Arhive lunare: Noiembrie 2015

Povești fara cuvinte

La cererea publicului serviciul  de ceai și trece prin cadru și o negresă de post 🙂DSC_0567

Vopsitul

Despre zugrăvit am mai povestit aici. De fapt zugrăvitul nici nu e vreo mare problemă cât pregătirea camerei întru procesul ăsta.

Primul lucru pe care îl ai de făcut în calitate de ăla care va vace și curat că tu nu ești meseriașul care pleacă este să acoperi plintele, marginile întrerupătoarelor și tot ce mai e lipit irevocabil de perete cu bandă adezivă sau leucoplast, ce ți se pare mai în regulă.

De asemenea podelele trebuie așternute cu folie groasă de plastic, eu am folosit pliantele publicitare primite un an întreg, au fost bune.

Camera în sine, pereții, tavanul trebuie măturată cu simț de răspundere, aș recomanda chiar o perie moale în loc de mătură dar pe tavan e mai greuț. Urmează etapa întreținere, din ipsos de modelaj, care se vinde la sac și apă se face pastă. Nu multă, se întărește foarte repede.

Modul elegant de lucru cere mănuși și șpaclu, eu fiind mai de la țară am folosit degetele, am reformat toate paharelede plastic primite cu colivă în anul precedent ( și au fost) în care puneam o lingură maxim două de ipsos și apă puțin câte puțin până are consistența numai bună ceva mai moale decât plastilina. Se acoperă crăpăturile cu delicatețe, dacă faceți forme neregulate tot voi va trebui să șlefuiți așa că nu vă grăbiți. Foarte bun pentru treaba asta este și gletul de cuțit care se vinde la niște borcănele.

Dacă situația este disperată, adică aveți bucăți serioase de tencuială căzute dar mă îndoiesc, folosiți cu încredere multibat cu apă amestecate pe principiul de la ipsos, câte puțin.

Lăsați să se usuce bine și apo cu șmirghel frecați insistent zonele reparate pentru aspect fin și uniform, dacă aveți discuri abrazive din alea montate pe mașină de șlefuit v-a pus Dumnezeu mâna în cap dar e vreo 2000 de lei una așa că dacă nu vă lansați în afaceri cu vopsit mai bine nu.

Când ești mulțumit de rezultate mai mătură o dată pereții și dă cu amorsă.

De regulă asta se găsește gata preparată și dacă e cazul să o diluezi scrie pe ea în ce proporții să pui apă. Tot ca principiu amorsa se dă cu o bidinea sau pensula mare să se îmbibe bine pereții.

După ce și asta s-a uscat poți trece la vopsea. Dacă pereții tăi sunt perfect drepți și tu ai îndemânare poți apela la trafalet, eu am făcut toată casa la pensula și n-am murit încă.

Deja vopseaua este partea ușoară, trebuie numai să o alegi bine. De asemenea trebuie diluată cu apă .

Se începe de sus în jos, întâi tavanul, apoi pereții de asemenea de sus în jos.

Singura problemă ar fi colorarea vopselei. Trebuie să aproximezi cât îți trebuie pentru o cameră, la mine 4 litri fac față dar e mai sigur să ai 5, pentru că e imposibil să obții de două ori aceeași nuanță.

Pentru roz, doamna Cleo, adaugi în alb un pic de maron și un strop de roșu, strop am spus, amesteci și mai adaugi culoare până obții  nuanța pe care o vrei.

Dacă nuanța e superimportantă mai bine trageți o pensulă cu vopsea pe perete și lăsați să se zvânte, uscată e cam cu 2 tonuri mai deschisă decât proaspătă.

Așa o să știți dacă e bine sau mai trebuie ceva culoare.

Dacă vopseaua e buna e posibil să ajungă un strat, dacă nu asta e, bei o bere și mai dai unul.

