În vremea tinereţii mele era o trupă Fără Zahăr, cred că ea mai e şi acum numai că nu prea mai ascult eu genul ăla.

Mi-am adus aminte de ea pentru că mă tot gândesc la o listă de „Fără” care trebuie implementată în viaţa mea.

Şi nu, nu am în vedere prioritar vreo mare economie la ceva prin lista asta. Sau mă rog, nu una de bani.

Am început lista glorios cu „Fără aspirator”, am avut unul nu ne-am înţeles, el a crăpat, eu nu am simţit nevoia să îl înlocuiesc. La momenul actual posed una bucata mătură cu coadă lungă şi una bucată făraş  de plastic roşu ca focul, în egală măsură posed un mop clasic cu găleata corespunzătoare şi 68 de mp de terenuri de curăţit, eh poate mai puţin că sub pat e greuţ de făcut curat săptămânal. Simt nevoia unui aspirator? Nope deci rămâne, fără.

Când mi-am cumpărat casa pentru că aveam de ales între ferestre pe sud şi pe nord am ales soarele, cred că în iarnă mi-a prins binişor, îs curioasă cum o să mă descurc pe vară cu toate ferestrele expuse. Dar indiferent cum va fi am decis pentru o viaţă fără aparat de aer condiţionat. A trebuit să trăiesc o perioadă cu aşa ceva, am suferit de o migrenă fără sfârşit pe toată durata colaborării, deci nu, mulţumesc.

După aia am făcut şi refăcut în mintea mea necesarul pentru bucătărie, dap e încă goală şi nici nu văd de ce m-aş apuca de ea chiar în momentul ăsta. Am decis că va fi „fără” aparat de cafea de orice fel, cuptor cu microunde, robot din cela complicat la care e nevoie de 6 cursuri tehnice pentru a pricepe cum funcţionează.

O să mai şed o vreme, undeva în jur de 6 luni fără cuptor, plită, mobilă pentru că încă nu mi-am încordat suficient voinţa pentru a face faţă listei lungi de”fără „ pe care o va deschide mobilarea.

Vreau să continui o viaţă fără prăjituri dese, fără farfurii pentru Dumnezeu ştie ce fel de chestii, pahare adaptate fiecărei licori. Dap, când eram mică mă jucam de-a bucătăria, multe din planurile mele din tinereţe implicau servicii de porţelan de la 24 de piese în sus şi încă mai am nişte fantezii cu un suport din ala cu trei etaje pentru brioşe, pe care ştiu că nu l-aş folosi avându-l dar mi se pare drăguţ la casa omului.

Şi pentru că tot am început cu ei mă pregătesc pentru măcar o lună „fără zahăr”, care probabil o să determine simultan luna fără ness. Îs tare curioasă cât de fericit va fi ficatul meu după treaba asta.

Ce „fără” e primul pe lista voastră?

 Dap, fara

Să trecem la partea a doua : gătitul în timp puţin. Când ai la dispoziţie în medie o oră pe zi pentru a găti/face cumpărturi/ curăţenie, soluţia este destul de evidentă, nu poţi face în fiecare zi cele trei activităţi de mai sus ca atare trebuie să te decizi la : ziua de cumpărături, zilele de gătit şi curăţenie la două zile, cu nişte amendamente.

Am stabilit aici că poţi merge la cumpărături o dată pe lună pentru lucrurile care rezistă la congelator şi săptămânal pentru restul. Experienţa m-a învăţat că lactatele, fructele şi legumele pot fi cumpărate fără probleme pentru două săptămâni, dar cine sunt eu să mă amestec în gradul de prospeţime pe care îl vrea fiecare.

Deşi să fim serioşi merele sunt de asta toamnă, kiwi şi roşiile de minim câteva zile pe drum, dacă le iei tu azi de la magazin nu înseamnă că sunt mai proaspete.

Unul din miturile contemporane este acela că gătitul acasă from scratch cum zic americanii ocupă mult timp.

Nu e aşa. În plus nimeni nu zice să găteşti zilnic, te asigur că familia cum o creşti aşa o ai, dacă tu le-ai băgat în cap că mâncarea trebuie făcută zilnic, poate chiar înainte de fiecare masă, tot tu le poţi scoate moftul ăsta din cap.

