Arhive categorie: slow living

Mâncare de linte

          Dacă am ajuns să ne cunoaștem vreun pic până acum știți că eu nu arunc mâncare. Când mă gândesc la asta nu văd numai bani aruncați pe apa sâmbetei, deși văd și aia, dar văd muncă . Atâția oameni au munci mult și greu să producă mâncarea aia, inclusiv eu am muncit mult și greu pentru banii cu care o cumpăr, toți ne-am consumat timp ca să producem mâncarea sau banii pentru ea și timpul înseamnă viață.

          Undeva în mintea mea există această conexiune că dacă am cumpărat ceva de mâncare și  nu reușesc să mă organizez suficient să îl mănânc cât este bun arunc niște minute de viață, practic de-a lungul timpului îmi arunc niște ani de viață la gunoi din lipsă de organizare.

          Pe de altă parte așa cum tot spun vreau să mă mut și ar fi de prefera să nu am multe lucruri de cărat între locații așa că am decis să organizez o lună sau câte or fi necesare de mâncat din cămară.

          Azi m-am uitat prelung prin rafturi și am făcut un inventar, pe baza a ce am găsit am încropit și rețeta, sunt sigură că nu am inventat-o eu azi dar dacă totuși nimeni nu a gătit combinația asta înainte Ave moi! Sunt o deschizătoare de drumuri.

          În primul rând aveam în frigider mai multe feluri de carne toate în cantități mici celebrele rămășițe ale zile (pentru tânăra generație leftovers) : șuncă, piept de porc, jambon, cotlet gata fript și cam uscat, toate au devenit cubulețe tăiate temeinic cu cel mai mare cuțit din dotare. Șunca și pieptul aveau și o parte de slăninuță care a fost decupată și tăiată separat tot cuburi.

          Dacă în general nu arunc mâncare când vine vorba de carne e și mai rău. Animalul ăla săracul și-a dat la propriu viața ca să ce? Îl arunc eu la gunoi că mi-e greu să reinventez ce a rămas din el?

          Dacă o să devin vreodată vegetariană nu o să fie pentru că vaca duce la încălzirea globală, oricum nu mănânc vacă de când am crescut așa ceva, ci pentru că în sfârșit nu o să mai suport să moară cineva ca să mănânc eu.

          Inventarul a mai scos la iveală o ceapă mare, un ghimbir leșinat, niște usturoi (din ăsta a mai rămas), un ardei gras, o conservă de roșii cuburi, o sticluță cu sos de roșii, o conservă de linte verde.

          Periodic mă apucă vegetarianismul și mâncatul sănătos care se manifestă prin cumpărarea de linte, conserve de fasole și porumb, tăiței de hrișcă din astea care rămân în casă pentru că vegetarianismul trece în câteva zile înainte să fac ceva cu ele.

          Ca atare s-a curățat ghimbirul de coajă și s-a tocat mărunt, soartă împărtășită de ceapă și usturoi. A fost tăiat destul de mărunt și ardeiul gras.

          S-au pus în cratiță în ordinea de pe tricouri : bucățelele de grăsime, apoi când au început să se topească s-au adăugat ceapa călită până la auriu, ghimbirul și usturoiul, ardeiul și multe condimente pentru wok și five spices ( am zis că vreau să mă mut cu bagaje puține da?).

          Când cele de mai sus erau deja moi și parfumate am adăugat cubulețele de carne, conserva de roșii, sosul de roșii și un pic de apă, apoi conserva de linte clătită bine cu apă.

          S-a adăugat sare și cratița s-a mutat în cuptor de unde a ieșit arătând ca în poza de mai jos.

          Și când te gândești că multă vreme când auzeam de mâncare de linte credeam că vorba de aceea pe care o culegeam de pe baltă pentru rațe 😊.

Bucurii de ianuarie 2

            Încă nu m-am mutat așa că mergem înainte cu bucuriile de ianuarie pentru săptămâna în curs. Găsiți la Irina despre ce e vorba.

1.Coltisorul meu confortabil

Rămâne canapeaua dar ….. pentru că a fost o săptămână rece mi-am petrecut ceva timp pe niște perne confortabile, galbene de parcă ar fi cumpărate de frate-miu și cu spatele sprijinit de caloriferul cald. Bonus din poziția asta văz direct bradul care este cu toate luminile din dotare aprinse pentru că nu ajung acasă decât când se întunecă.