Toate sfaturile de mai sus funcționează pe pereți la care nu trebuie să dăm jos vopseaua veche, adică nu e humă, nu e var, nu se cojește și cam orice casă în stare normală de întreținere ar trebui să fie fix în parametri.

Spor la vopsit și niciodată să nu lăsați o pensulă cu vopsea în ea afară, dacă mai aveți de vopsit lăsați-o în apă, dacă nu spălați și depozitați.

c29afde410fc2a3874ca9c823d51d79a

Deck the halls

Anul ăsta cedez și mă implic în decorațiunile de Crăciun. În 2013 nu am avut chef pentru că îmi căutam casă, eram cu nervii praștie de la credit și de la ce găseam pe piață, nici nu prea am băgat de seamă când a trecut.

În 2014 am fost la lucru până pe 23 decembrie, nu aveam cam nimic prin casă așa că un brad era chiar în plus, oricum plecam la mama o săptămână și pe urmă direct la muncă, nu avea rost.

Anul ăsta o să lipsesc de acasă numai 6 zile în toată perioada, aproape 3 de Crăciun și aproape 3 de Anul Nou, de fapt cam 5 cu totul așa că am timp să mă bucur de un pom cu luminițe.

Știu că eu sunt nebuna care n-ar da banii nici pe un covrig și pare o decizie neconformă planurilor mele dar….

Am bucătărie și voi putea găti și prăjituri, am cel mai frumos set de căni de ceai ever, șutit din rezervele strategice ale bunică-mii ( care poate utila oricând complet trei cârciumi cu câte vase are în casă), am ditamai sufrageria care așteaptă un brad cu ceva globuri .

Nu știu cum e la voi dar de Crăciun la mine se poartă întâlnirile la un ceai ceva de speriat, ne strângem cu toții de pe unde suntem în restul anului și ne vedem să mai povestim. De regulă într-un bar, unde se fumează și din care plec plângând nu de emoția revederii ci de fum. Tot de regulă te cam vezi cu fiecare în parte că relațiile cu oamenii plecați mult sunt individuale, ăia cu care te vezi cu toții de odată sunt cei de acasă.

Așa că în ultima vreme perioada asta pentru mine a fost un lung șir de ieșiri la ceai cu oameni care îmi plac în locuri pe care nu le suport. Anul ăsta schimbăm povestea, o să fie un lung șir de ceaiuri băute lângă brad în liniște, fără fum, fără agitație. Dacă tot plătesc rate la casa asta măcar să mă bucur de tot ce poate oferi și ăsta e unul din lucruri : loc pentru povestit în tihnă cu prietenii.

O să revin cu idei pe măsură ce se desfășoară operațiunea și dacă nu uit și cu poze. Voi ce planuri aveți de Crăciun?

34eefc0e17e1367cf0bed3e36e5c5c2b

Scaunele

Știu are titlu de piesă de teatru de-a lui Ionesco, mno nici povestea nu e departe de absurd.

Scaunele au ajuns în casa mea la un an după ce m-am mutat și după lungi peripeții și au fost montate chiar mai târziu.

Pentru că mă întinsesem la preț cu electrocasnicele și bucătăria am zis să fac o economie măcar la scaune. Așa că am bătut în lung și în lat depozitele de second ale orașului.

Am găsit paturi, canapele, mese, colțare, numai scaune nu prea. Alea pe care le-am găsit totuși erau tapițate și aveau nevoie de o curățenie mult mai serioasă decât aș fi putut eu acasă plus că nu văd rostul unui scaun tapițat în bucătărie.

Cele de lemn, fără stofe, fără metale, fără prostii, în număr redus costau minim 50 de lei bucata și mai costa încă vreo 20 să le repar că se clătinau și numai când te uitai la ele.

Ca atare m-am decis pentru niște scaune de la Ikea care mi-au venit prin curier la ușa personală, mă rog ar fi venit dacă eu nu eram plecată de acasă fix în ziua aia, motiv pentru care au fost preluate de prieteni și plimbate în diverse locații.

