția asta covrigii trendy flendy tunați cu crenvurști, măsline, gem, ciocolată etc, pentru că ăia costă 3 lei bucata, îți ajung pe o măsea deci 6 lei covrigii plus doi cafeaua ai ajuns la 8 lei, cu banii ăștia fac mâncare pentru toată ziua.
Să ne întoarcem la meniul nostru de 4 lei care ne aduce 300 de calorii /covrig, plus 300 calorii/cafea și am ales valoarea cea mai mică o cafea la plic poate trece lejer de 500 de calorii funcție de firmă și efectiv nici un nutrient că deh, făina albă și zahărul nu sunt taman mama sănătății și uite cum în 10 minute mi-am mâncat jumătate din caloriile zilnice fără să obțin nimic în schimb.
Și toate astea nu în numele lipsei de timp că să fim serioși un ou se fierbe în 7 minute și se prăjește și mai repede și nici al lipsei de bani că același ou e 50 de bani deci cu un leu îți cumperi două iar o pâine cu secară de 300 de grame e 1, 50 lei și îți ajunge măcar o zi, mie una îmi ajunge două sau trei dar eu sunt eu și nu trebuie să fie toată lumea ca mine. Toate astea așa cum spuneam din comoditate sau din ”rușinea ” de a veni cu un pachețel de mâncare în geantă.
Acum de ce e ”rușine ” să vii cu mâncarea de acasă în loc să cumperi ce croisant îți trece prin fața ochilor mă depășește dar am întâlnit și atitudinea asta. Nu văd care e problema să trântești niște orez cu legume într-o caserolă și să o iei cu tine sau un sandwich cu ou, ori o felie din macaroanele la cuptor de aseară, ori un pic de zacuscă ( și asta e vreo 2,70 lei borcanul) cu pâine, și nu, nu sunt limitată intelectual de nu pricep asta e pur și simplu ilogic să preferi 2 covrigi și o cafea de la care nu obții nimic în locul variantelor de mai sus.
Așa că data viitoare când mai aud pe cineva că meniul ăsta cu covrigi e ”al săracului” e posibil să îi spun cu tot respectul că de fapt e ”al prostului”, pentru că nu e suficient să mănânci trebuie să te și hrănești iar două banane fac asta infinit mai bine decât doi covrigi la un preț chiar mai mic.
Pe Money saving mom există o serie de articole prin care femeia a găsit niște trucuri să economisească 100 de dolari pe an, mai exact 52 de astfel de căi, adică 5200 de dolari ( așa-i că la suma asta începi să te gândești că merită efortul?). Uite unul și pentru tine ia-ți prânzul la pachet dacă salvezi așa 2 lei /zi sunt 40lei/ lună, sunt 480 lei/an adică 123 de dolari sau 110 euro cum preferi. Dacă mai găsești încă 50 de metode ai pus deoparte 5000 de euro într-un an și ai câștigat infinit mai mult la sănătate.
Mi-e dor
Azi mi-e tare dor de lumea copilăriei mele, o lume fără îndoială imperfectă, în care binele era făcut cu forța și nu era perceput ca atare, o lume în care ca întotdeauna ne-am concentrat pe ce NU AVEAM și am ignorat ce aveam.
Departe de mine ideea de a susține că era perfect și ar fi trebuit să o ținem tot așa dar erau atâtea lucruri bune cărora le-am dat cu piciorul, am distrus atât de multe lucruri făcute cu cap, gospodărește.
Mă apucă de regulă dorul ăsta vara când merg la mama și văd câmpurile cu ciulini sau culturi pipernicite arse de soarele sudului și doritoare de un strop de apă măcar și îmi amintesc sistemele de irigații ale copilăriei mele și legumele pline de rod care se legănau pe aceleași câmpuri.
Azi dorul de lumea aia m-a pocnit la cumpărături când am vrut să îmi iau apă la sticlă de sticlă și am descoperit că iar nu aveau decât la plastic de toate formele.
Apoi am văzut caietele zilelor noastre care par să te invite să mai cumperi ceva asortat
și mi le-am adus aminte pe ale noastre
Nu am găsit fotografii cu alea în care ne invitau să reciclăm hârtie, sticle și borcane.
Mi s-a făcut dor de statul ăla care din indiferent ce motive dădea doi bani pe reciclare și făcea să ne fie și nouă atât de ușor. Când eram mică din asta veneau banii mei de buzunar, spălam sticle și borcane, le dam jos etichetele cu apă călduță și o perie și apoi le duceam înapoi la magazin de unde primeam niște bănuți pentru ele. La fel se întâmpla cu hârtia și hainele care ne rămâneau mici sau se ponoseau.
Eu mă consider norocoasă că în cartier există tulumbe din alea mari de plastic pentru reciclare coordonată : sticlă, plastic, hârtie. E drept că le tot mută dar merită efortul să mergi până la ele. Încerc pe cât posibil să evit peturile sau plăsuțele alea subțiri ca o idee din plastic care sunt în stare să susțină maxim o legătură de mărar, sincer nu pricep care e rolul lor pe lume cu excepția formării de deșeuri.
Și de câte ori mă apucă lenea sau mi se pare mai comod că arunc de-a valma la ghenă îmi scot telefonul pe care mi-am salvat pozele astea
Planeta a reușit să se descurce mii de ani fără noi și dacă nu compasiunea față de ea și de ceilalți colegi cu care o împărțim,
asta e o pasăre să știți nu un monstru extraterestru
măcar frica să ne motiveze că facem ce trebuie, pentru că planeta se va mai descurca în continuare mii de ani chiar dacă trebuie să renunțe la noi pentru asta.
Curățenia casei, concluzii după un an
Pentru că sunt la fel de insistentă ca Dumas care își verifica mușchetarii și după 20 de ani, azi a venit vremea să verific cum stau cu curățenia un an mai târziu.
Scriam acum un an ce am achiziționat în sensul ăsta și trebuie să scriu și cum am evoluat
- o pungă de detergent manual de 900 de grame, încă mai am jumătate din ea, în apărarea mea pot spune că am folosit vreo 5 bucăți zdravene de săpun de casă pe care mama îl ținea în pod nenorocind grinzile, cu ocazia asta am reintrodus săpunul de casă și în obiceiurile ei. În plus hainele nu sunt atât de irecuperabil de murdare încât să aibă nevoie de 10 chimiști pentru a fi curate. Mașină de spălat încă nu am luat, nici nu simt vreo grabă, în schimb am învățat să pun două lingurițe de bicarbonat în apă și să las rufele albe acolo vreme de un episod din Anatomia lui Grey și abia după aia să purced la spălat.
- o sticlă de 1 l de balsam de rufe, ăsta s-a dus și am mai cumpărat vreo două, după care am constat că se duce prea repede și fără vreun efect notabil cu excepția chimicalelor pe pielea mea. De altfel eu îl foloseam pentru parfum la prosoape și lenjerii. Am cumpărat în schimb un odorizant din ăla cu gel pentru cameră pe care l-am pus în sertarul cu lenjerii și prosoape, a costat 3 lei că e generic și muncește deja de vreo 3 luni cu efecte minunate. Intermediar am încercat cu uleiuri parfumate dar fără efecte notabile plus că alea erau 5 lei sticluța și se duc instant.
- o sticlă de detergent pentru podele, indiferent de podele, mai am vreo două degete în sticlă, între timp am descoperit că săpunul e săpun și gresia se spală foarte bine și cu săpun lichid care costă 1 leu rezerva de 500 ml și ține vreo 3 luni lejer
- una de soluţie pentru parchet, dap îmi place să sclipească parchetul, pe asta am terminat-o și nu am mai luat săpunul merge și aici
- o sticla de 400 ml de şampon cred că am mai cumpărat vreo 5 între timp de diverse dimensiuni, două încă aproape întregi
- un tub de Pronto, trăiește și vă trimite salutări, am descoperit că ușile mele nefiind din lemn arată aiurea date cu Pronto iar mobila e în continuare minimalistă
- un detergent cu clor pentru wc, anonim, dar foarte eficient, s-a dus și ăsta am luat altul la fel de anonim
- Între timp am făcut o pasiune pentru Cif găsit la ofertă, 4 lei tubul și detergentul de vase care spală orice.