2.Un proiect creativ

Nu m-am putut decide nici săptămâna asta să tricotez sau croșetez ceva dar mi-am adus aminte că am un număr de cărți de colorat impresionant pentru vârsta mea și le-am scos din conservare.

3.Tratatia saptamanii

            Pâine cu unt, am în târg un magazin care aduce pâine aproape artizanală, au pâini mari de vreo 2 -3 kilograme, cu semințe, făină neagră, făină de secară, noua mea pasiune este una mai mica la care se folosește ulei de măsline cu simț de răspundere în timpul preparării.

      4. Lumini si luminite

            Pe lângă cele din brad mai am răspândite prin casă  instalații mai mici cu baterii puse în  foste borcane de iaurt.

5 Grija de sine

            Hidratare apă pentru interior, acid hialuronic și loțiune hidratantă pentru exterior.

6 Rugaciune/Recunostinta/Meditatie/Jurnal

            Aproape m-am apucat de un jurnal, în sensul că am ales una din multiplele agende și un stilou asortat în sensul ăsta și le-am adus lângă canapea. Aaaa și m-am uitat la niște episoade de pe Gaia cu legătura dintre sunet și lumea așa cum o știm care au privit noțiunea de ”la început a fost cuvântul” prin prisma mai multor religii, uneori cuvântul fiind foșnetul aripilor unui condor dar sensul e același.

Sunt sigură că frate-miu o să pună ma multe poze decât trebuie așa că în compensație eu pun numai două. Vladimir ai legătura.

Povestea ta

Aceasta este blogul meu de vineri care evident apare sâmbătă pentru că în familia mea este o tradiție nescrisă în baza cărora între când facem ceva și când ar fi trebuit să facem acel ceva trebuie să existe minim 24 de ore decalaj indiferent dacă suntem în întârziere sau în avans.

          M-am apucat să citesc și eu Cum să îți transformi viața, de Nicole LePera sau cel puțin cred că m-am apucat a mea fiind în engleză și numindu-se How to do the work. Mă îndoiesc că o voi termina în timp util pentru a-i scrie recenzia în Clubul de carte care va fi postat aici 27 ianuarie seara ( aviz participanților să își posteze recenziile pe bloguri până atunci și să dea de știre).

          Dar citind-o mi-am amintit alte lucruri pe care le-am citit de-a lungul timpului, după vârsta de 4 ani începem să ne dezvoltăm ego-ul, personalitatea, să ascundem metaforicele cadavre în dulapuri și traumele în povești despre noi.

          Azi dimineață mi-a căzut sub ochi postarea cuiva pe Instagram, nu am reținut numele, care spunea că și-a petrecut un an schimbându-se și unul din lucrurile pe care le-a făcut a fost să își clarifice la  nivel de sine înalt cine vrea să fie: cum se îmbracă persoana care vrea ea să fie, cum vorbește, ce preocupări are, cum rezolvă probleme, cum își petrece timpul etc.

          Suntem povestea pe care ne-a spunem despre noi: suntem victime sau eroi, suntem frumoși sau urâți, deștepți sau proști, sănătoși sau bolnavi, veseli sau depresivi conform scenariului pe care noi ni-l scriem despre noi la nivelul gândurilor noastre care se transformă în credințe limitative sau de împuternicire.

O altă doamnă pe care o ascultam destul pe mult pe Youtube acum ceva timp Esther Hicks are o postare pe undeva în care repetă parcă la infinit ”O credință este un gând pe care îl gând pe care îl gândim repetat”.

          Acum dacă nu îți place povestea ta despre tine nu ai decât să o schimbi, dacă simți că nu ți se (mai) potrivește ajusteaz-o, nu la asta voiam să ajung ci la altceva.

          Am avut azi cu o prietenă una din conversațiile alea pe care le avem cu toții ”Ce mai faci?” ”Pe unde te-ai mai plimbat?” când a auzit că nu m-am plimbat reacția a fost de parcă anunțasem că vine apocalipsa ”Vai, dar ce trist!” în traducere ”De ce mai trăiești dacă nu bântui pe drumurile patriei cel puțin”.

