Arhive lunare: noiembrie 2020

Ultima lună din an

          Ultima zi de toamnă a venit cu soare primăvăratic însă nu am de gând să continui cu ordinea prin casă. Mai am două zile libere și vreau să mă simt în vacanță, poate o să pun lucrurile în ordine miercuri sau joi, poate nu, casa arată bine, încerc să învăț că o carte uitată pe canapea nu e sfârșitul lumii și nu mă grăbesc în mod deosebit cu decorațiunile de Crăciun.

          Și pentru că am ajuns la subiectul ăsta cum organizăm decoratul? Anul trecut și în cel dinaintea lui și așa mai departe în timp spre copilărie până acum aș fi avut deja minim o sacoșă de lucruri noi pentru Crăciun.

          Anul acesta m-am uitat în cutiile de acasă și am decis că am destul, chiar am reușit să pun la loc o căsuță din aceea micuță cu led după ce am plimbat-o prin Penny convinsă fiind că îmi trebuie.

          Era drăguță și nu costa mult, 20 de lei, dar chiar am nevoie de un sat de căsuțe de iarnă pe care să le văd o lună pe an și care să ocupe mult spațiu de depozitare în celelalte 11?

          Din seria filmelor văzute în ultima vreme se numără și Broken, încă un documentar despre societatea de consum și despre cum publicitatea ne poate face să credem că ne trebuie diverse.

          Sunt patru episoade centrate pe: industria frumuseții și produsele contrafăcute și periculoase puse pe piață pentru noi cei care nu putem trăi fără ultima nuanță de farduri de la Chanel sau ultimul ruj Dior, industria tutunului și sora mai mică vaping-ul care duce la un număr la fel de mare de dependenți de nicotină și care a beneficiat de o publicitate atât de agresivă și luminoasă încât a devenit un absolut must pentru adolescent.

Un episod este despre mobila ușoară, modernă, la prețuri accesibile, mobila făcută pentru a fi schimbată des cu fiecare trend și care omoară: pădurile ( este episodul pe care l-am văzut cel mai greu, mare parte fiind filmat pe munții dezgoliți ai României), copii peste care piesele ușoare pot cădea cu efecte fatale, locuri de muncă în mici afaceri de familie, iar ultimul despre uriașa înșelăciune a reciclării.

Singura metodă de a nu folosi aiurea resursele este să nu produci deșeuri, ideea că plasticul va fi reciclat este o utopie, în mare parte deșeurile sunt numai plimbate din țări mai dezvoltate în țări mai sărace care pentru bani accepta sa își transforme o parte din teritoriu în gropi de gunoi.

Ce m-a surprins în episodul ăsta este  geniala idee de publicitate pe care au avut-o producătorii răsucind responsabilitatea, nu este vina lor că își ambalează produsele în plastic, este vina ta cumpărător că nu reciclezi plasticul pe care ți-l vând.

Cumva ei sunt nevinovați noi suntem iresponsabilii care nu punem fiecare gunoi în tomberonul adecvat, ceea ce nu spune nimeni este că și dacă o facem maxim vom ușura activitatea de sortare, ambalare și expediere în Asia.

Deja sunt ani de când am una sau două plase din pânză în geantă ca să refuz plasa de plastic la casă, de când pun tot ce se poate în săculeți reutilizabili dar sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra fără a da un ban și pe plasticul cu care vin la pachet și pe care mai devreme sau mai târziu indiferent cât de diligentă sunt voi ajunge să îl mănânc de exemplu într-un pește.

Am stabilit că sunt două lucruri la care nu voi renunța de Crăciun: un brad, presupunând că voi reuși s găsesc unul, în orășelul meu nu e la fel de ușor ca în orașele mari unde sunt grămezi de brazi în piețe și în prejma mall-urilor și hârtia de împachetat, în mare parte pentru că deja o am, în rest de fiecare dacă când voi avea impulsul de a cumpăra o jucărie nouă voi pune banii într-un plic și îi voi folosi la o altă plată anticipată spre final de decembrie.

