Arhive etichetă: spre o viață mai simpla

Zilele lui Savelie

          Zilele lui Savelie nu mi-a înșelat așteptările. Mă știți deja! Eu sunt cea care crede cu tărie că avem prea puține cărți vesele și ușoare, că recomandăm prea des cărți serioase, că măcar o lună pe an ar trebui să citim literatură de vacanță.

          Evident cartea lui Slujitel nu e nimic din cele de mai sus și totuși mi-a plăcut teribil, de fapt nu numai că nu e ușoară cartea e lejer amară.

          Asta nu ar trebui să vă descurajeze, în fond viața e o cutie cu bomboane de ciocolată numai în fanteziile Hollywood-ui, pentru restul omenirii include toate gusturile pentru că dacă nu ai fi gustat fierea nu ai aprecia mierea cu adevărat.

          Când am cumpărat-o am avut o bănuială de vreo 90% că așa va fi bazat  atât faptul că, în afară de Donțova, încă nu am citit nimic scris de sufletul slav care să mă facă să râd  cât și pe faptul că pe copertă stă o părere despre carte a lui Evgheni Vodolazkin, de care nu a citit încă nimic care să nu mă facă să plâng.

          Cartea în sine e minunată, e o poveste de viață văzută prin ochiul unui motan umanizat până când atinge rafinarea sufletească pe care mulți dintre bipezii nici nu o visează.

          E despre copilărie și bătrânețe, despre iubire și familii, despre dezrădăcinări și întoarceri, despre libertate și experimentări, despre cum credem că ai noștri sunt veșnici și că ne vom putea întoarce întotdeauna la ei găsind  neschimbată lumea lăsată în urmă.

          Este o carte despre un oraș viu care crește, care se transformă, peste care se cerne timpul, despre relațiile complicate dintre oameni și dintre oameni și animalele lor de companie, despre nevoia de a nu te supune și despre miracolul de ți se contopi marginile cu ale unui alt suflet până dincolo de eu și tu.

          Pe undeva este cel mai frumos manifest împotriva artificiilor de Anul Nou și oricând altcândva.

          Zilele lui Savelie nu sunt ușoare dar sunt fermecate, nici una nu este pierdută pe apa Sâmbetei. M-a surprins că Grigori Slujitel este atât de tânăr, e aproape de vârsta mea, întotdeauna am crezut că partea slavă a lumii ajunge la acceptarea aia totală a lumii, cu binele, răul și moartea care vin la pachet ca urmare a unei îndelungate treceri prin viață. Acum încep să cred că e înscrisă în codul genetic și nu te poți naște în partea aia de lume fără să știi înainte chiar de a începe să trăiești că toți murim.

          Cum m-a lăsat? Ca și cum aș avea febră musculară a sufletului, cu o lacrimă care nu se decide dacă să se sinucidă sau nu părăsind ochiul.

          De ce zic să o citiți? Pentru că e un mic univers, cuprinde bunătatea și răutatea noastră ambele la fel de nemotivate, prima pentru că așa trebuie să fie, a doua pentru că nu există nimic pe lume care să o valideze.

          Promit că viitoarea recenzie va fi la o carte arhetipal de vacanță.

Când corpul spune nu

          Cartea de marți iar a ajuns joi, asta să fie cea mai mare problem a mea.

          Pentru că subiectul a fost ridicat : citesc în continuare și cărți ușoare, v-am zis că după mine lumea are nevoie  de cărți de vacanță în care totul e roz și se termină cu bine dar scriu mai rar despre ele pentru că asta e esența lor totul e roz și se termina bine daca ai spune orice altceva în plus l-ai lipsi pe om de plăcerea de a le citi.

          În cartea de săptămâna asta nu este roz decât coperta dar și aia are urme de albastru. ”Când corpul spune nu” a lui Gabor Mate nu e ușor de citit, pe mine una m-a speriat mai rău decât toate cărțile lui Stephen King la un loc.

          Cam în orice capitol vei găsi ceva din tine și cam în orice capitol ceva-ul ăla din tine este potențialul declanșator al unei boli autoimune.