          Nu m-am plimbat pentru că mie îmi place să stau acasă mai ales iarna, e frig și nu înțeleg de ce m-aș urca în mașină, să conduc( chestie care nu îmi place) pe drumuri umede și în zile în care se luminează pe la 8 și ceva și se întunecă de la 16 și ceva, să ajung într-un oraș în care e la fel de frig și plouă la fel, ca să ce? Să beau o cafea pe care o pot bea relaxata pe canapeaua din dotare citind și ascultând ploaia de la căldură? Să mă bântui pe străzi în vânt, eventual cu o umbrelă în mână și fiind nefericit că mi-e frig?

          Povestea pe care ți-o spui despre tine trebuie să te bucure, o vreme mi-am spus și eu că sunt o călătoare neobosită, că îmi place să colind lumea oricând. De asemenea pe vremuri mi-am povestit că iubesc petrecerile și aglomerările de oameni, că ador să ies în fiecare zi în târg să mă întâlnesc cu alte ființe extrem de sociale și câte altele nu mi-am povestit iar subconștientul meu credincios poveștii mele m-a dus în toate acele locuri unde culmea eram chiar mai nefericită decât de obicei.

          Așa că atunci când îți spui povestea ta despre tine ai grijă să fie ce vrei tu, cine ești tu, ce te face pe tine fericit, nu ce crezi că te-ar face popular, că ar fi bine să fii de dragul societății sau oamenilor din viața ta. Fiecare din noi are o viață și șansa de a spune o poveste nu lăsa pe altul să o scrie pentru tine.

          Dacă nu îți place să pleci de acasă când e frig e minunat, mai sunt o grămadă ca tine. Dacă petrecerile cu mai mult de 8 oameni și se par excesive, suntem măcar doi în situația asta. Dacă preferi să citești în loc să schiezi e la fel de bine.

          Fă-ți timp într-o zi și vezi dacă povestea pe care ți-o spui despre tine este autentică și te face fericit.

          Spor la cafeluță la toată lumea. (În mintea mea și într-o lume ideală, mă citiți sâmbătă dimineața la cafeluță 😊)

Bucurii de ianuarie 1

          Am vagul sentiment că blogul ăsta trebuia postat ieri dar la vremea aceea nu eram sigură că reușesc să particip la Bucurii de ianuarie ediția a treia lansată de Irina.

          Azi sunt pentru că imediat ce am venit de la lucru am găsit un email care mă anunța că frate-miu participă la treaba anterior amintită și cum de-a lungul istoriei noastre personale nu l-am lăsat niciodată singur dacă am avut posibilitatea se pare că particip și eu.

          Structura e cunoscută, m-am mai apucat de provocarea asta în 2021 și în săptămâna doi cred că am renunțat fiind ocupată să îmi mut calabalâcul al 150 de km cu mașina în condițiile în care îmi plăcea să conduc fix ca și azi.

  1. Coltisorul meu confortabil

Forever and ever până la sfârșitul timpurilor mele în casa asta va fi canapeaua din sufragerie, care are un spătar dur ca dracu’ pe care îl fentez cu o gamă largă de perne dar pe care mă pot ghemui sprijinindu-mă din trei părți, chestie complicată dar mișto.

  • Un proiect creativ

Se pune că a trebuit să mut niște violete de Parma care crescuseră prea mari pentru ghiveciul în care le-am primit în încă vreo 4 ghivece și încă niște frunze la pus rădăcini? Ăsta e blestemul vieții mele toate plantele care ajung în casa mea ajung la concluzia că în ele stă speranța perpetuării speciei și mai tot timpul întreb oamenii dacă nu vor să adopte: un ghimbir, o violetă, o poissentia, o aloe că nu vreau totuși să trăiesc în seră, plus nu vreau nici să le mut și pe astea niște sute de kilometri dap, tot cu o mașină condusă de mine.

3 Tratatia saptamanii

            Am descoperit mai uluită decât Columb pe malul Americii că îmi place cafeaua flat withe pe care am cumpărat-o pentru că pe cutia de Dolce Gusto este o culoare albastră fabuloasă și între timp sunt la a patra cutie.

4 Lumini si luminite

Mulțumesc, mulțumesc, nu era nevoie să îmi faceți o rubrică specială eu fiind personal lumina familiei mele, farul călăuzitor, steaua nordului și orice chestie luminoasă vă mai vine în cap.

Strict la obiect am trei instalații în brad și bradul nu se dă jos până în 24 ianuarie că de aia m-am sacrificat la artificial să am unde să beau cafeaua în mini vacanță.

5 Grija de sine

          Aici nu pot spune că excelez dar sunt o grămadă care îmi duc grija. Ce am făcut eu pentru mine săptămâna asta a fost să am grijă să folosesc crema de mâini, am continuat să îmi iau pastilele de Forcapil și am făcut fix vreo 20 de mișcări cu o bandă elastic, 20 > 0 deci aș zice că sunt în avantaj.

6 Rugaciune/Recunostinta/Meditatie/Jurnal

          Săptămâna asta  am fost recunoscătoare pentru muzică, nu știu unde aș fi fără ea, probabil într-un spital de specialități nervoase, dar așa suntem lejer nervoși băgăm un Bach sau Beethoven, se aud manelele prea tare de la vecini băgăm Rahmaninov în boxe, vrem să ajungem la lucru senini, punem cumbia în căști și dansăm până acolo.

Clubul de carte

Știu că suntem ocupați până peste cap și fix ne-ar mai lipsi ceva în plus de făcut dar butonam zilele trecute pe Netflix și am văzut trailler-ul unuia  din multiplele filme cu cluburi de lectură și de atunci nu-mi pot scoate din cap că e absolut tot ce ne trebuie în anul care vine.

Poate e nostalgia vremurilor cu Psiluneli și Duzini de cuvinte, poate (și aici îl aud exact și distinct pe frate-miu) am ajuns la vârsta aia la care am nevoie de pisici și oameni similari mie cu care să comentez o carte la un ceai, cafea, vin, apă, pricepeți voi ideea.

M-am obișnuit cu lumea asta virtuală, mi se pare că e infinit mai ușor să te organizezi așa, fără prezența fizică și fără să fie nevoie să fim simultan prezenți, trecând unii în lipsa altora și împărtășind idei.

Propunerea mea pentru 2023 către #toutlemonde 😀 e să înființăm un club de lectură virtual. În fiecare lună cineva alege o carte pe care o citim cu toții, ne scriem părerile despre ea iar în ultimul week-end trimiteți link-urile cei care aveți blog și duminică dimineața fac o postare în care le includ.

Cine nu are blog și vrea să participe poate la fel de bine să scrie despre carte în comentarii.

E o dată pe lună așa că nu e un efort atât de mare iar la finalul anului vom fi citit cel puțin 12 cărți.

Aștept părerile voastre până la 31 decembrie 2022 și vedem dacă putem pune pe roate un Club de lectură virtual.

Cum stați cu pregătirile de Crăciun?

Cuvântul anului 2023 -Serenitate (II)

Bun așa cum v-am spus în postarea anterioară cuvântul anului 2023 la mine este ”Serenitate”

Al doilea punct în programul pentru a atinge serenitatea era îmbunătățirea minții și sufletului.

Cu îmbunătățirea minții e simplu, de vreme ce învățatul neorganizat ne-a dus undeva dar nu unde trebuia în iarna lui 2023 va trebui să facem ore de limbă străină cu un profesor real, via vreo aplicație pentru că la mine în târg nu am găsit

Avem de citit mult pe multe teme: psihologie, educație financiară, NLP și astea sunt numai lecturile de timp liber că va trebui să citim și pentru la lucru.

Fără îndoială că lista de lecturi va include și beletristică dar pe asta nu aș pune-o la îmbunătățirea minții ci a sufletului, la un loc cu scrisul.

Pentru că tot vorbim de scris la 1 martie 2023 a doua carte trebuie să fie gata de plecat spre editură. Dacă știți vreuna mișto nu că sfiiți să îmi spuneți în comentarii.

Nu știu dacă fix aici ar trebui să intre subpunctele următoare dar în primele trei luni am interdicție să cumpăr: haine, cărți, parfumuri, cosmetice și bijuterii.

Nu intenționez să mă retrag din societatea civilizată dar întâmplarea face că am deja destule din fiecare categorie.

