Arhive lunare: Februarie 2015

„Habbat al-barakah” adică „sămânţa binecuvântată”

nigella-sativa

E frumoasă nu-i aşa? Dar nu de frumoasă vreau să vă vorbesc despre ea. Asta e floarea chimenului negru care a devenit de curînd pentru mine a opta minune a lumii.

Pe scurt în anul domnului 2011 în timp ce mă baladam prin Madrid am reuşit să îmi nenorocesc definitiv unghia degetului mare de la piciorul drept. Am căpătat o mândreţe de micoză care mi-a ţinut unghia galben violet vreo 2 ani ca să nu mai povestesc de formă că nu mai eram în stare să o tai de goasă ce devenise. Spre nervul meu trebuie să recunosc foietajele nu mi s-au desfăcut în foi niciodată cu atâta talent ca unghia aia.

Soluţia doctorului, că ei au tot timpul soluţii, a fost să scoatem unghia. Mi-a făcut favoarea să nu propună varianta chirurgicală ci pe aia în care eu mă dau vreo 200 de ani cu o soluţie care dizolvă unghia, ca să îşi facă tratamentul efectul mai bine. Tratamentul nu era nici ăsta de aruncat că nu era cremuţă mai ieftină de 33 de lei prin el şi erau câteva.

Aşa că am făcut ce ştiu eu mai bine, am ignorat medicina alopată şi m-am gândot că trebuie să mai existe o soluţie. Nu, nu m-am vindecat cu puterea gândului deşi nu exclud posibilitatea să ajung şi acolo într-o zi.

Mi-am achiziţionat o sticluţă de 10 ml de ulei de chimen negru cu 7 lei, nici nu cred că era bio la preţul ăsta, nici nu m-a preocupat aspectul, mi-am zis că orice poate să lupte cu succesc cu Stafilococus aureus multiplu rezistent poate să rezolve şi o micoză .

Şi am avut dreptate, 10 ml de ulei mai târziu unghia este recuperată 75%, mai e nevoie de jumătate de sticluţă cred dar culoarea şi-a revenit, forma aia de copită se mai păstrează numai spre vârf, viaţa e frumoasă şi, mai ales, tratamentul nu m-a durut nici un moment.

În ce a constat? După fiecare baie caldă în care pielea mea se înmuia picuram cu răbdare un strop de ulei sub unghia cu pricina şi gata.

Între timp am constat  tot pe pielea mea că el e tare bun şi pentru o piele cu acnee. Restul întrebuinţărilor vi le-am copiat că nu le-am încercat chiar pe toate, iar prin aprilie am decis să îmi cumpăr şi o sticluţă pe care să o pot folosi intern, că nu strică.

Proprietăţi terapeutice: analgezi, antibacterian, antioxidant, antifungic, antiseptic, antispasmodic, antiviral, bronhodilatator, imunostimulent.

Uz  intern:   adjuvant în caz de răceală, tuse, bronşită, guturai şi sinuzită; întăreşte sistemul imunitar şi ajută recuperarea rapidă după boli; previne formarea celulelor canceroase; ajută la calmarea durerilor de dinţi; adjuvant în caz de diaree şi paraziţi intestinali; recomandat în diete de slăbit, deoarece reglează pofta de mâncare şi metabolismul; adjuvant în cazul durerilor articulare şi reumatice; previne formarea calculii renali; îmbunătăţeşte memoria; util în caz de  hipertensiune arterială;   previne bolile cardiovasculare; cu rol hepatoprotector; stimulează producţia de interferon natural, ca adjuvant în hepatite virale B sau C;  adjuvant în crizele de astm; are efecte afrodisiace;   stimulează apariţia fluxurilor menstruale întârziate, şi lactaţia la lăuze; previne infecţiile, alergiile şi  bolile cronice, ca adjuvant,  preparatele pe bază de chimen negru se administrează pacienţilor care au suferit paralizii.

Uz extern:recomandat pentruten uscat, sensibil şi iritat; previne îmbătrânirea prematură a pielii; hidratează pielea şi  reduce ridurile; are acţiune calmantă în cazul inflamaţiilor pielii;  recomandat pentru tenul acneic, cu rol antiseptic şi antiinflamator; adjuvant în caz de micoze; reduce senzaţia de mâncărime, apărut în caz de eczemă, psoriazis;   elimină petele pigmentare;   adjuvant în caz de negi şi aluniţe;     combate căderea părului şi întăreşte firul de păr;   recomandat pentru unghiile fragile, exfoliate.

