Arhive categorie: Fără categorie

Fericire

Las și eu asta aici în caz că mai uit cum sta treaba cu fericirea

Cum ar fi ……?

Cinci ani sau mai bine am amânat să citesc cartea asta. Poate nu era momentul ca noi două să ne întâlnim, poate era dar am avut neinspirata idee să văd filmul.

Recunosc niciodata nu mi-a plăcut Julia Roberts, absolut fiecare din filmele în care am văzut-o a pierdut puncte în clasamentul meu din cauza ei, poate și cu actorii e la fel cum e cu orice alt om, cu unii ne potrivim  instant, cu unii ia ceva timp și muncă iar cu unii nu se va întâmpla niciodată, eu și ea suntem din ultima categorie, de fapt de la o vreme am încetat să încerc sa îi văd filmele și gata.

Cartea în schimb este pentru tine daca în ultimii ani te-ai simțit măcar o dată rătăcită în viața ta, dacă ai privit în jur și te-ai întrebat cum ai ajuns tu în relații cu oamenii ăia, ce cauți la slujba ta, în casa sau în orașul tău.

Exista un moment în care te oprești și îți dai seama clar că toate planurile pe care ți le-ai făcut până atunci, toate proiectele în care ai investit timp și bani și părți din tine, de fapt nu sunt ce îți trebuie ție.

Un moment în care faci calcule cât din viața ta este ce ți-ai dorit tu să se întâmple pentru că rezonai cu lucrurile alea și cât pentru că asta a fost educația sociala pe care ai primit-o.

Cum ar fi să trezești într-o zi profesor dar să îți dai seama că tu ai vrea să călătorești, să te trezești încercând să ai un copil pentru că este timpul, pentru că relația ta a ajuns în punctul acela, pentru că vârsta ta chiar a depășit un pic momentul optim, pentru că 200% din oamenii cu care relaționezi te întreabă când o să îl faci, însă în sinea ta să vrei numai să îți iei rucsacul și să pleci, fără vreo obligație pe lume?

Cum ar fi să fii sincer cu tine? Să te întrebi ce vrei tu, ce te-ar face pe tine fericit? Să îți oferi un croissant și un cappuccino pe o terasa undeva, într-un moment de desăvârșită pace în timp ce oamenii aleargă în jurul tău urmărindu-și planurile care nici nu este sigur că sunt ale lor?

Cum ar fi să îți dai timp să vorbești cu Dumnezeu? Să înțelegi că e acolo pentru tine și nu te va părăsi niciodată pentru că tu ești un fragment minuscul din El sau pentru că El e o scânteie din tine?

Cum ar fi să meditezi la tot și la toate până simți universul curgându-ți prin vene? Și să îți descoperi menirea, lucrul pe care te-ai născut să îl faci, care te completează în sfârșit?

Încă mă întreb la vreo săptămână după ce am închis cartea cum ar fi să zâmbești cu ficatul.

Dincolo de poveste, care este liniara și pe care o poți intui din fila 1 a cărții, astea sunt întrebările la care te face să te gândești.

Cum ar fi să …..?

Beautiful young woman sitting in wheat and enjoy

Cum s-au dus doua luni

Nu-mi vine să cred că obiceiul meu ordonat de a scrie pe blog cel puțin de 3 ori pe săptămâna a dispărut peste noapte, bine a dispărut în doi ani dar mie așa mi se pare.

Văd că am mai trecut pe aici în martie, la început de martie și țin minte că îmi propusesem sa scriu măcar o dată pe săptămână.

Ce am făcut în schimb? Nimic productiv sau, mă rog, aproape nimic.

Mi-am făcut cont de Instagram, pe persoana fizică și pierd niște minute bune cu fotografiile de acolo.

