Cum ar fi ……?
Cinci ani sau mai bine am amânat să citesc cartea asta. Poate nu era momentul ca noi două să ne întâlnim, poate era dar am avut neinspirata idee să văd filmul.
Recunosc niciodata nu mi-a plăcut Julia Roberts, absolut fiecare din filmele în care am văzut-o a pierdut puncte în clasamentul meu din cauza ei, poate și cu actorii e la fel cum e cu orice alt om, cu unii ne potrivim instant, cu unii ia ceva timp și muncă iar cu unii nu se va întâmpla niciodată, eu și ea suntem din ultima categorie, de fapt de la o vreme am încetat să încerc sa îi văd filmele și gata.
Cartea în schimb este pentru tine daca în ultimii ani te-ai simțit măcar o dată rătăcită în viața ta, dacă ai privit în jur și te-ai întrebat cum ai ajuns tu în relații cu oamenii ăia, ce cauți la slujba ta, în casa sau în orașul tău.
Exista un moment în care te oprești și îți dai seama clar că toate planurile pe care ți le-ai făcut până atunci, toate proiectele în care ai investit timp și bani și părți din tine, de fapt nu sunt ce îți trebuie ție.
Un moment în care faci calcule cât din viața ta este ce ți-ai dorit tu să se întâmple pentru că rezonai cu lucrurile alea și cât pentru că asta a fost educația sociala pe care ai primit-o.
Cum ar fi să trezești într-o zi profesor dar să îți dai seama că tu ai vrea să călătorești, să te trezești încercând să ai un copil pentru că este timpul, pentru că relația ta a ajuns în punctul acela, pentru că vârsta ta chiar a depășit un pic momentul optim, pentru că 200% din oamenii cu care relaționezi te întreabă când o să îl faci, însă în sinea ta să vrei numai să îți iei rucsacul și să pleci, fără vreo obligație pe lume?
Cum ar fi să fii sincer cu tine? Să te întrebi ce vrei tu, ce te-ar face pe tine fericit? Să îți oferi un croissant și un cappuccino pe o terasa undeva, într-un moment de desăvârșită pace în timp ce oamenii aleargă în jurul tău urmărindu-și planurile care nici nu este sigur că sunt ale lor?
Cum ar fi să îți dai timp să vorbești cu Dumnezeu? Să înțelegi că e acolo pentru tine și nu te va părăsi niciodată pentru că tu ești un fragment minuscul din El sau pentru că El e o scânteie din tine?
Cum ar fi să meditezi la tot și la toate până simți universul curgându-ți prin vene? Și să îți descoperi menirea, lucrul pe care te-ai născut să îl faci, care te completează în sfârșit?
Încă mă întreb la vreo săptămână după ce am închis cartea cum ar fi să zâmbești cu ficatul.
Dincolo de poveste, care este liniara și pe care o poți intui din fila 1 a cărții, astea sunt întrebările la care te face să te gândești.
Cum ar fi să …..?
Cum s-au dus doua luni
Nu-mi vine să cred că obiceiul meu ordonat de a scrie pe blog cel puțin de 3 ori pe săptămâna a dispărut peste noapte, bine a dispărut în doi ani dar mie așa mi se pare.
Văd că am mai trecut pe aici în martie, la început de martie și țin minte că îmi propusesem sa scriu măcar o dată pe săptămână.
Ce am făcut în schimb? Nimic productiv sau, mă rog, aproape nimic.
Mi-am făcut cont de Instagram, pe persoana fizică și pierd niște minute bune cu fotografiile de acolo.
Am venit într-o zi acasă prea obosită să fac altceva și am zis să mă joc un pic, sa aleg ceva online ca să nu îmi ocup calculatorul. Forge of empires nu a fost o alegere bună, e un joc de strategie și eu sunt genul care urmărește proiectele, le dezvolta, așa că în loc să mă deconectez jumatate de ora atunci, azi dimineața mi-am dat seama ca administrez un oraș din Evul mediu târziu. Mai rău decât atât în loc să îmi beau liniștită cafeaua, m-am conectat să strâng chiriile și să să dau drumul unui ciclu de producție.
Totuși cred că am avea toți nevoie să încercăm măcar o dată jocurile astea pentru a învăța cum să ne ferim pe noi sau copii de așa ceva. E incredibil cât de ușor reușesc să ți se insinueze în programul zilnic și cât de greu le îndepărtezi.
Am citit câteva cărți drăguțe și una pentru care era timpul potrivit în viața mea, săptămâna asta voi încerca să scriu despre ”Mănâncă, roagă-te, iubește” căreia filmul i-a făcut un mare deserviciu.
Nu am mers la fel de bine cu planul de rambursare anticipata dar mi-am luat mașină, second, cash și minunată. Aștept de la ea o vara pe drum în care sa descopăr zona în care locuiesc și pe care mai bine de un an jumatate am ignorat-o pentru că infrasctructura de transport local din România este cum o știm și nu îți prea permite sa vezi mare lucru.
Mă mut, nu din oraș ci din apartamentul în care stau acum. Am descoperit partea proasta a statului în chirie, e posibil sa te muți când nu vrei și e posibil sa fie greu sa gasești altceva care să îți placă. Și din partea cu mutatul am tras niște concluzii.
Ideea de bază este ca, daca reușesc să mă țin departe de jucatul pe calculator, ar trebui să pot scrie de 3 ori pe săptămână și să vă povestesc în detaliu cele de mai sus și ce am învăța din ele, poate ajuta pe cineva sa faca aceleași greșeli, poate dă cuiva o idee, cine știe?
Wish me luck și să vedem daca scriu ceva vineri :).
PS Fotografia este de la vreo 15 km de casa si este ce astept sa vizitez in vara asta
Doar un leu 
Comentarii recente