Arhive categorie: Fără categorie

Gândește ca un călugăr

Știu că e joi și rubrica e ” cartea de marți” dar așa s-au aliniat planeții să scriu azi.

Am cumpărat cartea încurajată de filmulețele cu Jay Shetty pe care Facebook mi le tot arunca în feed, dacă tot am cumpărat-o am citit-o, iar acum povestesc despre ea pentru a determina voi dacă am citit-o ca să nu o mai citiți și voi sau, din contră, să o citiți.

Dacă ești la prima carte de dezvoltare personală, conștientizare etc citește, are idei simple, eficiente și bine structurate. Explică prin paralelă cu experiențele lui din ashram cum ar trebui să ne raportăm la nebunia vieții contemporane.

Bonus are exerciții: de respirație, de meditație, de vizualizare, de recunoștință.

Dacă ai mai citit ceva în domeniu informația o să ți se pară redundantă și insuficientă, e o carte drăguță dar nu te ajută să mergi la nivelul următor sunt aceleași teme despre cum atașamentul este mama tuturor relelor, cum întotdeauna vei fi mai fericit când te orientezi spre comunitate decât spre interesele egoiste, cum nimic nu ne aparține cu adevărat și nimic nu este permanent.

Mi-a plăcut testul vedic de personalitate si explicațiile despre cele 4 varne, în esență profile psihologice: Călăuza, Creatorul, Conducătorul și Făptuitorul.

Mi-a plăcut cum a redat jocul infinit al măștilor noastre printr-o idee a lui Charles Horton Cooley ”Nu sunt ceea ce cred eu că sunt. Și nu sunt ceea ce crezi tu că sunt. Sunt ceea ce cred eu că tu crezi că sunt!”

Tot în capitolul despre stabilirea identității mi-au plăcut sfaturile despre cum să te analizezi pentru a te scutura de praful mediatic și al mediului din care provii pentru a determina valorile tale, nu pe cele care ți-au fost impuse sau sugerate.

Pe scurt merge într-o călătorie cu trenul sau intr-o duminică în care ești prea obosit să citești ”chestii grele”

2022

E târziu în 1 ianuarie, telefonul a trecut deja pe modul de somn adică mi-a tăiat legătura cu exteriorul dar e totuși 1 ianuarie, e ca o zi de hotar între lumi în care regulile nu se aplică așa că am ajuns să îmi scriu blogul de început de an.

          Mi-am despachetat agenda nouă care m-a așteptat sub brad până azi dimineață, nu am de fapt nevoie de o agendă, ce fac la lucru e atât de repetitiv încât nu trebuie notat mi-a intrat deja în reflex dar mi-a plăcut tare mult de ea și m-am gândit să îi dau o utilizare alternativă așa că mi-am completat scopurile lunii ianuarie.

          În general trebuie să îmi strâng resursele și să sper că voi reuși să mă mut din nou anul ăsta, permanent în orașul în care am ales să trăiesc.

          Până atunci am decis să mă bucur de ceea ce am deja, să mă bucur de casa în care locuiesc, de munții care mă înconjoară, de oamenii din apropriere fără să pierd timpul visând la ce ar fi putut fi.

          Financiar am început să pun deoparte ce pot pentru a-mi asigura avansul la un apartament în orașul în care voi trăi cel mai târziu peste 5 ani.

          Profesional îmi adun materialele pentru un examen dificil care ar avea loc undeva peste 2 ani dar la câte am de făcut nici nu o să știu cum au trecut.

          Mi-am dat seama că anul trecut nu mi-am ales un cuvânt pentru anul acesta așa că o fac acum , cuvântul lui 2022 va fi pentru mine ”armonie”, vreau să mă simt parte din univers curgând în același ritm în pace.

          Am făcut cumpărături pentru anul pe care îl vreau e prima dată în 100 de ani când nu mai am un stoc de prăjituri în casă în schimb am în frigider avocado, salată și țelină.

