Arhive categorie: Fără categorie

Octombrie, 4 fără

Aprope s-a dus 4 octombrie și nu am făcut nimic semnificativ pentru mine în astea 4 zile, dar nu e totul pierdut aș zice.

Aseara am decis care este ”fără” al lunii octombrie, luna asta va fi fără alcool, chiar dacă vremea e uneori aproape de iarnă și m-ar tenta o să fie fără vin fiert, fără rom în ciocolata caldă, fără tradiționala bere la gătitul de sâmbătă după ce în bucătărie se face incredibil de cald, fără un pahar de rose la statul la povești.

Dintre toate variantele luate în calcul: fără cafea, fără zahăr, fără lactate, fără alcool mi s-a părut cel mai ușor de realizat, deși la un moment dat va trebui să le încerc pe toate cel puțin o lună să văd care este efectul asupra mea.

Și pentru că după mine corpul și sufletul nu pot fi despărțite, un fără trupesc trebuie însoțit de un fără sufletesc, octombrie va fi fără autocritică.

Mă voi mulțumi să constat că puteam să acționez mai bine decât am făcut-o și îmi voi da voie să trec peste cu atât mai mult cu cât  nervii mei ulteriori nu vor îmbunătăți în niciun fel situația și nici nu vor șterge miraculos efectul greșelii. Sigur ar fi minunat să nu greșesc dar sunt om și mi se întâmplă.

Al treilea fără al lunii se va aplica în domeniul cumpărăturilor de alimente unde am o lista scurtă de lucruri permise: pâine, fructe și legume, ciocolată caldă (v-am zis că sunt om da?), un pachet mic de zahăr brun dacă va fi cazul și atât. Trebuie să termin conservele de ton, de scoici și frigăruile de creveți plus ceva din stocul de înghețată deci fără prăjituri.

Și un ultim fără: luna asta nu cumpărăm cosmetice de niciun fel, nici detergenți, e drept că azi dimineață am rămas fără gel de curățare pentru față dar am în plan consumarea unei sticluțe cu apă micelară primită cadou la care se adauga vreo 3 sticle de gel de duș în diverse faze de golire, care dateaza dinaintea epocii săpunurilor și  încă pe atâtea recipiente de șampon.

Care aruncă un ”fără ” la numărătoare?

7369328cb01fd541fc85b501eba1b25e

De week end

Azi mă gândeam să discutăm despre treburi ușurele, de week end, mai o carte, mai o rețetă. N-a fost să fie.

Mi-a venit scadențarul nou, pe care l-am cerut pe email după cea de-a doua plata anticipata pe care reușesc să o fac în 4 ani. Dacă aș crede că regretele ajuta la ceva cam acum ar fi momentul în care mi-ar părea rău că numai a doua, dar să trecem peste.

Ce am reușit de când am luat creditul ăsta și până acum? Să plătesc vreo 20 000 de lei, cu anticipate si neanticipate.

Tura asta nu am mai optat pentru reducerea ratei pentru că am trecut de la venituri variabile, de regula mulțumitoare dar nu sigure lunar, la venituri cu cuantum și data fixa. Am ales să reduc perioada de creditare. așa că în loc să am de plătit până în august 2044, ma voi opri momentan în octombrie 2043.

În timp ce mergeam azi cu trenul eroina cărtii pe care o citeam se gândea că e norocoasa daca va mai trăi 20 de ani, 240 de luni, la vremea aceea m-am gândit că nici eu nu ar trbui să îmi fac planuri pe mai mult de 360 de luni si chiar si astea sunt o chestiune de noroc. Trei ore mai târziu am constatat că 301 luni de aci încolo am oricum rate de plătit. Not funny trebuie reduse pentru că scopul meu în viață, câtă  o mai fi, e să nu fiu legata de obligații.

Altfel raportat la scadențarul inițial nu stau rău ar fi trebuit să am soldul de acum prin august 2020.