- Și am primit un detergent de geamuri de la Lidl, foarte ok cu care nu am spălat geamurile, dap stau aici de un an și nu am spălat un geam, dați-mă în judecată dar spăl ușile și frigiderul care e din ăla inox. Nu mă plâng, încă folosesc frigiderul drept oglindă că nu am în casă decât una din aia mică, rotundă de machiaj.
- Uitasem am mai adăugat colecției niște Ajax că miroase frumos și era 4 lei, îl folosesc la spălatul capacului de la wc situație în care cred că mă va ține mult și bine .
- Poate situația se va schimba dramatic după ce vine și mobila de bucătărie cu electrocasnicele și vasele și accesoriile aferente , chestie care trebuia să se întâmple prin septembrie dar încă nu a avut loc, dar momentan cred că scap de toată curățenia casei cu vreo 50 de lei, hai 60 pe an.
Contul bancar
Mă gândisem să mă apuc de segmentul ăsta de articole mai târziu, când nu voi mai fi atât de obsedată de plata anticipată dar dacă eu nu am bani pentru a mă juca acum cu diverse instrumente financiare nu înseamnă că nu pot scrie despre ele.
De principiu în legătură cu banii și modul în care ei produc alți bani sunt două căi mari și late : banca și dobânzile pe care le are ea sau investirea, lucruri care combinate în diverse forme constituie un portofoliu de pe urma căruia, dacă ai făcut totul ca la carte, să poți trăi liniștit.
Cum regula numărul 1 în materie de bani este ”Să nu pierzi bani, niciodată” primul pas în dezvoltarea unui portofoliu este în mod plicticos banca.
Banca îți oferă 3 produse mari și late : contul curent, contul de economii și contul de depozit.
Contul curent este cel pe care îl deschizi pentru a primi plățile curente ( alocație, bursă, salariul, pensie etc), de asemenea îl poți folosi pentru a face plăți fie prin ordin de plată, fie prin intermediul unui card de debit. El este un instrument de legătură cu banca de pe urma căruia nu vei obține venituri, chiar dacă unele bănci au dobândă pentru conturile curente ea este de-a dreptul modică, în mod clar dacă vrei să vezi ceva de pe urma banilor tăi, contul curent nu este locul în care să îi ții.
Contul de economii este un cont în care poți pune deoparte bani pentru ce proiecte ai tu în minte sau pur și simplu pentru dobânda produsă. La modul în care se prezintă piața financiară acum nici de aici nu te poți aștepta la vreun venit serios, cel mult unul care să acopere rata inflației, dar e un loc în care îți poți ține banii în siguranță până când te decizi ce să faci cu ei. Cea mai mare dobândă la ora actuală la contul de economii este de 2,50% cred, ceea ce nu e mult dar pe de altă parte există credite la care dobânda e de 3,50% deci dobânda aia nu e nici de aruncat. Nu de aici vei obține veniturile alea care să te scoată anticipat la pensie dar pe poziție de țestoasă se poate descurca bine și pe termen lung o să vezi ceva rezultate.
Avantajul contului de economii este că poți retrage banii oricând fără a pierde dobânda produsă până atunci și poți depune oricând bani în plus care produc dobândă din ziua următoare.
Contul de depozit este din punct de vedere al rezultatelor cel mai eficient. Depui o sumă de bani pentru o perioadă determinată (1 lună, 3 luni, 6 luni, 1 an, 2 ani etc) și primești pentru ei o dobândă, la acest moment nici asta nu e prea mare dar nu o să trăim mereu în recesiune și la un moment dat va exista nevoia de a strânge banii de pe piață iar dobânzile vor începe să crească. Contul de depozit poate avea dobândă fixă pe toată perioada sau variabilă, caz în care va fi destul de greu să calculezi câți bani trebuie să iei. Dobânzile sunt sensibil mai mari decât la contul de economii dar așa cum spuneam diferențele sunt nesemnificative dat fiind cuantumul mic al dobânzii în general.