          Cartea asta este despre cum nici măcar nu mai recunoaștem stresul din viața noastră, despre cum ne întindem zilnic ca o fărâmă de unt pe o felie de pâine mult prea mare și suntem permanent supraîncărcați cu hormonii de ”atacă sau fugi” pe care corpul nostru îi produce pentru că nu ne lăsăm timp să ne liniștim.

          Este despre cum poveștile pe care ni le-am spus: ”trebuie să fiu puternic”, ”eu mă descurc”, ”pot face totul perfect” lasă urme adânci în sistemul nostru imunitar care nu mai știe unde ne terminăm noi și unde începe restul lumii așa că ori nu ne protejează de invadatori, ori ne atacă pe noi.

          Și totuși este și despre speranță, despre cum să își trăiești furia sănătos fără să o bagi sub preș, despre cum să îți stabilești și respecți limite, despre cum să spui nu și să te alegi pe tine, pentru că dacă nu o faci la un moment dat corpul tău o va spune în locul tău inclusiv împotriva ta.

          Citatul cu care rămân din cartea asta și pe care sper să îl pot implementa în toate situațiile dificile din viitor ” Dacă ai de ales între a simți vina sau resentimentul, alege vina de fiecare data”, pentru că vina înseamnă am făcut ceva pentru mine în defavoarea ta și a așteptărilor tale, resentimentul înseamnă am făcut ceva pentru tine în defavoarea mea și a sănătății mele și cel mai probabil nu mă voi ierta niciodată iar resentimentul mă va măcina.

Gândește ca un călugăr

Știu că e joi și rubrica e ” cartea de marți” dar așa s-au aliniat planeții să scriu azi.

Am cumpărat cartea încurajată de filmulețele cu Jay Shetty pe care Facebook mi le tot arunca în feed, dacă tot am cumpărat-o am citit-o, iar acum povestesc despre ea pentru a determina voi dacă am citit-o ca să nu o mai citiți și voi sau, din contră, să o citiți.

Dacă ești la prima carte de dezvoltare personală, conștientizare etc citește, are idei simple, eficiente și bine structurate. Explică prin paralelă cu experiențele lui din ashram cum ar trebui să ne raportăm la nebunia vieții contemporane.

Bonus are exerciții: de respirație, de meditație, de vizualizare, de recunoștință.

Dacă ai mai citit ceva în domeniu informația o să ți se pară redundantă și insuficientă, e o carte drăguță dar nu te ajută să mergi la nivelul următor sunt aceleași teme despre cum atașamentul este mama tuturor relelor, cum întotdeauna vei fi mai fericit când te orientezi spre comunitate decât spre interesele egoiste, cum nimic nu ne aparține cu adevărat și nimic nu este permanent.

Mi-a plăcut testul vedic de personalitate si explicațiile despre cele 4 varne, în esență profile psihologice: Călăuza, Creatorul, Conducătorul și Făptuitorul.

Mi-a plăcut cum a redat jocul infinit al măștilor noastre printr-o idee a lui Charles Horton Cooley ”Nu sunt ceea ce cred eu că sunt. Și nu sunt ceea ce crezi tu că sunt. Sunt ceea ce cred eu că tu crezi că sunt!”

Tot în capitolul despre stabilirea identității mi-au plăcut sfaturile despre cum să te analizezi pentru a te scutura de praful mediatic și al mediului din care provii pentru a determina valorile tale, nu pe cele care ți-au fost impuse sau sugerate.

Pe scurt merge într-o călătorie cu trenul sau intr-o duminică în care ești prea obosit să citești ”chestii grele”

2022

E târziu în 1 ianuarie, telefonul a trecut deja pe modul de somn adică mi-a tăiat legătura cu exteriorul dar e totuși 1 ianuarie, e ca o zi de hotar între lumi în care regulile nu se aplică așa că am ajuns să îmi scriu blogul de început de an.

          Mi-am despachetat agenda nouă care m-a așteptat sub brad până azi dimineață, nu am de fapt nevoie de o agendă, ce fac la lucru e atât de repetitiv încât nu trebuie notat mi-a intrat deja în reflex dar mi-a plăcut tare mult de ea și m-am gândit să îi dau o utilizare alternativă așa că mi-am completat scopurile lunii ianuarie.

          În general trebuie să îmi strâng resursele și să sper că voi reuși să mă mut din nou anul ăsta, permanent în orașul în care am ales să trăiesc.

