Arhive lunare: Martie 2016

Sos de iaurt

Ăsta va intra în istorie drept sosul cel mai sos dintre toate sosurile, sosul suprem ce să mai.

Povestea e așa: eu nu mănânc maioneză, nici manufacturată, nici cumpărată, nici bio, nici de prepeliță, de nici un fel. N-am mâncat ever și așa o să mă duc la ăle veșnice, când probabil cu norocul meu famelia îmi va da de pomană numai salăți boeuf.

Așa că la toate legumele pe care le halesc în ultima vreme trebuia să apară pe lume un sos, el a apărut la niște cartofi despre care vom vorbi altă dată că deja mă transform în blog de gătit.

Ce cuprinde:

  • juma de kil de iaurt, de ce grăsime vrei tu, am încercat ți cu cel de 1,5 % și cu cel d 6% de la Cedra, la mine de regulă din cel slab de la Carrefour achiziționat la găletușă
  • pentru a curge frumos vreo 3 linguri de chefir, ultima mea iubire
  • după gust : sare, piper, boia, cimbru, am pus și maghiran  o dată că din ăla aveam în casă și musai parf de usturoi.
  • ideal ar fi usturoi trecut prin drăcia aia de clește, dar nu aveam și acum reașizez trist că am primit unul cadou și l-am uitat la mama. Eh îl iau săptămâna viitoare.
  • Se amestecă cele de mai sus și se mănâncă din toată inima la plăcinte și legume la cuptor și cred că merge și al friptură dar eu l-am descoperit în etapa asta vegetariană.
  • Poză n-am, al meu iese rozaliu de la boia

Brioșe fără zahăr

Mie îmi cam place zahărul și asta se vede regretabil pe contururile siluetei. Pentru mine nu m-aș fi mobilizat ever să încerc o prăjitură fără zahăr am făcut-o însă pentru un bun prieten căruia maică-sa nu i-a dat dezlegare la zahăr deocamdată, așteptăm tortul de la doi ani să vedem cum decurg negocierile.

Ce am folosit: o sfeclă mică bine coaptă, efectele ar fi fost mult mai mărețe dacă blenderul meu era o sculă serioasă și chiar ar fi făcut piure toată sfecla, așa mi-a dat cât ssă-mi facă aluatul ciclam în stare crudă.

O banană terciută la furculiță că nu mă mai țineau nervii pentru blender.

Două ouă

2 linguri de ulei de cocos lichid

Vreo 4 linguri sănătoase de chefir

Habar n-am câtă făină, cred că vreo 10 linguri, am pus până aluatul a devenit dens.

Am bătut ouăle și le-am amestecat cu sfecla, banana, uleiul și chefirul, în asta am tot pus făină până a început să arate a aluat de brioșă.

Pentru că eram în misiune bio în loc de parf de copt am pus un pic de bicarbonat stins cu zeamă de lămâie.

Le-am copt la 180 de grade vreo 10- 15 minute, am băgat des scobitoarea că erau primele mele brioșe. La gust erau prăjituri, nu cât să mă dea pe spate dar prăjituri, amicul a fost încântat mâine facem iar fără sfeclă, nu mă țin nervii să blenduiesc trei kile din care să obțin două linguri de piure și un lighean de salata.

Au ieșit 8 bucăți și cred că au costat vreo 6 lei.DSC_0808

Plăcinta cu varză

Așa cum spuneam am avut o lună de vacanță de pe bloguri. Acum să o luăm cătinel din nou pe drumul postărilor că tot e primăvară și toate cele sunt în creștere.

Pentru că în ultima vreme carnea nu a mai fost printre alimentele mele de suflet a trebuit să găsesc alte variante de mâncare. Una din ele plăcinta cu varză despre care se poate spune în glumă sau poate nu că e mâncare pentru chakra a șaptea pentru că a rezultat destul de violetă fiindcă aveam în casă varză și ceapă roșie.

Ne trebuie o varză, vreo 5 cepe, cam jumătate de kil de făină, un plic de drojdie, ceva condimente: boia, sare, piper, cimbru, fiecare ce vrea. Dacă vrei varianta de post folosești cam 200 de ml de apă și 20 de ulei, dacă nu vrei să fie de post, poți folosi 200 ml de lapte, două ouă și un boț de unt.

Etapele: musai se pune Venga Boys la ceva, plăcinta de varză nedansată e ca nunta fără lăutari.

Se încălzește lejer laptele și se topește în el untul ăla mititel. Se bat cu violență ouăle cu un praf de sare, se amestecă apoi cu laptele și apoi amestecăm în fir subțire lichidul în făină amestecată cu drojdie ( eu folosesc uscată). Se frământă și se lasă isprava să se odihnească.

Trecem al legume. Se toacă întâi ceapa și se plânge corespunzător că e moment solemn ce naiba. Simultan se dansează că nu strică niciodată să dezvolți multitasking-ul. Se taie cât de subțirel se poate varza.

Se aruncă un strop de ulei în tigaie și apoi când s-a încins uleiul ceapa, să scoatem ifosele din ea. Când ceapa e aurie sau mă rog a mea rozalie, se trântește în valuri și varza, că nu are loc toată odată. După ce a intrat toată varza în tigaie mai punem 100 ml de apă și apoi sigilăm cu capacul să fiarbă înăbușit  preț de 10 minute.

DSC_0801

La expirarea termenului iei capacul și lași să se evapore apa, condimentezi cu ce vrei tu și oprești focul.

Eu voiam să pun și morcovi dar am uitat, așa cum se poate adăuga și ceva carne, eventual din aia tocată și prăjită de una singură.

Dacă s-a dospit aluatul trecem la asamblare, dacă nu, mai dansăm un pic. Asamblarea e simplă : împarți aluatul în două, o foaie jos, apoi varza, apoi foaie. Dacă te chinuie rău talentul ca pe mine poți pune și nește decorațiuni împletite.

Dai la cuptor vreo 30 de minute la 200 de grade, știți cum e funcție de cuptor. După 20 de minute oricum scoți plăcinta și o ungi cu ou cu factor de protecție mare să nu se ardă.

DSC_0804

Cred că în total o plăcintă în tava mare a cuptorului m-a costat vreo 6 lei și au ieșit vreo 18 porții ca asta.

DSC_0806

 

 

 

 

 

Je suis….

Și sunt zile în care pur și simplu trebuie să scriu pe celălalt blog, subiectul se potrivește mai bine acolo

http://oglindaluierised.blogspot.ro/2016/03/je-suis-bradet.html#.VtdLl3194dU

Bună primăvara!

Fost-am  dusă de acasă cam o lună, nu din aia reală ci din cele virtuale. Uneori e bine să ieși în afara curentului și să privești relaxat nebunia din jur, chiar pe aia din jurul tău pentru că altfel o iei prea personal și nu mai vezi pădurea din cauza copacilor.

Ce am făcut?

Mi-am adus aminte că îmi place să scriu, nu, nu bloguri și sfaturi de economisire, sau nu numai, așa că am scris primele vreo 20 de pagini dintr-o altfel de poveste pe care sper să o termin anul ăsta.

Am terminat niște proiecte de croșetat și tricotat și am făcut planuri pentru altele, dap, anul ăsta vreau să fac jucării croșetate și păturele și botoșei și ce mi-o mai trece prin cap, care vor lua drumul pieței. E o modalitate minunată să mă deconectez de la toate problemele și parcă mi se ordonează și ideile altfel după aia.

M-am gândit la regulile de bază ale economiei pe care le-am învățat în tinerețe și m-am uitat pe piață, scade piața titlurilor, crește imobiliara,  se caută stabilitate, banii virtuali din bursă sunt volatili, nesiguri, milionarii de hârtie sunt amenințați.

Am privit războiul Dării în plată  și efectele asupra creditării la achiziționarea de imobile.

Mi-am făcut planuri pentru grădina de la țară.

Am învățat rețete noi fără zahăr și fără carne, se pare că dieta mea a decis să nu mai suporte carnea iar eu am decis să reduc zahărul.

Mi-am stabilit niște linii de urmat și cu blogurile și cu restul lucrurilor din viața mea.

Uneori viața e ca o degustare de vinuri, din când în când trebuie să faci o pauză ca să îți curăți palatul de arome și să nu termini cursa amețit.

Dar m-am întors ! O primăvară frumoasă să avem 🙂DSC_0791

 

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu