Ăsta ar fi fost un blog potrivit pentru aici, dar, pentru că am promis să vă scriu despre Zen am pornit să colindăm şi să citim cărţi de profil.

Am început cu Zen în 10 minute de Sioux Berger , pentru că titlul, pentru că m-a amuzat numele autoarei, cum dracu să te cheme Ciobanu Sioux, adecă nativ amerindian, deh am şi eu răutăţile mele.

Despre carte, sunt vreo 220 de pagini uşor de citit, de fapt sunt chiar mai puţin de atât dar femeia se încăpăţânează să scrie pe unele din ele numai câte 10 rânduri cu titlul de reguli de aur.

Autoarea este redactor şef al unei reviste online pentru fomei şi treaba asta se simte în fiecare cuvânt, mai toată cartea fiind redacatată în stilul: 5 trucuri să slăbeşti mâncând sau 7 idei să îl păstrezi pe Făt Frumos. Din nou, poate e vorba numai despre răutăcismele mele care am cu totul altă viziune despre ce înseamnă să fii zen, treabă care e mult mai complexă decât pare să creadă tanti Sioux asta.

Conţinutul este un amestec de sfaturi despre cum să nu îţi pierzi tu cumpătul în relaţiile cu şeful, colegii, clienţii, copii, blocajele de trafic, de regulă lucruri pe care le-am citit cu toţi de ţşpe mii de ori în diverse revistuţe care se inspiră sălbatic una din alta.

O salvează un pic exerciţiile pe care le recomandă pentru detensionare, o strică informarea insuficientă asupra ceaiurilor pe care le recomandă, unul din sfaturile care mi-au rămas în minte este să îţi faci o infuzie de păducel întru detensionare.

Eh bine, o doză prea mare de păducel poate scădea tensiunea arterială şi poate cauza hipotensiune şi pot apărea simptome ca ameţeală şi leşin. O doză prea mare de păducel poate cauza şi bătăi neregulate ale inimii. De asemenea păducelul poate scădea tonusul musculaturii uterine, afectând astfel sarcina şi este contraindicat în asociere cu medicamentele.

Şi atunci începi să te întrebi de două ori înainte de a urma oricare din sfaturile ei pe care poate nu ai cunoştinţele necesare să le cenzurezi.

La fel de superficială mi s-a părut şi în ce priveşte sfaturile legate de feng shui, pe care totuşi nu se sfieşte să le dea.

Mie una cartea nu mi-a fost de vreun real folos dar dacă abia acum te-a apucat curiozitatea pentru noţiunea de linişte interioară o recomand pentru a învăţa să începi să faci un pic de ordine în jurul tău pentru că sfaturile sunt liniare şi uşor de pus în aplicare pentru oricine.

Zen-ul însă e cu totul altă mâncare de peşte şi o să căutăm nişte cărţi mai deştepte în sensul ăsta.

Am văzut reţeta pe un link din ăla enervant cu ştiri gen „Şoc şi groază” dar am intrat totuşi să văz despre ce e vorba. Erau numai ingredientele şi oarecum tehnica de lucru.

După aia am căutat, şi am căutat, şi am căutat. Jur că parcă era vorba de piatra filozofală sau altă tâmpenie alchimică, nimeni nu dădea cantităţi sau timp de coacere.

Până la urmă mi-am luat inima în dinţii sensibili şi m-am apucat de prăjiturit

2 albuşuri  0,40 lei

2 banane măricele     2 lei

100 gr fulgi de cocos    1,67 lei

Cu curent şi toate cele probabil 6 lei cu totul

Se bat albuşurile spumă, dap am făcut testul 10 secunde cu castronul cu fundul în sus deasupra capului, am scăpat fără să fac duş, se adaugă bananele pasate, în cazul meu cu o lingură şi apoi fulgii de cocos şi se amestecă iar.