Din nou frate-miu o să se înece cu berea dar ideea asta vine de la el. Când m-a întrebat dacă și citesc multele cărți pe care le cumpăr mi-am dat seama că deși le citesc o fac cu întârziere. Din lipsa timpului până să ajung la finalul unui lot de 10 cărți pe care am vrut musai să le citesc altfel nu le cumpăram a apărut deja o a 11 a pe care vreau să o citesc mai mult decât pe cele rămase și uite așa se tot schimbă ordinea și casa se umple de cărți pe care vreau să le citesc dar nu am când.

Pentru că sper să mă mut din nou în alt târg, evident tot în chirie,  pe măsură ce voi citi cărțile le și exilez acasă la Craiova unde pot sta cuminți până voi avea timp să decid ce păstrez și ce nu.

Dacă Nornele îmi surâd voi continua programul de a nu cumpăra cele de mai sus tot anul cu trei excepții: cartea cea nouă a Cameliei, când va fi să fie, cărțile necesare pentru lucru, în 2024 intenționez să dau un examen nou și nu ar fi o idee rea să mă apuc să învăț din 2023 și bijuterii de aur la un preț irezistibil, pentru că le văd ca o investiție a la long.

Evident nu o să ies în lume fără SPF dacă se termină sau fără pantofi dacă actualii decid să arunce prosopul.

Partea cu profitul din fiecare zi nu e financiară, urmăresc un sigur fel de profit : sufletesc. Vreau să mă bucur de ceva, să fiu recunoscătoare pentru cine sunt și ce am, să fiu mulțumită de cum rezolv lucrurile sau cum se rezolvă singure și toate astea în fiecare zi. V-ați ales cuvântul pentru 2023?

Sursa foto Pinterest

Cuvântul anului 2023 – Serenitate (I)

Poate e devreme să îmi aleg cuvântul anului următor dar la cât de aglomerat pare finalul de an prefer să mi-l aleg prea devreme decât deloc.

          Pentru 2023 mă voi axa pe Serenitate.

          Unul din motivele principale ar fi că dacă nu o fac am ceva șanse să îmi reduc durata de viață via stres.

          Și tocmai pentru că vreau să reduc stresul nu voi face planuri pentru 12luni ci mă voi limita la primele 3 urmând să reevaluez situația la final de martie.

          Serenitate în mintea mea înseamnă să fii în acord cu tine însăți și deasupra lumii, nu în sensul că tu ai fi mai bun ci în sensul că toate frecușurile societății nu te pot atinge.

          Ca să ajungi la nivelul ăsta de înțelepciune cred  că în mod paradoxal trebuie să te întorci la esențial, la principii care nu ar trebui să fie multe, prea multe reguli au obiceiul să se încurce între ele și să nu mai poate fi aplicată niciuna.

          Ce este esențial pentru mine? Să îmi întrețin vehiculul de transport în lumea asta. Să îmi îmbunătățesc mintea și sufletul. Să scot ceva profit de la fiecare zi pe care o trăiesc.

1.Azi prim parte vehiculul de transport care are nevoie de ceva exerciții, apă, mâncare simplă, nu multă dar de calitate.

Consecințele ideii:

-2 zile pe săptămână mișcare dar din aia serioasă și organizată cu fundul pe salteluța de yoga în shoulder bridge (nu judecați am învățat yoga pe youtube).

– șoc și groază vom tăia zahărul, bine nu o să devin aia care refuză o felie de tort la aniversarea cuiva, în plus sunt destul de sigură că smochinele, merișoarele și stafidele mele au ceva zahăr adăugat dar 95% din dulce va fi asigurat de fructe și miere (și ultima nu un borcan în caz de depresie conform obiceiului).

– frate-miu înghite berea aia înainte să citești punctul ăsta. Primele 3 luni NU (editare apărută grație unicului și irepetabilului meu frate) bem alcool ( exceptând din nou o aniversare- aia e  nu pot lăsa sărbătoriții la greu).

– deși nu am intoleranță la lactoză iubirea vieții mele -brânza, cu suratele ei iaurt și smântână nu sunt chiar alimentele cele mai bune pentru mine, așa că mi-e greu și să scriu asta: 3 luni fără ele. Cum nu sunt fan lapte vegetal ăla cu diverse uleiuri și zahăr am luat întru beta testing lapte de cocos la conservă, dacă ne înțelegem bine, dacă nu învățăm să trăim fără.

