Arhive categorie: farmacia bunicii

Napul porcesc

Uite că nici despre el nu aveam de gând să scriu, dar i-am văzut fotografia la Irina și am văzut tufele de soare pe marginea drumului și dacă nu scriu acum despre el când poate fi găsit, cules, folosit atunci când?

La mine acasă, în Oltenia îl cheamă nap porcesc dar are multe nume: topinambur, morcov porcesc, para iernatica, mar de pamant sau din engleza anghinare de ierusalim. Este bogat în inulina, care este un carbohidrat și conține fructoză.

Inulina  este folosită din ce în ce mai mult în alimente, datorită caracteristicilor sale nutriționale și funcționale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în alimentele grase și făinoase. Inulina crește de asemenea și absorbția calciului și posibil cea a magneziului, fiind promotor al creșterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutrițional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantități mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putând fi consumată și de diabetici și suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce privește nivelul zahărului din sânge.

Peste tot pe unde am trecut prin România am văzut tufele crescute spontan la marginea drumului, lângă căile ferate, pe câmpuri, se consuma rădăcian care seamănă un pic cu ghimbirul și nu am văzut-o niciodata în piață de vânzare, deși niște legende urbane susțin că prin piețele transilvănene s-ar găsi.

Napul-porcesc conține proteine, dar deloc grăsimi și, poate surprinzător, este lipsit de amidon, ceea ce îl face recomandat în cazul persoanelor cu diabet. Este bogat în potasiu, fier, fibre, fosfor, cupru, niacină (vitamina B3) și tiamină (vitamina B1).  Cu cât este mai mult timp depozitat cu atât gustul va fi mai dulce, datorită unor procese chimice care descompune inulina în fructoză – acest lucru este important în procesul de utilizare a napului-porcesc, căci organismul uman nu are abilitatea de-a procesa inulina. De aceea este de preferat să gătim cu napii ținuți o vreme la cămară, ca ei să treacă prin acel procesc natural de transformare – altfel, napii abia scoși din pământ pot cauza dureri de stomac și flatulență. Este un motiv pentru care, odată cu creșterea popularității cartofului, cea a napului-porcesc a scăzut, devenind mai degrabă mâncare pentru animale – de unde și numele.

De asemenea se spune despre ei că ”topesc grăsimea” fiind de mare ajutor în diete

Ca și rețete se gătesc asemănător cartofilor, eu una intenționez să fac chipsuri sau să îi ăun în cuburi la cuptor cum pun și cartofii. Am citi că se mănâncă și cruzo dar repet nu am încercat încă.

Persoanele care au probleme cu glanda tiroidă  ar trebui să nu exagereze cu consumul de napi și mai ales să nu îi consume cruzi, deoarece conțin niște substanțe care ar putea interfera cu hormonii.

bc5324dd2c6e4312287fbf36d92ec974

pentru serile de toamna

Am povestit ce probeleme aveam eu că răcelile și cum am scos-o la capăt

Anul ăsta am dat startul unei formule noi, motivata un pic si de nevoia de a da un sens banilor investiti in robotul de bucatarie.

Se vor folosi în ordinea de pe tricouri o rădăcina de ghimbir, nu știu cât cântărea ultima dar am dat pe ea 1,5 lei si tanti de la casa s-a uitat la mine ciudat că am aplicat eticheta de la cântar direct pe ghimbir pentru a evita sa folosesc o punguța.

Urmează 2/ 3 lămâi câte aveți prin casă și cât vă place de acru și vreo 100 de grame de miere sau cat va place de dulce.

Curăț ghimbirul de coajă cu un peeler de legume, se ia un strat subtirel de coaja, am inteles ca se poate si cu o lingura dar nu am incercat. Il toc în cuburi mari, adica dau rădăcina aia in 6 sa zic si o arunc in blender.

Decojesc lămâile și le arunc întregi după ghimbir în robot. Le las să se învârtă in jur de un minut, un minut și ceva până ajung ca o pasta.

Transfer produsul într-un borcan mai măricel și îi adaug miere. Tura asta am primit una poliflora de la mânăstire, o nebunie aromata dar zaharisita nu ca asta ar fi o problema.

Amestec bine, pun capacul și las la frigider doua zile, între timp mi s-a fluidizat si mierea.

Seara pun o linguriță, doua din produs în cana pozitiva, adaug apă caldă, nu fiartă, nu vrem să opărim nici mierea,  nici lămâia  și o beau așa până citesc ceva sau până croșetez ceva. A deventi un fel de ritual care mă pregătește să încetinesc motoarele și mă ajuta sa nu răcesc.