Am venit într-o zi acasă prea obosită să fac altceva și am zis să mă joc un pic, sa aleg ceva online ca să nu îmi ocup calculatorul. Forge of empires nu a fost o alegere bună, e un joc de strategie și eu sunt genul care urmărește proiectele, le dezvolta, așa că în loc să mă deconectez jumatate de ora atunci, azi dimineața mi-am dat seama ca administrez un oraș din Evul mediu târziu. Mai rău decât atât în loc să îmi beau liniștită cafeaua, m-am conectat să strâng chiriile și să să dau drumul unui ciclu de producție.

Totuși cred că am avea toți nevoie să încercăm măcar o dată jocurile astea pentru a învăța cum să ne ferim pe noi sau copii de așa ceva. E incredibil cât de ușor reușesc să ți se insinueze în programul zilnic și cât de greu le îndepărtezi.

Am citit câteva cărți drăguțe și una pentru care era timpul potrivit în viața mea, săptămâna asta voi încerca să scriu despre ”Mănâncă, roagă-te, iubește” căreia filmul i-a făcut un mare deserviciu.

Nu am mers la fel de bine cu planul de  rambursare anticipata dar mi-am luat mașină, second, cash și minunată. Aștept de la ea o vara pe drum în care sa descopăr zona în care locuiesc și pe care mai bine de un an jumatate am ignorat-o pentru că infrasctructura de transport local din România este cum o știm și nu îți prea permite sa vezi mare lucru.

Mă mut, nu din oraș ci din apartamentul în care stau acum. Am descoperit partea proasta a statului în chirie, e posibil sa te muți când nu vrei și e posibil sa fie greu sa gasești altceva care să îți placă. Și din partea cu mutatul am tras niște concluzii.

Ideea de bază este ca, daca reușesc să mă țin departe de jucatul pe calculator, ar trebui să pot scrie de 3 ori pe săptămână și să vă povestesc în detaliu cele de mai sus și ce am învăța din ele, poate ajuta pe cineva sa faca aceleași greșeli, poate dă cuiva o idee, cine știe?

Wish me luck și să vedem daca scriu ceva vineri :).

PS Fotografia este de la vreo 15 km de casa si este ce astept sa vizitez in vara asta

clopotiva

Octombrie, 4 fără

Aprope s-a dus 4 octombrie și nu am făcut nimic semnificativ pentru mine în astea 4 zile, dar nu e totul pierdut aș zice.

Aseara am decis care este ”fără” al lunii octombrie, luna asta va fi fără alcool, chiar dacă vremea e uneori aproape de iarnă și m-ar tenta o să fie fără vin fiert, fără rom în ciocolata caldă, fără tradiționala bere la gătitul de sâmbătă după ce în bucătărie se face incredibil de cald, fără un pahar de rose la statul la povești.

Dintre toate variantele luate în calcul: fără cafea, fără zahăr, fără lactate, fără alcool mi s-a părut cel mai ușor de realizat, deși la un moment dat va trebui să le încerc pe toate cel puțin o lună să văd care este efectul asupra mea.

Și pentru că după mine corpul și sufletul nu pot fi despărțite, un fără trupesc trebuie însoțit de un fără sufletesc, octombrie va fi fără autocritică.

Mă voi mulțumi să constat că puteam să acționez mai bine decât am făcut-o și îmi voi da voie să trec peste cu atât mai mult cu cât  nervii mei ulteriori nu vor îmbunătăți în niciun fel situația și nici nu vor șterge miraculos efectul greșelii. Sigur ar fi minunat să nu greșesc dar sunt om și mi se întâmplă.

Al treilea fără al lunii se va aplica în domeniul cumpărăturilor de alimente unde am o lista scurtă de lucruri permise: pâine, fructe și legume, ciocolată caldă (v-am zis că sunt om da?), un pachet mic de zahăr brun dacă va fi cazul și atât. Trebuie să termin conservele de ton, de scoici și frigăruile de creveți plus ceva din stocul de înghețată deci fără prăjituri.