          Nu prevăd un an de cumpărături am haine, am cărți, am tot ce îmi trebuie în casa mea închiriată, ca atare mare parte din fonduri vor merge spre rezerva pentru viitorul apartament.

          Intenționez să profit de cele trei abonamente: Netflix, Gaia, HBO Go și să rezerv ziua de duminică pentru mine ca pe vremuri: filme, cărți, jocuri, natură, funcție de vreme și dispoziție.

          Ieri vorbind cu nișe prieteni și văzând alți prieteni puși la 4 ace pentru Revelion mi-a trecut prin cap că ne punem viața pe Pauză așteptând cele câteva zile de sărbătoare în care e social de așteptat să ne distrăm și am decis ca pentru un an să suspend obiceiul.

          În 2022 va exista numai azi, nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu în concediu. Voi face azi ce pot face azi, mă voi bucura azi de ce îmi aduce și nu voi lăsa o ocazie de fericire mică să treacă în așteptarea uneia mari.

          Voi ce faceți în 2022?

NLP programare neurolingvistică

          Despre NLP am aflat în perioada vieții mele în care mă preocupa magia. Nu, perioada aia nu s-a terminat atât că acum în aria de acoperire a cuvântului intră muuulte lucruri inclusive NLP.

          Oficial se numește Programare neurolingvistică, folosesc acronimul din limba engleză pentru că este mai cunoscut și pentru că acronimul în română PNL este creator de confuzii.

          S-a născut la sfârșitul anilor 1970 când Richard Bandler (matematician și student în terapia gestalt) și John Grinder (lingvist) și-au propus să studieze excelența, să determine ce îi face pe unii să reușească acolo unde alții eșuează și mai ales cum să îi ajute pe cât mai mulți dacă nu pe toți să reușească pe baza rețetei celor care o fac natural. Inițial i-au studiat pe magicienii terapiei Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) și Milton Erickson (hipnoterapie), de atunci aria de studiu a NLP s-a extins și s-a tot extins .

          Unii o văd ca pe o știință, alții ca pe o pseudoștiință și desigur există și categoria celor care îi spun ”spălare de creier”, treaba mea nu este să vă conving că face parte din vreuna din categorii ci numai să vă povestesc experiența mea, fiecare o să își ia din asta ce îi este necesar.

          Urmăream cursurile de vreo 3 ani și deja răbdarea mea ajungea la limită, cel mai apropiat oraș în care le puteam face era la 140 de kilometri și nu mă vedeam stând trei zile în Sibiu închisă într-o sală de curs pentru că programul este intensiv.

          Penultima mea mutare m-a dus fix în Sibiu și pentru că eu și magia avem relația noastră mi-am zis că e semnul de care aveam nevoie să mă înscriu la un modul care începea fix luna următoare și dura cam cât prezența mea în oraș.

          Denumirea este destul de clară în sine : Programare – tiparele după care funcționăm fie că ne dăm seama, fie că nu; Neuro – neuronul baza sistemului nervos, după mine cea mai sociabilă celulă care încearcă mereu să intre în legătură cu altele prin dendrite (imaginați-vă o secundă neuronul și ramificațiile lui terminate cu mânuțe, așa-i că e sociabil?) și Lingvistică – modul în care comunicăm cu lumea verbal, nonverbal și paraverbal.

          Ce face în concret? Îți explică la un nivel accesibil oricui modul în care funcționează mintea ta, modul în care îți reprezinți lumea, modul în care poți să îți transformi visele în realitate folosind obiective și îți pune la dispoziție o serie de tehnici pe care să le folosești pentru a atinge obiectivele alea.

          Ca să folosesc o poveste toți avem un aparat de fotografiat sau un telefon cu funcția asta și toți am făcut cel puțin o fotografie. Rareori fotografia asta este exact ceea ce ochii noștri au văzut, culorile sunt altfel, din anumite unghiuri obiectele arată altfel în bidimensional decât în 3 D, lumina nu este la fel și rareori fotografiile aeluiași lucru, făcute în același timp și loc de doi oameni sunt la fel.

