Aurea mediocritas
Dacă am mai zis asta mai citiți o dată, nu o să vă strice, dacă sunt un pic .
Sunt în a treia zi în care nu ies din casă, este pur și simplu o măsură preventivă, am noroc, pot lucra la distanță și încă nu mi-a venit rândul conform planificării să asigur continuitatea la sediu.
Sunt în a treia zi în care privesc cu frică de la fereastra mea de etaj trei cum băncile încă gem sub greutatea bătrânilor, înghesuiți unul în altul de la ora 10 dimineața la ora 18 seara discutând numai ei știu ce.
Văd în continuare grupuri de minim 4 copii care împart o sticlă de suc și care se plimbă fără sens pe străzi, azi am înregistrat o premieră doi copii de maxim 6 ani, ce măști? Ce mânuși? E soare și cald erau în tricouri si pantaloni scurți, se plimbau pe aceeași stradă pe care treceau minim 10 oameni la fel de fără măști, la fel de fără mânuși.
E sâmbătă, 90% din populație nu are niciun motiv să fie afară, totuși din blocul de alături ies 7 persoane, două dintre ele se pupă serios pe amândoi obrajii și se îmbrățișează cu fiecare din restul de 5, urcă în mașină și pleacă, ceilalți 5 mai rămân o vreme grupați să schimbe impresii pe care bănui că le puteau schimba și în sufragerie.
Mă deplasez spre mediul virtual, peretele de facebook mi-e plin de videorețete complicate, cu multe ingrediente, citesc comentarii : azi gătim două feluri de mâncare și prăjitură.
Serios? În primul rând că stați în casă de o săptămână, da, ei chiar respecta regula asta, sub nicio formă nu pricep de ce aveți nevoie de calorii de parca ați fi mers la coasă.
În al doilea rând că mâncarea e un produs finit și va deveni mai puțin abundentă decât acum. Ne bazăm prea mult de alimente care vin de la o distanță considerabilă, pe alimente pe care țara de origine va decide să le păstreze pentru populația ei. Pornim la drum cu două presupozitii false: că mâncarea se va gasi în continuare din plin și că vom avea bani să o cumpărăm la același nivel.
Știu ca Harry Potter vi se pare o carte de copii dar uite o idee găsită acolo:
” Your mother can’t produce food out of thin air, no one can. Food is the first of the five Principal Exceptions to Gamp’s Law of Elemental Transfiguration… It’s impossible to make good food out of nothing! You can Summon it if you know where it is, you can transform it, you can increase the quantity if you’ve already got some…”
Pe scurt nu poți face mâncare din nimic, din puțin da, din nimic nu. Ce se va întâmpla când nu e va mai găsi mâncarea? Vă veți dori să nu fi mâncat în aceeași zi supă cu găluște, risotto cu ciuperci, friptură la tavă și prăjitură cu ciocolată?
Fără îndoială dar va fi prea târziu să puteți remedia ceva.
Poate o să avem noroc, poate nu vom ajunge sa trăim din nou perioada celui de al doilea război mondial în ce privește lipsa alimentelor, dar de ce ai vrea să te sabotezi din start? De ce ai vrea să continui cu stilul tău de viață de dinainte de criză în care ai acces la orice pentru preturi decente? De ce ai vrea să îți epuizezi resursele financiare acum când criza încă nu a început pentru a te supraalimenta?
Oare ar fi atât de rău dacă am fi un pic mai disciplinați în respectarea regulilor? Ni se cere totuși numai distanțare socială nu să mergem la război cu arma în mână. Oare ar fi atât de cumplit să practicăm mâncatul cu moderație? Poate vom termina perioada asta aducându-ne aminte că mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca.
Și pentru a vă face o idee despre cum stă treaba vă recomand să citiți Hoțul de cărți al lui Markus Zusak, cu atenția spre rațiile alimentare, importanța unei felii de pâine și consecintele financiare ale pierderii fie si numai a unui client . Nu de alta, dar istoria are prostul obicei de a se repeta.
Oglindă, oglinjoară
Coronavirusul ăsta se încăpățânează să ne țină în față o oglindă, noua ca umanitate în general și fiecăruia dintre noi la individual. Ce ne arată oglinda nu este vina lui, așa cum spunea un meme foarte răspândit zilele astea scopul lui pare mai degrabă să ne atragă atenția spre dezastrul în care ne îndreptăm.
Ce ne-a arătat până acum?
Că suntem incapabili să respectăm niște reguli simple. Dacă din momentul 0 am fi înțeles să ne distanțăm social răspândirea lui ar fi fost mult redusă și am fi dat o șansă sistemelor sanitare. Nu spun că am fi câștigat dar ce puțin nu ar fi plecat la luptă din poziția de învins din cauza supraaglomerării.
Că nu avem prioritățile stabilite bine, că investim banii bugetelor naționale în te miri ce mai puțin lucrurile care în moment de criză ne vor ține în viață. Fără părtinire nu ma refer numai la România ci la omenire în general, niciun stat nu pare sa aiba un sistem sanitar suficient de bine pregătit. Și la ce ne așteptăm într-o lume care investește în fotbal, baschet etc de milioane de ori bugetul cercetării.
Cunosc un oraș în care a fost făcut de curând un stadion superb si scump însă structura de rezistență a spitalului universitar regional stă să se prăbușească, subsolurile sunt patria șobolanilor iar pereții colcăie de bacterii. Și cred că fiecare dintre noi cunoaște câte unul.
Că supunem planeta unui stres suplimentar din cauza vanității.
Sunt acasă azi toata ziua, nu îmi voi permite sa respect cu strictețe #stauacasă, numai câte o zi furata pe ici pe colo, în rest îmi reduc mobilitatea la drumul casa – slujbă, pe jos că un kilometru de mers n-a omorât pe nimeni, ceea ce nu pot garanta despre autobuzele supraaglomerate.
Revenind de azi dimineață am văzut atât de multe postari de reclamă, fie efectiv reclame plătite la ultima haina de blăniță, fie site-uri al căror nobil scop în viață este să te ajute să alegi hainele potrivite.
Din memorie fără pretenția că aș fi reținut exact va spun că am văzut :20 de modele de pantaloni pentru primăvara asta. Frate, primăvara asta si se pare că și vara voi sta mai mult în casa și chiar dacă nu aș sta ce e în neregulă cu pantalonii de primăvara trecută? Au expirat și îmi vor provoca toxiinfecție?
Mi-am cumpărat haine in 2018, în mod ciudat sunt încă bune nu văd de ce mi-as lua altele numai pentru a le arunca pe astea și a da o mână de ajutor poluării cu deșeuri pe de o parte și poluării industriale pe cealaltă pentru că și hainele cele noi trebuie făcute undeva din ceva.
Am văzut infinite reclame la loțiuni parfumate care de care mai perfecte pentru a-mi ajuta pielea uscata, am fost incapabilă să citesc jumătate din ingrediente, dar ce e rău la un ulei sau un unt vegetal și atât?
Chiar avem nevoie de toate astea? Sau e o nevoie indusă de media? Chiar ne este esențială socializarea directa 30 de zile cât ar fi nevoie sa reducem mobilitatea? Chiar e nevoie să mă văd cu cea mai bună prietenă live la o cafea numai să bârfim pe cine știe cine? Sau aș putea sa citesc o carte în timpul ăsta?
Unul din lucrurile pe care le voi studia după terminarea crizei este posibilitatea de a-mi procura o bicicleta care produce curent electric și dacă în casa de acum în care stau cu chirie nu o voi putea folosi fiți siguri că în următoarea, a mea o voi face.
Voi ce vedeți în oglindă?
Încetiniți, vă rog
Nu puteam rata subiectul coronavirus, logic, nu de alta dar nu pot deschide decat o carte fara sa dau de el in rest e peste tot, FB, insta, tv.