          Până atunci am decis să mă bucur de ceea ce am deja, să mă bucur de casa în care locuiesc, de munții care mă înconjoară, de oamenii din apropriere fără să pierd timpul visând la ce ar fi putut fi.

          Financiar am început să pun deoparte ce pot pentru a-mi asigura avansul la un apartament în orașul în care voi trăi cel mai târziu peste 5 ani.

          Profesional îmi adun materialele pentru un examen dificil care ar avea loc undeva peste 2 ani dar la câte am de făcut nici nu o să știu cum au trecut.

          Mi-am dat seama că anul trecut nu mi-am ales un cuvânt pentru anul acesta așa că o fac acum , cuvântul lui 2022 va fi pentru mine ”armonie”, vreau să mă simt parte din univers curgând în același ritm în pace.

          Am făcut cumpărături pentru anul pe care îl vreau e prima dată în 100 de ani când nu mai am un stoc de prăjituri în casă în schimb am în frigider avocado, salată și țelină.

          Nu prevăd un an de cumpărături am haine, am cărți, am tot ce îmi trebuie în casa mea închiriată, ca atare mare parte din fonduri vor merge spre rezerva pentru viitorul apartament.

          Intenționez să profit de cele trei abonamente: Netflix, Gaia, HBO Go și să rezerv ziua de duminică pentru mine ca pe vremuri: filme, cărți, jocuri, natură, funcție de vreme și dispoziție.

          Ieri vorbind cu nișe prieteni și văzând alți prieteni puși la 4 ace pentru Revelion mi-a trecut prin cap că ne punem viața pe Pauză așteptând cele câteva zile de sărbătoare în care e social de așteptat să ne distrăm și am decis ca pentru un an să suspend obiceiul.

          În 2022 va exista numai azi, nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu în concediu. Voi face azi ce pot face azi, mă voi bucura azi de ce îmi aduce și nu voi lăsa o ocazie de fericire mică să treacă în așteptarea uneia mari.

          Voi ce faceți în 2022?

5 metode să salvezi mai mult de un leu

          Știu, dacă te uiți la ultimele articole pare că m-am îndepărtat ani lumină de scopul blogului, acela de a privi educația financiară și de a găsi trucuri de economisit. Așa că pentru o zi de luni am decis să ne întoarcem la basic.

          Sincer sunt multe lucruri pe care nu le mai spun pentru că mie mi-au intrat în obișnuință atât de bine încât nu-mi mai amintesc zilele în care sufeream hemoragii financiare din cele mai diverse cauze, dar voi încerca să mă întorc la ele.

          În mare parte am fost ajutată cu forța de mutarea într-un oraș mic cât o batistă cu fix trei restaurante și fix 0 prieteni locali ca atare primele două păcătoase de pe listă la mine nu au niciun sens dar dacă stai într-un oraș mare și ai mulți prieteni pe tine te-ar putea ajuta.

1.Nu îți mai cumpăra cafeaua din oraș, sau cel puțin nu în fiecare zi sau așa cum obișnuiam eu acum vreo 4 ani de mai multe ori pe zi pentru că mă întâlneam la momente diferite cu minim doi prieteni cu care aveam timp să stau la povești 30-40 de minute. Sincer nici nu mai știu cât costă o cafea în oraș aici cred că este 8 lei un cappuccino din acela fițos cu frișcă, cred că acasă trece de 10 lei, dar îmi voi limita calculele pe orașul în care sunt. Să zicem 20 de zile în care merg la o singură cafea pe zi 160 de lei/lună și 1920 de lei pe an, pe vremuri calculam sumele în rate anticipate, numai din asta aș fi scurtat cu 2 luni creditul și mi se părea enorm.

2. Nu mai mânca în oraș, bine să nu fim exagerați, nu de mai mult de două ori pe lună, ce vrei tu prânzul sau cina. Din nou îmi amintesc o vreme când mâncam de vreo 4 ori pe săptămână de prânz în oraș. Nici nu ar fi fost nevoie să îmi iau prânzul la pachet în 20 de minute puteam ajunge  acasă să mănânc și apoi să mă întorc dar preferam prânzurile sociale cu conversații care oricum durau mai mult de o oră și deși plăcute după o vreme eram atât de obișnuită încât le lipsea elementul ăla de bucurie, de special, era ca masa în familie o chestie absolut banală care mă costa vreo 30-40 de lei pe zi.

De când m-am mutat ajung la restaurant de vreo 2 sau 3 ori pe lună chiar și raportat la 2 zile pe săptămână tot îmi păstrez 150 de lei și din afacerea asta.

3. Cumpără mărfuri generice sau măcar fă un efort și găsește oferte decente. Mai toți detergenții (încă folosesc capsule mai am până să evoluez la nucile de spun) sunt 1,ceva lei.

Am descoperit două metode de a ocoli asta, fie merg la unul din cele două magazine ale orașului care miraculos își permit să vândă aceeași detergenți veșnic la 1 leu capsula, fie atunci când prețul este 0,80 la supermarket iau vreo 3 pungi (da, va trebui să citești veșnic pe eticheta prețul/capsulă, altfel așa de frumos sunt anunțate reduceri de ai impresia că 1,25 e o mare afacere ceea ce e fals).

La 4 mașini pe săptămână pot obține undeva între 1 leu și 1,8 lei pe săptămână, știu că pare puțin dar 52 sau 93 de lei pe an se simt când nu ai resurse.

Folosesc aceleași metode și la restul produselor de igienă, săpunul lichid cumpărat când este redus de la 4,50 la 1,29, gelurile de duș la 400 ml cumpărate când transportul e gratuit și la 2 produse îl primești pe al treilea gratis.

Nu dau nume pentru că scopul meu nu este să fac reclamă dar dacă are cineva nevoie de informațiile pe care le-am strâns pe tema de unde e cel mai bine să cumperi produsul X le împărtășesc cu drag.

4.Învață să iubești pliantele supermarketurilor, le citesc cum citeam în tinerețe romanele cu duci exotici pentru că o dată ce le-ai integrat în programul tău săptămânal și ai învățat cum își organizează reducerile și ofertele cheltuielile pe tema mâncare, curățenie și nu numai se pot înjumătăți.

5. Stabilește-ți un buget săptămânal, pe asta am descoperit-o pe vremea când și fără vreo planificare din partea mea tot 50 de lei aveam să trec prin săptămână (da, au existat și vremurile alea), anul acesta m-am întors la idee am un buget de 200 de lei pe săptămâna din care ideal ar trebui să îmi achit tot ce cumpăr și facturile, mai puțin rata creditului și chiria. Mai păstrez 200 de lei ca rezervă, e totuși iarnă facturile mai ales la gaz te mai surprind.

Dacă mai rămân ceva bani la finalul săptămânii se reportează ca plus în următoarea și în loc de 200 voi avea 300. De regulă din diferențe îmi sponsorizez  cheltuielile care nu sunt must have, gen masaj, cărți, cercei, parfum.

Dacă situația ar fi neagră aș renunța la segmentul respectiv și aș redirecționa diferența rămasă spre un fond de rezervă sau o plată anticipată dar situația mea nu e atât de tragică așa că nu e necesar, dacă stai mai puțin bine acoperă întâi fondul de rezervă și ceva anticipat înainte de a găsi pe ce să îi dai.

Acum că scriu asta îmi dau seama ce drum lung am parcurs și că mi-ar fi relativ ușor să mă întorc la modul spartan de viață de acum 5-6 ani pentru că nu m-am îndepărtat foarte mult.

Face o listă mai mare de trucuri?

Bucurii de ianuarie – săptămâna 2

          Săptămâna asta am avut calendarul intern dat peste cap, vineri eram convinsă că e miercuri. Printre picături a reușit să urmez și programul bucuriilor de ianuarie, e drept eu fiind o ființă destul de casnică am obiceiurile astea și în restul anului când oamenii zburdă pe afară pe plaje și la terase. Bine pe terase sunt gata să recunosc că zburd și eu, plajele însă îmi sunt complet interzise, indiferent de gradul cremei de protecție solară arzându-mă frumos și instant.

          Încă aștept să se manifeste celelalte trăsături aduse de gena de vampir: rapiditate, forță, lipsa nevoii de somn și tinerețe veșnică. 😊

Colțisorul meu confortabil.

          Bradul m-a părăsit, m-am întors pe colțul meu de canapea, cu reader-ul, cărțile și laptopul în apropiere. Aș numi locul ăsta colțul meu de seară și de week end în care îmi place să îmi beau cafeaua de duminică dimineața cu nasul în bloguri.

Un proiect creativ

          Am început un fular nou, chiar dacă modelul e simplu firul are luciri metalice în el, o să arate mult mai bine spălat, blocat și călcat.

Tratația săptămânii

          A fost greu de obținut, a trebuit să aștept un pic să se înmoaie untul, asta e sunt o ființă cu gusturi rafinate mă dau în vânt după pâine cu unt și miere.

Plante/flori

          Crăciunița de anul trecut a supraviețuit, a crescut și cred că am înțeles  tehnica de a-i convinge frunzele să se coloreze în roșu, bine sincronizarea nu a mers anul ăsta dar la cum merg lucrurile voi avea Crăciuniță de Paști, nu e puțin lucru.

Lumini si luminițe

Pentru serile de citit m-am întors la instalația care stă veșnic în sufragerie și la lumânările parfumate.

Ceva de citit

Nu am terminat Proiectul fericire pentru că după două sezoane din Cartea Pierdută a vrăjitoarelor mi-a fost absolut necesar să recitesc volumul 3 pentru că nu-mi aminteam toate detaliile.

Grija de sine

Nu am reușit să merg mai mult dar am reușit trei zile de yoga spre 20 de minute și am reluat masajul, mari efecte nu pare să aibă asupra fizicului meu la fel de celulitic dar psihicul meu beneficiază din plin de ideea de ”timp de răsfăț”.

Recunostința

Sunt recunoscătoare că trăiesc într- epocă în care informația este la un click distanță și îmi permit ca timp și finanțe să investesc în cunoaștere sau pur și simplu în cărți care îmi hrănesc imaginația.

Planificarea e viața mea ( not really :) )

          Nu știu despre voi dar eu nu am idee când a trecut săptămâna asta. Ieri am fost un pic surprinsă când mi-au zis că azi e sâmbătă și nu lucrăm. Treaba asta aduce în prim plan o nouă treabă de făcut: meniul săptămânii pentru că nu mai pot supraviețui fără efort pe baza a ”ce s-o găsi în frigider”.

          De la începutul anului am cumpărat : apă, lapte, cicoare, ceai și pâine și încă mai pot trăi din cămară cam o lună dar trebuie să cumpăr ceva legume, fructe, iaurt și poate o alternativă la carnea de porc singura care mai e acum în congelator și de la care aș lua o pauză.

          În continuare mă pot baza pe stocurile interne de paste, ton, sosuri și brânză.

          Spre deosebire de lumea civilizată eu nu mănânc și de prânz și de cină așa că am de gândit o singură masă pe zi care e ceva între prânz și cină.

          Micul dejun e simplu încă mai am rezerve de biscuiți sărați, turtă dulce sau pâine cu unt (cu sare, cu miere, cu dulceață), săptămâna e acoperită destul de bine.

          Luni o să fie despre varză murată călită cu cârnați , sunt în frigider, nu suport să arunc mâncare și încă îmi plac așa că mâine pe seară o gătesc și luni când vin acasă trebuie numai încălzită un pic.

          Ar fi prins bine și ceva varză proaspătă dar mă bazez pe roșii să îmblânzească sarea din cea murată. Dacă aveți în preajmă un Penny, au un sortiment de la Domnișoara Murătură, gata tocată.

          Marți o să fie zi de pizza la lucru, probabil termin târziu și nu mai am chef să mănânc pe la 6-7 seara.

          Miercuri pâine neagră cu semințe prăjită, am o brutărie genială în zonă care face pâini din alea uriașe de 6-7 kg, și avocado, la capitolul ăsta am noroc eu și avocado am fost dragoste la prima vedere, dacă e copt bine e suficient să îl sfărâm cu furculița pe felia de pâine, maxim să pun ceva sos iute sau o ceapă tocată fin deasupra.

          Miercuri de altfel ar trebui să ajung și la Penny, nu știu ce cumpăr pentru că ofertele lor intră abia miercuri și până nu apare pliantul nu am idei ce or să aibă, așa că o să încrucișez pliantul lor cu listele mele și o să văd atunci.

          Joi deja aici suntem la nivel de speranțe, sper să mai găsesc cubulețe de curcan în Lidl, ele intră în ofertă de luni dar eu până joi nu ajung la ei așa că sper să mai găsesc, dacă nu, nu e o tragedie, probabil iau ceva pui.

          Indiferent ce găsesc se va trezi tras la tigaie cu condimente chinezești și o cutie de legume pentru wok.

          Am ales să ajung joi la Lidl pentru că atunci am timp dar și pentru că intră produsele din săptămâna asiatică: ne trebuie sos de soia că e pe terminate, glass noodles și pentru că sunt curioasă iaurt de cocos.

          Tot de acolo o să îmi iau broccoli, iaurt normal pentru săptămâna viitoare și probabil lămâi și ciuperci.

          Vineri o să fie omletă poate cu ceapă, poate cu brânză, poate cu ambele pentru că nu am mâncat de mult ouă.

          Sâmbătă sunt acasă pot găti fără niciun stres prevăd paste cu ciuperci și un sos alb, trebuie să termin niște smântână sau va ieși din termen.

          Duminică exterminăm o bucata de pulpă de porc din congelator și o pungă de mazăre și producem mazăre la cuptor.

          Nu planific nimic de desert pentru că la fața locului avem : rodii, pomelo, kaki și portocale, plus ciocolata primită de Crăciun.

          Acest meniu este supus unor termeni și condiții cum ar fi să nu găsesc ceva absolut irezistibil, perisabil sau pe care vreau să îl mănânc prioritar la cele două vizite de cumpărături.

          Vor mai trece prin cadru: lapte, niciodată nu e suficient lapte pentru cafea pe lumea asta, ness dacă mă împiedic de o ofertă gen 40% că doar nu mi se strică în dulap iar vineri vizita tradițională la brutărie.

Bucurii de ianuarie – săptămâna 1

S-a terminat prima săptămână completă de ianuarie. Evenimentul central a fost că am reînceput muncă și nu am avut timp să mai fac altceva. Desigur mint, nu foarte mult dar în categoria minciuni albe, am revenit aici după ce am scris restul blogului pentru că mi-am dat seama de asta în timp ce scriam și pentru restul vieții mele refuz să mai mint, mai ales pe mine.

Da, am început lucrul dar pe de o parte am făcut destule pe de altă parte aș și găsit timp pentru mai multe dacă aș fi urmat o altă ordine de prioritate.

Voi încerca să merg pe subcapitolele stabilite de Irina pentru că prinde bine să compari lucruri similare și unul din scopurile acestei categorii de postări este să văd cum fac alți oameni lucrurile și ce aleg ei să prioritizeze.

Colțisorul meu confortabil.

          De pe la începutul lui decembrie colțișorul meu confortabil a fost lângă pomul de Crăciun, câtă vreme el este în casă ordinea vieții mele se schimbă, îmi place să merg seara mai devreme în dormitor (da, acolo am pomul de Crăciun) și să citesc la lumina luminițelor din el și de pe etajera de deasupra patului.

          Și dimineața îmi place să îmi iau cana de cafea și să mă refugiez din nou lângă el, să privesc cum se reflectă luminile în globuri, in beteală, în metalele din încăpere și să îmi gândesc ziua.

          În săptămâna doi voi reveni la locul meu obișnuit din casă.

Un proiect creativ

          Am terminat un fular început anul trecut, cu unul din modelele mele preferate, urmează încă un fular și poate o pătură.

Tratația săptămânii

          Am reușit un sos genial pentru cartofii la cuptor, rețeta este încă în lucru, cu atât mai mult cu cât am descoperit că nu aveam usturoi în casă, dar sosul ci avocado și iaurt va fi repetat și probabil îmbunătățit.

Plante/flori

          Nu am strălucit în acest domeniu, m-am limitat la udat plantele rezidente și la admirat bradul. Totuși azi a înflorit o orhidee mica, singura care a înflorit vreodată în casele mele după ce florile cu care a fost cumpărată s-au dus.

Lumini si luminițe

Bradul a rezistat, o să vedem săptămâna asta ce punem în loc.

Ceva de citit

Am început The Happinnes Project de Gretchen Rubin. Nu l-am terminat pentru că am citit numai seara înainte să adorm în timpul săptămânii Era să zic că nu am avut timp dar  am preferat să văd niște documentare în timp ce tricotam iar în week- end am văzut cele două sezoane din Cartea Pierdută a Vrăjitoarelor. Nu e ușor să vezi 18 episoade în două zile. (Spoiler alert : cărțile mi-au plăcut mai mult).

Grija de sine

Nici pentru asta nu am avut mult timp din motivele mai sus menționate, totuși, am reușit să merg în fiecare zi 2,5 km ceea ce în orașul meu e  mult,  am reușit să îmi execut cele 15 minute de yoga ( așa îi zic eu dar nu cred că am reușit să prind chiar yoga din tutoriale  video) de 2 ori săptămâna asta, mi-am scris propoziția obiectiv aproape în fiacre zi. Oare v-am zis că e greu să vezi 18 episoade în 2 zile?

Recunostința

Prima ninsoare de anul ăsta, pe care nu voi putea niciodată să o prin în poze și e ok. Vineri a fost deasă și furioasă, azi au fost fulgi așa ușori că parcă au dansat toată ziua în aer.

Am reușit să mă încadrez în planul de cheltuieli și implicit de economii deci am reușit să mai achit anticipat ceva din creditul vieții mele.

Eu și toți ai mei suntem sănătoși cât putem fi la vârstele noastre.

Buget, mon amour

          Se spune că nimic nu e mai nimicitor pe lumea asta decât o femeie trădată. Minciuni, nimic nu va bate vreodată bugetul trădat, plus că de regulă femeile, cel puțin cele pe care le știu eu, au lucruri mai bune de făcut cu timpul lor decât să te hăituiască pe tine și să îți strice ploile.

          Cu bugetul nu e chiar așa pentru că deși nu intenționează și nu depune niciun efort în sensul ăsta, el este pasiv agresiv per se, pur și simplu stă locului, acționează ca un bumerang și îți întoarce înapoi în cap deciziile mai puțin fericite de consum al banilor.

          Pe vremuri, acum 4 ani adică, fiind infinit mai tânără nu mi-am scris niciodată bugetul pentru că la orice oră din zi puteam să îmi amintesc exact pe ce s-au dus banii, faptul că atunci gestionam o casă iar acum trei nu are nicio legătură cu incapacitatea mea de a mai ști ce și de ce am plătit.

          De asemenea faptul că mi se pare că joc într-un film  la limita absurdului în care dimineață plătesc să zic factura la gaz și seara găsesc factura gaz în căsuța poștală, e drept pentru alt loc de consum și alt furnizor, nu are nicio legătură cu prezenta inițiativă.

          În ce constă inițiativa? Am decis eu cu mine că nu mai așteptăm să ne prindem cum funcționează Excelul și ne-am întors în comuna primitivă la hârtie și creion, bine agendă și știlou, în care  notez la finalul zilei fiecare leu care mi-a ieșit din buzunare. Dacă la finalul zilei nu îmi aduc aminte toți leii înseamnă că mi-au ieșit prea mulți și trebuie să iau măsuri.

          Nu mă aștept să descopăr că pământul e rotund dar aș vrea să știu exact unde dispar niște sute de lei de prin buget de nu le pot regăsi în niciun fel, nu de alta dar cred că sub scuza ”Aaaaa am plătit facturile ” de fapt îmi cumpăr multe lucruri care îmi folosesc numai la a-mi micșora spațiile de depozitare din casă. V-am zis că anul ăsta am scos din țiplă o frumoasă forma de guguluf fără de care pur și simplu nu am mai putut trăi în decembrie 2017? Numai 3 ani și 2 luni mi-au trebuit să ajung să o folosesc.

          Dacă stai și mai rău decât mine și nici nu ți-a trecut prin cap să îți faci vreodată un buget te invit la bord, primele 4 luni numai ne notăm pe ce se duc banii iar de prin mai începem să structurăm bugetul pe categorii: esențiale, necesare, mofturi și vedem unde și de ce putem scoate din cheltuieli.

          Scopul este ca la finalul lui 2021 să am un program decent de organizare și planificare a cheltuielilor, scop pe care îl voi atinge exceptând situația în care mă mut în alt oraș, ceea ce îmi va schimba total cheltuielile pentru casa numărul 3, adică exact aia în care stau eu.

          Culmea este că îmi doresc tare mult să întâmpin acest neajuns și să o iau de la capăt cu altă structură de buget în alt loc dar până atunci notăm cheltuielile și ținem pumnii să ni se întâmple mutarea.

Din nou pe marile ecrane

          Mâine ne întoarcem la lucru, bine teoretic am fost la lucru și zilele astea pentru că am fost soluția de urgență, omul care trebuia sunat să intervină dar am avut noroc și nu a fost nevoie să fac asta așa că am privit perioada ca liberă.

          Anul acesta se întorc pe marile ecrane lucruri care m-au ajutat în trecut dar pe care am renunțat să le mai fac în perioada ocupata din 2017-2018 iar apoi nu le-am reluat pentru că era mai comod așa. Da, doi ani sunt suficienți să pierzi un obicei bun, sper însă să fie ușor de pus la loc nefiind chiar noi.

           1.Păcălește-ți creierul, care va avea o postare separată legată de mecanismele care stau la baza lui și care pe scurt înseamnă să alegi un obicei, un talent, o situație pe care ți-o dorești și să îți rezervi 5 minute pe zi sau mai puțin pentru a o scrie de minim 21 de ori pentru 21 de zile, am zis minim, eu le scriu mai mult de 21 de zile și pentru că sunt atât de insistentă la un moment dat creierul meu îmi face hatârul și începe să acționeze în direcția respectivă.

          2. Meniul săptămânii, aspect care necesită planificare de minim joi pentru a face cumpărăturile vineri și așa mai departe.

          3. Închiderea la ora 22,  dacă mi-e somn o să și dorm la ora aia dacă nu oricum închidem calculatoare, televizoare, telefoane și citim o carte mai complicată din alea la care simți brusc că ți-e somn după 10 pagini, ultima carte somnifer pe care am folosit-o a fost Orientalismul lui Edward Said, frumoasă carte de altfel dar mi-a asigurat cam o lună de somn liniștit.

          4. Trăiește din cămară, aici sunt puțin obligată pentru că în 2020 am tot cumpărat mâncare pentru zile negre, lucruri rezistente: paste, conserve etc. Am constat apoi cu încântare că dacă vrei să îți schimbi orientarea și să mergi mai mult pe salate sau smoothie (le folosesc numai exemplificativ nu sunt fan) nu o să poți imediat pentru că ai un dulap plin de carbohidrați pe care vrei totuși să îi folosești pentru că nu îți place să arunci bani, iar când ai terminat rezervele ți-ai pierdut entuziasmul pentru noua idee. În plus voi folosi segmentul acesta și pentru  a pune în practică ”Trăiește ca și cum ai obținut ce vrei”, eu vreau să mă mut deci ar fi indicat să am cămara și frigiderul spre nud și hainele de vară deja în troler ca să mă pot muta în fix două zile.

          5. Ziua fără bani, asta o să fie complicată pentru că inclusiv în zilele în care nu ies din casă reușesc să cumpăr ceva on line sau să sun după pizza, cred că îmi voi alege în acest nobil scop ziua de marți care este suficient de complicata pentru a nu-mi da timp sa merg fie și după o sticlă de apă.

          6. Ultimul și cel mai greu: bugetul pe hârtie, acesta e aproape obicei nou pentru că și înainte rar scriam ceva pe segmentul ăsta având toate cheltuielile și veniturile în niște fișe destul de complete în minte, dar când jonglezi cu trei case treaba asta devine deja prea complicată pentru a nu fi scrisă ca atare o să văd niște tutoriale de Excel și dacă nu merge o să apelez la clasicele pix, caiet și calculator și aia e că în fond nu organizez chiar bugetul de la Buckingham.

          Cam astea sunt obiceiurile care trebuie redobândite voi ce ați pierdut de-a lungul timpului și vreți înapoi?

Între timp am reintrodus deja garoafele în casă, se găsesc așa rar în orașul meu încât uitasem cât de mult îmi plac :).