– ultima pe listă presupune prezența distinsei mele persoane în bucătărie aproape zilnic, dar într-un an o să îmi reorganizez caietul de rețete începând cu cele de iarnă.

Aparent a fost o decizie  bună să mă apuc atât de devreme pentru că e prea mult pentru o singură postare, deci ne auzim și data viitoare tot cu serenitatea.

Sursa Pinterest

Festina lente

După cum nu știți sunt fluentă în latină ( aș vrea eu), bine nu fluentă dar mai știu o expresie pe ici, pe colo. Așa că azi este rândul unei care îmi place mult ”Festina lente” pentru că slow living nu a fost inventat de generația noastră.

De fapt probabil nimic nu a fost inventat de  noi pentru prima dată și de când e pe aici planeta asta a văzut multe civilizații dând cu oiștea de gard.

Chiar acum beneficiez de unul din produsele civilizației. Mi-am amintit că am abonament pe Office 365 ca atare nu este nevoie să scriu, e suficient să dictez iar laptopul va scrie în locul meu. Pot să vă asigur că lucrurile merg mult mai repede așa.

Cum stăm la final de an 2022? Destul de rău, cum ar spune băbuțele din Chinteni și totuși, paradoxal, surprinzător de bine.

În continuare am suficient de lucru pentru 3 oameni. Tensiunea nu vrea sub nici o formă să coboare sub 15 cu 11, iar jurnalul de pe Goodreads mi-arată că sunt cu 13 cărți în urma programului, deși 48 de cărți chiar nu erau o mare provocare.

 De ce stau totuși bine? Pentru că deși am mult de lucru, nu mai resimt aceeași stare de tensiune interioară ca pe vremuri, am renunțat să merg la lucru în weekend-uri și încă mă țin de programul cu mâncarea cât de cât sănătoasă.

Evident nici o șansă să-mi termin cea de a doua carte sau măcar să mă gândesc la ce ar trebui să cuprindă, însă am mari speranțe că voi reuși să dau gata cele 13 cărți restante din programul de citit.

Astăzi, pentru că mi s-a adresat o întrebare de genul ăsta, o să vorbim despre mașini. Mai exact despre mașina mea. Mi-am cumpărat mașina pentru că eram convinsă că fix asta îmi lipsea să devin un șofer mai bun. După, am descoperit că sunt un șofer bun, atât că nu-mi place să conduc pe șoselele patriei unde prea puțină lumea respectă regulile de circulație și ca atare, coparticipanții au  o capacitate infinită de a te surprinde în mod neplăcut.

Dacă m-a ajutat să am mașină? Cu siguranță altfel nu aș fi putut să fac naveta un an de zile, efectiv nu exista nici o modalitate în care să ajung la lucru în timp util. Aveam la dispoziție numai un tren ți un drum care în mașină necesita 30 de minute pe sens ar fi avut ca alternativă un drum de 2 ore pe sens cu trenul. Pentru locuitul în oraș cu mijloace de transport nu mi-aș lua mașină, motiv pentru care am și trăit peste 35 de ani fără să am, e drept parte din anii ăștia nici nu am avut voie să conduc una.

Mi-am cumpărat o mașină second. Nu sunt în poziția să vă recomand și vouă, ce să vă luați. Nu mă pricep atât de bine, însă din experiență valoarea unei mașini imediat ce a părăsit reprezentanța în care a fost vândută scade cu 10 % și apoi aproape exponențial în cursul primilor 5  ani, până la jumătate sau mai puțin de jumătate din prețul de vânzare.

Ia o mașină adaptată nevoilor voastre, nu lua una cu două portiere dacă ai copii, crede-mă e greuț cu scosul lor din spate prin portiera din față și nu lua un jeep dacă stai într-un oraș supraaglomerat dacă nu vrei să îl vezi pocnit din prima zi de lăsat parcat undeva, presupunând că găsești loc de parcare.

Înainte de  a o  lua  am dus-o la un service unde a fost temeinic verificată. Și pot spune că nu m-a dezamăgit din 2019 nu a trebuit să-i schimb nimic din cauza ei.