          În NLP fotografia este reprezentarea lumii din mintea noastră și ce avem de făcut este să intrăm în editare și să folosim uneltele de acolo pentru a aduce fotografia cât mai aproape de realitate.

          Una din regulile mele este să nu scriu bloguri lungi, dacă mai există lucruri despre NLP despre care vreți să vorbim, o să existe episodul 2, dacă nu, cred că găsiți aici tot ce vă trebuie pentru a vă forma o imagine.

Din an în an

          Aparent blogul ăsta a devenit un fel de Moș Crăciun, din an în an apar pe aici. Nici nu mai zic că de data asta mă întorc pe bune pentru că nu pot fi sigură.

          Ce știu sigur că aș vrea e să reiau Cartea de marți pentru că e păcat să citesc cărți grozave și să nu dau și altora de veste.

Așa că  să punctăm pe scurt ce am făcut în cele 10 de luni de când nu ne-am văzut și dacă timpul îmi dă voie poate revin să dezvolt punctele importante.

1.M-am mutat de 2 ori în opt luni deci acum vă scriu din a treia casă, dacă am uitat să menționez m-am mutat din nou.

La ce a folosit? Am trăit aproape un an într-un oraș grozav în care s-ar putea să vreau să trăiesc de tot cândva. Am devenit un fel de Marie Kondo al mutărilor cu o mașină mica, la prima mutare am avut nevoie de un prieten, a doua mi-a ieșit din prima de una singură.

2. Am făcut un curs pe care îl urmăream de vreo 3 ani  NLP, programare neurolingvistică și mi-a plăcut atât de mult că vreau să fac și masterul și poate într-o zi modulul pentru trainer.

3. Am învățat să conduc, aveam permis de vreo18 ani, mi-am dat chiar oboseala să îl reînnoiesc dar conduceam o dată pe an, ei bine în ultimele opt luni am făcut în jur de 1000 de km pe luna cu o bucata serioasă de serpentine măcar de două ori pe zi.

4.Am cunoscut oameni noi pentru mine și minunați de la care am învățat multe, am întâlnit și oameni neminunați de la care am învățat și mai multe.

5. Sunt în poziția în care aș putea să îmi achit creditul în două plăți mari și am fondurile necesare, dar e inflație prefer să las creditul să se achite o vreme așa cum au fost stabilite ratele, oricum dobânda e o parte minusculă de in rată acum și să trec disponibilitățile financiare într-o valută pentru mai târziu.

6. M-am înscris la cursuri de limba greacă pentru că niciodată nu e prea târziu să înveți ceva nou.

La voi ce  e nou?

În caz că vă întrebați ….

Unde am dispărut din nou ca măgarul în ceață. Chiar de unde o veni asta cu măgarul, pricep dispărutul în ceață dar de ce musai măgar?

Am făcut ce face orice om normal la cap atunci când în sfârșit viața i se așează pe un program lejer, când nu trebuie să mai stea la lucru peste program, când începe să aibă timp de lucruri gen: gătit, citit, netflix, tricotat, blog .

M-am mutat și am ieșit iar din zona de confort, am descins în noul oraș joi, vineri deja închiriasem un apartment, luni am fost la lucru.

Am condus în ultima săptămână mai mult decât în ultimii 5 ani la un loc, nu mult, vreo 500 de km dar se simte.

Am preluat un alt birou cu lucrările mai mult sau mai puțin organizate, evident lucrez cu alți oameni pe care i-am cunoscut literalmente luni.

Dar una peste alta e bine, am reușit să mă înscriu la niște cursuri de NLP, am mers pe jos în 7 zile mai mult decât în ianuarie și februarie la un loc, la voi cum merg lucrurile?

Asta e noua imagine de la fereastra biroului meu.

Cum am supraviețuit Crăciunului

          Perioada cuprinsă între 20 decembrie și 3 ianuarie a fost întotdeauna deosebită în familia mea, pentru că de când am amintiri eram cu toții în vacanță, chiar și mai târziu când am terminat cu școala slujba mea mi-a permis ca și părinților mei să nu lucrez în perioada asta și să o petrec cu familia.