Și un ultim fără: luna asta nu cumpărăm cosmetice de niciun fel, nici detergenți, e drept că azi dimineață am rămas fără gel de curățare pentru față dar am în plan consumarea unei sticluțe cu apă micelară primită cadou la care se adauga vreo 3 sticle de gel de duș în diverse faze de golire, care dateaza dinaintea epocii săpunurilor și  încă pe atâtea recipiente de șampon.

Care aruncă un ”fără ” la numărătoare?

7369328cb01fd541fc85b501eba1b25e

De week end

Azi mă gândeam să discutăm despre treburi ușurele, de week end, mai o carte, mai o rețetă. N-a fost să fie.

Mi-a venit scadențarul nou, pe care l-am cerut pe email după cea de-a doua plata anticipata pe care reușesc să o fac în 4 ani. Dacă aș crede că regretele ajuta la ceva cam acum ar fi momentul în care mi-ar părea rău că numai a doua, dar să trecem peste.

Ce am reușit de când am luat creditul ăsta și până acum? Să plătesc vreo 20 000 de lei, cu anticipate si neanticipate.

Tura asta nu am mai optat pentru reducerea ratei pentru că am trecut de la venituri variabile, de regula mulțumitoare dar nu sigure lunar, la venituri cu cuantum și data fixa. Am ales să reduc perioada de creditare. așa că în loc să am de plătit până în august 2044, ma voi opri momentan în octombrie 2043.

În timp ce mergeam azi cu trenul eroina cărtii pe care o citeam se gândea că e norocoasa daca va mai trăi 20 de ani, 240 de luni, la vremea aceea m-am gândit că nici eu nu ar trbui să îmi fac planuri pe mai mult de 360 de luni si chiar si astea sunt o chestiune de noroc. Trei ore mai târziu am constatat că 301 luni de aci încolo am oricum rate de plătit. Not funny trebuie reduse pentru că scopul meu în viață, câtă  o mai fi, e să nu fiu legata de obligații.

Altfel raportat la scadențarul inițial nu stau rău ar fi trebuit să am soldul de acum prin august 2020.

Totuși până la 1 octombrie trebuie să stabilesc daca ma apuc de un jurnal monetar ceva mai precis, cumva faptul că informatiile sunt scrise și lăsate în lume mă disciplinează mai ușor, sau să aleg măcar vreo 6 luni din alea de interzis la cumpărat lucruri care nu sunt absolut si musai obligatorii, măcar până când din rata nu se vor mai duce sub 300 de lei în debit și peste 700 de lei în dobânzi.

În egala măsura pe moment în afara de un fond de urgență de 5000 de lei și suma necesara supravietuirii pentru 12 luni fără venituri, nu are rost să mă complic să pun deoparte în condițiile în care cea mai buna dobândă la depozite este 3,25 impozabil, iar creditul mă costa 5,5 și probabil luna asta crește din nou cu ROBOR. Pe moment  câștig mai bine scăzând datoria decât strângând fonduri.

Și uite așa am rămas eu fără articolul ușurel de duminica.

2183eb13febc49ff43d0c91b8d8f16fa

Generația de interior

Înainte să plec la lucru de dimineață am văzut un video, nu știam la ora aia că este de fapt parte a unei campanii publicitare pentru ferestre dar m-a pus oricum pe gânduri.

Într-adevăr ne-am făcut casele atât de confortabile încât practic ne petrecem toata viața în interior. Am abandonat natura și ne-am abandonat ritmul natural de viață.

Folosim lumina artficială pentru a ne prelungi zilele dincolo de limita rezistenței, ne ocupăm orele ”câștigate ” așa cu alte activități de interior. Vedem filme care glorifică fie o societate consumeristă, fie una apocaliptică. Filmele alea simple în care viața curge liniștit și finalul e fericit sunt blamate că nu au profunzime, lipsa dramei ne lasă cumva nesatisfăcuți. Ne gândim oare că  din filmele alea culegem emoții negative care ne fac la fel de rău ca orice alt deșeu?