Dacă ai nevoiede bani înainte de scadență vei fi sancționat cu pierderea dobânzii sau cel mult vei primi dobânda pentru contul curent care poate fi 0.
Dacă ar trebui să aleg în secunda asta un instrument probabil aș alege contul de economii cu condiția să găsesc o bancă în care nu îmi sunt percepute comisioane.
Practic trebuie să iei fiecare bancă a vieții în parte și să verifici pe fiecare produs ce condiții au pentru că degeaba îmi oferă o bancă 2,75% la depozitul la 3 luni să zic dacă îmi cere comision de administrare de 3 lei pe lună, banii mei nu vor produce dobânda suficientă să acopere comisionul și pierd și din fondul ințial.
Deci cele trei lucruri de urmărit sunt: comisionul de deschidere care trebuie să fie cât mai mic, dacă se poate 0, comisionul de administrare care de asemenea ar trebui să fie 0 și comisionul de retragere care la fel ar fi ideal să fie 0. De ce vreau totul pe ”gratis” pentru că eu îi dau băncii o sumă de bani pe care ea o folosește să crediteze alte persoane, dobânda pe care o obține ea din creditare este de cel puțin 5 ori mai mare decât cea pe care mi-o plătește mie pentru banii pe care i-am dat, după mine ar trebui să fie suficient cât câștigă din afacerea asta de intermediere ca să nu îmi mai ceară și să plătesc pentru că o las să îmi folosească banii și să obțină și profit din asta.
update, prima casă
Am promis să revin imediat ce îmi primesc noul grafic de rambursare și să vă spun cu cât a scăzut rata.
Acum calculul a fost făcut un pic mai alambicat că deh programul cică e numai în centrală și nici nu are rost să îl chinui pe bietul om de la sucursală numai așa de amorul artei să văd eu ce și cum am scăzut. Problema a fost că am făcut plata în chiar luna în care mi se schimba oricum dobânda și rata deci trebuia să aflu cât aș fi plătit pentru suma nediminuată.
Deci am folosit calculatorul online pentru credite al băncii și am verificat ce rată aș fi avut pentru soldul nediminuat pe perioada rămasă de credit a rezultat 863 de lei, în condițiile în care ultimele trei luni a fost 847 lei, deci creșterea Robor a dus la un plus de 16 lei .
După care m-am uitat în grafic, cu creștere Robor cu tot am 853 de lei, am scăzut cu 10 lei pe lună. Știu că nu e mult dar nici nu am plătit cine știe ce anticipat și oricum în contul ăla tot 1000 de lei lunar intră, cu cât scade rata cu atât ajunge mai mult pentru anticipat.
Magie
Depășim vreodată vârsta poveștilor?
Prima plată anticipată, prima casă
Momentul acela magic în care am făcut prima plată anticipată a venit și a trecut deja, cândva în cursul zilei de vineri, nu mă întrebați de noul grafic de rambursare că îl iau abia marți, că atunci am timp să trec pe la bancă. Să vă povestesc cum a fost și ce am ales?
În primul rând nu au fost cei 3000 de lei pe care îi plănuiam, au fost 2000 dar e bine că ăia 3000 încă nu au venit însă atunci când încasez factura cu pricina fix tot acolo ajung, așa că din punctul ăsta de vedere aș fi pe plus.
În al doilea rând nu am ales reducerea perioadei ci a ratei pentru că aici e chestie de personalitate și din punct de vedere financiar eu sunt cea cu drobul de sare. Eu sunt aia care cumpără bonduri și titluri de stat în loc de acțiuni, eu sunt aia care preferă veniturile mai mici și garantate unei lovituri de maestru care să tripleze câștigul. Bine la un moment dat voi cumpăra acțiuni și futures dar ăsta clar nu e momentul ăla, pentru asta trebuie să am siguranță financiară și o sumă mică la dispoziție să mă ”joc” cu ea.