          Anul acesta am decis să stăm fiecare acasă și asta a schimbat total desfășurarea de forțe, nu au mai existat: mersul la cumpărături, toate lucrurile pe care le-am cules de-a lungul timpului și au devenit tradiții de familie, sesiunea de făcut prăjituri împreună, cadourile puse personal sub brad, cafele de dimineață în bucătărie, poveștile la un pahar de bere în aceeași bucătărie.

          Așa că am apelat la alternative, am fost la supermarket cu ajutorul curierului, am trimis cadourile la fel (evident au fost desfăcute înainte de 15 decembrie când au ajuns și nimeni nu a așteptat Ajunul), am învățat să folosim camera laptopului, cu microfonul mai avem ceva de lucru la unul din calculatoare, am băut cafea pe facebook și bere pe whatsapp.

          Perioada asta îmi aduce aminte din ce în ce mai mult de Soarele gol al lui Asimov dar nu pot spune că sunt numai neajunsuri.

          Ce a fost bine? 

1.Pentru prima dată în 100 de ani totalul sarmalelor de Crăciun din casa mea a fost 8 bucăți din care de fapt mai am patru.

2. Tot pentru prima dată în istoria universului am avut un singur fel de prăjituri care nu este cozonac.

3. Am băut mai mult ceai decât alcool pentru că asta cu alcoolul e un obicei social la urma urmelor și singur nu te mai apuci.

4. E drept că nu m-am văzut cu oamenii pe care aș fi vrut să îi văd dar ca bonus nu a trebuit să îi primesc și pe cei cu care nu aș fi vrut să îi văd însă îmi apăreau la ușă.

5.Fără presiunea, maternă îndeosebi, cu  ”Vai, dar nu mănânci și friptură? Nu vrei și un cârnat? ” am reușit să mănânc numai cât îmi trebuia.

6. Pentru că nu am pierdut ore întregi prin magazine și în trafic am citit niște cărți care mi-au făcut bine.

7. Pentru că nu am fost prinsă în frenezia sărbătorilor și am fost chiar un pic melancolică am avut timp să vad modul în care restul lumii interacționează cu mine.

8. Am recuperat din somnul pierdut în timpul perioadei de muncă pentru că din nou nu a trebuit să mă întâlnesc cu 20 de oameni in 30 de locații.

9. Mi-am făcut o părere despre cum va arăta 2021 pentru că am avut liniște și am putut să îmi dau seama ce îmi lipsește cu adevărat și ce nu am băgat de seamă că nu am.

Așa că, dacă din cauza pandemiei sau orice altă cauză, te-ai trezit Singur acasă de Crăciun, au fost și lucruri bune în ecuația asta. Voi ce ați găsit bun în perioada destul de tristă prin care trecem?

Aproape vacanță

          Săptămâna asta a trecut fără să bag de seamă, de fapt am băgat de seamă cât de mult m-a obosit, programul de muncă a fost încărcat și a cuprins aproape exclusiv lucruri care aveau termenele de la primirea proiectului la predare stabilite în ore.

          Am știut exact în ce mă bag și de ce o fac atunci când am dat concursul pentru poziția asta așa că asta e, ce pierd pe o parte câștig pe alta și undeva la nivel general lucrurile în viața mea se compensează.

          Sâmbăta trecută am împodobit bradul, da, recunosc este un brad natural care a venit dintr-o pepinieră unde a fost crescut exact în acest scop, probabil va rămâne împodobit până după 20 ianuarie în parte pentru că nu vreau să renunț la el, în parte pentru că din  4 ianuarie începe din nou lucrul.

          Cum nu am mari realizări o să mă ocup de cele mici, aproape am terminat de împachetat cadourile și le-am trimis pe cele care aveau de mers cu curierul.