Micul dejun nu merită luat în considerare, nimeni nu a murit vreodata de extenuare pregătind micul dejun, decât dacă eşti una din mamele cu prea mult timp care face clătite la 6 dimineaţa şi scopul vieţii tale este să faci croissantul perfect cu noapte-n bigudiuri.

Cereale cu lapte sau iaurt, cacao cu lapte, cafea, ceai, pâine cu ceva unt şi miere sau dulceaţă, chiar şi o omletă sau nişte ochiuri sunt gata în 10 minute pe ceas şi asta în cel mai rău caz.

Ce te va ajuta este trişatul la mesele principale. Cum? Simplu, investeşte în nişte caserole, eu am din alea de plastic la 2 lei bucata, îşi fac treaba admirabil.

Amu’ fiecare cu mâncarea lui, nu contează care e preferata ta, găteşte o dată la trei zile, că dacă faci 2 porţii sau 6 tot timpul ăla îl consumi, păstrează cât se conumă în ziua respectivă, eventual şi a doua zi daca ştii ca nu o sa gatesti, iar restul împarte-l într-una sau doua caserole, pe care le zvârli graţios în lada frigiderului după ce ai scris frumos ce conţine şi când ai produs-o.Ai scăpat de una sau două mese mai târziu.

Dacă faci şmecheria asta de câteva ori la rând s-ar putea să nu fie nevoie să găteşti o săptămână întreagă iar timpul salvat să îl foloseşti pentru curăţenie sau cumpărături sau altceva.

Altă şmecherie este ca în perioadele cu timp sau cu preţuri mici la câte ceva să pregăteşti din avans bazele pentru mâncare. Punguţe cu ardei cât să pui într-o mâncare, punguţe cu mazăre gata fiartă, borcane cu sos de paste. Lucruri făcute cât să le laşi să se dezgheţe şi apoi să le arunci în cratiţă şi să le laşi în plata domnului să se gătească singure.

De asemenea o idee bună este să îţi schimbi părerea despre deserturi. Ştiu un pandişpan se face în 15minute că de copt îl coace cuptorul nu tu, dar păstrează-l pentru sâmbătă sau duminică, în restul timpului învaţă să apreciezi fructele.

Şi musai şi neapărat revizuieşte cartea de bucate a familiei, elimină lucrurile complicate şi păstrează felurile care fie sunt gata în 30 de minute, fie se pregătesc în sub 30 de minute şi apoi nu rămâne decât să le pui pe foc sau să le bagi în cuptor, să dai drumul la timer şi să pleci.

Pregătindu-mă pentru Luna pe sponci, cum altfel decât vânând nişte mititei, că deh 1 Mai e o data pe an, am început să iau serios în considerare mâncarea ca şi capitol bugetar.

Acum serios cu mititeii ăia, chiar îi mănânc o dată pe an, de 1 mai aşa că sincer nu văd de ce aş renunţa la ei, oricum se compnesează cu salatele din restul timpului.

Nu mă gândesc să trăiesc fix precum cei doi frugali şi nu că nu aş putea, fac parte dintr-o specie binecuântată care poate să mânînce la infinit acelaşi fel de mâncare fără să se plictisească, ever.

Când eram tânără adică prin liceu chiar făceam treaba asta şi nu cu vreo intenţie de economie ci pentru că îmi plăcea. Cu vârsta am început să apreciez varietatea. Acum le îmbin pe ambele cum pot.

M-a întrebat cineva cum facem cu mâncarea asta când nu prea avem timp să căutăm promoţiile cele mai avantajoase sau să gătim în casă.

Să o luăm în ordinea de pe tricouri cu promoţiile. Dacă eşti prea ocupat la muncă e posibil să nu îţi permiţi să alergi după  cele mai mici preţuri şi ar fi ok dacă ai câştiga suficient să nu te afecteză că plăteşti mai mutl la magazinul de lângă casă. Mai nou e la modă să şi munceşti până cazi, să nu ai nici bani şi o soluţie trebuie să existe.

Nu mă pot da exemplu pe mine pentru că mi-am căutat casă la 15 m de un Carrefour, e drept micuţ  dar care vine al pachet cu o piaţă şi la 8 minute de o piaţă adevarata din aia cu ţărani din satele de lângă oraş pe care de altfel îi cunosc, pot garanta că nu sunt comercianţi deghizaţi. Şi în perioada în care munceam 14 – 16 pe zi, acum nici doua luni, tot puteam trece pe acolo în căutarea promoţiei, însemna că ajung pur şi simplu cu 10 minute mai târziu acasă.