Şi mai e şi frumos, cum să nu-l iubeşti?

 

Hai sa vorbim despre bani

Că am văzut articolul la Carmen acum câteva zile dar nu am avut şi acces la calculator să preiau titlul. Mie una mi s-a părut potrivit pentru o leapşă şi asta am de gând să fac deşi , probabil, articolul nu a fost gândit ca atare.

Zilele astea am şi eu voie să mă mîndresc cu măreţele realizări în domeniu pentru că, recunosc, am intrat în 2015 destul de plouată, cu ceva datorii serioase.

Nu am foi de buget şi probabil nici nu o să am până pe la 80 de ani dar nu pentru că nu îmi place ideea sau nu folosesc metoda ci pentru că Nornele mi-au făcut cadou o memorie de elefant. În orice moment al zilei sau al nopţii îţi pot reda fără greşeală tot ce am de plătit cu datele corespunzătoare şi dacă insişti îţi pot face şi o previziune dinamică a evoluţiei următoarelor 6 luni.

Pentru că nu mă pot baza numai pe memorie beneficiez de o agendă obişnuită din aia cu planificarea pe luni la început şi în fiecare lună îmi notez acolo datele şi sumele pentru cheltuielile fixe.

Una din şmecheriile mele este să notez plata unei facturi cu vreo 5 zile înainte de scadenţă ca să mă pot agita între data stabilită de mine şi scadenţa efectivă să fac rost de bani în caz de probleme.

De ce am voie să mă mândresc?

Am început anul cu vreo 1400 de lei restanţe la impozit, încă 1500 la taxele obligatorii şi cu rata de 1500 de lei aferentă lunii februarie la orizont. În februarie plătesc şi rata şi comisionul anual pentru fondul de garantare.

La asta se adăgau facturile curente: gaz, apă, electricitate, tv, telefoane,  înteţinere şi ca să fiu perfect fericită fondul de rezervă era epuizat până la ultimul leuştean.

Două luni mai târziu am achitat toate taxele obligatorii şi impozitul, am facturile plătite anticipat pentru luna în curs, am reuşit să trec de 1000 de lei într-un fond de rezervă, n-am murit de foame, mi-am luat pantofi şi blugi şi chiar am făcut extravaganţa de a-mi lua o rochie de ocazie că am de prestat la neşte evenimente în cursul lunii martie şi apoi al anului.

Eh nu merit eu un biscuiţel de încurajare? Bine, mi-am luat o bere cu scopul ăsta, că între prăjituri şi bere e clar ce prefer.

Că n-a fost uşor nu vă povestesc dar nici nu pot spune că am murit de epuizare în timpul procesului. Pur şi simplu mi-am fixat cap compas pe ideea de a rămâne numai cu creditul ca datorie şi imediat ce au venit banii i-am şi distribuit în contul creditorului corespunzător.

Singurul meu merit e că am rezistat eroic şi am continuat să mănânc  numai ce se poate găti pe ochiul meu de plită electrică, că am privit bucătăria goală şi mi-am folosit imaginaţia să o cred completă şi că m-am obişnuit să folosesc uşa frigiderului drept oglindă mare că încă o am în casă doar pe aia mică de machiaj.

Şi luna viitoare când probabil se vor strânge bani suficienţi pentru a avea bucătăria gata de Paşti o să îmi folosesc din nou imaginaţia şi o să mai amân o lună – două treaba asta pentru a-mi consolida fondul de urgenţă.

Cu ocazia asta am mai tras nişte concluzii pe care vi le spun în alt post că ăsta iar e prea lung.

Antrenamentele

Aţi fost vreodata graşi? Sau poate numai nemulţumiţi de cum arătaţi? Aţi luat măsuri? Mişcare, dietă, efort, priviri în oglindă, urcări pe cântar.

N-a fost uşor şi efectele nu au apărut a doua zi sau chiar mai bine, imediat ce aţi decis să slăbiţi, dar aţi înţeles că aşa e normal, că nu aţi ajuns la 100 de kilograme peste noapte şi nici să scăpaţi de 50% din ele instant nu se poate.

Când vine vorba de suflet, nu dăm dovadă de aceeaşi răbdare şi nici nu avem acelaşi ajutor. Dacă ai avea o oglindă în care să îţi vezi sufletul ai fi mulţumit de ce vezi? Ştiu că nu ai, dar imaginează-ţi că ai avea?

Când ne decidem să ne schimbăm modul de a gândi ne aşteptăm să se întţmple imediat, adică e vorva de gânduri de ce să nu meargă repede. De azi sunt optimist, de azi nu mai bârfesc, de azi nu mai invidiez, de azi mă gândesc şi la alţii. Şi ne aşteptăm să meargă, apoi ne enervăm că nu ne-a ieşit şi îi înjurăm pe autorii cărţilor de autoeducare, evident ei sunt de vină  că noi nu am reuşit să ducem transformarea la capăt. Nu ne gândim cât  de dificil e să scăpăm de ani de condiţionări negative şi maxime celebre cu substratul „viaţa e greu”.

Se spune că sunt oameni care pot face un soare  dintr-o pată galbenă şi o pată galbenă din soare, scopul tău când termini cu antrenamentul e să vezi soarele în toate petele galbene şi dacă eşti cu adevărat bun şi într-o băltoacă de ploaie de noiembrie.

Ca să ajung unde sunt azi, şi nu sunt în capătul antrenamentului, am citit câteva rafturi de literatură enervantă care te învaţă să fii pozitiv, am ascultat de pe youtube ore întregi cu tanti Esther Hicks şi am avut un blog în care am învăţat să cresc.

Acum, anul acesta am decis să îmi recuperez banii pe care i-am dat pe Invăţăturile zilnice ale Rhodei Byrne şi să cites în fiecare zi o pagină din cartea cu pricina care are 365 de pagini. Mai mult decât să citesc, de câteva ori pe zi îmi las mintea să să se concentreze pe ce am citit şi să încerc să învăţ ceva din asta. De multe ori cred că eu înţeleg cu totul altceva decât avea femeia aia în minte dar nu contează, ideea e să merg înainte.

Pentru că pe blogul ăsta vorbim despre economisit banii, nu vă recomand să o cumpăraţi, pe Facebook, există o pagină, aplicaţie, nu ştiu ce e că nu mă prea pricep, care în schimbul unui Like îţi va aduce în atenţie în fiecare zi, două – trei mesaje din astea care dau de gândit.

Singura problemă e că sunt în engleză dar nu văd asta ca pe o limitare, poate e chiar o încurajare să învăţăm mai bine limba.

Hai că iar m-am lungit, dar cum nu apuc să mai scriu zilnic ca pe vremuri, când ajung aici aş scrie continuu.

Salatele

Mi-aduc aminte de când eram mică de salăţile din grădina ursului, a fost cam singura data când m-a interesat să mănânc salată până am crescut şi am descoperit termeni ca boli cardiace, colesterol, celulită pricepeţi ideea.

Amu’ în viaţa mea nu am crezut că drumul spre rai e pavat cu salată, spre moarte poate, dar spre rai trebuie să mai existe ceva prin farfurie, oricum mai nou am văzut că optica s-a mai modificat şi colesterolul nu mai e dracul de altă dată. Nu mai departe de azi dimineaţă o tanti doctor spunea  la tv că lipsa colesterolului se lasă cu infertilitate şi lipsă de hormoni sexuali.

Salatele mele nu sunt fix alea clasice cu trei frunze de lăptucă şi atât. eu le adaptez larg.

Despre salata marocană am scris aici.

Zilele astea vine, vine primăvara şi am trecut pe verde.Baza salatei o reprezintă reprezintă spanacul, că aici e ieftin, cu 2 lei umpli un castron. Lăptucile nu prea îmi plac la gust dar intenţionez să mai experimentez cu ele şi să le mai dau o şansă.

După asta vine o chită sănătoasă de pătrunjel sau mărar, ce mi se arată pe ziua aia, care e şi asta alt leu.

Dacă aş rămâne aici aş ajunge divă în cel mai scurt timp dar mie îmi place călătoria spre momentul ăsta deci nu mă grăbesc.

Adaug după inspiraţie şi cuprinsul frigiderului: morcovi, ciuperci ( am descoperit că champinioanele crude sunt demenţiale), brânză da’ mai puţină că asta e pe bani cum ar veni :P, măsline.

Sunt zile în care adaug o fâşie de pui tăiată în bucăţele mici şi trase la tigaie, asta e varianta de dulce .Am încercat combinaţia de verdeţuri cu un ou poşat şi a fost bună, cred că o să încerc şi cu unul fiert normal, acum am luat de la mama nişte nuci să văd cum dă şi cu ele.

Ideea e simplă într-un castron de spanac rupt cu blândeţe în bucăţi se adaugă un pătrunjel, un mărar, un cimbru în curând când o ieşi cel verde, se adaugă doua ingrediente mai consistente şi în cantităţi mai de criză: ciuperci, pui, branză, ton, porumb, ou, morcovi, măsline, avocado, ce vă face cu ochiul şi cum vă place combinaţia .

Se toarnă generos peste o lingură de ulei de măsline sau altul care vă place, zeama de la o lămâie sau ceva oţet de mere, un praf de sare, unul de piper, se amestecă şi se savurează cu bucurie.

Despre bucurie trebuie să scriu alt post, că eu cred că avem nişte deficienţe la bucuria cu care mâncăm, dar deja m-am lungit aici.

Asta e salata mea de aseara, daca poza a ieşit prost de vină e telefonul nu lipsa mea de talent 😛

10993500_1049936138356723_9164481979604664097_n

 

Masa critica

Azi revelaţia m-a pocnit în vreme ce scriam un comentariu şi mi-am dat seama că este vorba de visul vieţii mele, deşi până acum nu l-am pus în cuvinte ci mai degrabă îl simţeam intuitiv.

Îmi doresc să fac parte măcar, dacă nu oi fi în stare să determin o masă critică în sensul oprimismului şi vieţii în roz.

Să o luăm metodic, masa critică vine din fizică parcă şi este masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț. De aici termenul a ajuns şi în sociodinamică şi este numărul minim de oameni sau mă rog membrii ai unei comunităţi, că se poate şi la maimuţe, necesar penru a determina un anume comportament sau direcţie de dezvoltare a societăţii.

Aşadar dacă vom fi suficient de mulţi cei care milităm pentru zâmbet, pentru speranţă, pentru pace interioară şi exterioară, dacă vom fi suficient de mulţi care înţelegem că lumea din afară e imaginea vie a lumii din mintea mea, cei care ştim că gîndul bun face mai mult decât o jumătate de farmacie de pastile, lumea va trebui să meargă în direcţia în care noi atârnăm balanţa autoptopulsându-se.

Cum am avut revelaţia asta m-am decis să scriu nişte postări sub eticheta „masa critica”. Tu vrei sa faci parte din ea?

Paturica de iarna :)

Daca avem noroc, şi sper să avem, azi vă scriu tiparul păturicii cu fulgi de nea care e adorabilă, fotografia fiind evident făcută de mine deci nu taman cea mai fericită.

Aşa cum ştiţi sau aflaţi amu’, eu am învăţat să croşetez de pe net deci toţi termenii din mintea mea sunt in engleză. Vă scriu aici ce înseamnă şi în articol îi folosesc aşa cum sunt eu obişnuită, că altfel cine ştie ce instrucţiuni vă dau.

ch- ochi de lant, sc – piciorus simplu, dc piciorus dublu, trc- picioruş triplu, hdc – piciorus jumatate dublu,  sl st- picioruş alunecat.

Culoarea deschisă, la mine a fost alb dar nu e musai se lucrează aşa

Rând 1: Faceti doua ochiuri de lant, 6 sc în al doilea ochi fata de croseta, sl st in primul sc.

Rând 2: Ch 5 (reprezinta un dc si  2 ochiuri de lant ), dc în primul  sc, *(dc, ch 2, dc) în următorul sc, repetaţi de la * de 4 ori, sl st în al treilea  ochi de lant  din cele 5 iniţiale.

Rând 3: Sl st în spaţiul de 2ochiuri, ch 3 (reprezinta primul dc in randul acesta şi în următoarele ), (dc, ch 3, 2 dc)în primul spaţiu de 2 ochiuri de lanţ , *(2 dc, ch 3, 2 dc) în următorul spaţiu de 2 ochiuri, repetaţi de la * de 4 ori, sl st în vârful lanţului de 3 de la început

Rând 4: Sl st în fiecare ochi pana la spaţiul de 3 ochiuri, (ch 3, 2 dc, ch 3, 3 dc, ch 1) în primul spaţiu de 3 ochiuri, *(3 dc, ch 3, 3 dc, ch 1) în următorul spaţiu de 3 ochiuri, repetaţi de la * de 4 ori, sl st în vârful lanţului de 3 de la început

Rând 5: Sl st în fiecare ochi pana la spaţiul de 3 ochiuri, (ch 3, 3 dc, ch 2, 4 dc, ch 3) în primul spaţiu de 3 ochiuri, *(4 dc, ch 2, 4 dc, ch 3) iîn următorul spaţiu de 3 ochiuri, repetaţi de la * de 4 ori, sl st în vârful lanţului de 3 de la început. Tăiaţi firul şi fixaţi-l.

