Taina zăpezii
Cartea de marți se numește The secret of snow, eu aș traduce-o Taina Zăpezii, scrisă de Viola Shipman care de fapt este un domn numit Wade Rouse.
Desigur este genul de carte pe care ne grăbim să o catalogăm chick lit sau cărți de fete sau cărți hygge că tot e la modă.
Și într-un fel e, e una din cărțile în care știi de la prima pagină că indiferent prin ce își va pune autorul personajele să treacă se va termina cu bine.
Și într-un fel nu e. E despre înstrăinarea voită, despre ridicarea de ziduri, despre imagini de sine proiectate astfel încât nimeni, uneori nici chiar tu, să nu știe cum te simți de fapt.
E o carte dezvoltată din amintirea autorului, sigur ajutată de imaginație, translatată, dar reală la bază.
Încerc așa cum fac de obicei să nu dau amănunte, urăsc recenziile în care autorul spune fericit că povestea are întorsături de situația cum ar fi apariția amantei fratelui bunicului matern ( în prezenta nu e vorba despre așa ceva) și care fură un pic mai mult sau mai puțin din bucuria de a descoperi tu cartea.
E o carte despre pierderi și despre cum e asumăm o vină care nu ne aparține, poate din cauza importanței celui pe care l-am pierdut, poate din cauză că ego-ul nostru ne împinge să credem că putem controla și/sau determina totul în jurul nostru.
E despre a învăța să renunțăm la poveri, să păstrăm numai timpurile bune din trecut, să trăim împăcați, să înțelegem că fiecare lucru și om care ni s-au întâmplat au avut rolul lor în devenirea noastră.
Este o carte despre limite și încălcarea lor, despre poveștile pe care ni le spunem și cum le putem schimba, despre frumusețea care se ascunde și în cele mai vitrege locuri sau condiții, despre poverile cărora trebuie să le dăm drumul înainte să ne consume viața.
Cred că în locul cărților de dezvoltare personală în care fiecare autor pretinde că a descoperit cel puțin secretul de pe tăblițele de smarald prefer să citesc povești în care personajul se dezvoltă, iartă și se iartă, trăiește în pace cu el și ajunge la pace cu lumea, practic este același mesaj dar altfel scris, fără tonul didactic superior al lui ”uite cum m-am iluminat eu”.
Mi-a plăcut cartea asta pentru că și eu ca noi toți am niște schelete în dulap pentru care trebuie să încetez să îmi asum vina absolută, să accept că uneori am împărțit vina, că alteori nu era nimic din ce aș fi putut face să schimb rezultatul și să merg înainte fără regrete.
Mi-a plăcut cartea asta suficient de mult încât să fie propunerea mea pentru Clubul de carte de ianuarie, varianta modificată.
Dacă nu ați apucat încă să vă scrieți recenzia vă aduc aminte că vineri seară voi face un post separat cu link-uri spre recenziile voastre, ca să avem cu toții ce citi la cafeluță în diminețile ultimului week- end al lunii.
Lăsați-mi un link în comentarii să pot centraliza mai ușor postările.
Bucurii de ianuarie 3 cred
Această săptămână este dedicată lui Mardare care dintr-un virus oarecare pare că va deveni prietenul meu forever end ever, poate chiar sufletul meu pereche.
1.Coltisorul meu confortabil
În teorie canapeaua, în practică nu există așa ceva de vreme ce fiecare celulă mă doare indiferent unde aș sta. Aleg totuși canapeaua pentru că mă pot sprijini în mai multe puncte astfel încât să stau semiverticală și să nu declanșez un episod de tuse nașpa, pe alea le păstrez pentru noapte când încerc să mă întind în pat.
2.Un proiect creativ
Mi-am adus aminte că am firele astea prin casă îmi fac un cardigan pentru serile de vară când parcă ai vrea ceva pe umeri dar parcă nu.
3.Tratatia saptamanii
Grepfrut roz, plăcintă cu dovleac și plăcintă cu brânză. Am mâncat și niște supă chimică la plic, sunt dependentă de monoglutamat și gustul a fost minunat după ceaiul de cimbrișor, în același timp e o bombă de sodiu așa că vreo 3 zile nu m-au încăput inelele, încă nu le port aștept să mi revină degetele la normal.
4. Lumini si luminite
Pe lângă stelele verzi și mov pe care le văd când mă ridic sau când tușesc până nu mai am aer, bradul e încă pe poziții, probabil va rămâne acolo o vreme, era în plan să îl desfac azi sau mâine dar cine poate sta atât în picioare.
5 Grija de sine
Practic toată săptămâna numai asta am făcut, tratând fiecare simptom adus de Mardare cu grijă marți antitusive, miercuri antitermice, joi antiinflamatoare, vineri mucolitice, tone de ceai, stat pe canapeluță citit și văzut filme.
Mi-am adus aminte că mi-am cumpărat illo tempore o chestie care umidifică aerul și m-am tratat și cu ăla în care am pus sănătos ulei de eucalipt pe care nu îl suport dar e balsam pe sinusurile mele avariate.
6 Rugaciune/Recunostinta/Meditatie/Jurnal
Sunt recunoscătoare Nornelor că au ales să îl aducă pe Mardare în viața mea marți după ce am terminat o chestie dificilă la lucru și în continuare săptămâna asta în care am două zile libere ca să pot să mă ocup cum se cuvine de relația asta. Ar fi fost interesant să mă descurc și cu el și cu job-ul și nu, câtă vreme nu sunt internată cu fire în vene la mine la lucru nu există chestii magico- religioase cum ar fi concediul medical.
Legătura la mon frere și Vitali, virusul lui, poate au avut o săptămână mai plină de bucurii deși mă îndoiesc să fie ei mai buni decât noi.
Mâncare de linte
Dacă am ajuns să ne cunoaștem vreun pic până acum știți că eu nu arunc mâncare. Când mă gândesc la asta nu văd numai bani aruncați pe apa sâmbetei, deși văd și aia, dar văd muncă . Atâția oameni au munci mult și greu să producă mâncarea aia, inclusiv eu am muncit mult și greu pentru banii cu care o cumpăr, toți ne-am consumat timp ca să producem mâncarea sau banii pentru ea și timpul înseamnă viață.
Undeva în mintea mea există această conexiune că dacă am cumpărat ceva de mâncare și nu reușesc să mă organizez suficient să îl mănânc cât este bun arunc niște minute de viață, practic de-a lungul timpului îmi arunc niște ani de viață la gunoi din lipsă de organizare.
Pe de altă parte așa cum tot spun vreau să mă mut și ar fi de prefera să nu am multe lucruri de cărat între locații așa că am decis să organizez o lună sau câte or fi necesare de mâncat din cămară.
Azi m-am uitat prelung prin rafturi și am făcut un inventar, pe baza a ce am găsit am încropit și rețeta, sunt sigură că nu am inventat-o eu azi dar dacă totuși nimeni nu a gătit combinația asta înainte Ave moi! Sunt o deschizătoare de drumuri.
În primul rând aveam în frigider mai multe feluri de carne toate în cantități mici celebrele rămășițe ale zile (pentru tânăra generație leftovers) : șuncă, piept de porc, jambon, cotlet gata fript și cam uscat, toate au devenit cubulețe tăiate temeinic cu cel mai mare cuțit din dotare. Șunca și pieptul aveau și o parte de slăninuță care a fost decupată și tăiată separat tot cuburi.
Dacă în general nu arunc mâncare când vine vorba de carne e și mai rău. Animalul ăla săracul și-a dat la propriu viața ca să ce? Îl arunc eu la gunoi că mi-e greu să reinventez ce a rămas din el?
Dacă o să devin vreodată vegetariană nu o să fie pentru că vaca duce la încălzirea globală, oricum nu mănânc vacă de când am crescut așa ceva, ci pentru că în sfârșit nu o să mai suport să moară cineva ca să mănânc eu.
Inventarul a mai scos la iveală o ceapă mare, un ghimbir leșinat, niște usturoi (din ăsta a mai rămas), un ardei gras, o conservă de roșii cuburi, o sticluță cu sos de roșii, o conservă de linte verde.
Periodic mă apucă vegetarianismul și mâncatul sănătos care se manifestă prin cumpărarea de linte, conserve de fasole și porumb, tăiței de hrișcă din astea care rămân în casă pentru că vegetarianismul trece în câteva zile înainte să fac ceva cu ele.
Ca atare s-a curățat ghimbirul de coajă și s-a tocat mărunt, soartă împărtășită de ceapă și usturoi. A fost tăiat destul de mărunt și ardeiul gras.
S-au pus în cratiță în ordinea de pe tricouri : bucățelele de grăsime, apoi când au început să se topească s-au adăugat ceapa călită până la auriu, ghimbirul și usturoiul, ardeiul și multe condimente pentru wok și five spices ( am zis că vreau să mă mut cu bagaje puține da?).
Când cele de mai sus erau deja moi și parfumate am adăugat cubulețele de carne, conserva de roșii, sosul de roșii și un pic de apă, apoi conserva de linte clătită bine cu apă.
S-a adăugat sare și cratița s-a mutat în cuptor de unde a ieșit arătând ca în poza de mai jos.
Și când te gândești că multă vreme când auzeam de mâncare de linte credeam că vorba de aceea pe care o culegeam de pe baltă pentru rațe 😊.
Bucurii de ianuarie 2
Încă nu m-am mutat așa că mergem înainte cu bucuriile de ianuarie pentru săptămâna în curs. Găsiți la Irina despre ce e vorba.
1.Coltisorul meu confortabil
Rămâne canapeaua dar ….. pentru că a fost o săptămână rece mi-am petrecut ceva timp pe niște perne confortabile, galbene de parcă ar fi cumpărate de frate-miu și cu spatele sprijinit de caloriferul cald. Bonus din poziția asta văz direct bradul care este cu toate luminile din dotare aprinse pentru că nu ajung acasă decât când se întunecă.
2.Un proiect creativ
Nu m-am putut decide nici săptămâna asta să tricotez sau croșetez ceva dar mi-am adus aminte că am un număr de cărți de colorat impresionant pentru vârsta mea și le-am scos din conservare.
3.Tratatia saptamanii
Pâine cu unt, am în târg un magazin care aduce pâine aproape artizanală, au pâini mari de vreo 2 -3 kilograme, cu semințe, făină neagră, făină de secară, noua mea pasiune este una mai mica la care se folosește ulei de măsline cu simț de răspundere în timpul preparării.
4. Lumini si luminite
Pe lângă cele din brad mai am răspândite prin casă instalații mai mici cu baterii puse în foste borcane de iaurt.
5 Grija de sine
Hidratare apă pentru interior, acid hialuronic și loțiune hidratantă pentru exterior.
6 Rugaciune/Recunostinta/Meditatie/Jurnal
Aproape m-am apucat de un jurnal, în sensul că am ales una din multiplele agende și un stilou asortat în sensul ăsta și le-am adus lângă canapea. Aaaa și m-am uitat la niște episoade de pe Gaia cu legătura dintre sunet și lumea așa cum o știm care au privit noțiunea de ”la început a fost cuvântul” prin prisma mai multor religii, uneori cuvântul fiind foșnetul aripilor unui condor dar sensul e același.
Sunt sigură că frate-miu o să pună ma multe poze decât trebuie așa că în compensație eu pun numai două. Vladimir ai legătura.
Povestea ta
Aceasta este blogul meu de vineri care evident apare sâmbătă pentru că în familia mea este o tradiție nescrisă în baza cărora între când facem ceva și când ar fi trebuit să facem acel ceva trebuie să existe minim 24 de ore decalaj indiferent dacă suntem în întârziere sau în avans.
M-am apucat să citesc și eu Cum să îți transformi viața, de Nicole LePera sau cel puțin cred că m-am apucat a mea fiind în engleză și numindu-se How to do the work. Mă îndoiesc că o voi termina în timp util pentru a-i scrie recenzia în Clubul de carte care va fi postat aici 27 ianuarie seara ( aviz participanților să își posteze recenziile pe bloguri până atunci și să dea de știre).
Dar citind-o mi-am amintit alte lucruri pe care le-am citit de-a lungul timpului, după vârsta de 4 ani începem să ne dezvoltăm ego-ul, personalitatea, să ascundem metaforicele cadavre în dulapuri și traumele în povești despre noi.
Azi dimineață mi-a căzut sub ochi postarea cuiva pe Instagram, nu am reținut numele, care spunea că și-a petrecut un an schimbându-se și unul din lucrurile pe care le-a făcut a fost să își clarifice la nivel de sine înalt cine vrea să fie: cum se îmbracă persoana care vrea ea să fie, cum vorbește, ce preocupări are, cum rezolvă probleme, cum își petrece timpul etc.
Suntem povestea pe care ne-a spunem despre noi: suntem victime sau eroi, suntem frumoși sau urâți, deștepți sau proști, sănătoși sau bolnavi, veseli sau depresivi conform scenariului pe care noi ni-l scriem despre noi la nivelul gândurilor noastre care se transformă în credințe limitative sau de împuternicire.
O altă doamnă pe care o ascultam destul pe mult pe Youtube acum ceva timp Esther Hicks are o postare pe undeva în care repetă parcă la infinit ”O credință este un gând pe care îl gând pe care îl gândim repetat”.
Acum dacă nu îți place povestea ta despre tine nu ai decât să o schimbi, dacă simți că nu ți se (mai) potrivește ajusteaz-o, nu la asta voiam să ajung ci la altceva.
Am avut azi cu o prietenă una din conversațiile alea pe care le avem cu toții ”Ce mai faci?” ”Pe unde te-ai mai plimbat?” când a auzit că nu m-am plimbat reacția a fost de parcă anunțasem că vine apocalipsa ”Vai, dar ce trist!” în traducere ”De ce mai trăiești dacă nu bântui pe drumurile patriei cel puțin”.
Nu m-am plimbat pentru că mie îmi place să stau acasă mai ales iarna, e frig și nu înțeleg de ce m-aș urca în mașină, să conduc( chestie care nu îmi place) pe drumuri umede și în zile în care se luminează pe la 8 și ceva și se întunecă de la 16 și ceva, să ajung într-un oraș în care e la fel de frig și plouă la fel, ca să ce? Să beau o cafea pe care o pot bea relaxata pe canapeaua din dotare citind și ascultând ploaia de la căldură? Să mă bântui pe străzi în vânt, eventual cu o umbrelă în mână și fiind nefericit că mi-e frig?
Povestea pe care ți-o spui despre tine trebuie să te bucure, o vreme mi-am spus și eu că sunt o călătoare neobosită, că îmi place să colind lumea oricând. De asemenea pe vremuri mi-am povestit că iubesc petrecerile și aglomerările de oameni, că ador să ies în fiecare zi în târg să mă întâlnesc cu alte ființe extrem de sociale și câte altele nu mi-am povestit iar subconștientul meu credincios poveștii mele m-a dus în toate acele locuri unde culmea eram chiar mai nefericită decât de obicei.
Așa că atunci când îți spui povestea ta despre tine ai grijă să fie ce vrei tu, cine ești tu, ce te face pe tine fericit, nu ce crezi că te-ar face popular, că ar fi bine să fii de dragul societății sau oamenilor din viața ta. Fiecare din noi are o viață și șansa de a spune o poveste nu lăsa pe altul să o scrie pentru tine.
Dacă nu îți place să pleci de acasă când e frig e minunat, mai sunt o grămadă ca tine. Dacă petrecerile cu mai mult de 8 oameni și se par excesive, suntem măcar doi în situația asta. Dacă preferi să citești în loc să schiezi e la fel de bine.
Fă-ți timp într-o zi și vezi dacă povestea pe care ți-o spui despre tine este autentică și te face fericit.
Spor la cafeluță la toată lumea. (În mintea mea și într-o lume ideală, mă citiți sâmbătă dimineața la cafeluță 😊)
Jurnal săptămâna 1
Pe scurt despre săptămâna trecută, mon frere tu poți să nu citești că e de fete, în cea mai mare parte.
Am reușit să nu mă enervez la lucru până vineri, oricum 4 zile din 5 sunt o realizare. Aș fi reușit 5 dar în ultima zi un coleg a decis că e mai interesant să vină în vizită decât să se ducă acasă dacă tot nu are treabă, așa că două ore a fost imposibil să îl scot din birou. Evident nu am terminat ce aveam în plan așa că am terminat ziua scoțând flăcări pe urechi. Eu asta cu vizite sociale la lucru nu o pot pricepe.
Am reușit să citesc a Tangle of gold, ultima carte din Trilogia despre care am scris aici, nu va avea recenzie pentru că deși mi-a plăcut cred că am acoperit subiectul pentru toate trei volumele.
Mă apropii de final cu a treia carte a anului Materializezi oricum fă-o conștient!, (ți-am zis să nu citești), nu cred că va avea recenzie sau va fi inclusă într-un grup de mai multe cărți de genul ăsta, nu m-am decis.
Am dat jos un kilogram din cele două puse de sărbători dar am continuat să mănânc chestii neindicate pentru că nu era să arunc panettonele sau cârnații.
Mi-am regăsit benzile elastice pentru exerciții taman când mă bătea gândul să cumpăr altele întrucât credeam că le-am uitat în Sibiu la ultima mutare, trebuie totuși să fac rost de o saltea de spumă pentru că plank-ul cu sprijin pe antebraț doare mai mult decât e necesar fără așa ceva.
Voi face o vizită în dulapul cu fire, e imperios necesar să mai fac un fular sau o păturică pentru că: 1 dacă mă mut iar nu vreau să mai plimb un raion de mercerie după mine; 2 operațiunea repetitivă a tricotatului sau croșetatul ajută la Serenitatea pe care mi-am propus-o anul ăsta; 3 mi-am adus aminte că am abonament pe Gaia, unde totul e în limba engleză, parcă și spaniolă sau franceză dar ideea e că trebuie să fiu un pic atentă și tot mi se pare pierdere de timp să văd sau sa ascult un documentar fără să mai fac ceva în același timp.
Nu m-am atins de decorurile de Crăciun, o parte pleacă săptămâna asta într-o zi în care voi avea chef , bradul pleacă în minivacanța de 24 ianuarie.
Mi-am schimbat gama de serumuri și smackuri pentru față și aș zice că simt și văd o diferență dar mai vorbim peste două trei săptămâni și am reușit să folosesc zilnic cremă de mâini, de când mi-am cumpărat inelul cel nou pe care îl tot admir mi-am dat seama că mi-am lăsat mâinile să se dehidrateze rușinos.
Încă nu m-am apucat de terminat cartea aia sau măcar de scris alta poate ajungem și la momentul ăla.
Săptămâna voastră cum a fost?
Fotografia e de pe Pinterest, nu are legătură cu nimic dar mi-a plăcut.
Trilogia culorilor
Bun, prima carte pe 2023 s-a dovedit a fi din categoria Young Adult. Am citit categoria asta și înainte și voi continua pentru că îmi aduce infinit mai multă bucurie decât o carte de Kafka . Oricum am destul de des sentimentul că trăiesc în una din cărțile lui așa că am nevoie să evadez.
Cartea în cauză pe numele ei Misterul din Regat scrisă de Jaclyn Moriarty (dap sora lui Liane Moriarty) face parte din Trilogia Culorilor, undeva prin decembrie anul trecut când aveam din nou nevoie să evadez am citit prima carte din serie O frântură de alb, acum a venit rândul continuării.
Undeva în zilele următoare când musafirii vor pleca și televizorul o să tacă urmează cartea a treia O încâlceală aurie, mă rog A tangle of gold. Din cercetările mele nu e tradusă încă în română ca atare va trebui să o citesc în engleza ceea ce se va dovedi provocator din niște cauze.
Nu cred că se așteaptă cineva să fac vreun rezumat dar ca să știți în ce intrați vă spun că o să vă placă dacă v-a plăcut Harry Potter, e o carte cu altfel de magie, cu universuri paralele și cu fizică.
Ar fi fost una din cărțile trecute sub tăcere dar din câte îmi dau eu seama o parte din cei care mă citesc sunt profesori sau au copii la școală. Eh cărțile astea par să fie soluția perfectă de a-i apropia de Isaac Newton, gravitație, electricitate, magnetism, optică și tangențial Byron.
Recunosc am învățat fizică mult mai târziu decât era prevăzut în programa școlară pentru că la vremea aia nu era distractiv. Mă gândesc uneori că viața mea ar fi mers pe cu totul alt drum dacă prin clasa a 6 a fizica și matematica nu ar fi părut atât de seci. Ani mai târziu m-am prins eu că nu e așa dar am crezut că e târziu să schimb direcția și la urma urmelor drumul pe care o luasem nu era rău deloc.
Așa că dacă nu ați înțeles niciodată care e treaba cu lumina și culorile, care e povestea cu dualitatea undă particulă și o anume pisică închisă în cutie asta e cartea pentru voi.
Dacă aveți un copil reticent în a se apropia de științele exacte aveți la dispoziție un regat magic în care culorile sunt vii și o poveste care poate o să-l convingă că știința nu e seacă ba chiar poate fi incredibil de distractivă și la fel de eficientă ca o baghetă magică iar fizica poate fi romantică.
PS Îl aud pe mon frere cum dă cu capul de birou citind asta.
PS 1 Această postare nu este recenzia mea pe luna ianuarie pentru clubul de carte și forma lui concretă pentru 2023 e numai despre mine și chestiile care îmi aduc bucurie.
Spark joy
Prima zi din an și sunt încântată că mă simt bine. Mi-aduc aminte anii tinereții când eram obosită de la petreceri zgomotoase, pline de fum și de oameni care nu îmi plăceau cine știe cât.
Sunt odihnită, nu sunt mahmură și nu am nevoie de triferment și colebil, anul a început bine și este în totalitate meritul meu.
Acum trecând la lucruri serioase. Undeva în lumea asta exista o carte numită The year of less în care Cait Flanders povestește cum nu a mai făcut cumpărături, a scăpat de posesiuni și și-a dat seama că viața e mai mult decât ce poți cumpăra din magazin.
Nu am de gând să fac chiar așa pentru că îmi place să cumpăr lucruri de regulă strălucitoare și scumpe, nu aș renunța la vasta mea colecție de cercei sau parfumuri, nu m-aș gândi să trec prin viață fără cosmetice.
Dar va fi un an cu mai puține chestii pe lista de făcut, singurul lucru pentru care îmi voi trace tradiționalul șut în fund să fac un pas înainte e job-ul, acolo o să fac ce e de făcut.
În viața de dincolo de job în 2023 nu trebuie nimic. Este anul în care dacă nu îmi place cartea începută o voi abandona fără resentimente, dacă nu vreau să mă dau jos de pe canapea nu o voi face.
O să translatez principiul lui Marie Kondo la orice nu numai la lucruri, activități, oameni și orice mi-o mai trece prin viață : doesn’t spark joy for me, it will have to go.
Acum mă duc să văd dacă aduc bucurie niște minieclere în așteptarea concertului de Anul Nou.
sparking joy 🙂
Bilanț 2022
Ultima zi de decembrie se îndreaptă spre final și odată cu ea 2022. E momentul să ne punem fundul pe canapea, rom în cafea și să ne facem bilanțul pe anul trecut și ceva planuri pe anul care vine.
2022 a fost. Atât pot spune despre el pentru că nu știu exact cum s-a dus, mi-au rămas marcate trei momente: două morți și o naștere.
S-a dus omul de la care mi-am luat cam toate liniile definitorii ale personalității pentru că se spune că până la 7 ani ne vom scris întreg romanul vieții inclusiv modul în care vom muri iar eu în primii 7 ani nu am amintiri decât cu bunica.
A mai plecat o pisică dragă mie, dap la mine e mai puțin importantă forma fizică pe care o are cineva în tura asta de carusel, sunt sigură că eu și pisica aia ne-am mai întâlnit și ne vom mai întâlni.
Între cele două plecări mi s-au născut Solomonarii mai exact au văzut lumina tiparului pentru că erau gata din 2021 așa că nici nu știu dacă aste e o realizare de 2022, o pun la număr numai ca să echilibreze un pic plecările.
Nu îmi fac o listă de rezoluții pentru anul care vine, experiența m-a învățat că rezoluțiile sforăitoare de an nou sunt inutile, vreau numai să merg mai departe dacă e posibil un pic mai repede pe drumul meu cel nou, pe care îl simt schimbat.
Nu decid să slăbesc dar mă gândesc bucuroasă că pentru prima dată în nici nu știu câți ani( ba știu dar o doamnă nu își spune vârsta) pentru masa de revelion nu am numai cârnați și carne, am terminat deja de copt o tavă cu varză de Bruxelles și urmează și una de cartofi dulci. Cred că dacă mănânci echilibrat sunt puține șanse să distrugi cântarul când te urci pe el.
Nu decid să o las mai ușor cu munca dar mi-am anunțat deja biroul când voi lua toate cele 112 zile de concediu pe care le mai am ( de vreo 3 ori mai multe s-au pierdut în neant pentru că ai numai 18 luni la dispoziție să le iei și în 5 ani nu știu dacă am aut 25 de zile de concediu cu totul).
Nu decid să mai scriu o carte dar în minivacanța de 24 ianuarie să nu mă căutați am treabă.
Ultimul lucru pe care îl am de spus pe 2022 privește Clubul de carte de pe prezentul blog. Citind ieri postarea Irinei mi-am dat seama că treaba asta cu toată lumea citește aceleași cărți este 1 plictisitoare, 2 costisitoare. Am, și probabil noi noi toți avem, teancuri de cărți noi virgine, între ele de exemplu nu se găsește cartea lui Nicole LePera propusă de Irina și pot băga mâna în foc că nimeni nu a cumpărat recent Castelul pălărierului propusă de mon frere.
De asemenea mi-am dat seama că toți avem prea multe reguli de respectat așa că încă un set în plus pentru ceva ce ar trebui să fie relaxare e tot ce ne mai trebuie.
Ca atare voi săpa în piatră, metaforic vorbind regulile Clubului de lectură pentru 2023.
- Toată lumea care vrea să participe și are blog va citi o carte în luna curentă, carte pe care o va alege fiecare după ce are în casă și înclinații.
- În cursul lunii va scrie recenzia cărții respective, ar fi de mare ajutor dacă mi-ar trimite link-ul, prin comentariu la orice postare de-a mea( sunt moderate și nu ar vedea lumina zilei) sau la doarunleublog@gmail.com.
- În ultima vineri a lunii voi face o postare cu toate link-urile pe care să le putem citi pe îndelete la cafeaua de sâmbătă și duminică.
- Cine nu are blog ne poate povesti dacă vrea în comentariile de la postarea de mai sus.
Să ne vedem cu bine la anul, adică mâine.
P.S Mon frere vei fi observat extatic că am renunțat la rezoluțiile care nu implică spumant.
PS 1 Ma belle-sœur ( franceza merită folosită măcar pentru cum numește afinii) așteptăm și cărți despre arhitectură să știi.
PS2 Celelalte rude să facă bine să pună mâna pe o carte și să scrie despre ea.
Cuvântul anului 2023 -Serenitate (II)
Bun așa cum v-am spus în postarea anterioară cuvântul anului 2023 la mine este ”Serenitate”
Al doilea punct în programul pentru a atinge serenitatea era îmbunătățirea minții și sufletului.
Cu îmbunătățirea minții e simplu, de vreme ce învățatul neorganizat ne-a dus undeva dar nu unde trebuia în iarna lui 2023 va trebui să facem ore de limbă străină cu un profesor real, via vreo aplicație pentru că la mine în târg nu am găsit
Avem de citit mult pe multe teme: psihologie, educație financiară, NLP și astea sunt numai lecturile de timp liber că va trebui să citim și pentru la lucru.
Fără îndoială că lista de lecturi va include și beletristică dar pe asta nu aș pune-o la îmbunătățirea minții ci a sufletului, la un loc cu scrisul.
Pentru că tot vorbim de scris la 1 martie 2023 a doua carte trebuie să fie gata de plecat spre editură. Dacă știți vreuna mișto nu că sfiiți să îmi spuneți în comentarii.
Nu știu dacă fix aici ar trebui să intre subpunctele următoare dar în primele trei luni am interdicție să cumpăr: haine, cărți, parfumuri, cosmetice și bijuterii.
Nu intenționez să mă retrag din societatea civilizată dar întâmplarea face că am deja destule din fiecare categorie.
Din nou frate-miu o să se înece cu berea dar ideea asta vine de la el. Când m-a întrebat dacă și citesc multele cărți pe care le cumpăr mi-am dat seama că deși le citesc o fac cu întârziere. Din lipsa timpului până să ajung la finalul unui lot de 10 cărți pe care am vrut musai să le citesc altfel nu le cumpăram a apărut deja o a 11 a pe care vreau să o citesc mai mult decât pe cele rămase și uite așa se tot schimbă ordinea și casa se umple de cărți pe care vreau să le citesc dar nu am când.
Pentru că sper să mă mut din nou în alt târg, evident tot în chirie, pe măsură ce voi citi cărțile le și exilez acasă la Craiova unde pot sta cuminți până voi avea timp să decid ce păstrez și ce nu.
Dacă Nornele îmi surâd voi continua programul de a nu cumpăra cele de mai sus tot anul cu trei excepții: cartea cea nouă a Cameliei, când va fi să fie, cărțile necesare pentru lucru, în 2024 intenționez să dau un examen nou și nu ar fi o idee rea să mă apuc să învăț din 2023 și bijuterii de aur la un preț irezistibil, pentru că le văd ca o investiție a la long.
Evident nu o să ies în lume fără SPF dacă se termină sau fără pantofi dacă actualii decid să arunce prosopul.
Partea cu profitul din fiecare zi nu e financiară, urmăresc un sigur fel de profit : sufletesc. Vreau să mă bucur de ceva, să fiu recunoscătoare pentru cine sunt și ce am, să fiu mulțumită de cum rezolv lucrurile sau cum se rezolvă singure și toate astea în fiecare zi. V-ați ales cuvântul pentru 2023?
Sursa foto Pinterest
Doar un leu 
Comentarii recente