Dacă nu ai norocul meu stai şi pierde o zi sau două în scop tactic. Identifică magazinele la care poţi ajunge repede şi uşor raportat şi la mijloacele tale de transport. Eu una mă bazez pe picioare şi transportul în comun, că un taxi îmi pierde ce am câştigat cumpărând la promoţie.

De asemenea stabileşte şi ce se mănâncă la voi în casă şi unde sunt de regulă cele mai bune preturi pentru fiecare categorie de produse.

Verifică dacă:

• Drumul până acolo este justificat de economia făcută, să nu dai pe benzină mai mult decât salvezi pe bonul de cumpărături
• Dacă nu poţi să comanzi online aceleaşi lucruri şi să ieşi mai ieftin decât dacă te-ai duce tu personal
• Nu ai o prietenă care îţi împărtăşeşte ideile şi care e interesată să facă echipă cu tine.

Stabileşte un program pentru cumpărături şi apoi ţine-te de el, cu dedicaţie. Am văzut un documentar despre case care se închiriau, era vorba despre un cuplu de americani care se mutau în Europa şi erau dezamăgiţi că frigiderele nu aveau congelator mare sau mai bine zis o mică ladă frigorifică separată. Noi avem aşa că profită, cumpără necesarul pentru două – trei săptămâni, pune în ladă ce nu îţi trebuie în zilele următoare şi ţi-ai eliberat ceva timp pierdut saptamanal sau zilnic la cumpărături.

Nu ştiu cum e în alte oraşe dar în Craiova încă ai posibilitatea să te abonezi la lapte, brânză etc, în sensul că vorbeşti cu  producătorul şi omul vine cu precizie de ceas, o dată- de doua ori pe săptămână, cu sticla cu lapte la uşa ta. Sigur dacă te repezi tu în piaţă pe la un 10,30- 11,00 că deja se face cald o să găseşti laptele şi la 2 lei litrul că omul se grăbeşte să plece, adus acasă o să fie probabil 2,50 dar îţi economiseşti timpul. Ca principiu cine vinde lapte pe aici,vinde sigur şi ouă.

Ca atare nu e neapărat nevoie să alergi după cea mai tare promoţie, e suficient să te uiţi la preţ/ kilogram şi să alegi produsele care nu beneficiază de ditamai campania publicitară menită să ne convingă că au minim 80% ambrozie şi nectar în conţinut şi să cumperi tot ce se pretează la treaba asta în cantităţi mai mari.

Şi uite că iar m-am întins, clar asta e o postare cu continuari despre gătit.

Si uneori nu mai conteza banii, numai tu si sufletul tau

Cum introducem copilul in sistemul de economisire? Copilul poate va intelege odata ca nu sunt bani, insa pana cand si de cate ori?

Copil nu am, deci nu pot spune că am aplicat ceva în domeniul ăsta. Ştiu însă cum a procedat bunică-mea cu mine, cu mama ori a ratat ocazia, ori a fost pur şi simplu imposibil, o fi şi chestie de personalitate, poate unii oameni nu pot fi făcuţi să se plieze pe sistemul de economisire indiferent ce ai face.

Am avut de mică responsabilităţi şi nu mi-au făcut rău. Ştiu că toată lumea este într-o cursă nebună să îi ofere copilului tot ce e mai bun. TOT. Indiferent de cost.

Eh bine, nu cred în treaba asta. Cred că dacă îl laşi de mic să vadă cum stă treaba o să creşti un individ mai apt să se descurce singur. Am citit zilele astea articolul de pe economism.info despre meditaţii şi mi-am adus aminte nelămurirea pe care am avut-o şi la momentul ăla cu privire la meditaţii la istorie sau biologie sau orice la care manualul sau doua amnuale îţi sunt suficiente.

Am făcut meditaţii la gramatică să fie ai mei liniştiţi dar tot cartea Ştefaniei Stan a stat la baza admiterii mele, eram 4 în grupă la meditaţie şi chiar şi atunci aş fi organizat treburile altfel dar acum.

Să revenim la copii şi economisire. La 8 ani aveam în îngrijire iepuri, vreo 10, erau adorabili dar iarba se culegea greu, apa trebuia schimbata des, curăţenia nici nu mai zic.