Teoretic se pun cu lingura dar m-am plicitsit şi le-am pus cu mâna, cât să iei între degete şi apoi aplatizat un pic. Puse pe foaie de copt vreo 10 minute la cuptor preîncălzit la 220 de grade.

Rezultatul delicios, abia aştept să încerc varianta cu fulgi de ovăz în loc de cocos.

Evident momentul ăla al anului a venit. Spre deosebire de gospodinele cele mai gospodine care fac curăţenie mare de Paşte şi de Crăciun eu sunt mai degraba pe sistemul economie de energie şi prefer să dau casa peste cap în toiul verii când totul se spală uşor şi se usucă instant.

Şi la fel de evident am verificat ultimele noutăţi în materie de ordine şi disciplină şi am ajuns al o metodă numită KonMari probabil de la numele mămicii sale Marie Kondo care a scris o carte pe tema asta, un best seller al anului 2015 până la ora asta.

Aparent sunt în vreo fază asiatică a vieţii mele pentru că 6 din cele 8 cărţi alese după inspiraţie la bibliotecă erau cu chinezi, am nimerit vreo 5 emisiuni cu mâncare chinezească şi amu’ o metodă japoneză de făcut ordine.

Principiile femeii sunt cumva altele decât cele pe care le-am tot citit ăn ultimii ani adică nu 10 minute pe zi, nu o cameră pe săptămână, totul instant şi dint-ro dată chiar dacă potrivit ei treaba asta poate dura undeva între 3 zile şi 6 luni.

Să purcedem

1.Renunţă la lucruri pentru a le face loc celor care contează, nu musai materiale. Înainte de a te arunca în vârtejul curăţeniei stabileşte ce aşteptări ai, care este scopul pentru care ai nevoie de mai mult spaţiu? Eu una o să gătesc şi o să petrec mai mult timp crescându-mi blogurile, dar poate tu vrei o pisică sau petreceri mai dese, pe fiecare ne mână altceva în luptă. Pentru că e foarte zen femeia aplică proncipiul conform căruia naturii nu îi place vidul, când tu eliberezi un spaţiu Universul îl va umple la loc cu ceva care să te bucure.

2. Păstrează numai lucrurile care au o scânteie de bucurie pentru tine. Poate ai primit un set de ceai minunat şi ultrascump dar dacă ţie nu îţi aduce bucurie renunţă la el.

Ia fiecare obiect în parte în mână şi analizează-l, cum te simţi la gândul de a-l arunca şi la cel de a-l păstra?

Păstrează-le pe cele pe care te bucuri că le vezi, eu am niste căni de ceai extrem de înflorate, poate chiar obositor de colorate pentru alţii dar mie îmi înseninează ziua deşi nu sunt 2 la fel şi nu aş renunţa la ele niciodată. Pe de altă parte serviciul complet alb, scump, elegant dar care nu îmi spunea nimic a fost „măritat”

3. Poate că ne trebuie nu există, numai bunică-mea are casa plină de haine de pe vremea când avea 16 ani care poate or să îi mai trebuiască la un moment dat, nu îţi ţine casă încărcată cu lucruri din teamă de viitor sau dependenţă de trecut.
4. Tratează-ţi lucrurile ca şi când ar fi vii, aşează-le să le identifici uşor, nu le arunca aiurea, nu le înghesui, lasă-le loc să respire şi, din nou filozofia zen, spune-le chiar un mic Mulţumesc când le pui la locul lor..

Asta nu e o treabă chiar aiurea în fond recunoştinţa e cheia belşugului. Dacă ţi se pare necreştină practica asta poţi să îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru fiecare din obiectele cu pricina.

5. Organizează-ţi lucrurile pe categorii nu pe locaţii, adică faci ordine în haine nu în dulap sau în dormitor, în ustensile nu în bucătărie, în cărţi nu în sufragerie.
6. În loc să faci ordine 10 minute pe zi răstoarnă toată categoria pe podea şi începe sortarea de acolo, adică verifică fiecare lucru pentru scânteia de bucurie şi apoi păstrează-l sau aruncă-l după caz.