Și prefer sa ma orientez spre părțile bune ale situației pentru că așa sunt eu. Dacă îmi veți spune că nu sunt părți bune vă contrazic.
În perioada asta de câteva luni până vom fi expuși cu toții și vom învăța să îi facem față, pe vremea când transporturile sunt limitate și multe unități închise ai apucă și planeta să respire un pic.
Poate în perioada asta vedem ca nu o sa murim fără multe din lucrurile pe care le-am cumpăra inutil, din obișnuință sau din impulsul creat de reclame și ne simplificăm un pic casele.
Poate cu restaurantele și livrările închise ne aducem aminte ca putem să gătim și acasă, nu zilnic, nu-s masochistă, dar de doua ori pe săptămână ar ajunge mai ales la familii mici.
Poate în perioada asta în care vai nouă, turcii nu ne mai livrează mărfuri, vor avea șansa sa intre pe piață salata, ridichile, ceapa verde și restul legumelor autohtone cu privire la are a trebuit sa obligam supermarketurile sa le aiba pe rafturi intr-un procent mic. Eh când nu vor mai fi decât ele pe piață vom vedea cum se așează lucrurile.
Poate așa în loc sa cumpărăm iaurt cu țara de origine a laptelui Polonia, vom cumpăra cu țara de origine România, poate e ultimul tren pentru fermele de animale pe care le mai avem.
Ce voi face eu de sfârșitul ăsta al lumii? Săptămâna viitoare merg la lucru, pentru ca asigur permanența pe unitate, nu e grav, am încăperea mea sunt la fel de izolata ca acasa, merg pe jos ca sa nu ma înghesui in autobuz, păstrez drumul drept casa- firma si inapoi. Săptămâna a doua pot lucra de acasa.
Și nu voi iesi din casă ca atare ceva mai mult timp pentru mine dar a fost deja planificat.
1 Fac ordine in buget, am suspendat plățile anticipate, limitez oricum achizitiile, pentru ca nu se știe exact când și cum vor veni următorii bani deci trebuie să mă descurc cu ce am.
- Se întâmplă să am în casa : fie fizic, fie ebook multe cărți pe care abia așteptam să le citesc.
- Vreau sa ies din perioada asta cu 5 kilograme mai puțin si câțiva centimetri mai subțire, exercițiile pe care le făceam de 3 ori pe săptămână vor fi făcute zilnic, poate chiar de doua ori pe zi.
- Mă apuc de tricotat- croșetat șaluri, anul trecut mi-a părut foarte rău că nu aveam câteva pe stoc pentru o vânzare de Crăciun organizata de o prietenă care a strâns bani să încalțe de iarnă 97 de copii.
- În sfârșit învăța-voi limba rusă, în 4 săptămâni a trebui să vorbesc fluent o limba daca ma încăpățânez să o studiez zilnic cum se cuvine.
- Asta îmi va lua mult timp, să o conving pe mama, care e la niste sute de kilometri să stea în casa.
- Daca îmi rămâne ceva timp mă apuc să îmi scriu prima carte.
Sincer pe lista mea de lucruri de făcut mai sunt: să studiez temeinic ce înseamnă metoda curly girl pentru că am urmat numai 10% din sfaturi și părul meu care a fost o viață drept începe să pară ondulat, sa vorbesc în fiecare zi în tihnă cu câte un prieten de care altfel nu aș avea timp, să încep curățenia de Paști, să îmi salvez dafinul de păduchii țestoși.
Dacă mă gândesc bine s-ar putea ca luna asta de încetinire sa nici nu îmi ajungă dar tot e mai bine decât nimic.
Și pentru că toate au undeva o cauză, mă gândesc că poate ăsta este felul universului de a ne face să respectăm rezolutia de an nou pe care o luam cu toții prin 2017 sau 2018 nu mai știu Slow your life, voluntar nu am făcut-o, poate așa ne reușește.
Doar un leu 
Comentarii recente