Când corpul spune nu
Cartea de marți iar a ajuns joi, asta să fie cea mai mare problem a mea.
Pentru că subiectul a fost ridicat : citesc în continuare și cărți ușoare, v-am zis că după mine lumea are nevoie de cărți de vacanță în care totul e roz și se termină cu bine dar scriu mai rar despre ele pentru că asta e esența lor totul e roz și se termina bine daca ai spune orice altceva în plus l-ai lipsi pe om de plăcerea de a le citi.
În cartea de săptămâna asta nu este roz decât coperta dar și aia are urme de albastru. ”Când corpul spune nu” a lui Gabor Mate nu e ușor de citit, pe mine una m-a speriat mai rău decât toate cărțile lui Stephen King la un loc.
Cam în orice capitol vei găsi ceva din tine și cam în orice capitol ceva-ul ăla din tine este potențialul declanșator al unei boli autoimune.
Cartea asta este despre cum nici măcar nu mai recunoaștem stresul din viața noastră, despre cum ne întindem zilnic ca o fărâmă de unt pe o felie de pâine mult prea mare și suntem permanent supraîncărcați cu hormonii de ”atacă sau fugi” pe care corpul nostru îi produce pentru că nu ne lăsăm timp să ne liniștim.
Este despre cum poveștile pe care ni le-am spus: ”trebuie să fiu puternic”, ”eu mă descurc”, ”pot face totul perfect” lasă urme adânci în sistemul nostru imunitar care nu mai știe unde ne terminăm noi și unde începe restul lumii așa că ori nu ne protejează de invadatori, ori ne atacă pe noi.
Și totuși este și despre speranță, despre cum să își trăiești furia sănătos fără să o bagi sub preș, despre cum să îți stabilești și respecți limite, despre cum să spui nu și să te alegi pe tine, pentru că dacă nu o faci la un moment dat corpul tău o va spune în locul tău inclusiv împotriva ta.
Citatul cu care rămân din cartea asta și pe care sper să îl pot implementa în toate situațiile dificile din viitor ” Dacă ai de ales între a simți vina sau resentimentul, alege vina de fiecare data”, pentru că vina înseamnă am făcut ceva pentru mine în defavoarea ta și a așteptărilor tale, resentimentul înseamnă am făcut ceva pentru tine în defavoarea mea și a sănătății mele și cel mai probabil nu mă voi ierta niciodată iar resentimentul mă va măcina.
Gândește ca un călugăr
Știu că e joi și rubrica e ” cartea de marți” dar așa s-au aliniat planeții să scriu azi.
Am cumpărat cartea încurajată de filmulețele cu Jay Shetty pe care Facebook mi le tot arunca în feed, dacă tot am cumpărat-o am citit-o, iar acum povestesc despre ea pentru a determina voi dacă am citit-o ca să nu o mai citiți și voi sau, din contră, să o citiți.
Dacă ești la prima carte de dezvoltare personală, conștientizare etc citește, are idei simple, eficiente și bine structurate. Explică prin paralelă cu experiențele lui din ashram cum ar trebui să ne raportăm la nebunia vieții contemporane.
Bonus are exerciții: de respirație, de meditație, de vizualizare, de recunoștință.
Dacă ai mai citit ceva în domeniu informația o să ți se pară redundantă și insuficientă, e o carte drăguță dar nu te ajută să mergi la nivelul următor sunt aceleași teme despre cum atașamentul este mama tuturor relelor, cum întotdeauna vei fi mai fericit când te orientezi spre comunitate decât spre interesele egoiste, cum nimic nu ne aparține cu adevărat și nimic nu este permanent.
Mi-a plăcut testul vedic de personalitate si explicațiile despre cele 4 varne, în esență profile psihologice: Călăuza, Creatorul, Conducătorul și Făptuitorul.
Mi-a plăcut cum a redat jocul infinit al măștilor noastre printr-o idee a lui Charles Horton Cooley ”Nu sunt ceea ce cred eu că sunt. Și nu sunt ceea ce crezi tu că sunt. Sunt ceea ce cred eu că tu crezi că sunt!”
Tot în capitolul despre stabilirea identității mi-au plăcut sfaturile despre cum să te analizezi pentru a te scutura de praful mediatic și al mediului din care provii pentru a determina valorile tale, nu pe cele care ți-au fost impuse sau sugerate.
Pe scurt merge într-o călătorie cu trenul sau intr-o duminică în care ești prea obosit să citești ”chestii grele”
2022
E târziu în 1 ianuarie, telefonul a trecut deja pe modul de somn adică mi-a tăiat legătura cu exteriorul dar e totuși 1 ianuarie, e ca o zi de hotar între lumi în care regulile nu se aplică așa că am ajuns să îmi scriu blogul de început de an.
Mi-am despachetat agenda nouă care m-a așteptat sub brad până azi dimineață, nu am de fapt nevoie de o agendă, ce fac la lucru e atât de repetitiv încât nu trebuie notat mi-a intrat deja în reflex dar mi-a plăcut tare mult de ea și m-am gândit să îi dau o utilizare alternativă așa că mi-am completat scopurile lunii ianuarie.
În general trebuie să îmi strâng resursele și să sper că voi reuși să mă mut din nou anul ăsta, permanent în orașul în care am ales să trăiesc.
Până atunci am decis să mă bucur de ceea ce am deja, să mă bucur de casa în care locuiesc, de munții care mă înconjoară, de oamenii din apropriere fără să pierd timpul visând la ce ar fi putut fi.
Financiar am început să pun deoparte ce pot pentru a-mi asigura avansul la un apartament în orașul în care voi trăi cel mai târziu peste 5 ani.
Profesional îmi adun materialele pentru un examen dificil care ar avea loc undeva peste 2 ani dar la câte am de făcut nici nu o să știu cum au trecut.
Mi-am dat seama că anul trecut nu mi-am ales un cuvânt pentru anul acesta așa că o fac acum , cuvântul lui 2022 va fi pentru mine ”armonie”, vreau să mă simt parte din univers curgând în același ritm în pace.
Am făcut cumpărături pentru anul pe care îl vreau e prima dată în 100 de ani când nu mai am un stoc de prăjituri în casă în schimb am în frigider avocado, salată și țelină.
Nu prevăd un an de cumpărături am haine, am cărți, am tot ce îmi trebuie în casa mea închiriată, ca atare mare parte din fonduri vor merge spre rezerva pentru viitorul apartament.
Intenționez să profit de cele trei abonamente: Netflix, Gaia, HBO Go și să rezerv ziua de duminică pentru mine ca pe vremuri: filme, cărți, jocuri, natură, funcție de vreme și dispoziție.
Ieri vorbind cu nișe prieteni și văzând alți prieteni puși la 4 ace pentru Revelion mi-a trecut prin cap că ne punem viața pe Pauză așteptând cele câteva zile de sărbătoare în care e social de așteptat să ne distrăm și am decis ca pentru un an să suspend obiceiul.
În 2022 va exista numai azi, nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu în concediu. Voi face azi ce pot face azi, mă voi bucura azi de ce îmi aduce și nu voi lăsa o ocazie de fericire mică să treacă în așteptarea uneia mari.
Voi ce faceți în 2022?
Doar un leu 
Comentarii recente