Trecem la culoarea doi

Rând 6: Adăugaţi culoarea cu un sc în spaţiul făcut din cele 2 ochiuri de lanţ, (ch 1, sc) în acelaşi spaţiu * lucrând în spaţiul dintre dc, hdc în fiecare din următoarele doua spaţii, dc in un următorul spaţiu, 2 dc în spaţiul format din cele 3 ochiuri de lanţ, trc  în spaţiul de un ochi din randul 4 ( un rând mai jos), 2 dc în spaţiul format din cele 3 ochiuri de lanţ din rândul 5,  dc  în următorul spaţiu dintre dc rândului 5, hdc în fiecare din următoarele două spaţii, (sc, ch1, sc) în următorul spaţiu din 2 ochiuri de lanţ. , repetaţi de la * de 4 ori; , lucrând în spaţiul dintre dc, hdc în fiecare din următoarele doua spaţii, dc in un următorul spaţiu, 2 dc în spaţiul format din cele 3 ochiuri de lanţ, trc  în spaţiul de un ochi din randul 4 ( un rând mai jos), 2 dc în spaţiul format din cele 3 ochiuri de lanţ din rândul 5,  dc  în următorul spaţiu dintre dc rândului 5, hdc în fiecare din următoarele două spaţii, sl st în sc de început..

Rând 7: Ch 3 (primul dc ), *(dc, ch 3, dc) în spaţiul de un ochi, dc în fiecare din următoarle 13 ochiuri ; repetaţi de la * de 4 ori, (dc, ch 3, dc) în ultimul spaţiu de un ochi , dc iîn fiecare din următoarele 12 ochiuri, sl st în vârful lanţului de 3 de la început

Rnd 8: Ch 1, sc in primul ochi, scîn viitorul ochi, *3 sc în spaţiul de 3 ochiuri, sc în fiecare din următoarele 15 ochiuri, repetaţi de la * de 4 ori, 3 sc în ultimul spaţiu de 3 ochiuri, sc in următoarele 13 ochiuri, sl st în vârful lanţului de 3 de la început. Tăiaţi firul şi fixaţi-l.

De aici incolo faceţi câte steluţe vreţi, eu pe le mele le-am prins între ele cu culoarea închisă care e un mov deschis deşi fotografia nu pare chiar aşa .

 10678714_1038550576161946_5556590923158253630_n

Glorie mâncării

Să ne înțelegem, îmi place mâncarea, toate cele 55 de kile ale mele o proclamă apăsat și cu tărie. Îmi place mâncarea nu pentru utilitatea ei ci pentru aromă, miros, culoare, combinații și jocuri de nuanțe. îmi place mâncarea așa cum un pictor își iubește culorile din care poate ieși orice.

Dar exagerăm. Trăim într-o lume de supraponderali, o lume cu mulți obezi și asta se datorează în mare parte zic eu și media. Suntem efectiv bombardați cu mesaje despre mâncare, oriunde întorci privirea o să vezi, auzi, miroși ceva de mâncare și cu cât de împotrivești curentului parcă mai conștient devii de ele.

Lasă turma de chioșcuri, tarabe și tonete cu covrigi, hamburgheri și prăjiturele, dar chioșcurile de ziare sunt tapetate cu reviste cu rețeta perfectă și o formă două de silicon cadou ca s-o încerci. Internetul dă pe dinafară de postări cu mâncare, rețete sau produs finit prea puțin contează. Avem canale specializate în emisiuni culinare și alea care nu sunt exclusiv axate pe asta au măcar două trei emisiuni cu temă și tentă bucătărească.

Până și documentarele despre viața sănătoasă te inundă tot cu  mâncare. Ți se repetă până la epuizare ce idee bună este să mănânci verdețuri și produse bio, pui crescuți alergând pe câmpii și capra din curtea vecinului, că e ecologică nu de alta.