          Am reușit să văd împărțit în vreo 3 părți What the Health, nu știu cum e tradus în română, Netflixul meu e setat pe engleză, mi-a prins bine acum înainte de sărbători când carnea, lactatele și brânză se consumă un pic mai mult decât de obicei și m-a întors făcut să mă gândesc din nou la ideea de a reduce spre 0 consumul de carne.

          Am prins o reducere bună la o editură și am cumpărat multe cărți interesante, mare parte din ele vor merge în categoria cadouri de Crăciun, știu sunt urâcioasa aia care dăruiește cărți când pe piață sunt așa gadgeturi cool.

          Pentru că nu se putea să nu îmi iau și eu ceva cu ocazia asta mi-am luat o carte de colorat antistres și apoi creioanele aferente.

          Citesc la fel de întrerupt în 100 de mii de bucăți în cele10 minute de pauză între diverse treburi urgente  ”Cine conduce lumea?” de Noam Chomsky, tare interesantă carte, pe care dacă nu uit o voi recenza sub noua etichetă #carteademarți.

          Aștept să văd ce sugestii are prietena căreia i-am trimis prima mea poveste spre citire, editare și evident darea cu părerea, sper să mă pot aduna să îi fac și ilustrații, știu șocant e o poveste pentru copii.

          Pentru săptămâna viitoare e mai sănătos să nu îmi fac planuri și să iau fiecare zi așa cum vine, spre joi va trebui totuși să îmi fac o lista de cumpărături și să iau tot ce se poate stoca pentru că aș vrea să evit nebunia cumpărăturilor de Crăciun care nu pare domolită de pandemie. Am stat miercuri 45 de minute până am reușit să plasez comanda pentru mama pe Auchan pentru că eu nu pot merge acasă în perioada asta și ea nu vreau să fie prin magazinele fizice am reușit și rezolv așa, nici nu vreau să mă gândesc ce este totuși în mall și supermarketuri.

          Week-end-ul următor ar trebui să fac și o listă cu lucruri de scris aici, sunt deschisă la sugestii ( cu excepția celor venite de la ilustrul meu frate care nu știu dacă a rezistat să citească până aici 😊), vreau să scriu multe lucruri dar cum nu am timp când am ideile se cam pierd.

          Cum vă apropiați voi de 2021?

Cosmetice obișnuite

Așa cum am promis povestea descoperirilor mele cosmetice din anul 2019 și, incredibil, a treia postare a anului în primele 12 zile.

Tenul meu despre care nu îmi mai amintesc dacă m-am plâns vreodată e dificil, e sensibil, acneic, gras, se arde numai auzind cuvântul soare și pentru că toate astea nu erau suficiente a devenit matur.

De când mă știu am avut toate formele de ”monștri” pe față: puncte albe, puncte negre, pori deschiși, față uleios sclipicioasă și genul ăla minunat de ”coșuri oarbe” ascunse adânc sub piele și dureroase.

Cumva toate astea creează un cerc vicios, tratezi coșurile și excesul de sebum cu produse care conțin alcool sau care sunt agresive, pielea se  sensibilizează mai mult, devine deshidrată, tratezi deshidratarea revin porii încărcați, trebuie să fii femeie ca să înțelegi.

Anul trecut planeții s-au aliniat cumva și m-au condus la grupul The ordinary de pe Facebook, de unde rezulta ca pe FB nu se pierde vremea, daca ai idee ce sa cauți poți învăța multe.

Munca pe care administratorii au făcut-o pe grupul acesta e impresionantă, au studiat, au sintetizat, au încercat, au tras concluzii, au făcut tabele cu lucruri care se potrivesc fiecărui tip de piele etc.

Dacă sunteți în căutarea unui instrument de ajutor că recomand să apăsați butonul de înscriere și să aveți nițică răbdare până vi se aprobă iar apoi să citiți în ordine modulele și topic-urile  care exista deja s-ar putea sa va lămurească toate întrebările, dacă nu oricum cineva vă va răspunde.