Am ales să reduc rata având în vedere tipul creditului meu, Prima casă în lei, și alt fel nu mai e pe piață la momentul ăsta, este un credit cu dobândă variabilă, ceea ce înseamnă dobânda mea se modifică la fiecare trei luni fiind compusă după principiul indice Robor la 3 luni plus marja băncii, care e fixă.
Indicele Robor este rata medie a dobânzii la care băncile se împrumută între ele în lei și este stabilit zilnic de BNR ca medie aritmetică a cotațiilor folosite de 10 bănci selectate de banca centrală.
Zilnic se aducă cele 10 dobânzi se împarte la 10 și voila indicele Robor care logic variază, când băncile au nevoie de bani indicele crește, când există lichidități indicele scade.
De 4 ori pe an în funcție de indicele din prima zi a lunilor ianuarie, aprilie, iulie și octombrie dobânda creditului meu se modifică.
Anul ăsta am avut noroc, de prin ianuarie încoa a scăzut ceea ce înseamnă o rată mai mică, numai că la 1 iulie 2015 Robor a fost 1,30 iar la 1 octombrie 1,50. Asta înseamnă că dobânda mea crește și ca atare și rata. Nu exagerat de mult, nu insuportabil, țin minte că anul trecut în septembrie am avut 962 de lei iar din octombrie trei luni cu 1040 lei, nu sunt sume care să mă dea peste cap. Încă. Pentru că drumul Roborului în următorii 29 de ani e lung.
Așa că am ales să micșorez rata pentru a compensa inițial creșterea dobânzii și pentru a face din plata unei rate mai mari o opțiune, nu o obligație.
Cu rata micșorată nu mă oprește nimeni să plătesc cu 100, 1000 sau 10000 de lei în plus, cu perioada micșorată nu îmi permite nimeni să dau cu 100 mai puțin pentru că a crescut rata.
Așa că pentru liniștea nervilor mei am ales să micșorez rata, oricum reducându-se debitul și păstrând plățile anticipate periodic se va reduce natural și perioada, pentru că la o rată de 500 de lei va fi simplu să mai plătesc 500 anticipat și să ajung la cei 1000 pe care îi dau acum.
La un calcul în grabă și fără dobânda exactă am scăzut cam 1700 de lei din costul total al dobânzii prin plata asta. Nu e rău zic eu. Plus că nu am ami semnat nici un adițional. Nu vă pot da informații despre comisionul de analiză care se poate percepe pentru plata cu reducerea perioadei am auzit că există bănci care îl percep, la mine nu era cazul.
Și asta a fost povestea primei mele plăți anticipate.
Leacuri pentru durerea în gât
Pentru că taman ce am înjurat în articolul anterior suplimentele alimentare cu usturoi dar se apropie totuși sezonul virozelor să-mi fac datoria și să vă dau leacuri pentru durerea în gât și pentru inunitate în general cu numitul usturoi din care am eliminat ”mirosul urât”, mă rog chestie de gusturi, nimic pe lumea asta nu miroase așa bine ca pâinea cu usturoi la cuptor.
Ce îți trebuie? Trei căpățâni de usturoi, cam 25 de căței, curățați de coajă și miere din aia naturală nu făcătură de supermarket.
Pune cățeii de usturoi în borcan, adaptează dimensiunea borcanului adică să ai cam jumătate sau mai bine din el plin cu usturoi, umple cu miere, lasă-le împreună 10 zile apoi mută borcanul la frigier.
Când începi să simți că ”te prinde răceala” mănâncă un cățel de usturoi cam la fiecare 2 ore, în jur de 6 pe zi. Mierea o poți mânca simplu cu lingurița sau cu ceva apă și zeamă de lămâie sub formă de băutură, ca să nu zic cum poate transforma o friptură de porc la cuptor în ceva divin.
Dacă nu aveți probleme cu mirosul usturoiului există și o cale mai rapidă, un cățel de usturoi zdrobit, o lingură de miere, zeama unei lămâi și restul cănii cu apă fierbinte e magie curată pentru guturai.