Subconștientul e un burete care nu selectează, dacă de două ori pe zi lui i se servesc informații despre mâncare la un moment dat îți va răspunde cu aceeași monedă, te va îndrepta spre bucătărie ca panaceu universal.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am avea canale specializate în exerciții fizice sau meditație, nu în sport că din alea avem, ci în emisiuni care să îți prezinte pas cu pas, 24 de ore din 24 exerciți pe care să le faci acasă, așa cum îți sunt explicate rețetele, dacă la reviste ai primi cadou nu o formă de brioșă ci o ganteră, dacă am glorifica meditația în loc de verdețuri.

Viața sănătoasă nu înseamnă să mănânci numai frunze, viața sănătoasă înseamnă să respiri corect, să gândești pozitiv, să nu îți umpli sufletul de deșeuri, Am convingerea că dacă te-ai hrăni numai cu nectar și ambrozie dar ai gândi de rău, despre toți sau fie și numai despre unii, dacă te/ai concentra pe micimea celorlalți în loc să vezi partea  lor bună, ai avea nu o singură problemă de sănătate ci multe, probabil pe toate cele posibile la un loc.

Noi însă glorificăm mâncarea, ea este soluția tuturor problemelor noastre, am pierdut undeva pe drum ideea de întreg, ideea că nu suntem niște corpuri însuflețite ci niște suflete întrupate și că accesorium sequitur principale, adică secundarul urmează principalul, că un trup nu poate fi sănătos câtă vreme sufletul din el nu este, indiferent cât l-am hrăni noi eco și bio.

Nu sunt cine știe ce religioasă dar am citit pe undeva niște cuvinte atribuite lui Arsenie Boca „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit” și tare cred că avea dreptate.

Nu cred că e musai nevoie de cruce, doar nu suntem toți creștini pe lumea asta, dar gândul bun, recunoștința. mulțumirea transformă orice mâncare, chiar și alea de lista cu NU în hrană și gândul rău schimbă și cea mai ecologică mâncare în otravă. Și dacă am avea convingerea asta și nu am mai fi dependenți de programele, revistele și site-urile care ne dau rețeta minune care să ne hrănească sănătos subconștientul nostru lăsat liber să se gândească la ale lui nu ne-ar mai trimite să ne îndopăm întru soluționarea  oricărei probleme. Adică nu vi se pare ciudat că inclusiv obezitatea noi o tratăm  tot în bucătărie?images

Hai să nu ieșim azi

Acum o săptămână am desfășurat un experiment interesant, care, trebuie să recunosc a fost determinat de cantitatea mare de muncă pe care o aveam de dus la capăt și nu de geniul meu economic.

Nu am avut timp să ies la o cafea, cu nimeni. Indiferent cât de frumos m-au rugat sau cât de mult mi-aș fi dorit, pur și simplu nu am avut timp și asta a determinat apariția în fondul meu de vacanta a 25 de lei, e drept că nu e mult dar dacă mai repet figura de câteva ori o săptămână de Herculane se autosponsorizează.

Însă mi-au trecut prin cap multe și variate idei. Cum ar fi inutilitatea ideii de ieșit la o cafea care pe mine una în ultima vreme mai mult mă agasează.

Pentru că în târgul meu sunt puține locurile în care chiar e plăcut să ieși, în care locația să merite efortul financiar și de regulă, atunci când locația e ok și prețul se apropie asimptotic de cel al cocainei.

În rest dăm minim 5 lei pentru o cafea proastă, pe care o bem pe o canapea nu taman curată, într-un bar în care nu ești sigur dacă nu funcționează și vreun furnal.

La finalul afacerii plâng, efectiv și fizic pentru că eu nu fumez și pentru că ochii mei reacționează la valurile de fum care plutesc prin local, pe lângă banii dați pe cafea obligatoriu va trebui să îmi spăl părul pentru că nu îi mai suport duhoarea de tutun și probabil peste ceva timp îmi va veni și factura medicală din partea plămânilor supuși chinului.

Și nu pricep de ce plătim rate pentru case în care nu ne strângem să bem o cafea, pe care să o povestim în liniște, fără să privim peste umăr, fără să plecăm înainte de a fi gata  pentru că nu mai suportăm fumul, fără să lăsăm pe masă bugetul de mâncare pe o săptămână.

Cumva casele astea devin o investiție nerentabilă, pentru că îmi petrec în ea prea puțin timp, între muncă și ieșitul cu prietenii. De ce să nu îi amortizez costul și așa? Tăind de pe listă  niște cheltuieli în urma cărora nici nu mă pot declara satisfăcută.

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu