Arhive categorie: Fără categorie

În caz că vă întrebați ….

Unde am dispărut din nou ca măgarul în ceață. Chiar de unde o veni asta cu măgarul, pricep dispărutul în ceață dar de ce musai măgar?

Am făcut ce face orice om normal la cap atunci când în sfârșit viața i se așează pe un program lejer, când nu trebuie să mai stea la lucru peste program, când începe să aibă timp de lucruri gen: gătit, citit, netflix, tricotat, blog .

M-am mutat și am ieșit iar din zona de confort, am descins în noul oraș joi, vineri deja închiriasem un apartment, luni am fost la lucru.

Am condus în ultima săptămână mai mult decât în ultimii 5 ani la un loc, nu mult, vreo 500 de km dar se simte.

Am preluat un alt birou cu lucrările mai mult sau mai puțin organizate, evident lucrez cu alți oameni pe care i-am cunoscut literalmente luni.

Dar una peste alta e bine, am reușit să mă înscriu la niște cursuri de NLP, am mers pe jos în 7 zile mai mult decât în ianuarie și februarie la un loc, la voi cum merg lucrurile?

Asta e noua imagine de la fereastra biroului meu.

Cum am supraviețuit Crăciunului

          Perioada cuprinsă între 20 decembrie și 3 ianuarie a fost întotdeauna deosebită în familia mea, pentru că de când am amintiri eram cu toții în vacanță, chiar și mai târziu când am terminat cu școala slujba mea mi-a permis ca și părinților mei să nu lucrez în perioada asta și să o petrec cu familia.

          Anul acesta am decis să stăm fiecare acasă și asta a schimbat total desfășurarea de forțe, nu au mai existat: mersul la cumpărături, toate lucrurile pe care le-am cules de-a lungul timpului și au devenit tradiții de familie, sesiunea de făcut prăjituri împreună, cadourile puse personal sub brad, cafele de dimineață în bucătărie, poveștile la un pahar de bere în aceeași bucătărie.

          Așa că am apelat la alternative, am fost la supermarket cu ajutorul curierului, am trimis cadourile la fel (evident au fost desfăcute înainte de 15 decembrie când au ajuns și nimeni nu a așteptat Ajunul), am învățat să folosim camera laptopului, cu microfonul mai avem ceva de lucru la unul din calculatoare, am băut cafea pe facebook și bere pe whatsapp.

          Perioada asta îmi aduce aminte din ce în ce mai mult de Soarele gol al lui Asimov dar nu pot spune că sunt numai neajunsuri.

          Ce a fost bine? 

1.Pentru prima dată în 100 de ani totalul sarmalelor de Crăciun din casa mea a fost 8 bucăți din care de fapt mai am patru.

2. Tot pentru prima dată în istoria universului am avut un singur fel de prăjituri care nu este cozonac.

3. Am băut mai mult ceai decât alcool pentru că asta cu alcoolul e un obicei social la urma urmelor și singur nu te mai apuci.

4. E drept că nu m-am văzut cu oamenii pe care aș fi vrut să îi văd dar ca bonus nu a trebuit să îi primesc și pe cei cu care nu aș fi vrut să îi văd însă îmi apăreau la ușă.

5.Fără presiunea, maternă îndeosebi, cu  ”Vai, dar nu mănânci și friptură? Nu vrei și un cârnat? ” am reușit să mănânc numai cât îmi trebuia.

6. Pentru că nu am pierdut ore întregi prin magazine și în trafic am citit niște cărți care mi-au făcut bine.

7. Pentru că nu am fost prinsă în frenezia sărbătorilor și am fost chiar un pic melancolică am avut timp să vad modul în care restul lumii interacționează cu mine.

8. Am recuperat din somnul pierdut în timpul perioadei de muncă pentru că din nou nu a trebuit să mă întâlnesc cu 20 de oameni in 30 de locații.

9. Mi-am făcut o părere despre cum va arăta 2021 pentru că am avut liniște și am putut să îmi dau seama ce îmi lipsește cu adevărat și ce nu am băgat de seamă că nu am.

Așa că, dacă din cauza pandemiei sau orice altă cauză, te-ai trezit Singur acasă de Crăciun, au fost și lucruri bune în ecuația asta. Voi ce ați găsit bun în perioada destul de tristă prin care trecem?

Aproape vacanță

          Săptămâna asta a trecut fără să bag de seamă, de fapt am băgat de seamă cât de mult m-a obosit, programul de muncă a fost încărcat și a cuprins aproape exclusiv lucruri care aveau termenele de la primirea proiectului la predare stabilite în ore.

          Am știut exact în ce mă bag și de ce o fac atunci când am dat concursul pentru poziția asta așa că asta e, ce pierd pe o parte câștig pe alta și undeva la nivel general lucrurile în viața mea se compensează.

          Sâmbăta trecută am împodobit bradul, da, recunosc este un brad natural care a venit dintr-o pepinieră unde a fost crescut exact în acest scop, probabil va rămâne împodobit până după 20 ianuarie în parte pentru că nu vreau să renunț la el, în parte pentru că din  4 ianuarie începe din nou lucrul.

          Cum nu am mari realizări o să mă ocup de cele mici, aproape am terminat de împachetat cadourile și le-am trimis pe cele care aveau de mers cu curierul.

          Am reușit să văd împărțit în vreo 3 părți What the Health, nu știu cum e tradus în română, Netflixul meu e setat pe engleză, mi-a prins bine acum înainte de sărbători când carnea, lactatele și brânză se consumă un pic mai mult decât de obicei și m-a întors făcut să mă gândesc din nou la ideea de a reduce spre 0 consumul de carne.

          Am prins o reducere bună la o editură și am cumpărat multe cărți interesante, mare parte din ele vor merge în categoria cadouri de Crăciun, știu sunt urâcioasa aia care dăruiește cărți când pe piață sunt așa gadgeturi cool.

          Pentru că nu se putea să nu îmi iau și eu ceva cu ocazia asta mi-am luat o carte de colorat antistres și apoi creioanele aferente.

          Citesc la fel de întrerupt în 100 de mii de bucăți în cele10 minute de pauză între diverse treburi urgente  ”Cine conduce lumea?” de Noam Chomsky, tare interesantă carte, pe care dacă nu uit o voi recenza sub noua etichetă #carteademarți.

          Aștept să văd ce sugestii are prietena căreia i-am trimis prima mea poveste spre citire, editare și evident darea cu părerea, sper să mă pot aduna să îi fac și ilustrații, știu șocant e o poveste pentru copii.

          Pentru săptămâna viitoare e mai sănătos să nu îmi fac planuri și să iau fiecare zi așa cum vine, spre joi va trebui totuși să îmi fac o lista de cumpărături și să iau tot ce se poate stoca pentru că aș vrea să evit nebunia cumpărăturilor de Crăciun care nu pare domolită de pandemie. Am stat miercuri 45 de minute până am reușit să plasez comanda pentru mama pe Auchan pentru că eu nu pot merge acasă în perioada asta și ea nu vreau să fie prin magazinele fizice am reușit și rezolv așa, nici nu vreau să mă gândesc ce este totuși în mall și supermarketuri.

          Week-end-ul următor ar trebui să fac și o listă cu lucruri de scris aici, sunt deschisă la sugestii ( cu excepția celor venite de la ilustrul meu frate care nu știu dacă a rezistat să citească până aici 😊), vreau să scriu multe lucruri dar cum nu am timp când am ideile se cam pierd.

          Cum vă apropiați voi de 2021?

Cosmetice obișnuite

Așa cum am promis povestea descoperirilor mele cosmetice din anul 2019 și, incredibil, a treia postare a anului în primele 12 zile.

Tenul meu despre care nu îmi mai amintesc dacă m-am plâns vreodată e dificil, e sensibil, acneic, gras, se arde numai auzind cuvântul soare și pentru că toate astea nu erau suficiente a devenit matur.

De când mă știu am avut toate formele de ”monștri” pe față: puncte albe, puncte negre, pori deschiși, față uleios sclipicioasă și genul ăla minunat de ”coșuri oarbe” ascunse adânc sub piele și dureroase.

Cumva toate astea creează un cerc vicios, tratezi coșurile și excesul de sebum cu produse care conțin alcool sau care sunt agresive, pielea se  sensibilizează mai mult, devine deshidrată, tratezi deshidratarea revin porii încărcați, trebuie să fii femeie ca să înțelegi.

Anul trecut planeții s-au aliniat cumva și m-au condus la grupul The ordinary de pe Facebook, de unde rezulta ca pe FB nu se pierde vremea, daca ai idee ce sa cauți poți învăța multe.

Munca pe care administratorii au făcut-o pe grupul acesta e impresionantă, au studiat, au sintetizat, au încercat, au tras concluzii, au făcut tabele cu lucruri care se potrivesc fiecărui tip de piele etc.

Dacă sunteți în căutarea unui instrument de ajutor că recomand să apăsați butonul de înscriere și să aveți nițică răbdare până vi se aprobă iar apoi să citiți în ordine modulele și topic-urile  care exista deja s-ar putea sa va lămurească toate întrebările, dacă nu oricum cineva vă va răspunde.

O să descriu pe scurt ce fac eu din ceea ce am citit dar e posibil ca asta să nu fie cea mai buna soluție pentru tine.

Așa cum am spus având probleme de când mă știu nu mi-am ignorat fața, demachierea seara și spălarea dimineața erau sfinte, la fel hidratarea, tratamentul SPF-ul recunosc ultimul numai de prim martie în octombrie, în mintea mea iarna soarele era prea departe să mă afecteze.

Structura este simplă dimineața îți speli fața cu un produs potrivit tenului tău, eu folosesc Cerave dar nu e obligatoriu să se potrivească tuturor.

Ar urma un tonic, nu folosesc încă dar am apă termală de la Avene cu care îmi umezesc fața, pe fața umedă aplic acid hialuronic de la The Ordinary ( costa cam 33 de lei 30 ml și o sticluță te poate ține de la 2 la nu știu câte luni, deja nu mai am nevoie de atât de mult ca al început), îl amestec cu Niacinamide tot de la TO pentru a-mi închide porii și a regla secreția de sebum, deja nu mai sclipesc ziua (costă tot cam 33 de lei/30 ml și probabil ține 6 luni, încă nu am terminat prima sticluță).

Când astea au intrat în piele aplic SPF, acum am Bioderma aquafluide spf 50, este pe terminate, mai am de testat un Avene 50+ și apoi Anthelios 50+ (pentru că mă înțeleg bine cu La roche posay).

Dacă folosești machiaj așteaptă vreo 15 minute după SPF înainte de a trece la el, eu nu folosesc.

Seara  procedeul e cam același, atât că folosesc double cleaning, inițial îmi dau jos SPF-ul cu un ulei de sâmburi de struguri, poți folosi apă micelară sau alt ulei potrivit tenului tău, după asta spălarea cu Cerave, apă termală, hialuronic, o crema tratament funcție de problema cea mai acută în prezent Effaclar și la final o crema hidratantă (NMF de la The Ordinary, care a fost 38 de lei 100 ml).

De curând am introdus seara acid salicilic pentru a-mi curăța porii ( vreo 20 de lei de la Revox) și  o data pe săptămână vitamina C (tot TO nu mai știu cât  costa).

Nu te apuca sa cumperi tot ce am zis eu dintr-o dată, mie mi-a luat vreo 6 luni să ajung aici, inițial  dacă te obișnuiești cu spălare/demachiere, hialuronic și crema hidratantă e suficient.

Produsele le-am cumpărat fie de la Farmacia Tei, online, fie din Douglas care are o secțiune mică The Ordinary.

Efectele au început să se vadă după vreo 2-3 săptămâni, e nevoie de răbdare și uneori pare să fie mai rău înainte de a fi mai bine, dar cu siguranță este ceva de care ma voi ține în 2020.hyaluronic-acid-2pct-b5-30ml-1-800x800

Jurnal probabil

A doua postare pe anul 2020, încă puțin și bat recordul anului trecut. 🙂

Nu știu daca aveam de gând să scriu azi daca nu citeam Aviatorul lui Evgheni Vodolazkin dar el m-a impulsionat, parcă lucrurile pe care le scrii se păstrează mai bine, capătă substanță, te stabilizeaza.

Poate că are dreptate, am scris puțin în ultimii ani și deși am trăit mult, când privesc în urmă timpul pare cumva contractat, deosebit de vremea în care scriam zilnic pe vreunul din bloguri și o lună părea să dureze mai mult decat un an de acum.

Dacă aveți timp încercați să citiți Aviatorul, o vreme mă voi întreba ce mi-ar lipsi din timpul meu, zgomotele, mirosurile, oamenii, ritmul? Cine știe?

Observ de altfel scriind, așa cum în tăcerea mea nu aș fi făcut-o, cât m-am schimbat în anii ăștia, se fac în curând trei de când scriu rar sau poate m-am schimbat pentru că trăiesc în alt ritm.

Am și acum în minte organizatoare, știu ce am făcut în 2019, ce voi continua, ce voi abandona și în mare ce voi începe dar pentru că în mine e atât de liniște nu mai am nevoie să scriu liste și listuțe pentru a nu pierde șirul, pentru a nu scăpa din ele.

Azi despre ce am făcut în 2019 și voi continua și anul ăsta.

1.Programul de exerciții acasă, nu am slăbit, am constat 54/56 de kg dar urc pe munte fără să îmi mai simt mușchii în flăcări, port haine cu un număr mai mic, nu mă mai dor genunchii la urcarea scărilor. Nu  le acord mult timp, maxim 30 de minute pe zi și sar cu grație peste unele zile dar ajută mult. Azi mi-am luat benzi elastice care sa ma ajute de vreme ce am stabilit că mersul la sală nu este pentru mine, cel puțin nu aici și acum, iar în aparate nu are rost sa blochez bani pentru cât nu le folosesc. M-au costat 25 de lei echivalentul accesului la sala pentru 2 zile jumatate daca nu cumva pretul a crescut de cand nu am mai fost eu.

2.Programul de citit. Până nu mi-am făcut cont pe Goodreads mi-a fost greu să țin socoteala, pentru că unele cărți îmi ies din minte imediat ce le-am închis, pentru că am alte chestii pe care să le depozitez în memorie, anul trecut am avut ca obiectiv 24 de cărți din care am citit 37, anul ăsta mi-am propus 48 am terminat 2 o să vedem cum se termina si asta.

3. Mi-am luat mașina și am încercat să mă obișnuiesc cu ideea de a conduce. Anul ăsta mi-aș dori sa fac 10 000 de km, asta ar trebui sa ma familiarizeze un pic cu drumurile și mașina.

4. Am continuat să plătesc anticipat creditul vieții mele. A fost angajat pe 30 de ani, 5 s-au dus natural, 7 i-am plătit anticipat, sper să mai scap anul ăsta de unul natural și de 8 anticipat.

5. Am inițiat un fond de rezerva, care in mod neapărat va continua sa creasca, poate pana termin primul credit fondul ăsta îmi va asigura avansul următoarei investitii imobiliare.

6. Am pus la punct o rutina cosmetică decentă, nu că înainte nu aș fi avut curatare si hidratare de doua ori pe zi in program dar in 2019 am citit mai mult, am invatat niste scurtaturi, am descoperit o serie de cosmetice la pret decent care fac mai mult decat cele scumpe de dinaintea lor dar pe care le foloseam un pic mai haotic și de 2 luni aproape nu îmi scot augustul nas din casa decât după ce am aplicat SPF, da, inclusiv iarna, inainte prin octombrie renunțam la obiceiul ăsta până prin martie.

Daca îmi mai trece prin cap ceva ce o să continui în 2020 va anunț, până atunci ma duc sa ma bucur de ultima zi in care casa are podoabe de Crăciun, mâine le scoatem și le punem bine pentru următorul care va fi în altă locație și cu altă distribuție :).

81693043_592232184681544_4393889846049898496_n

2020

Wow! Am scris 6 articole pe blog într-un an întreg, mă rog 5 pentru că nr 6 e un filmuleț! E și asta un fel de reușită.

Pentru 2020 nu am un cuvânt al anului, voi face invers: voi lăsa cuvântul să vină, să se strecoare în anul meu și să aleg un finalist în decembrie.

Am făcut însă o listă mică de proiecte.

Să nu mă mai tem să conduc, să mă înscriu la cursuri de rusă, să particip la minim două campanii umanitare pe an, să citesc 48 de cărți, să mă mut într-un oraș mai mare.

Să continui să îmi încetiesc viața, să tricotez în continuare, să elimin niște oameni care mi-au rămas mici.

Nu îmi mai fac proiecte pentru cât și cum voi scrie eu aici, dar sper ca sâmbăta sau duminica să îmi fac timp și să vă citesc pe voi, cu un capuccino în dreapta și să las un gând la poveștile voastre.

80790042_537091696897217_6429092496197812224_n

Fericire

Las și eu asta aici în caz că mai uit cum sta treaba cu fericirea

Cum ar fi ……?

Cinci ani sau mai bine am amânat să citesc cartea asta. Poate nu era momentul ca noi două să ne întâlnim, poate era dar am avut neinspirata idee să văd filmul.

Recunosc niciodata nu mi-a plăcut Julia Roberts, absolut fiecare din filmele în care am văzut-o a pierdut puncte în clasamentul meu din cauza ei, poate și cu actorii e la fel cum e cu orice alt om, cu unii ne potrivim  instant, cu unii ia ceva timp și muncă iar cu unii nu se va întâmpla niciodată, eu și ea suntem din ultima categorie, de fapt de la o vreme am încetat să încerc sa îi văd filmele și gata.

Cartea în schimb este pentru tine daca în ultimii ani te-ai simțit măcar o dată rătăcită în viața ta, dacă ai privit în jur și te-ai întrebat cum ai ajuns tu în relații cu oamenii ăia, ce cauți la slujba ta, în casa sau în orașul tău.

Exista un moment în care te oprești și îți dai seama clar că toate planurile pe care ți le-ai făcut până atunci, toate proiectele în care ai investit timp și bani și părți din tine, de fapt nu sunt ce îți trebuie ție.

Un moment în care faci calcule cât din viața ta este ce ți-ai dorit tu să se întâmple pentru că rezonai cu lucrurile alea și cât pentru că asta a fost educația sociala pe care ai primit-o.

Cum ar fi să trezești într-o zi profesor dar să îți dai seama că tu ai vrea să călătorești, să te trezești încercând să ai un copil pentru că este timpul, pentru că relația ta a ajuns în punctul acela, pentru că vârsta ta chiar a depășit un pic momentul optim, pentru că 200% din oamenii cu care relaționezi te întreabă când o să îl faci, însă în sinea ta să vrei numai să îți iei rucsacul și să pleci, fără vreo obligație pe lume?

Cum ar fi să fii sincer cu tine? Să te întrebi ce vrei tu, ce te-ar face pe tine fericit? Să îți oferi un croissant și un cappuccino pe o terasa undeva, într-un moment de desăvârșită pace în timp ce oamenii aleargă în jurul tău urmărindu-și planurile care nici nu este sigur că sunt ale lor?

Cum ar fi să îți dai timp să vorbești cu Dumnezeu? Să înțelegi că e acolo pentru tine și nu te va părăsi niciodată pentru că tu ești un fragment minuscul din El sau pentru că El e o scânteie din tine?

Cum ar fi să meditezi la tot și la toate până simți universul curgându-ți prin vene? Și să îți descoperi menirea, lucrul pe care te-ai născut să îl faci, care te completează în sfârșit?

Încă mă întreb la vreo săptămână după ce am închis cartea cum ar fi să zâmbești cu ficatul.

Dincolo de poveste, care este liniara și pe care o poți intui din fila 1 a cărții, astea sunt întrebările la care te face să te gândești.

Cum ar fi să …..?

Beautiful young woman sitting in wheat and enjoy

Cum s-au dus doua luni

Nu-mi vine să cred că obiceiul meu ordonat de a scrie pe blog cel puțin de 3 ori pe săptămâna a dispărut peste noapte, bine a dispărut în doi ani dar mie așa mi se pare.

Văd că am mai trecut pe aici în martie, la început de martie și țin minte că îmi propusesem sa scriu măcar o dată pe săptămână.

Ce am făcut în schimb? Nimic productiv sau, mă rog, aproape nimic.

Mi-am făcut cont de Instagram, pe persoana fizică și pierd niște minute bune cu fotografiile de acolo.

Am venit într-o zi acasă prea obosită să fac altceva și am zis să mă joc un pic, sa aleg ceva online ca să nu îmi ocup calculatorul. Forge of empires nu a fost o alegere bună, e un joc de strategie și eu sunt genul care urmărește proiectele, le dezvolta, așa că în loc să mă deconectez jumatate de ora atunci, azi dimineața mi-am dat seama ca administrez un oraș din Evul mediu târziu. Mai rău decât atât în loc să îmi beau liniștită cafeaua, m-am conectat să strâng chiriile și să să dau drumul unui ciclu de producție.

Totuși cred că am avea toți nevoie să încercăm măcar o dată jocurile astea pentru a învăța cum să ne ferim pe noi sau copii de așa ceva. E incredibil cât de ușor reușesc să ți se insinueze în programul zilnic și cât de greu le îndepărtezi.

Am citit câteva cărți drăguțe și una pentru care era timpul potrivit în viața mea, săptămâna asta voi încerca să scriu despre ”Mănâncă, roagă-te, iubește” căreia filmul i-a făcut un mare deserviciu.

Nu am mers la fel de bine cu planul de  rambursare anticipata dar mi-am luat mașină, second, cash și minunată. Aștept de la ea o vara pe drum în care sa descopăr zona în care locuiesc și pe care mai bine de un an jumatate am ignorat-o pentru că infrasctructura de transport local din România este cum o știm și nu îți prea permite sa vezi mare lucru.

Mă mut, nu din oraș ci din apartamentul în care stau acum. Am descoperit partea proasta a statului în chirie, e posibil sa te muți când nu vrei și e posibil sa fie greu sa gasești altceva care să îți placă. Și din partea cu mutatul am tras niște concluzii.

Ideea de bază este ca, daca reușesc să mă țin departe de jucatul pe calculator, ar trebui să pot scrie de 3 ori pe săptămână și să vă povestesc în detaliu cele de mai sus și ce am învăța din ele, poate ajuta pe cineva sa faca aceleași greșeli, poate dă cuiva o idee, cine știe?

Wish me luck și să vedem daca scriu ceva vineri :).

PS Fotografia este de la vreo 15 km de casa si este ce astept sa vizitez in vara asta

clopotiva

Octombrie, 4 fără

Aprope s-a dus 4 octombrie și nu am făcut nimic semnificativ pentru mine în astea 4 zile, dar nu e totul pierdut aș zice.

Aseara am decis care este ”fără” al lunii octombrie, luna asta va fi fără alcool, chiar dacă vremea e uneori aproape de iarnă și m-ar tenta o să fie fără vin fiert, fără rom în ciocolata caldă, fără tradiționala bere la gătitul de sâmbătă după ce în bucătărie se face incredibil de cald, fără un pahar de rose la statul la povești.

Dintre toate variantele luate în calcul: fără cafea, fără zahăr, fără lactate, fără alcool mi s-a părut cel mai ușor de realizat, deși la un moment dat va trebui să le încerc pe toate cel puțin o lună să văd care este efectul asupra mea.

Și pentru că după mine corpul și sufletul nu pot fi despărțite, un fără trupesc trebuie însoțit de un fără sufletesc, octombrie va fi fără autocritică.

Mă voi mulțumi să constat că puteam să acționez mai bine decât am făcut-o și îmi voi da voie să trec peste cu atât mai mult cu cât  nervii mei ulteriori nu vor îmbunătăți în niciun fel situația și nici nu vor șterge miraculos efectul greșelii. Sigur ar fi minunat să nu greșesc dar sunt om și mi se întâmplă.

Al treilea fără al lunii se va aplica în domeniul cumpărăturilor de alimente unde am o lista scurtă de lucruri permise: pâine, fructe și legume, ciocolată caldă (v-am zis că sunt om da?), un pachet mic de zahăr brun dacă va fi cazul și atât. Trebuie să termin conservele de ton, de scoici și frigăruile de creveți plus ceva din stocul de înghețată deci fără prăjituri.

Și un ultim fără: luna asta nu cumpărăm cosmetice de niciun fel, nici detergenți, e drept că azi dimineață am rămas fără gel de curățare pentru față dar am în plan consumarea unei sticluțe cu apă micelară primită cadou la care se adauga vreo 3 sticle de gel de duș în diverse faze de golire, care dateaza dinaintea epocii săpunurilor și  încă pe atâtea recipiente de șampon.

Care aruncă un ”fără ” la numărătoare?

7369328cb01fd541fc85b501eba1b25e