Unul din cadourile mele de Crăciun, deși recunosc va implica hârtie, este un scadențar nou al creditului ipotecar, legat cu fundă roșie și pus sub brad să îmi aducă aminte cât am făcut în domeniu și cât mai am de făcut.

La ce nu renunțați de Crăciunul ăsta?

Calendar de advent

          Cred că este prima data când revenind la scris după o pauză mai lungă în loc să fac un blog nou cu o temă potrivită noii etape în care sunt mă întorc la unul mai vechi.

          Poate mi-a plăcut tare mult tema acestuia sau poate bazele pe care le-am pus în viața mea prin blogul de economisire mă vor însoți și în celelalte domenii. Doar un leu e un blog gândit să aibă două componente: economisire în prima fază și investiții la momentul în care va fi pus în mișcare bulgărul despre care vorbește Dave Ramsey și cam asta trebuie să faci în viață cu absolut toate resursele indiferent că vorbim de timp, atenție, sănătate, bani.

          Dacă în ce privește banii mai putem găsi căi să ne sporim veniturile celelalte sunt finite și atunci e cu atât mai important să descopăr pe ce îmi cheltui inutil timpul, pe ce îmi consum fără rost sănătatea, cui îi acord nemeritat atenție și după ce mi-am identificat punctele de pierdere să iau măsuri pentru a conserva resursa respectivă și să o folosesc numai în direcții care îmi aduc bucurie.

          Cred că acum sunt mai degrabă într-o etapă a vieții în care mă ocup de resursele neregenerabile și bazându-mă cumva pe ceea ce spunea Richard Bach ”Predăm cel mai bine ceea ce trebuie să învățăm în primul rând” m-am întors la blog nu pentru a preda ci pentru a împărtăși ce reușesc să învăț cu speranța că alți oameni aflați în aceeași etapă sau care au trecut deja prin ea vor împărtăși ceea ce au învățat ei și vom crește împreună.

          Azi vă povestesc despre calendarul meu de advent care nici măcar nu are formă fizică.

            Venind din latina medievală cuvântul adventus care înseamnă venire, așteptare sau apariție a dat numele unui calendar asociat în principal Crăciunului dar nu numai, calendar în care marcăm trecerea fiecărei zile până la eveniment.

            O variantă larg cunoscută este desigur celebrul AMR (au mai rămas) până la terminarea armatei, până la vacanță etc, dar  sub numele acesta calendarul de advent a intrat cumva în viața noastră legat de Crăciun.

            Cel mai vechi calendar realizat manual se pare că datează din 1851 vremuri în care în  primele 24 de zile ale lui decembrie o lumânare era aprinsă ca simbol al speranței.  

Tipărit calendarul de advent apare în anul 1908 Gerhard Lang, cel care inițiază acest produs, urmând calea deschisă de mama sa care, cu ocazia Crăciunului, obișnuia să îi pregătească un calendar făcut manual, o placă pe care lipea 24 de mici bomboane.

Azi calendarele de advent apar pe piață prin noiembrie și includ de la variantele de 4 lei, care ascund în spatele fiecărei zile un dulce, la calendare cu cosmetice sau bijuterii care depășesc 400 sau 4000 de lei.

Doar un leu fiind blogul de economii care este nu va apela la niciunul, de altfel având în vedere că încă nu mi-am lămurit total cum și unde sunt cu privire la reciclare nici nu voi face unul material.

Calendarul meu de advent, și vă invit și pe voi să vă faceți unul, va fi imaterial și, de multe ori,  nu voi ști până în ziua respectivă ce dar ascunde.

Am stabilit că ziua de 1 decembrie îmi va aduce o cană de ciocolată caldă, făcută cu ciocolată și lapte și scorțișoară în care vor pluti una-două bezele și timpul necesar să o savurez în liniște fără vreun gând la câte mai am de făcut, la 2 decembrie încă nu m-am gândit și nici la restul lunii.