Totuși până la 1 octombrie trebuie să stabilesc daca ma apuc de un jurnal monetar ceva mai precis, cumva faptul că informatiile sunt scrise și lăsate în lume mă disciplinează mai ușor, sau să aleg măcar vreo 6 luni din alea de interzis la cumpărat lucruri care nu sunt absolut si musai obligatorii, măcar până când din rata nu se vor mai duce sub 300 de lei în debit și peste 700 de lei în dobânzi.

În egala măsura pe moment în afara de un fond de urgență de 5000 de lei și suma necesara supravietuirii pentru 12 luni fără venituri, nu are rost să mă complic să pun deoparte în condițiile în care cea mai buna dobândă la depozite este 3,25 impozabil, iar creditul mă costa 5,5 și probabil luna asta crește din nou cu ROBOR. Pe moment  câștig mai bine scăzând datoria decât strângând fonduri.

Și uite așa am rămas eu fără articolul ușurel de duminica.

2183eb13febc49ff43d0c91b8d8f16fa

Generația de interior

Înainte să plec la lucru de dimineață am văzut un video, nu știam la ora aia că este de fapt parte a unei campanii publicitare pentru ferestre dar m-a pus oricum pe gânduri.

Într-adevăr ne-am făcut casele atât de confortabile încât practic ne petrecem toata viața în interior. Am abandonat natura și ne-am abandonat ritmul natural de viață.

Folosim lumina artficială pentru a ne prelungi zilele dincolo de limita rezistenței, ne ocupăm orele ”câștigate ” așa cu alte activități de interior. Vedem filme care glorifică fie o societate consumeristă, fie una apocaliptică. Filmele alea simple în care viața curge liniștit și finalul e fericit sunt blamate că nu au profunzime, lipsa dramei ne lasă cumva nesatisfăcuți. Ne gândim oare că  din filmele alea culegem emoții negative care ne fac la fel de rău ca orice alt deșeu?

Jucăm jocuri pe calculator în care violența și viteza fac legea fără să ne întrebăm ce efect au asupra noastră. Repetarea suficient de deasa a unei acțiuni va duce până la urmă la apariția unei noi cărări neuronale, e alegerea noastra daca ea va fi una armonioasa sau de răspuns prin violență.

Ne ignorăm oboseala și compensăm cu mâncare, o tratam cu cofeină după care ne cumpărăm suplimente alimentare în cazurile fericite și medicamente în cele mai puțin fericite pentru a încerca să reparăm efectele cumulate ale celor trei.

Suntem o generație de interior, casele noastre sunt atât de protectoare încât nimic nu scapă, aerul nu circulă, ferestrele ne sunt sigilate fără să ne întrebăm dacă nu cumva aerul din interior e mai rău decât cel de afară.

Dezvoltăm fobii, alergii, dependențe, reacții adverse și totuși rămânem bine ferecați în casele noastre și ne continuăm drumul spre autodistrugere.

Este evident că va trebui să îmi găsesc o cale și pentru a evita capcana asta. Speranțe de bătut munții din jur nu am încă pentru că nu e o idee fericită să te baladezi de unul singur prin păduri dar sa dau ocolo târgului măcar sâmbăta și duminica aș putea sa ma apuc și singura.

Ferestrele nu cred că s-au mai închis de prin aprilie și dacă am noroc nici în octombrie nu are loc evenimentul. Nu știu câte grade sunt afară peste noapte dar dimineața sunt 10/11 grade numai bine să schimbe aerul din casă și să dorm liniștită.

Încerc din greu să nu îmi mai lungesc ziua fără rost și de regula pe la ora 22:30 să mă îndrept spre somn și am testat pe pielea mea că nu e legendă, somnul de până la 12 noaptea chiar e mai odihnitor, mă trezesc mult mai odihnită la 7 decat daca ma culc la 1 și ma trezesc la 9.

Sper să mai găsesc câte ceva de adăugat pe lista asta. Voi cum vă descurcați?

a292914592d7f300122918a7756ee55f

Supă crema de dovleac

Hai că s-a întâmplat minunea. Am apucat să gătesc, bine si săptămâna trecută am produs niste brioșe chiar sa scriu si rețeta aia.

Cu meniul săptămânii stăm rău pentru că încerc din greu să termin chestiile pe care le am prin casă pe principiul să avem rezerve din chestii pe care între timp le mâncăm rar

Acum vreo doua zile cred am apucat sa coc materia prima, respectiv un dovleac care a costat vreo 3 lei și 3 mere care nu mai stiu cat au costat probabil 2 lei.

Ce aveam prin casă : o ceapă, trei grăunți de usutoroi, un ardei verde iute, niște semințe de chimen, parca le luasem pentru biscuiți cu brânză acum aproape un an, încă erau acolo, un cub de Maggi cu legume ( nu am ajuns la nivelul superwoman sa am supă prin casă), o lingură de ulei, un praf de sare, trei felii de pâine veche și mare surpriză o cutie de smântână pt gătit de care mă puteam lipsi dar daca tot era acolo, la marginea expirării iar eu golesc frigiderul si dulapurile ce era să fac?

Vă scriam pe aici  că am făcut cumpărături impulsive, una din ele se dovedeste utila, un robot de bucatarie Silvercrest de la Lidl, bine se va amortiza în 10 ani dar  prinde bine și mă ajuta sa ma mișc repede.

Deci am pus mărul copt și dovleacul copt în blenderul drăciei care mi le-a făcut piure, între timp am tocat ceapa cât de fin am putut, usturoiul și ardeiul iute.

Am pus lingura de ulei în oală să nu murdăresc 15 vase și am presărat o mână de semințe de chimen, pe când astea pocneau deja am pus ceapa, imediat ce a ajuns aurie am adăugat usturoiul si ardeiul și le-am călit un pic împreuna.

Am desfăcut cubul de Maggi în apă caldă, vreo 600 ml și am adăgat în oală jumătate din piureul de dovleac cu măr și apa despre care vorbeam amestecând până la omogenizare.

Cinci minute mai târziu am adăugat praful de sare( bine două lingurițe rase) și smântâna,  amestecat bine și stins focul.

Am tăiat cele 3 felii de pâine cubulețe, pus un strop de ulei în unica mea tigaie care e un Tefal, a fost vreo 45 de lei dar îi merită, acasă aveam set cu wok, tigaie medie și tigaie de clătite, le-am ținut pe foc vreo 3 minute poate cam mult dar mie îmi place pâinea mai arsuță așa.

Am descoperit că nu am polonic în casă când am vrut să îmi pun supă în farfurie, dar asta e merge si cu oala, am pus o mână bună de crutoane și aia a fost.

Mai sunt vreo 3 porții și cred că total a costat 10 lei cu totul și o să o repet toamna asta.

Let it go

Știm cu toții că prezentul blog a fost conceput ca un instrument de disciplinare financiară. Între timp am descoperit că disciplinarea financiara, viața mai simplă și ma înceată, bucuria de a trăi, zen-ul personal, minimalismul se întrepătrund în moduri complicate, pe care mintea mea le accepta ca atare, un tot unitar.

De asemenea știm sau aflăm că deși am convingerea ferma a unui univers guvernat de o forță superioară nu sunt tocmai un ortodox practicant.

Ei bine, în decursul ultimului an am ajuns la concluzia că deși planurile sunt excelente la casa omului, deși este de dorit să știi ce vrei în viață e la fel de necesar să accepți o marjă a neprevăzutului, a intervenției divine sau aleatorii dacă preferați.

Insistența de a face lucrurile musai și neapărat într-un fel poate fi dăunătoare, poți pierde oportunități minunate pentru că nu așa ți-ai planificat tu atingerea scopului.

Poate îți dorești independența financiară: economisirea nu e singura cale, poate la fel de bine calea ta este să investești.

Poate îți dorești un copil, să îl naști nu este singura cale, există atâția copii minunați care au nevoie de o familie.

Poate vrei să ajungi la o silueta perfecta, dietele nu sunt singurele care dau roade.

Așa că de principiu stabilește punctul final în care vrei să ajungi, trage aer în piept și acceptă că pentru destinația aceea există o infinitate de drumuri, să pui prea multă energie într-o direcție poate fi epuizant și contraproductiv, dacă nu avansezi fă o pauză și privește în jur, poate există și altă cale, accept-o.

Zilele astea că tot am început să îmi regăsesc timpul pentru mine, m-am întors și la blogurile pe care le citeam într-o vreme, iar la Anca am găsit o expresie minunată ”Mă încredințez”. Stabilește ce vrei și lasă restul pe seama lui Dumnezeu sau a Universului, încredințează-te și viața o să fie mai ușoară.

b31213fb37b4acaeb0233d28213dea7d

septembrie aproape luni

Bun, azi am făcut jumătate din drumul spre lucru și m-am întors acasă pentru că trebuie să existe o modalitate de a-mi organiza munca astfel încât să am o zi liberă.

Revenind la oile noastre meniul săptămânii nu este spectaculos bazându-mă pe ce am deja prin frigider și trebuie consumat așa că va include: ouă, iaurt, ardei capia, roșii, brânză și cartofi dulci, ceea ce mă duce cu gândul la salate, cartofi la cuptor cu sos de iaurt și la un momet dat poate o salata de paste cu ton și măsline.

Mi-am început lista cărților de septembrie, dacă am timp săptămâna viitoare ar trebui să îi postez recenzia primeia, poate așa îmi gsesc un ritm.

Marți, joi, sâmbătă și duminica vor fi zilele de mers la sala, adică în sufragerie pentru că flexibilitatea e importantă la casa omului și exercițiile regulate ajută în sensul ăsta.

Începând de ieri fiecare bon fiscal merge într-o cutie pentru a putea face contabilitatea cum se cuvine în octombrie.

Pentru că mai sunt numai 4 luni până la Crăciun tot de luna asta voi deschide fondul Moș Crăciun ca să nu mă trezesc cu bugetul devalizat în decembrie, dacă reușesc să salvez 50 de lei pe săptămână în el s-ar putea să fim ok. Și  e posibil să nu fie greu având în vedere că încep să tai de pe lista toate prostiile pe care mi le îngăduiam în ultima vreme în segmentul shopping de comfort emoțional.

Și pentru că tot îmi doream o provocare pentru luna asta am găsit ceva care s-ar putea extinde pe mai multe luni: să cumpăr prioritar lucruri ale companiilor românești sau măcar produse în România. Acum nu o să renunț la banane pentru că noi nu producem dar exista multe produse la care alternativa exista, așa că voi sacrifica 10 minute în plus la cumpărături să citesc fiecare etichetă. Cine știe daca un singur prieten preia ideea și un singur prieten de/al lui îl urmează, cândva se va simți o schimbare.

915fa21b35d78c2e4f748cb80aa98d16

nu exista greșeli, exista lecții învățate

Se pare că mi-a lipsit mult blogul ăsta, daca am ajuns să scriu din nou atât de des. Până la urmă nu voi avea oaspeți iar aplicarea meniului săptămânal se va lansa cu surle și trâmbițe (niciodată nu am știut ce sunt surlele astea) sâmbătă pe 1 septembrie, când evident când evident nu știu ce voi găti, cel mai probabil ceva deja cumpărat care sta prin frigider așteptând o șansă.

Înainte a începe programe noi ar fi însă bine să pivesc în spate și să identific măcar o parte din greșelile anului de pauză.

Prima evident, este faptul că m-am lăsat de planificare, știu că era greu, dar poate nu era imposibil. În ultimele 12 luni , bine, 13 luni am trăit în 3 orașe, mutându-ma de fiecare data cu un rucsac, clar multe lucruri mi-au rămas în alta casa, încă mă trezesc căutând în locuri în care am sertare la Craiova sau în care aveam sertare la București, încă nu știu pe unde sunt diverse lucruri care nu mi-au trebuit de 3 luni să zicem.

A doua greșeală a fost că deși fizic m-am mutat, creierul meu nu a procesat la timp informația așa că am continuat să cumpăr ce mi-ar fi trebuit în condițiile în care u aș fi fost numai eu ci ar mai fi fost vreo 2 oameni în familie.

A treia greșeală a fost răsfățul. Deși am privit entuziast schimbarea e decor, faptul că toți ai tăi și familie și prieteni au rămas departe te va afecta. Așa că mi-am cumpărat chestii care să compenseze. Unele s-au dovedit a fi achizitii inspirate pe care le voi folosi multi ani de aici încolo, altele au fost o decizie emoțională, le înțeleg da le regret un pic.

A patra greșeală a fost supraextenuarea, când muncești atât de mult, nu mai ai timp nici să trăiești, nici să planifici și te îndepărtezi de la decluttering ( dacă aveți termenul corespondent în română v-aș fi recunoscătoare). În mod paradoxal trăitul încet și simplu necesita multa informare și când nu mai ai timp să o faci te trezesti ca mine un an mai târziu puțin deraiat de pe drumul tău.

Probabil ceva greșeli mai sunt (multe) dar încerc să mă țin de o regula noua despre care vom vorbi pobabil mâine așa că închei aici cu gândul că punem greșit acentul în slow living și ne gândim cu toții cum să încetinim când importantă e partea cu trăitul.

6628d7a23ad67436c18ae56406d15846

 

aproape septembrie

Să încerc să mă țin de promisiuni și să îmi scriu blogul săptămânal. Era să zic că e greu pentru că nu am timp dar cele 20 de minute necesare nu sunt chiar așa o mare investiție. Nu am timp pentru că încă nu îl gestionez cum trebuie și blogurile astea săptămânale, zilnice, cum or apuca ele să fie îmi aduc aminte ca o picătură chinezeasca de fix cel mai important lucru pe care îl am de făcut: să mă organizez.

Multă vreme am fost adepta ideii că geniile pot trăi și în haos, adevărul e că pot dar nu la aceeași calitate.

Să purcedem așadar cu organizarea. Azi m-am întors acasă de la mama și am reușit să ies din magazin cu o nota de plata de numai 8,80 lei, lucru care nu mi s-a mai întâmplat de mult timp.

Evenimentul a avut loc pentru că încerc să îmi regândesc dieta și în funcție de nutrienți și în funcție de un meniu săptămânal care va fi în vigoare de pe 2 septembrie, pe 1 încă am musafiri :). Ca atare nu am cumpărat mare lucru pentru că meniul nu e definitivat și pentru că încerc din greu să termin proviziile făcute în ultimul an. Strict exemplificativ cred că am suficiente paste în casă ( cu ou, fără ou, tăiței chinezeti, soba noodles cât să supraviețuiesc apocalipsei despre care am auzit că anul ăsta are loc pe 25 septembrie).

În mod cu totul misterios m-am trezit cu 3 borcane de dulceață în casă, va fi interesant să le consum de vreme ce încerc din greu să reduc zahărul dar e o provocare drăguță.

Ce mi-am cumpărat totuși? Un caiet pentru că bugetele au nevoie să fie scrise, spre deosebire de epoca trecută când banii intrau la cele mai fanteziste date în cont acum știu sigur că apar în ziua de 9 sau 8 așa că bugetul va începe de pe 8 septembrie și nu de pe 2 odată cu meniul.

Mi-am schimbat iaurtul, adică am renunțat la cel de 10% și am trecut pe 3,5%, lucru care la nivel financiar se traduce intr-un leu/borcan, cam 350 de lei pe an aș zice și o economie calorica de 86 de calorii pe borcan.

Și finalmente mi-am luat ghimbir și lămâie, ghimbirul va fi ras, lămâia stoarsa și ambele amestecate cu miere, poate nu reușesc să elimin si ness ul de dimineață cu un amestec din cele de mai sus și apă caldă dar cu siguanță celui de la orele 16 i s-a terminat epoca.

Cu ceva noroc ne auzim duminică să vorbim despre meniul săptămânal, cred ca asta va figura pe post de prânz cândva 🙂

e83a176da0546345d6eecccae86d3c40

Poate ca abia acum….

M-am gândit serios înainte să scriu bogul ăsta, nu la conținut, cuvintele mi-erau clare in minte, ci la modul în care conținutul articolului se pliază pe profilul blogului.

Doar un leu a început ca un blog de economisire a fiecărui leu rătăcit prin viața mea, era un blog de gestionare resurse și poate ca noua mea direcție nu este perceputa ca fiind pe aceeași temă.

Și totuși poate că abia acum cu viziunea asta noua ma indrept într-adevăr spre economisire. Abia acum am înțeles până la ultima fibră a sufletului meu cât de importantă este economisirea unicei resurse care nu poate fi tranzactionata: timpul, unitatea de măsura a vietii.

Mai nou când îmi fac socoteli despre activ si pasiv, deși acord în continuare atenție banilor, am adăugat o rubrică noua: timp câștigat.

Durata vieții noastre este determinata de codul genetic, uneori putem câștiga niste ani cu atenție la alimentație, exerciții, igiena sufletească, uneori nu. Și cum se economisește timp vă întrebați?

Era pe vremuri o expresie, poate e si acum, viața din anii voștri e mai importantă decât anii din viața voastră, așa că am început să fiu atentă nu numai la durata ci și la intensitatea vieții.

Și funcționează, în ultimele 12 luni am trăit mai mult decât în 60 de luni înainte. Poate nu o să trăiesc 120 de ani dar cu siguranță voi face lucruri cât pentru 120 de ani.

Organizatoric stăm așa: ultima săptămână de ritm leneș la lucru care se va termina cu 5 zile acasă. Ultima lună în care nu plătim anticipat la credit. Perioada cea mai buna din lume să îți tragi sufletul, să îți faci listele pentru luna sptembrie, pentru ultimele 4 luni din 2018, pentru primul an dintr-un deceniu nou.

Pe 31 august ar trebui sa imi fie gata lista cu meniul săptămânal, lista cu cărțile de citit în septembrie și provocarea lunii, încă mă gândesc dacă să fie o lună fără zahăr sau o luna în care introducem băutura energizanta a dimineții în loc de cafea.

Vreo idee de provocarea lunii? E întotdeauna mai drăguț când suntem mai mulți în aceeași încercare și în plus așa merge lumea nu? Prin concentrarea energiei unui număr din ce în ce mai mare de oameni în aceeași direcție.

 

intre timp

Aparent e ceva mai dificil decât înainte să scriu, in mare parte pentru că mi-am pierdut obisnuinta, asta e in vreme ce unele obiceiuri se nasc altele dispar și calea de mijloc e greu de găsit.

Dacă nu mai scriu la fel de des am căpătat însă un nou obicei care va implini in curând o luna, exercitiile fizice, nu multe, nu grele, cât să încep să mă obișnuiesc. Oricum în alegerea lor trebuie să țin seama și de multele mele oase nu la fel de bun ca acum 20 de ani :).

Dar funcționează, în fiecare zi la șapte, șapte pe trecute fix, asemeni lui Farfuridi ma deplasez in sufragerie și am nu am treabă execut programul de mai jos impreuna cu alte cateva exercitii clasice.

Intre timp am descoperit că mi-e dor de colectarea pe categorii a deseurilor,aici duc degeaba sticla separat de palstic si hartie la ghena, toate ajung in același loc, dar poate s eva găsi o solutie si pentru asta.

Mai am pe agenda găsirea unei solutii prin care sa elimin multiplele pungi si pungute care ma invadeaza, refolosirea ajuta dar nu rezolva pe fond problema, am plasa de cumpărături mereu in geanta, am trecut de la gel de duș la săpun pentru că mi se părea prea mult plastic aruncat si nu pe apa Sâmbetei cu toate sticlele alea dar nu am reusit sa depășesc spinoasa problema a cumpărării de struguri care vor fi cântăriți la casă altfel decât într-o pungută. Si de fiecare data cand cumpăr așa am in mintea imaginea asta downloadPlaneta asta era mult mai fericită înainte de evo/involutia oamenilor nu?