O să încerc metoda asta în curând când trebuie să reorganizez nişte camere la mama şi vă ţin la curent cu rezultatul, poate e asa.

Veşti bune, după aventuri care numai în administraţia noastră puteau să se desfăşoare aşa halucinant, mi-am făcut abonament la bibliotecă, drept urmare trag cu talent la îndeplinirea planului de lectură pe anul în curs, pe care altfel nu l-aş fi îndeplinit pentru că preţutile cărţilor şi pentru că deja am o casă plină şi nu mai am chef să umplu încă una cu cărţi. Serios o bibliotecă se curăţă greu de praf.

Pe scurt aproape gat a opta carte în 3 săptămâni ceea ce e respectabil zic eu.

Părerile despre cărţile în sine o să le scriu pe Oglindă că deh ăla e blogul de bătut câmpii, aici extragem ideile bune pe care tangenţial de putem găsi pe acolo.

Clubul norocoaselor de Amy Tan mi s-a lipit de inimă şi cred că o recistesc înainte să o duc înapoi pentru nişte nuanţe care poate mi-au scăpat la prima citire în grabă să nu pierd cumva firul poveştilor.

Cartea în sine despre relaţii complicate între generaţii şi între culturi.

Ideea culeasă Clubul norocoaselor însuşi. În timpul războiului dinte China şi Japonia o chinezoaică are iniţiativa de a strînge încă trei prietene la fel de sărace şi nefericite la urma urmelor pentru a juca o data pe săptămână mah jong în casa uneia dintre ele.

La întâlnirile astea se răsfaţă cu delicatese :portocale ciuruite de viermi şi hrana proastă şi puţină a perioadei, pretinzând că totul e minunat, că mănâncă puţin fiindcă s-au ghiftuit acasă nu din precaritatea proviziilor, joacă evident mah jong şi îşi spun poveşti despre trecut şi mai ales despre viitorul luminos.

Emigrată în America, ani mai târziu, reia obiceiul împreună cu alte 3 chinezoiace, numai că sunt aduse nişte modificări, soţii şi copii participă şi ei la întâlnirile săptămânale, iar câştigurile de la mah jong au un nou  traiect.

Cel care câştigă primeşte simbolic ceva bani, cel care pierde ia acasă mâncarea rămasă, iar grosul banilor sunt investiţi în comun, în mod egal, practic nimeni nu mai pierde bani la joc.

În apropierea mea fizică nu există 3 femei cu care să pot face asta dar plănuiesc să le descopăr şi să pun bazele unui Club al norocoaselor pentru că toate treburile astea care cer persevenrenţă par să se desfăşoare mai bine în grup, motiv pentru care şi am prezentul blog să mă adică la calea cea dreaptă când rătăcesc pe cărarea lui „merit şi eu atâta lucru”.

Voi aveţi 3 alte norocoase în jur?

Aşa cum ştiţi probabil despre mine, rar mă opresc la suprafaţă şi încerc să nu privesc niciodată lumea dintr-un singur punct de vedere, aşa că budismul, yoga şi lumea Asiei erau menite să apară la un moment dat în drumul meu.

Şi cum să înţelegi mai bine lucrurile de bază decât dintr-un filmuleţ pentru copii?

Saptamana asta a fost cald, extrem de cald, adica la mine erau 38 la umbra deasupra pamantului,  intre betoane si la soare cred ca sarea de 60 de grade.

Cu mancarea a fost interesant, nu s-a pus problema de carne. Aşa ca am achiziţionat

4 dovlecei – 2 lei

un kil de rosii- 2 lei

un kil de ardei gras – 3 lei, asta a fost mult, traiasca frigiderul, mai am si saptamana asta

neste ulei se gasea prin casa din ala cu 3 lei kilu

2 paini cu seminte, recunosc fiţă de -a mea, 5 lei impreuna

o lubenită 9 lei

În total vreo 21 de lei  hai 23 sa pun si uleiul

A, taiat dovleceii delii subtiri si le-am prajit. Asta a fost costisitor în perspectiva mi-am dat seama ca fara plita serioasa voi muri de nervi ca atare acum ne apucam de mobilat finalmente bucataria. Mai bine ca pot gati la iarna la cuptor 2 feluri simultan.

Am scos feliile de dovlecel intr-o caserolă apoi am pus peste ele usturoi taiat marunt frecat cu sare, un pic de otet şi apă.  Au stat asa la frigider pana s-au terminat.

Am taiat lubenita felii si apoi bucati din care am scos si semintele, au iesit vreo 3 castroane, acoperite frumos cu folie si date tot la frigider

Asa ca toata saptamana am mancat sandwichuri cu paine cu seminte, dovlecel prajit, rosie, ardei şi un pic de branză pe care o aveam deja prin casa iar in rest lubenita.

Cred ca maxim am dat 30 de lei pe toate inclusiv ce am folosit din ce aveam in casa pentru 6 zile. Cum sa nu iubesti vara ?

Carmen este mai sintetică, ea descoperă resursa, ne spune ce a făcut cu ea şi ne dă un link, eu sunt modelul să batem câmpii cu graţie, rezultatul e acelaşi, numai că la ea ea atinge rapid şi cu minimul de resurse epuizate. Numa’ că nu e vina mea dacă io mi-s mai descriptivă de la natură.

Aşadar azi despre spirit, despre treaba aia care ne face mai mult decât un costum de carne alergând după bani, mai mult decât o inimă alergând după iubire, treaba aia de nedefinit care ne întregeşte, care leaga trupul de inimă şi care ne asigură că deşi astea două au sigur un final sfârşitul totuşi nu e aici pentru că energia pură nu poate fi distrusă.

Singura fizică pe care am priceput-o instant a fost aia cuantică, nu am avut nici o greaţă să pricep că obiectele solide din jurul meu cu mine în frunte suntem de fapt atomi în mişcare ţinuţi la un loc de subtile forţe de atracţie sau pisica lui Schrodingher e simultan moartă şi vie până la apariţia unui observator obiectiv.

Plecând de la baza asta întâlnirea mea cu curentul de opinie care prezumă că ne predefinim realitatea, viaţa şi lumea prin gândurile noastre nu putea fi decât epocală.

Întâi a fost Secretul, apoi Puterea, apoi m-am apucat de găsit rădăcinile acestor cărţi Sistemul Maestrului al lui Haanel şi seminariile spumoase ale lu’ tanti Esther Hicks, pe undeva pe la mijloc m-am împiedicat de Argeşanu şi karmele lui dar cumva nu ne-am potrivit grozav că el mult prea determinist pentru mine.

Niculina Gheorghiţă a avenit în tabloul ăsta ca o consecinţă firească, o traducere în propria limbă a unor idei pe care le aveam de mult înmagazinate în mintea mea în engleză.

Recunosc sunt subiectivă şi o prefer pe tanti Hicks că e mai veselă, mai puţin documentată ştiinţific şi cu toate astea mai potrivită mie, mai tonică, mai plină de viaţă dar în funcţie de preferinţe clipurile de pe Youtube şi cărţile duc toate spe acelaşi rezultat o lume mai frumoasă pentru că în fond realitatea este dată nu de condiţiile subiective ci de starea observatorului care transformă condiţiile susnumite.

Pentru că vine vacanţa, pentru că plecările în concediu sunt sau nu realizabile de ce nu vă luaţi altfel de vacanţă? Una interioară în cursul căreia să învăţaţi gratis să priviţi viaţa cu alţi ochi?

Şi uite şi unul din clipurile mele preferate, nu am idei cine l-a făcut dar îi sunt recunoscătoare că mi-a pus la dispoziţie o mantră modernă pe care mă pot concentra în timp ce fac curat.