42345086_297716044157236_8498438126304231424_n.jpg

Leacuri pentru durerea în gât

Pentru că taman ce am înjurat în articolul anterior suplimentele alimentare cu usturoi dar se apropie totuși sezonul virozelor să-mi fac datoria și să vă dau leacuri pentru durerea în gât și pentru inunitate în general cu numitul usturoi din care am eliminat ”mirosul urât”, mă rog chestie de gusturi, nimic pe lumea asta nu miroase așa bine ca pâinea cu usturoi la cuptor.

Ce îți trebuie? Trei căpățâni de usturoi, cam 25 de căței, curățați de coajă și miere din aia naturală nu făcătură de supermarket.

Pune cățeii de usturoi în borcan, adaptează dimensiunea borcanului adică să ai cam jumătate sau mai bine din el plin cu usturoi, umple cu miere, lasă-le împreună 10 zile apoi mută borcanul la frigier.

Când începi să simți că ”te prinde răceala” mănâncă un cățel de usturoi cam la fiecare 2 ore, în jur de 6 pe zi. Mierea o poți mânca simplu cu lingurița sau cu ceva apă și zeamă de lămâie sub formă de băutură, ca să nu zic cum poate transforma o friptură de porc la cuptor în ceva divin.

Dacă nu aveți probleme cu mirosul usturoiului există și o cale mai rapidă, un cățel de usturoi zdrobit, o lingură de miere, zeama unei lămâi și restul cănii cu apă fierbinte e magie curată pentru guturai.

Dacă stomacul vă permite mâncați-l cu curaj, alicina ( dar aia care dă mirosul urât) este în fond penicilina naturii, un mg de alicina fiind echivalentul a15 unități standard de penicilină (sau așa umblă vorba)

8495720efacece08990402c994e06dd3

 

Siropul de soc

Anul ăsta toamna m-a prins nepregătită, aveam altă gamă de preocupări. Amu, că m-am mutat la casa mea sezonul rece cu gripele și răcelile aferente va fi înfruntat cu premeditare.

Din seria chestii bune, simple și sănătoase se va prepara siropul de fructe de soc. care soc de altfel se găsește pe toate drumurile în România și, spre norocul meu în parcul Nicolae Romanescu de care mă despart fix 5 minute de mers pe jos și în care nu am reușit să ajung în cele 6 luni glorioase de când suntem vecini.

Pentru un kilogram de fructe se folosesc 1,5 litri de apă, zeama de la o lămâie și personal o să adaug și niște scorțișoară și ghimbir, că îmi plac.

Cel mai bine e să culegi fructele mai târziu pe la final de august spre început de septembrie, le dai jos de pe ciorchini și le speli în câteva ape, apoi le pui la fiert cu zeama de lămâie și mirodeniile, vreo 45 de minute, o oră până se duce cam jumătate din apă. Lasă-l să se răcească oleacă și strecoară minunea de două ori, ideal prin tifon des.

Când ajunge pe la 40 de grade adaugă mierea, probabil o să folosesc o proporție de 1:1 ca să iese sirop închegat. Se poate păstra la rece până la 6 luni, la temperatura camerei vreo 3 luni.

Îl poți consuma ca atare, o lingură pe zi sau diluat cu ceva apă, caldă sau rece după preferință.

Pe lângă efectul antiviral puternic umblă vorba prin târg că e bun și pentru grăsunei în slăbire, scăderea colesterolul, îmbunătățirea vederii și fiind imunostimulator puternic ajută cam în orice boală de pe pământ

„Habbat al-barakah” adică „sămânţa binecuvântată”

nigella-sativa

E frumoasă nu-i aşa? Dar nu de frumoasă vreau să vă vorbesc despre ea. Asta e floarea chimenului negru care a devenit de curînd pentru mine a opta minune a lumii.

Pe scurt în anul domnului 2011 în timp ce mă baladam prin Madrid am reuşit să îmi nenorocesc definitiv unghia degetului mare de la piciorul drept. Am căpătat o mândreţe de micoză care mi-a ţinut unghia galben violet vreo 2 ani ca să nu mai povestesc de formă că nu mai eram în stare să o tai de goasă ce devenise. Spre nervul meu trebuie să recunosc foietajele nu mi s-au desfăcut în foi niciodată cu atâta talent ca unghia aia.

Soluţia doctorului, că ei au tot timpul soluţii, a fost să scoatem unghia. Mi-a făcut favoarea să nu propună varianta chirurgicală ci pe aia în care eu mă dau vreo 200 de ani cu o soluţie care dizolvă unghia, ca să îşi facă tratamentul efectul mai bine. Tratamentul nu era nici ăsta de aruncat că nu era cremuţă mai ieftină de 33 de lei prin el şi erau câteva.

Aşa că am făcut ce ştiu eu mai bine, am ignorat medicina alopată şi m-am gândot că trebuie să mai existe o soluţie. Nu, nu m-am vindecat cu puterea gândului deşi nu exclud posibilitatea să ajung şi acolo într-o zi.

Mi-am achiziţionat o sticluţă de 10 ml de ulei de chimen negru cu 7 lei, nici nu cred că era bio la preţul ăsta, nici nu m-a preocupat aspectul, mi-am zis că orice poate să lupte cu succesc cu Stafilococus aureus multiplu rezistent poate să rezolve şi o micoză .

Şi am avut dreptate, 10 ml de ulei mai târziu unghia este recuperată 75%, mai e nevoie de jumătate de sticluţă cred dar culoarea şi-a revenit, forma aia de copită se mai păstrează numai spre vârf, viaţa e frumoasă şi, mai ales, tratamentul nu m-a durut nici un moment.

În ce a constat? După fiecare baie caldă în care pielea mea se înmuia picuram cu răbdare un strop de ulei sub unghia cu pricina şi gata.

Între timp am constat  tot pe pielea mea că el e tare bun şi pentru o piele cu acnee. Restul întrebuinţărilor vi le-am copiat că nu le-am încercat chiar pe toate, iar prin aprilie am decis să îmi cumpăr şi o sticluţă pe care să o pot folosi intern, că nu strică.

Proprietăţi terapeutice: analgezi, antibacterian, antioxidant, antifungic, antiseptic, antispasmodic, antiviral, bronhodilatator, imunostimulent.

Uz  intern:   adjuvant în caz de răceală, tuse, bronşită, guturai şi sinuzită; întăreşte sistemul imunitar şi ajută recuperarea rapidă după boli; previne formarea celulelor canceroase; ajută la calmarea durerilor de dinţi; adjuvant în caz de diaree şi paraziţi intestinali; recomandat în diete de slăbit, deoarece reglează pofta de mâncare şi metabolismul; adjuvant în cazul durerilor articulare şi reumatice; previne formarea calculii renali; îmbunătăţeşte memoria; util în caz de  hipertensiune arterială;   previne bolile cardiovasculare; cu rol hepatoprotector; stimulează producţia de interferon natural, ca adjuvant în hepatite virale B sau C;  adjuvant în crizele de astm; are efecte afrodisiace;   stimulează apariţia fluxurilor menstruale întârziate, şi lactaţia la lăuze; previne infecţiile, alergiile şi  bolile cronice, ca adjuvant,  preparatele pe bază de chimen negru se administrează pacienţilor care au suferit paralizii.

Uz extern:recomandat pentruten uscat, sensibil şi iritat; previne îmbătrânirea prematură a pielii; hidratează pielea şi  reduce ridurile; are acţiune calmantă în cazul inflamaţiilor pielii;  recomandat pentru tenul acneic, cu rol antiseptic şi antiinflamator; adjuvant în caz de micoze; reduce senzaţia de mâncărime, apărut în caz de eczemă, psoriazis;   elimină petele pigmentare;   adjuvant în caz de negi şi aluniţe;     combate căderea părului şi întăreşte firul de păr;   recomandat pentru unghiile fragile, exfoliate.

Şi mai e şi frumos, cum să nu-l iubeşti?

 

Ţuica bătrână :P

Hai că a fost o săptămână interesantă. A fost ieri operaţia mamei la ochiul doi care pare să fie un succes.

A fost toată săptămâna cam de joia trecută o răceală personală pe care am reuşit să o birui foarte surprinzător cu ţuică fiartă.

Din reţetele mele ştiţi că la mine lumea începe şi se termină cu o bere. Recunosc ţuica nu îmi place, miros, gust, textură, orice. Eh după 3 zile fără voce am renunţat la antipatia asta şi am pus într-un ibric un pic de ţuică, un pic de zahăr, coaja unei portocale şi un baton de scorţişoară.

Rezultatul nu a fost bun dar nici cât să mă omoare, am băut vreo 5 înghiţituri atât de fierbinţi cât am putut, ideal cu cât poţi mai cald cu atât mai bine,senzaţia de cactus în gât a apărut aproape instant iar peste vreo 3 ore mi-a revenit şi vocea.

Săptămâna asta m-am întors acasă la  Madre fără uzul nasului, am repetat figura numai că nu am mai băut infamul lichid ci am făcut inhalaţii, mno maxim vreo 5 respiraţii că deh, chiar nu îmi place ţuica, asta era acum vreo 10 minute iar acum deja îmi dau seama că hainele mele miros a peşte prăjit, chestie minunată de vreme ce  tot eu l-am prăjit de dimineaţă fără să simt vreo fărâmă de miros şi am renunţat la batistele de hârtie în favoarea unui sul de hartie pentru bucatarie, e mai eficient.

În cele din urmă dar nu ultimul, săptămâna asta am primit un fierbător, nu aveam de gând că deh mai bine mai aşteptam un pic şi cumpăram o plită, dar dacă tot l-am primit :). Eeee ghici cine e acum mare fan al supei la plic şi cine se bucură de ceai cald la el acasă?