Ar putea fi o zi în care îmi dau voie să nu gătesc sau să ignor că ar trebui să fac ordine, o carte pe care abia aștept să o citesc și o am de mult în format fizic sau ebook dar încă nu i-am găsit timp, o jumătate de oră dedicată exclusiv unui masaj al picioarelor mele obosite, o vorbă bună pentru mine, o idee găsită undeva și despre care cred că merită să o integrez în sistemul meu de valori.

Fiecare zi va aduce lumina unei lumânări și un dar sub forma unui răgaz pentru mine și pentru ceva care mă bucură, poate chiar sub forma îndepărtării din jurul meu a unor oameni care îmi consumă energia fără a aduce un plus valoare.

Și pe cât posibil, aici depinde de inspirație mai ales pentru că ar trebui să le scriu uneori pe câteva zile în avans, fiecare zi va aduce un articol pe blog.

Cu ce m-am ocupat

În vremea care a trecut am muncit, dar despre asta în altă zi, una în care nu voi fi obosită de la lucru.

Am încercat pe cât posibil să îmi redefinesc niste principii, idei, noțiuni, viziuni despre viață și lume, din astea obișnuite.

Mi-am anulat abonamentele de net si tv în fosta casa, da, le-am plătit cam un an degeaba pentru cele doua zile pe luna in care eram în trecere pe acolo și pentru că nu era să rămân cu banii nefolosiți în cont am făcut niște abonamente la canale de net.

Nu dau nume că nu le fac în mod deosebit reclama dar nu regret, învăț din serialele si filmele lor mai ales din documentare.

Unul din documentarele care mi-au plăcut tare mult a fost How tolive mortgage free, o minsierie de 6 episoade care pune lucrurile în perspectivă.

Pornind de la ideea că ipoteca medie în UK se ridică acum la 115 000 de lire, producătorii au căutat oameni care au gândit neconvențional și au rezolvat problema locativă cu infinit mai puțini bani.

Unele soluții clar nu pot fi adaptate în România, deși îmi place să mă alint cu ideea că sunt citită și în locuri în care așa ceva ar fi posibil, adică nu știu unde am putea noi să ne mutăm pe o barcă dar am văzut oameni recondiționând bărci și locuind pe ele, uniic chiar amortizând pretul bărcii și al modificărilor cu suma pe care ar fi plătit-o chirie în mai puțin de aun an.

Am văzut oameni care au ales sa construiască împreună, un fel de miniblocuri construite în regim particular cu fiecare locuință personalizata după doința și nevoile coproprietarului.

Am văzut oameni care au făcut case în vechi rezervoare, în garaje, în rulote, în containere și chiar o casă făcută din două remorci de camion dezafectate.

Unele sunt concepute pentru o viață, altele pentru a le asigura un acoperitș pentru 4-5 ani timp în care să strângă măcar avansul sau o buna parte din credit.

Am văzut și oamenii aflați în situația tipică de la noi care au un credit ipotecar și fie au știut de la bun încpeut, fie au descoperit pe parcurs că dacă nu fac un efort să plătească anticipat cât de mult se poate vor ajunge sa plateasca bancii in dobânzi încă o dată suma împrumutată.

Cred că fiecare episod în sine chiar dacă nu poate fi transpus în situația ta te va învăța ceva cum să apreciezi simplitatea, mobila second hand, cum un plan bun și o execuție de calitate poate transforma un fost grajd într-o locuință comodă.

În unele locuri a fost nevoie de regândire a funcționalității pentru a asigura maximul de confort cu minim de resurse fie ca suprafață, fie ca investiție. În altele a fost nevoie de o analiza a regulamentelor locale, de exemplu pentru locuințele temporare și mobile s-a economisit enorm cu lipsa obligației de a avea autorizatie de construcție.

Alții au strâns obiecte aruncate și le-au recondiționat, un cuplu a reușit să își asigure toate electrocasnicele cu un sfert din suma obișnuită numai pentru că au vânat obiecte apărute cu reduceri de peste 70% și le-au cumpărat nu când a au avut nevoie ci cu un an înainte când au găsit obiectul.

Dacă se întâmplă să vă întâlniți cu serialul dați-i o șansă, dacă nu, priviți măcar în jur și vedeți dacă nu s-ar putea sa renunțați la cheltuielile cu niște obiecte pe care fie nu le folosiți sau le folosiți prea rar să merite sau daca obiectul nu ar fi la fel de util dacă ar fi second.

Cert este că pe mine serialul m-a readus în planul de plată anticipată a creditului și cred că mi-a salvat și ceva bani care s-ar fi dus pe decizii impulsive și nu foarte fericite.

Ochii care nu se văd…..

Nu am scris de mult dar nu a fost un an obișnuit, am avut de înțeles și de schimbat multe, am avut de continuat altele și pentru că ne apropiem de final, am zis să îmi reiau bunele obiceiuri și să nu mă pregătesc de 2021 singură ci împreună cu prietenii.

În zilele următoare, mai ales in mini vacanța de 1 decembrie intenționez să citesc și blogurile pe care le urmăream înainte, să văd ce au făcut și ceilalți în perioada asta.

Până atunci însă voi vorbi despre cărți, despre ce altceva? Despre cum am rezolvat parțial nevoia mea compulsivă de a cumpăra cărți în încercarea de a-mi simplifica viața și a-mi ajuta bugetul.

Primul pas a fost cumpărarea unui kindle, da, pare ciudat să încerci să îți ajuți bugetul făcând cheltuieli dar funcționează, pe lângă faptul că nu mai am de șters rafturi întregi de cărți fizice care strâng praf mi-a dat și o lejeritate în mișcare de neimaginat, pot pleca de acasa cu o biblioteca în geantă fără cel mai mic efort.

Al doilea pas a fost implementarea sistemului PCR (prietenii, cunoștințe, relații ) dispus să dea o mână de ajutor, la capitolul ăsta stau bine, am în jur oameni care cumpără la fel de compulsiv cărți, dar ne-am organizat cât s-a putut de bine să nu cumpărăm toți aceeași carte ci fiecare altceva astfel încât să le putem împrumuta, singurul dezavantaj este că pentru cărțile fizice trebuie sa aștepți un pic până îți vine rândul.

Al treilea pas a fost să hăituiesc resursele gratuite și sunt multe locații pe net care îți pun la dispozitie variante pdf gratuit, în perioada stării de urgență editurile chiar au avut pagini dedicate acestui scop și oricine a fost interesat a putut descărca destule cărți interesante.

Al patrulea pas a fost limba engleză care nu e chiar patria mea, pe scurt planeții s-au aliniat de așa manieră încât în toți anii mei de școală nu am avut măcar o oră de engleză. Cum însă nu îmi trebuie la nivel academic, cel puțin nu încă, am decis să fac o ”baie de limbă”, am identificat site-uri, și sunt multe, care îți pun la dispozitie inimaginabil de multe cărți în limba engleza și m-am apucat să citesc.

Unul din avantajele kindle este reprezentat de dictionarele preinstalate in engleza si spaniola, exista posibilitatea să descarci si altele, așadar găseam un cuvânt necunoscut, apăsam mai cu nădejde și deschidea frumos dicționarul, ocazie cu care am ajuns să învăț cuvinte ca ”heirloom” sau ”pristine”.

Acum să ne înțelegem, nu mai cumpăr cărți e un termen relativ în fotografia de mai jos sunt cele care așteaptă să fie împachetate pentru Crăciun, dar înmulțiți teancul ăsta cu minim 10 oameni cu care voi face schimb și o să rezulte că în loc să dau 1500 de lei pe cărți voi fi citit atîtea cheltuind numai 150 de lei.