Dacă stomacul vă permite mâncați-l cu curaj, alicina ( dar aia care dă mirosul urât) este în fond penicilina naturii, un mg de alicina fiind echivalentul a15 unități standard de penicilină (sau așa umblă vorba)
De ce merge bine industria farmaceutică
Citeam azi la Cleo despre cum industria farmaceutică e singura care reușește cumva să stea mereu pe plus și cineva a comentat că asta se va întâmpla atâta vreme cât există oameni bolnavi.
Eh bine, industria farmaceutică ar reuși să stea pe plus chiar dacă nu ar mai exista nici un om bolnav în lume pentru că oamenii au reușit să ne vândă cel mai interesant produs ever ”leacuri pentru teama”.
Una din cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată e un roman de doi lei, la propriu atât am dat pe el la second, al unui anume Arthur Hailey de care nu auzisem în viața mea. Titlul original este ”Strong medicine” pe care cineva neinsipirat l-a tradus Medicamentul fatal, eu i-aș fi zic ”un leac puternic”, pentru că fatalitatea medicamenului în sine este descoperită târziu, după ce se nasc mulți bebeluși cu handicap, după ce sunt distruse multe vieți.
Inițial este povestea unui medicament eficient, a mai multor medicamente eficiente pentru că romanul este plasat în industria farmaceutică. Nu sunt doctor și nici chimia nu mi-a plăcut vreodată dar prin cartea asta sunt mule fragmente în care soțul producătoarei de medicamente, doctorul, își expune părerea cu privire la ele ”Dar Teddy greștește cân susține cp remediile contra răcelii nu fac rău. Foarte multe sunt dăunătoare, chiar periculoase” și exemplifică arătând diversele efecte secundare ale medicamentelor banale, mai ales având în vedere că sunt medicamente care se vând fără rețetă, fără control, banalele medicamente pentru răceala, ce poate fi mai inovensiv? Cine stă să se gândească dacă nu cumva le ia de prea multă vreme?
Pe undeva prin cartea asta se mai regăsește și ideea genială că multe din medicamente sunt puse pe piață pentru a ne face pe noi să ne simțim mai bine și reclamele sunt gândite de aceeași manieră pentru cumpărător ” Mame care vor să fie mame bune, care vor să facă ceva pentru ca bieții lor copii bolnavi să se simtă mai bine”.
Cartea asta a fost scrisă în 1984 între timp industria farmaceutică a evoluat, a inventat suplimentele care nu sunt medicamente, care nu tratează nici o boală dar care ”previn ”boli pe care nu le ai, pe care poate nu le vei avea niciodată dar tu, sănătos tun, nu o să lași sănătatea viitoare la voia întâmplării ci o să iei pastila minune cu supliment de vitamine sau minerale sau ceva , ani de-a rândul pentru a te feri de boala posibilă.
Din punct de vedere al marketingului ăsta e ca un magazin de haine de blană pe tropic, în care culmea oamenii se calcă în picioare să cumpere.
Avem medicamente care te feresc de Alzheimer, suplimente care îți îmbunătățesc memoria, atenția, rezistența. avem medicamente care se iau cu mult înainte să fii bolnav și dacă nu vei face boala cu pricina nu va fi pentru că nu aveai gena cu pricina ci pentru că ai luat pastila minune.
Ăsta este motivul pentru care industria farmaceutică va fi mereu pe plus au reușit să inventeze pastile de sănătate pentru oameni deja sănătoși și cred că la treaba asta nu o să îi învingă nimeni niciodată
Iar dacă aveți nevoie de un argument suplimentar urmați seria asta de link-uri, îmi pare rău, nu știu să salvez imaginea pe laptop, în nici un caz nu fac vreo reclamă produsului. Se ia un supliment alimentar cu usturoi care conține printre alte produse chimice carboximetilceluloza de sodiu cunoscută ca E 466 și care este unul din Eurile suspecte. De asemenea conține dioxid de siliciu insolubil în apă și folsoit la fabricarea vopselelor, lacurilor și detergenților. Distracția asta ne costă 107 lei pentru o cură de 60 de zile dar ce minunat pentru noi scăpăm de mirosul urât al usturoiului, bine ne va mirosi urât ficatul dar ce contează?
Doar un leu 
Comentarii recente