Când voiam ceva, ceva care nu era necesar, vreo carte de poveşti, vreo rochie fără de care puteam trăi fericită sau nici nu mai ştiu ce jocuri erau la modă atunci, nu însemna că ai mei aveau sa faca rost de bani şi să mi-l cunpere.

Nope, mi se spunea cât costă şi mi se ofereau variante de a câştiga bani. În vremea copilăriei mele strânsul, spălatul şi dusul de sticle şi borcane la magazin era o sursă de venit serioasă. Şi economisirea din banii de buzunar funcţiona încă de pe atunci.

Dacă vrei să înţeleagă copilul că nu sunt bani pentru diverse lasă-l să îi câştige, dupa aia se va gândi de două ori dacă vrea Dumnezeu ştie ce gadget fără care acum crede că e ultimul om.

Petrece  timp cu el, implică-l în ce faci tu, învaţă-l de mic să aprecieze bucuriile simple. Am prieteni care sunt oameni în toată firea care merg la un fotbal sau un baschet pe terenul de sport la şcolii din apropiere şi se bucură mai mult decât de trasul fără sens de fiare într-o sală scumpă.

Nu îl lăsa să se piardă între copii care nu îşi văd părinţii decât 5 minute pe zi şi primesc la schimb ultimul model de smartphone, lucrează mult cu el până când sistemul lui de valori se va ancora acolo unde trebuie. Plantati impreuna o minigradina, coaseti, mergeti in parc sa culegeti musetel, vopsiti mobila veche.

Nu cred că există altă soluţie pentru copii decât asta munceşte cu el mult, enorm, serios dar în joacă, până când se va descoperi şi aprecia pe el, după momentul ăsta se va descurca şi singur cu tentaţiile

Pe de altă parte aşa cum spuneam, eu nu am copii, poate tentaţia de a-i răsfăţa este mult prea mare pentru a fi controlată logic.

Lumea e rotundă, la un moment dat eu şi cei de la Frugalwoods trebuia să ne întâlnim. Recunosc scopurile lor nu mi se potrivesc. În primul rând am pierdut trenul ăla cu retragerea la 33 de ani, că eram tânără pe atunci.

În al doilea rând nu m-aş retrage în păduri nici bătută, planul meu diabolic e să  mă retrag undeva la Roma sau prin Anglia în sud, lângă o plajă drăguţă, nu zic nu Spaniei şi nici Franţei la o adică.

Pe scurt la momentul retragerii plănuiesc să am destule resurse pasive să mă pot bucura de toate avantajele civilizaţiei şi să îmi cresc roşii în jardin că mi se pare adorabil nu că piaţa e la 100 de kilometri şi trebe să ajung acolo din liană în liană.

Amu’ e drept că vrem să ajugem în locuri diferite dar….metodele folosite pot fi la fel de bine aceleaşi.

Aşa că declar luna mai luna Frugal Woods în care voi încerca să trăiesc cu aer comprimat şi apă plată, glumesc, o să trăiesc cât se poate de bine la cele mai mici preţuri şi o să prezint conştiincios o dare de seamă săptămânală despre:

1. Ce am cumpărat
2. Ce am făcut
3. Cum m-am descurcat
4. La ce am renunţat

Dacă găsesc în mine şi internet resursele tehnice şi se mai arată cineva interesat să participe o să organizez un link party, dacă nu, cred că ne putem descurca şi cu cometariile care vor include sau nu link-uri după cum veţi scrie despre asta pe blogurile proprii sau doar veţi comenta.

Hai care te bagi? Că mai avem 10 zile să ne facem planul de supravieţuire

Şi următorul lor de articole vine cu ajutorul Deliei 🙂

„Cum facem cu ajutorul financiar dat parintilor? As vrea sa economisim, insa avem 2 mame singure, in varsta, bolnave. La care contribuim lunar si cu bani, si cu produse, si cu contravaloarea medicamentelor (aveti idee ce scumpe sunt?)”

Nu ştiu cum se descurcă ceilalţi, eu am în ogradă o mamă şi o bunică şi ambele au pensii, bine nu că aş considera 400 de lei pensie din care bunică-mea să trăiască o lună.

Deşi, dacă mă gândesc bine ea probabil ar putea să mai şi economisească din banii ăştia.

Am de asemenea avantajul că stau împreună şi aproape de mine deci pot să dau o mână de ajutor în forme foarte variate iar când locuiam împreună era chiar mai uşor.

Cum procedez acum ? Săptămânal fac eu o piaţă şi cu ocazia asta le direcţionez un pic fără să le spun meniul săptămânii, pentru că având mâncarea în casă nu se mai gândesc să cumpere altceva.

În week-end o zi sau măcar o jumătate de zi ajung acolo şi gătesc, în stilul meu, mai lejeruţ şi apoi le las mâncarea în frigider. Dacă tot e mâncare făcută nu se mai apucă de alta.

Dacă nu ar fi atât de aproape încât să mă implic activ în schema de cumpărături aş apela la Carrefour sau MegaImage sau oricine mi-ar permite să fac cumpărăturile online şi mi-ar asigura livrarea la un preţ omenesc.

Cu medicamentele am avut un răzbel infinit cu medicul de famelie purtat cu ajutorul unei prietene farmacist, nu vă recomand să faceţi modificări de capul vostru dar mai toate medicamentele care apar pe o reţetă au o variantă sau doua mai ieftina.

Am scris despre asta aici şi ca alt exemplu Movalis-ul Compozitie
20 tablete a 7,5 mg sau 15 mg meloxicam, pret 14,6 lei, Meloxicam 20 de tablete a 15 mg 10,3 lei.

Şi tot asa la infinit cam cu toate medicamentele de pe piaţă. Aşa că m-am implicat activ, m-am dus la consultaţii şi am întrebat dacă aia e singura variantă a medicamentului sau dacă exista şi alta cu un preţ mai mic.

Bani efectiv nu dau pentru că amândouă s-ar simţi aiurea dacă ar şti vreodată cât din cheltuieli suport eu şi nu vreau asta, plătesc facturi, aprovizionez, ma ocup din umbră de treburi.

Mai mult profit de vizite pentru a glorifica ideile de economisire, săpunul de casă, pe care nimeni din familia asta nu s-a gândit să-l folosească în ultimii 50 de ani, ca atare avem un pod plin, spinările de pui care costă vreo 3 lei kilogramul şi din care se pot face supe geniale, salatele de legume care ţin loc de suplimente de vitamine, nu necesită gătire şi ncii nu costă o mână şi un picior.

Cam aşa mă descur eu, chiar aşa cine mai are alte trucuri în mânecă?

Azi mă preocupă amortizarea. Sa vă povestesc cum am ajuns aici.  Nu sunt una din femeile pasionate de pantofi, în dulapul meu există întotdeauna 2 perechi de pantofi care sunt purtate până nu mai pot fi purtate şi urmează altele două.

Treaba asta a dus la o limitare a unor ornamente sau a unor culori, nu am pantofi în toate culorile curcubeului, pantofi cu/fără fundă, cu/ fără paiete, cu/ fără etc.

Am pantofi negri, cu toc şi fără şi o pereche de pantofi roşii, reminescenţe ale tinereţii mele, pe care îi tot port de vreo 4 ani ( mai răruţ e drept că deh asortarea)  şi ei refuză să  moară.

Bun, zilele trecute am descoperit că nu mai am pantofi fără toc, ori mă duceam peste tot cu tocurile de 8 cm ori în bocanci, altceva negăsindu-se în casă.

Aşa că am mers şi mi-am luat o pereche, habar n-am din ce sunt dar or costat fix 30 de lei, şi au împlinit deja o săptămână de purtat zilnic, nici ăştia nu dau vreun semn de oboseală deşi mă aşteptam să se desfacă în şuviţe până acum pentru că eu fac lejer 5 km zilnici de mers pe jos.

Or să reziste fără probleme cele 2 saptamani pe care le mai am pana la sandale şi probabil şi cele 2 luni de toamnă, până mă întorc la bocanci, dar chiar dacă ar rezista numai 60 de zile şi tot ar avea un preţ de utilizare de 0,50 bani pe zi.

Ca să ajung la rata asta de amortizare pe cei „buni” care sunt cam 150 de lei trebuie să îi port 300 de zile, adică minim 2 ani că perioada de pantofi e de 4 luni pe an la mine.

Evident timp de 2 ani o să văd aceeaşi pantofi, iar în anul 2 ei or să arăte indubitabil mai prost decât cei de 30 de lei pentru că perioada e mare şi folosirea zilnica.

Şi atunci mă întreb merită să plătim atât de mult pentru încălţările de vreme bună? Pricep cele de iarnă şi ploaie trebuie să fie solide, să nu intre apă, să nu aluneci, să nu te lase la greu.

Dar balerinii? Sandalele care sunt de regula 3 şuviţe de piele şi o taplă? Trebuie să fie neapărat din astea trainice sau e mai simplu să cumperi o pereche pe an cu preţ mic şi probabil şi durată de viaţă mai scurtă? Să nu mai zic că şi la ceilalţi dacă nu ai parte de un cizmar bun să îţi schimbe flecurile, situaţia va fi tristă rău, alea nu mă ţin niciodată mai mult de 6 luni şi am avut parte de pantofi ruinaţi de meseriaşi nepricepuţi.

Când ne facem planurile la capitolul ăsta nu e normal să ne calculăm investiţia pe formula x lei/ zi de utilizare şi să vedem cu care ieşim mai bine?

Eu încep să crez că prin arborele meu genealogic s-a pierdut şi un ardelean, ascuns cu grijă, să nu ne afle lumea.
Altfel nu îmi excplic de ce am ajuns eu să meditez asupra unor chestii care ar trebui rezolvate pasional prin aruncarea cu capul înainte şi după inspiraţia de moment.
Zilele astea tema meditaţiei din mintea mea a fost ce aleg să micşorez? Bine, gaura din stratul de ozon iese din competenţele mele, aşa că m-am limitat la creditul ipotecar cu care m-am învrednicit a mă pricopsi.
Într-o lume ieală aş câştiga la loto şi aş achita tot creditul. Treaba asta nu riscă să se întâmple pentru că nu joc la loto, aşa că rămâne varinata strâns cureaua şi achitat parţial. Dublu avantaj eu, slăbesc şi scap de datorii.
Cum se face plata anticipata e simplu, te duci la bancă, faci o cerere in sensul asta şi te sfătui cu ei, cu câte zile înainte şi aşa mai departe.
Înainte vreme banca putea sa îţi spună suma minimă pe care trebuie să o plăteşti al rambursarea anticipata, acum nu mai are voie.
De asemenea comision de rambursare anticipata nu mai exista decât la creditele cu dobânda fixă dar e limitat la 0,5% dacă perioada pe care o mai aveai din credit e mai mica de 1 an şi 1% dacă e peste un an.
Contractul meu nu prevede comisioane lunare dar daca al vostru are şi alea se vor reduce proprotional.
Şi acum urmează întrebarea capcana. Ce reduc? Rata sau Perioda? Şi lumea sare de obicei cu sfatul perioada că altfel costurile sunt mai mari pentru că la debitul micşorat în mai mult timp logic plăteşti dobândă mai multă.
Numai că mie mi-a plăcut dintotdeauna să fiu Gică Contra şi m-am decis să reduc rata. Ştiu aşa teoretic voi plăti costuri totale mai mari dar…
Să presupunem de dragul lipsei mele de afinităţi pentru matematică o rata lunara initiala de 1000 de lei . Cand platesc pot alege sa micsorez la 29 de ani sau cu 100 de lei. Eu aleg rata de 900.
În continuare îmi permit să plătesc 1000 de lei dar voi alege să scad rata, inseamna ca intr-un an voi avea inca 1200 de lei pe care ii pot plati anticipat ceea ce va determina din nou o scadere a ratei şi progresiv chiar daca nu mai adaug alte sume, folosind numai diferenta castigata dintre rate, care diferenta va creste si ea, voi face plati anticipate reducand debitul principal care oricat de afurisit ar fi trebuie sa se termine inainte de cei 29 de ani care rămăseseră, deci nu voi plăti nici dobânda suplimentară o viaţă.
Avantajul este ca imi scade gradul de stres, la un moment dat poate nu voi mai avea aceleaşi resurse financiare şi atunci când veniturile scad prefer să am o rata de 500 de lei pe 20 de ani decât una de 1000 pe 10. Ştiu că plătesc mai multă dobândă dar de diferenţa dintre ele îmi achit restul plăţilor până răsare din nou soarele pe strada mea şi pot face din nou plăţi anticipate.
Voi ce aţi ales sau o să alegeţi?