O să descriu pe scurt ce fac eu din ceea ce am citit dar e posibil ca asta să nu fie cea mai buna soluție pentru tine.

Așa cum am spus având probleme de când mă știu nu mi-am ignorat fața, demachierea seara și spălarea dimineața erau sfinte, la fel hidratarea, tratamentul SPF-ul recunosc ultimul numai de prim martie în octombrie, în mintea mea iarna soarele era prea departe să mă afecteze.

Structura este simplă dimineața îți speli fața cu un produs potrivit tenului tău, eu folosesc Cerave dar nu e obligatoriu să se potrivească tuturor.

Ar urma un tonic, nu folosesc încă dar am apă termală de la Avene cu care îmi umezesc fața, pe fața umedă aplic acid hialuronic de la The Ordinary ( costa cam 33 de lei 30 ml și o sticluță te poate ține de la 2 la nu știu câte luni, deja nu mai am nevoie de atât de mult ca al început), îl amestec cu Niacinamide tot de la TO pentru a-mi închide porii și a regla secreția de sebum, deja nu mai sclipesc ziua (costă tot cam 33 de lei/30 ml și probabil ține 6 luni, încă nu am terminat prima sticluță).

Când astea au intrat în piele aplic SPF, acum am Bioderma aquafluide spf 50, este pe terminate, mai am de testat un Avene 50+ și apoi Anthelios 50+ (pentru că mă înțeleg bine cu La roche posay).

Dacă folosești machiaj așteaptă vreo 15 minute după SPF înainte de a trece la el, eu nu folosesc.

Seara  procedeul e cam același, atât că folosesc double cleaning, inițial îmi dau jos SPF-ul cu un ulei de sâmburi de struguri, poți folosi apă micelară sau alt ulei potrivit tenului tău, după asta spălarea cu Cerave, apă termală, hialuronic, o crema tratament funcție de problema cea mai acută în prezent Effaclar și la final o crema hidratantă (NMF de la The Ordinary, care a fost 38 de lei 100 ml).

De curând am introdus seara acid salicilic pentru a-mi curăța porii ( vreo 20 de lei de la Revox) și  o data pe săptămână vitamina C (tot TO nu mai știu cât  costa).

Nu te apuca sa cumperi tot ce am zis eu dintr-o dată, mie mi-a luat vreo 6 luni să ajung aici, inițial  dacă te obișnuiești cu spălare/demachiere, hialuronic și crema hidratantă e suficient.

Produsele le-am cumpărat fie de la Farmacia Tei, online, fie din Douglas care are o secțiune mică The Ordinary.

Efectele au început să se vadă după vreo 2-3 săptămâni, e nevoie de răbdare și uneori pare să fie mai rău înainte de a fi mai bine, dar cu siguranță este ceva de care ma voi ține în 2020.hyaluronic-acid-2pct-b5-30ml-1-800x800

Jurnal probabil

A doua postare pe anul 2020, încă puțin și bat recordul anului trecut. 🙂

Nu știu daca aveam de gând să scriu azi daca nu citeam Aviatorul lui Evgheni Vodolazkin dar el m-a impulsionat, parcă lucrurile pe care le scrii se păstrează mai bine, capătă substanță, te stabilizeaza.

Poate că are dreptate, am scris puțin în ultimii ani și deși am trăit mult, când privesc în urmă timpul pare cumva contractat, deosebit de vremea în care scriam zilnic pe vreunul din bloguri și o lună părea să dureze mai mult decat un an de acum.

Dacă aveți timp încercați să citiți Aviatorul, o vreme mă voi întreba ce mi-ar lipsi din timpul meu, zgomotele, mirosurile, oamenii, ritmul? Cine știe?

Observ de altfel scriind, așa cum în tăcerea mea nu aș fi făcut-o, cât m-am schimbat în anii ăștia, se fac în curând trei de când scriu rar sau poate m-am schimbat pentru că trăiesc în alt ritm.