Jucăm jocuri pe calculator în care violența și viteza fac legea fără să ne întrebăm ce efect au asupra noastră. Repetarea suficient de deasa a unei acțiuni va duce până la urmă la apariția unei noi cărări neuronale, e alegerea noastra daca ea va fi una armonioasa sau de răspuns prin violență.

Ne ignorăm oboseala și compensăm cu mâncare, o tratam cu cofeină după care ne cumpărăm suplimente alimentare în cazurile fericite și medicamente în cele mai puțin fericite pentru a încerca să reparăm efectele cumulate ale celor trei.

Suntem o generație de interior, casele noastre sunt atât de protectoare încât nimic nu scapă, aerul nu circulă, ferestrele ne sunt sigilate fără să ne întrebăm dacă nu cumva aerul din interior e mai rău decât cel de afară.

Dezvoltăm fobii, alergii, dependențe, reacții adverse și totuși rămânem bine ferecați în casele noastre și ne continuăm drumul spre autodistrugere.

Este evident că va trebui să îmi găsesc o cale și pentru a evita capcana asta. Speranțe de bătut munții din jur nu am încă pentru că nu e o idee fericită să te baladezi de unul singur prin păduri dar sa dau ocolo târgului măcar sâmbăta și duminica aș putea sa ma apuc și singura.

Ferestrele nu cred că s-au mai închis de prin aprilie și dacă am noroc nici în octombrie nu are loc evenimentul. Nu știu câte grade sunt afară peste noapte dar dimineața sunt 10/11 grade numai bine să schimbe aerul din casă și să dorm liniștită.

Încerc din greu să nu îmi mai lungesc ziua fără rost și de regula pe la ora 22:30 să mă îndrept spre somn și am testat pe pielea mea că nu e legendă, somnul de până la 12 noaptea chiar e mai odihnitor, mă trezesc mult mai odihnită la 7 decat daca ma culc la 1 și ma trezesc la 9.

Sper să mai găsesc câte ceva de adăugat pe lista asta. Voi cum vă descurcați?

a292914592d7f300122918a7756ee55f

Supă crema de dovleac

Hai că s-a întâmplat minunea. Am apucat să gătesc, bine si săptămâna trecută am produs niste brioșe chiar sa scriu si rețeta aia.

Cu meniul săptămânii stăm rău pentru că încerc din greu să termin chestiile pe care le am prin casă pe principiul să avem rezerve din chestii pe care între timp le mâncăm rar

Acum vreo doua zile cred am apucat sa coc materia prima, respectiv un dovleac care a costat vreo 3 lei și 3 mere care nu mai stiu cat au costat probabil 2 lei.

Ce aveam prin casă : o ceapă, trei grăunți de usutoroi, un ardei verde iute, niște semințe de chimen, parca le luasem pentru biscuiți cu brânză acum aproape un an, încă erau acolo, un cub de Maggi cu legume ( nu am ajuns la nivelul superwoman sa am supă prin casă), o lingură de ulei, un praf de sare, trei felii de pâine veche și mare surpriză o cutie de smântână pt gătit de care mă puteam lipsi dar daca tot era acolo, la marginea expirării iar eu golesc frigiderul si dulapurile ce era să fac?

Vă scriam pe aici  că am făcut cumpărături impulsive, una din ele se dovedeste utila, un robot de bucatarie Silvercrest de la Lidl, bine se va amortiza în 10 ani dar  prinde bine și mă ajuta sa ma mișc repede.

Deci am pus mărul copt și dovleacul copt în blenderul drăciei care mi le-a făcut piure, între timp am tocat ceapa cât de fin am putut, usturoiul și ardeiul iute.

Am pus lingura de ulei în oală să nu murdăresc 15 vase și am presărat o mână de semințe de chimen, pe când astea pocneau deja am pus ceapa, imediat ce a ajuns aurie am adăugat usturoiul si ardeiul și le-am călit un pic împreuna.

Am desfăcut cubul de Maggi în apă caldă, vreo 600 ml și am adăgat în oală jumătate din piureul de dovleac cu măr și apa despre care vorbeam amestecând până la omogenizare.

Cinci minute mai târziu am adăugat praful de sare( bine două lingurițe rase) și smântâna,  amestecat bine și stins focul.

Am tăiat cele 3 felii de pâine cubulețe, pus un strop de ulei în unica mea tigaie care e un Tefal, a fost vreo 45 de lei dar îi merită, acasă aveam set cu wok, tigaie medie și tigaie de clătite, le-am ținut pe foc vreo 3 minute poate cam mult dar mie îmi place pâinea mai arsuță așa.

Am descoperit că nu am polonic în casă când am vrut să îmi pun supă în farfurie, dar asta e merge si cu oala, am pus o mână bună de crutoane și aia a fost.

Mai sunt vreo 3 porții și cred că total a costat 10 lei cu totul și o să o repet toamna asta.

Let it go

Știm cu toții că prezentul blog a fost conceput ca un instrument de disciplinare financiară. Între timp am descoperit că disciplinarea financiara, viața mai simplă și ma înceată, bucuria de a trăi, zen-ul personal, minimalismul se întrepătrund în moduri complicate, pe care mintea mea le accepta ca atare, un tot unitar.

De asemenea știm sau aflăm că deși am convingerea ferma a unui univers guvernat de o forță superioară nu sunt tocmai un ortodox practicant.

Ei bine, în decursul ultimului an am ajuns la concluzia că deși planurile sunt excelente la casa omului, deși este de dorit să știi ce vrei în viață e la fel de necesar să accepți o marjă a neprevăzutului, a intervenției divine sau aleatorii dacă preferați.

Insistența de a face lucrurile musai și neapărat într-un fel poate fi dăunătoare, poți pierde oportunități minunate pentru că nu așa ți-ai planificat tu atingerea scopului.

Poate îți dorești independența financiară: economisirea nu e singura cale, poate la fel de bine calea ta este să investești.

Poate îți dorești un copil, să îl naști nu este singura cale, există atâția copii minunați care au nevoie de o familie.

Poate vrei să ajungi la o silueta perfecta, dietele nu sunt singurele care dau roade.

Așa că de principiu stabilește punctul final în care vrei să ajungi, trage aer în piept și acceptă că pentru destinația aceea există o infinitate de drumuri, să pui prea multă energie într-o direcție poate fi epuizant și contraproductiv, dacă nu avansezi fă o pauză și privește în jur, poate există și altă cale, accept-o.

Zilele astea că tot am început să îmi regăsesc timpul pentru mine, m-am întors și la blogurile pe care le citeam într-o vreme, iar la Anca am găsit o expresie minunată ”Mă încredințez”. Stabilește ce vrei și lasă restul pe seama lui Dumnezeu sau a Universului, încredințează-te și viața o să fie mai ușoară.

b31213fb37b4acaeb0233d28213dea7d

septembrie aproape luni

Bun, azi am făcut jumătate din drumul spre lucru și m-am întors acasă pentru că trebuie să existe o modalitate de a-mi organiza munca astfel încât să am o zi liberă.

Revenind la oile noastre meniul săptămânii nu este spectaculos bazându-mă pe ce am deja prin frigider și trebuie consumat așa că va include: ouă, iaurt, ardei capia, roșii, brânză și cartofi dulci, ceea ce mă duce cu gândul la salate, cartofi la cuptor cu sos de iaurt și la un momet dat poate o salata de paste cu ton și măsline.

Mi-am început lista cărților de septembrie, dacă am timp săptămâna viitoare ar trebui să îi postez recenzia primeia, poate așa îmi gsesc un ritm.

Marți, joi, sâmbătă și duminica vor fi zilele de mers la sala, adică în sufragerie pentru că flexibilitatea e importantă la casa omului și exercițiile regulate ajută în sensul ăsta.

Începând de ieri fiecare bon fiscal merge într-o cutie pentru a putea face contabilitatea cum se cuvine în octombrie.

Pentru că mai sunt numai 4 luni până la Crăciun tot de luna asta voi deschide fondul Moș Crăciun ca să nu mă trezesc cu bugetul devalizat în decembrie, dacă reușesc să salvez 50 de lei pe săptămână în el s-ar putea să fim ok. Și  e posibil să nu fie greu având în vedere că încep să tai de pe lista toate prostiile pe care mi le îngăduiam în ultima vreme în segmentul shopping de comfort emoțional.

Și pentru că tot îmi doream o provocare pentru luna asta am găsit ceva care s-ar putea extinde pe mai multe luni: să cumpăr prioritar lucruri ale companiilor românești sau măcar produse în România. Acum nu o să renunț la banane pentru că noi nu producem dar exista multe produse la care alternativa exista, așa că voi sacrifica 10 minute în plus la cumpărături să citesc fiecare etichetă. Cine știe daca un singur prieten preia ideea și un singur prieten de/al lui îl urmează, cândva se va simți o schimbare.

915fa21b35d78c2e4f748cb80aa98d16

nu exista greșeli, exista lecții învățate

Se pare că mi-a lipsit mult blogul ăsta, daca am ajuns să scriu din nou atât de des. Până la urmă nu voi avea oaspeți iar aplicarea meniului săptămânal se va lansa cu surle și trâmbițe (niciodată nu am știut ce sunt surlele astea) sâmbătă pe 1 septembrie, când evident când evident nu știu ce voi găti, cel mai probabil ceva deja cumpărat care sta prin frigider așteptând o șansă.

Înainte a începe programe noi ar fi însă bine să pivesc în spate și să identific măcar o parte din greșelile anului de pauză.

Prima evident, este faptul că m-am lăsat de planificare, știu că era greu, dar poate nu era imposibil. În ultimele 12 luni , bine, 13 luni am trăit în 3 orașe, mutându-ma de fiecare data cu un rucsac, clar multe lucruri mi-au rămas în alta casa, încă mă trezesc căutând în locuri în care am sertare la Craiova sau în care aveam sertare la București, încă nu știu pe unde sunt diverse lucruri care nu mi-au trebuit de 3 luni să zicem.

A doua greșeală a fost că deși fizic m-am mutat, creierul meu nu a procesat la timp informația așa că am continuat să cumpăr ce mi-ar fi trebuit în condițiile în care u aș fi fost numai eu ci ar mai fi fost vreo 2 oameni în familie.

A treia greșeală a fost răsfățul. Deși am privit entuziast schimbarea e decor, faptul că toți ai tăi și familie și prieteni au rămas departe te va afecta. Așa că mi-am cumpărat chestii care să compenseze. Unele s-au dovedit a fi achizitii inspirate pe care le voi folosi multi ani de aici încolo, altele au fost o decizie emoțională, le înțeleg da le regret un pic.

A patra greșeală a fost supraextenuarea, când muncești atât de mult, nu mai ai timp nici să trăiești, nici să planifici și te îndepărtezi de la decluttering ( dacă aveți termenul corespondent în română v-aș fi recunoscătoare). În mod paradoxal trăitul încet și simplu necesita multa informare și când nu mai ai timp să o faci te trezesti ca mine un an mai târziu puțin deraiat de pe drumul tău.

Probabil ceva greșeli mai sunt (multe) dar încerc să mă țin de o regula noua despre care vom vorbi pobabil mâine așa că închei aici cu gândul că punem greșit acentul în slow living și ne gândim cu toții cum să încetinim când importantă e partea cu trăitul.

6628d7a23ad67436c18ae56406d15846