Într-un final au ajuns arătând cam așa

DSC_0556

Evident nu m-am ocupat de ele atunci fiind extrem de ocupată să spăl mobila de bucătărie și un pic de plită și vaste zone ale gresiei cu acetonă din cauza unui accident cu niște lipici de când mi-au montat izolația la capătul blatului. Nu vreți să știți ce nervi ai când tu tocmai te gândeai că ai dat cam mulți bani pentru bucătărie și vine cineva și o stropește cu lipici, în relief, care își schimbă culoarea. S-ar putea să am șanse și în sculptură fină acum că am extras o parte din pete cu o lovitură meseriașă de șurubelniță, mai ales de pe gresie și faianță.

Când m-am apucat totuși de montaj am descoperit cu jale că nu voi putea ever să introduc seria a treia de șuruburi fix în fundul scaunului.

În rest sunt ușor de montat, în 15 minute dau gata unul, instrucțiunile sunt destul de logice și la doua din ele nu am avut nici o problemă, asta înseamnă 50%. La celelalte mi s-a stricat capătul unui nit  și nu am reușit să înfiletez un altul.

Logic după ce am făcut tot ce puteam am apelat iar la prieteni cu putere de convingere care au terminat de pus șuruburile, le-au strâns corespunzător pe alea puse de mine și în general au terminat montajul.

Cum bucătăria mea era foarte luminoasă scaunele alea negre îmi tulburau zenul motiv pentru care le-am vopsit la individual în sufragerie și le-am făcut și perne, mă rog fețe că în interior am băgat unele din alea de 4 lei din burete.

La finalul acestor munci herculeene scaunele arată așa.

DSC_0540

 

Bucataria

Dacă vă întrebați pe unde am fost să știți că montatul bucătăriei nu e așa ușor cum crede lumea.

Întâi a venit mobila, după ce ea a fost montată cu simț de răspundere am descoperit în extas că spatele dulapurilor de jos îmi acoperiseră priza care a devenit nefuncțională, deci s-a întors echipa și mi-a decupat o gaură în dreptul prizei. Logic nu am nimerit în spatele unui dulap ci în spatele sertarelor când trebuie să ajung la priza aia e o aventură întreagă.

După care a trebuit să ne conectăm la gaz, la apă, chestii din astea care fac o bucătărie utilă.

Aici a trebuit să chem forțele speciale, nu, nu sunt neajutorată tehnic dar am suficientă forță în mâini să deschid un borcan de dulceață nu să strâng șuruburile vreunui racord.

Am avut noroc , ajutoarele au venit promt, s-a constatat că bateria a venit cu niște racordusri cu 3 cm mai mici decât era nevoie, am cumpărat altele, s-au făcut racordurile și am încercat cu emoție inclusiv priza aia greu accesibilă.

A fost poetic, de câte ori încercam să folosim ceva cuplat la ea sărea siguranța generală a casei. Am renunțat și am zis să chemăm un electrician totuși.

Trei zile mai târziu am venit acasă și am găsit o pată pe peretele dormitorului, din cauza deosebitei calități, mulțumesc pe această cale producătorului furtunul racordului de apă caldă din bucătărie se juca de-a aspersorul.

Cumpărat seria a doua de furtune și le-am montat, încă le verific de mai multe ori pe zi, se pare că de data asta am avut noroc.

Între timp am tot sunat după electrician. Omul era ocupat, am determinat prin forțe proprii că problema nu e a siguranței din tabloul mare ( era una din variante) ci strict a prizei. După asta a venit și specialistul, și-a blestemat soarta crudă când a văzut amplasamentul și dus a fost cică revine azi.

Încă sper să nu fie o problemă pe fir, dacă nici azi nu vine, cumpăr o priză și un creion de tensiune că n-am, opresc le curentul pe prize și o schimb personal că deoareșce se simte nevoia să dau dracului o utilitate educației pe care am primit-o în liceu în care am învățat ce face un circuit electric în toate situațiile de pe lume, ba încă și în spațiu că aveam un profesor deosebit de afurisit.