Am și acum în minte organizatoare, știu ce am făcut în 2019, ce voi continua, ce voi abandona și în mare ce voi începe dar pentru că în mine e atât de liniște nu mai am nevoie să scriu liste și listuțe pentru a nu pierde șirul, pentru a nu scăpa din ele.

Azi despre ce am făcut în 2019 și voi continua și anul ăsta.

1.Programul de exerciții acasă, nu am slăbit, am constat 54/56 de kg dar urc pe munte fără să îmi mai simt mușchii în flăcări, port haine cu un număr mai mic, nu mă mai dor genunchii la urcarea scărilor. Nu  le acord mult timp, maxim 30 de minute pe zi și sar cu grație peste unele zile dar ajută mult. Azi mi-am luat benzi elastice care sa ma ajute de vreme ce am stabilit că mersul la sală nu este pentru mine, cel puțin nu aici și acum, iar în aparate nu are rost sa blochez bani pentru cât nu le folosesc. M-au costat 25 de lei echivalentul accesului la sala pentru 2 zile jumatate daca nu cumva pretul a crescut de cand nu am mai fost eu.

2.Programul de citit. Până nu mi-am făcut cont pe Goodreads mi-a fost greu să țin socoteala, pentru că unele cărți îmi ies din minte imediat ce le-am închis, pentru că am alte chestii pe care să le depozitez în memorie, anul trecut am avut ca obiectiv 24 de cărți din care am citit 37, anul ăsta mi-am propus 48 am terminat 2 o să vedem cum se termina si asta.

3. Mi-am luat mașina și am încercat să mă obișnuiesc cu ideea de a conduce. Anul ăsta mi-aș dori sa fac 10 000 de km, asta ar trebui sa ma familiarizeze un pic cu drumurile și mașina.

4. Am continuat să plătesc anticipat creditul vieții mele. A fost angajat pe 30 de ani, 5 s-au dus natural, 7 i-am plătit anticipat, sper să mai scap anul ăsta de unul natural și de 8 anticipat.

5. Am inițiat un fond de rezerva, care in mod neapărat va continua sa creasca, poate pana termin primul credit fondul ăsta îmi va asigura avansul următoarei investitii imobiliare.

6. Am pus la punct o rutina cosmetică decentă, nu că înainte nu aș fi avut curatare si hidratare de doua ori pe zi in program dar in 2019 am citit mai mult, am invatat niste scurtaturi, am descoperit o serie de cosmetice la pret decent care fac mai mult decat cele scumpe de dinaintea lor dar pe care le foloseam un pic mai haotic și de 2 luni aproape nu îmi scot augustul nas din casa decât după ce am aplicat SPF, da, inclusiv iarna, inainte prin octombrie renunțam la obiceiul ăsta până prin martie.

Daca îmi mai trece prin cap ceva ce o să continui în 2020 va anunț, până atunci ma duc sa ma bucur de ultima zi in care casa are podoabe de Crăciun, mâine le scoatem și le punem bine pentru următorul care va fi în altă locație și cu altă distribuție :).

81693043_592232184681544_4393889846049898496_n

2020

Wow! Am scris 6 articole pe blog într-un an întreg, mă rog 5 pentru că nr 6 e un filmuleț! E și asta un fel de reușită.

Pentru 2020 nu am un cuvânt al anului, voi face invers: voi lăsa cuvântul să vină, să se strecoare în anul meu și să aleg un finalist în decembrie.

Am făcut însă o listă mică de proiecte.

Să nu mă mai tem să conduc, să mă înscriu la cursuri de rusă, să particip la minim două campanii umanitare pe an, să citesc 48 de cărți, să mă mut într-un oraș mai mare.

Să continui să îmi încetiesc viața, să tricotez în continuare, să elimin niște oameni care mi-au rămas mici.

Nu îmi mai fac proiecte pentru cât și cum voi scrie eu aici, dar sper ca sâmbăta sau duminica să îmi fac timp și să vă citesc pe voi, cu un capuccino în dreapta și să las un gând la poveștile voastre.

80790042_537091696897217_6429092496197812224_n