A fost nevoie de schimbări dar au fost cumva marca ghinionului. Prima victimă a fost geamul din spate stânga, spart din cauza unei întrebări filosofale născută în mintea unui Gigel care tăia iarba în curtea unei instituții cu o motocoasă. Ce anume se întâmplă dacă încerci să tai și iarba dintre pavele? Se întâmplă că o bucățică din pavaj o să sară în fereastra mașinii parcate în apropiere.

A 2-a schimbare a fost în legătură directă cu prima, încă mă mai bântuie imaginile unui Mercedes de vreo 40 ori mai scump decât mașina mea, ale cărui roți erau bătute cu ciocanul într-un service din Moldova. Același lucru s-a întâmplat oarecum și la mine, schimbându-mi geamul au reușit să deterioreze mecanismul de ridicarea acestuia. Ca atare câteva luni mai târziu m-am trezit că butonul electric nu mai activează ridicarea ferestrei. Am optat pentru blocarea lui definitivă. Pentru că nu vreți să știți cum este să ți se deschidă fereastra de una singură pe autostradă la peste, 100 km la oră.

Ultima schimbare a fost datorată unor băieți muncitori care au încercat să îmi fure masca de plastica aflată imediat lângă parbriz, fără să reușească în totalitate. Ca atare și aceasta a zburat în timp ce mergeam nevinovată pe autostradă. Inițial am crezut că mi-a picat ceva de pe tir ul de alături vreo trei zecimi  de secundă am crezut că așa o să mor strivită de ceva căzut din tir dar am reușit să ajung acasă întreagă și se înlocuiesc piesa minune.

Dacă vă hotărâți să vă luați o mașină, să aveți în vedere că o să vă coste minim 2.000 RON numai s-o țineți în fața blocului. Și am în vedere verificarea tehnică periodică, asigurarea obligatorie, impozitul și locul de parcare. Consumabilele, respectiv motorină, ulei, anvelope iarnă/vară, antigel și toate celelalte, ca să nu mai vorbim de bușirea vreunei piese importante sunt peste. Așa că încercați să vă luați un model la care să puteți găsi produsele respective și aftermarket la prețuri decente.

Ultima chestie dar nu cea din urmă pe care trebuie să o aveți în vedere sunt amenzile, alea pentru viteză ajung până la vreo 1400 de lei deci odată cu mașina să vă asigurați și un buget de urgențe pentru categoria asta de cheltuieli și ideal ar fi să mergeți fără să încălcați regulile. Cum spuneam, festina lente, e mai important să ajungi acasă mai târziu decât la spital mai repede.

Eu conducând, imagine încărcată de fani pe Pinterest.

Gaudeamus igitur

          Știu azi era cartea de marți și vineri era blogul de vineri. Vineri nu am scris pentru că am fost acasă, cine nu s-a născut în Oltenia nu poate pricepe dimensiunile unei pomeni făcute acolo și chiar dacă pe tine te lasă rece ideea te vei lua de mână și te vei duce să prestezi pentru ai tăi, ăia care au trăit o viață cu tradiția asta și pentru care contează.

          Azi nu este despre cărți pentru că am avut o revelație pe meleagurile natale. Ne trăim viețile cu larghețea unor regi, risipim singura resursă neregenerabilă, pe care în ciuda progreselor științei nu o putem produce și nu o putem fura de la alții, de parcă toți am fi multimiliardari.

          Citim cărți despre cum să fim mai în formă, mai bogați, mai plin de sens, mai iubiți, mai fericiți, mai buni, mai perfecți, cum să trăim la maxim, încercăm rețetă după rețetă și idee după idee fără să băgăm de seamă că timpul ni se scurge și nu apucăm să îl trăim pentru că suntem prea ocupați să ne pregătim să trăim.

          Ajută să ai grijă de tine și se sănătatea ta, ajută să mănânci bine, să dormi bine, să te miști suficient, să nu îți abuzezi corpul cu substanțe toxice dar nu absolutiza.

Mănâncă o prăjitură dacă vrei, bea un pahar de vin, atacă o friptură, bucură-te de o bucată de brânză pentru că am vești proaste, chiar dacă te obligi să renunți la toate astea, chiar dacă vei bea pentru restul vieții tale numai suc proaspăt de kale sau vei învăța să te hrănești prin fotosinteză tot o să mori și nu așa cum crezi tu peste 100 de ani ci poate mâine.

Poate un idiot va intra cu mașina pe sensul tău și nu o să-l poți evita, poate o piatră o să cadă de pe munte fix pe parbrizul tău, poate un grup de idioți vor decide că singura cale înainte este printr-un război,  poate o să te îneci cu o gură de apă (recunosc la fotosinteză asta e exclusă).

Sigur asigură-te că ziua de mâine va fi mai bună, mergi la cursul ăla, renunță la o achiziție impulsivă pentru siguranță financiară, nu te îneca în alcool, nu fuma în disperare dar trăiește și ziua de azi, asigură-te că te bucuri de ceva cât de mic în ea, nu te limita la liste ”de făcut”, creează-ți și o listă ”de savurat” și respect-o cu aceeași determinare.

Poate vineri o să apar cu o listă din asta, până una alta mă duc să citesc o carte de povești sau unul din romanele numite ușoare care nu îmi vor schimba viața dar mi-o vor însenina un pic.

Până ne auzim din nou în ton cu începutul anului universitar gaudeamus igitur.

Lagom este noul Hygge?

          Lagom este noul Hygge. Nu chiar dar trebuie să recunoașteți că sună tare bine ca titlu ca și cum aș fi devenit peste noapte unul din bloggeri influencer care chiar pot convinge oamenii să își schimbe viața.

          Aparent filosofiile de viață din țările nordice sunt pe val, așa că m-am apucat să învăț norvegiana, frate-miu păzea că vin! (dar nu chiar acum 😊)

          Despre Hygge s-a tot vorbit, este conceptul danez de confort genul ” ca acasă”. Presupune o bucurie a simțurilor, haine din materiale moi, pături pufoase, lumină caldă: lumânări, instalații de pom ( atât de mult îmi place termenul din engleză fairy lights – lumini de zâne), bețișoare parfumate, băi cu spumă, creme care să îți răsfețe pielea, ciocolată caldă, supe gustoase, cărți citite în liniște pe o terasă umbroasă în vară sau lângă un foc în iarnă.

          Unul din obiceiurile mele pe segmentul ăsta sunt cănile mari din porțelan gros  indiferent dacă sunt cu cafea, ceai sau ciocolată calde, pe care să le țin cu ambele mâini, din cauza unei circulații periferice proaste mâinile mele sunt veșnic reci și cănile alea calde îmi dau instant o stare de bine.

          Să revenim la Lagom care nu vine din Danemarca ci din Suedia și care înseamnă fix cât trebuie. Este o filosofie a echilibrului pe care natura a respectat-o de mii de ani înainte să intervenim noi. Știți cum e prea puțină apă e secetă și nu crește nimic, prea multă și ori e inundație, ori putrezesc toate, e nevoie de fix cât trebuie pentru viață.

          Cam așa e cu toate. Prea multe haine și mereu vei căuta ceva nou, prea puține și vei suferi de frig. Prea multă mâncare – riscurile asociate ( obezitate, tensiune ridicată etc),  prea puțină – malnutriție și moarte. Prea multă muncă – nicio viață, prea puțină – insuficiente resurse.

          Lagom are legătură cu imaginea generală. Dacă fiecare are exact cât trebuie există șanse să avem toți cât ne trebuie și să mai rămână. Pare să încurajeze o atitudine de a te descurca întâi cu ce ai la dispoziție și să folosești suplimentar numai dacă ce ai deja nu rezolvă problema.

          Și mai ales te pune să te gândești serios la ce înseamnă suficient pentru că uneori, în anumite domenii se pare că ”suficient” a devenit un cuvânt abstract și intraductibil din limba marțiană.

          Vă aduceți aminte provocările de pe blogurile de finanțe ale casei? Săptămâna fără cumpărături sau Luna în care gătim din cămară? Aș include astea în lagom, ne-am limitat la ce aveam si am descoperit că aveam exact cât trebuie ( nu îmi amintesc ca vreunii din noi să moară de foame în perioada aia, deși pe câteva bloguri nu s-a mai scris după aceea 😊).

          Ca atare toamna asta o să dau o șansă combinației de blândețe, hygge și lagom. (Mon frere când o să devin noul Osho o să poți spune că mă cunoșteai de când eram mici :P).