Am decis în subsidiar ca în ziua în care voi avea vreun copil să mă apuc de petiții în scopul introducerii în școli în loc de religie să zicem a unor ore de treburi practice că ieșim din școală incapabili să spargem un ou sau să schimbăm un bec.

Cam așa arată bucătăria în trecere și pentru că deja m-am întins scaunele urmează în alt post.

DSC_0553

Familie

Scurt, foarte scurt că nu am timp de scris și complet fără vreo legătură cu natura blogului dar poate ajută pe cineva.

Dacă vrei să știi cum poți lua în plasament sau cum poți adopta un copil începe de aici .

Aventura e complexă și complicată dar măcar știi de unde pleci la drum.

Pe curând 🙂

Opriti lumea

Știu că ar fi ziua meniului săptămânal dar …..

Știu că ăsta e un blog financiar dar……

Toate se leagă cumva, undeva așa că azi mă ocup de lucruri serioase într-o lume care se schimbă dureros de la o zi la alta, o lume care nu mai seamănă nici măcar celei de luna trecută dar celei de anul trecut.

Puteți intra aici să citiți, nu am idei cum se dă reblog

Pui cu ciperci

Cred că nu mă încadrez cu ăsta sub 10 lei dar nici nu depășesc cu mult. Să purcedem.

Un piept de pui cu os care a costat vreo 7 lei, dar din el am făcut și supă plus că poate fi și pulpă de pui în meniu, la mine s/a întâmplat să fie piept

260 de gr de championiaone, 2, 37 lei, spun asta că am bonul cantitatea nu e bătută în cuie, chiar recomand mai multe dacă aveți familie mai mare

o ceapă

un măr

3 grăunți de usturoi

2 linguri de ulei

condimente pentru carne de pui

o feliuță de unt.

3 linguri de smântână

Hai să zicem 12 lei cu totul pentru vreo 6 porții.

Se curăță puiul de piele și os și se taie bucățele. Se amestecă uleiul cu condimentele și se tăvălește carnea în ele apoi se reapuzează împreună la frigider cât e gata restul de tocat.

Se toacă ceapa, ciupercile, mărul și usturoiul.

În unt, dar poate fi și ulei, se prăjește puiul, se scoate carnea și în grăsimea rămasă se călește întâi ceapa, se adaugă usturoiul, apoi ciupercile și mărul cu un praf de sare și unul de piper alb. Nu adaugi apă, supă, bere, nimic, le lași în legea lor până sunt făcute, trântești puiul al loc, le împrietenești, tragi tigaia de pe foc și pui smântâna, o pui al loc și amesteci entuziast u pic.

Gata stingi focul și ataci mâncarea. Eu am avut pâine cu ulei de măsline care e genială altfel ori fierbeam un pic de orez, ori niște paste de garnitură la isprava asta.DSC_0518

O mână de ajutor

Azi am avut timp să citesc bloguri și așa am ajuns la Iulia. Inițial m-am gândit să comentez dar mă cunosc, m-aș fi întins cu comentariul mai mult decât trebuie așa că am venit să bat câmpii aici.

O tragedie colectiva ne schimba mai rapid decât cele individuale pentru că pune mai multă forță pe noi, ne obligă să ne trezim, e un șoc mai puternic.

Și da, uneori nici măcar nu e vorba de bani, e suficient să sai un pic de timp, un pic atenție, să asculți un alt om, să  îl ții de mână și atât, e suficientă prezența.

Până la treaba asta teama mea de ace a învins, a fost nevoie de un șoc atât de mare încât să îmi iau inima în dinți, să trec pragul policlinicii și să întind galben lămâioasă un braț și să le spun să ia sânge. Eram așa speriată de bombe ( dap mi-e frică și de un vaccin sau de recoltarea pentru analize) încât oamenii au ezitat un pic și după ce testele ieșiseră bine, le-a fost să nu pic pe jos și să le încarc și mai rău programul.

Dacă aveți de gând să știți că nu e așa tragic cum pare, mi-a fost numai greață după, habar n-am de ce dar s-a rezolvat cu suc de portocale, din portocale nu din sticlă.

Bonus am primit tichete alimentare pe care o să le folosim la colectele de sărbători și o să crească și numărul celor care au ceva bun pe masă.

Bani, în forma lor concretă dau rar, foarte rar. Cumpăr mâncare, am cumpărat o vară întreagă apă pentru băbuțe care insistă să se preumble pe caniculă și se înmoaie la colțuri de stradă, mai completez la vreun medicament prin farmacie, mai iau un bilet de autobuz.

Cum stau lângă spital și trebuie să am grijă de tot neamul care se interneaza, le cumpăr și vecinilor de salon, ăia care au rudele departe, pe care i-ar costa mult biletul de autobuz dus întors așa că nu vin în vizită și ai lor sunt obligați să se descurce cu zeama spitalului.

Fac comisioane, au ăia la bancă zi albă când plătesc eu facturile că parcă îi sună cu goarna pe toți care nu pot să se descurce cu robotul de plăți și funcționez pe post de ajutor, redactez diverse cereri și plângeri, muncesc pe gratis, cumpăr de la băbuțe cu mai mult decât cer . Gama e largă.

Dar bani până acum nu au reușit să mă convingă să dau decât un tataie care cântă la flaut în centru și mai nou încă unul care scârțâie o vioară în cartier. Apreciez la amândoi studiul continuu, că sunt mai infinit mai buni decât atunci când s-au apucat de treaba asta.

Știu că e puțin dar dacă o să continuăm, așa puțin cum dăm, dacă mai convingem și alții să de la fel de puțin, o să schimbăm lumea mult mai eficient decât un teanc de legi

Clătite

Scriam în meniul săptămânii că duminică e zi de clătite. acest minunat fel de mâncare ignorat pe nedrept și versatil până la Dumnezeu și înapoi.

Așa cum mexicanii au fost binecuvântați cu tortilla, nouă ni s-au dat clătitele.

Ce îți trebuie pentru o farfurie cu moț de clătite? Cred că vreo 30 au ieșit, nu mai știu că s-au mâncat în etape și eram prea ocupată cu coptul ca să mai număr.

1/2 l de lapte , din ăla generic de Carrefour cu 2,80 lei, că nu l-am vrut gras.

5 ouă cam 2,50 lei cu totul

250 ml de bere, asta e e leu întreg

cam 600 de gr de făină, funcționez foarte ochiometric la clătite, dai să fie 1,50 lei

o cantitate infiniteziamlă de ulei de cocos pentru uns tigaia ( că tot aveam , altfel merge și cel de floare iar pe vremuri foloseam untură, dap eu nu blamez porcul pentru că există ci îi sunt recunoscătoare)

Cu totul maxim 7 lei, cât 2 clătite la cârciumă, chiar mai puțin.

Cum se săvârșește fapta? Eu sparg ouăle într-un vas mai amre și le bat cu telul pară, cât să facă bule, adaug lichidele, lapte și bere și apoi încorporez cu același tel făină, nu cine știe cât că nu face cocolașe fabuloase.

Folosesc ouă, lapte și bere reci, foarte reci. Încing tigaia, o ung și deschid sezonul la clătite.

De ce sunt fabuloase? Orice merge pus într-o clătită și obții un burrito sau pe acolo. Eu am folosit la clătitele de duminică legumele la tigaie rămase de sâmbătă, brânză  și dulceață dar nimic nu te împiedică să folosești fasole, orez sau carne tocată ori guacamole ca mexicanii.

Cu o clătită, orice rezultat e posibil, rapid și delicios. De ce or fi așa ignorate?

DSC_0511

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu