12 reguli de viață
L-am descoperit pe Peterson din întâmplare în timp ce scrollam filmulețe pe Instagram la o oră la care ar fi trebuit să dorm, am încercat să regăsesc reel-ul mai târziu dar nu am reușit. Era un fragment de interviu în care povestea că a slăbit mâncând ceea ce doctorul îi recomandase: friptură de vacă și salată, deja nu mai suportă să vadă friptura de vacă dar încă o mănâncă.
Mi-a plăcut asta, ideea că undeva există un om suficient de determinat să acționeze cum trebuie deși este inconfortabil pentru el. Așa că am decis să îi cumpăr și că îi citesc cartea ( asta ca să vă dați seama ce proces matur de selecție stă la baza lecturilor mele😊).
12 reguli de viață un antidot la haosul din jurul nostru, ca toate cărțile din domeniu de altfel, nu inventează roata și apa caldă, dar te ajută să îți aduci aminte că au fost deja inventate și tu poți profita de chestia asta.
Este cu siguranță o carte împotriva trendurilor contemporane. Într-o lume în care principiul pare să fie ”doar eu contez, mie să îmi fie bine, realitatea obiectivă trebuie modificată pentru a nu mă face să sufăr când îmi contrazice viziunea subiectivă”, Peterson are îndrăzneala să vorbească despre reguli, limite și binele celorlalți.
Cele 12 reguli sunt enunțate și apoi analizate într-o manieră în care devine clară formarea lui ca psiholog lecturile din Freud, Jung, Adler, înclinația spre poezie care este limbaj simbolic adresat direct subconștientului chiar dacă pe ici, pe colo conștientul îl descifrează, vă veți întâlni des cu Goethe, Miller, Yeats.
Și din nou deși nu sunt creștin practicant am nimerit o carte care se apleacă asupra Bibliei: Geneza, Păcatul originar, sacrificiile și care este mult influențată de scrierea rusă : Tolstoi, Dostoievski, Soljenițîn.
Analizează nihilismul, depresia, nevoia de a goli lumea de plaga reprezentată de umanitate, insuportabilitatea ființei, cu trecere prin Nietzsche și Orwell.
Se înscrie total împotriva trend-ului insistând că e nevoie să ne educăm copii pentru ca ei să devină acceptați social, că trebuie să le stabilim limite însoțite de pedeapsă pentru că altfel societatea îi va limita și pedepsi mai târziu și mai grav și insistă asupra rolului familiei și responsabilităților care revin fiecărui membru.
Dacă vă așteptați la încă o carte plină cu idei despre cum universul e un corn al abundenței iar voi trebuie numai să existați și să pretindeți lucruri care se vor materializa instant atunci nu asta e cartea potrivită.
Dacă vă lipsește un partener de conversație care folosește noțiuni devenite abstracte în societatea contemporană ca : efort, dedicație, consecvență, responsabilitate, autocunoaștere, identificarea bârnei din ochiul tău înainte de atacarea paiului din ochiul vecinului puteți citi liniștiți cele 12 reguli de viață ale lui Peterson.
Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr
Nu am nici cea mai mica idee cum am ajuns în ultima săptămână a lunii, bine am, și poate reușesc să vă povestesc zilele viitoare la ce alte idei am ajuns în luna mai.
Dar azi este numai despre recenzia cărții preferate de luna asta. Cu maximă satisfacție pot spune cartea preferată și nu unica pe care am reușit să o citesc, pentru că oricât de dezorganizată sunt în continuare partea asta este pusă la punct: citesc în fiecare zi.
Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr de C. S. Lewis este la prima vedere o alegere neobișnuită pentru mine care nu sunt un creștin practicant, dată fiind toleranța și permeabilitatea mea la ideile și principiile altor religii este posibil chiar probabil ca unii să spună că nici creștin nu sunt.
Dar cartea, deși scrisă în cheia creștină, a antagonismului Diavol-Dumnezeu, în care rolurile sunt inversate, în care primul este Tatăl Nostru și al doilea Dușmanul, este în sinea ei o colecție de principii morale universal valabile.
Evident nu o să v-o povestesc dar voi puncta foarte pe sărite unele din problemele pe care le atacă și faptul că pe lângă înclinația noastră naturală de a merge într-o direcție sau alta suntem ajutați de ghidul nostru negativ să o alegem și să perseverăm în cea greșită.
1. Așa cum avem un înger păzitor avem și un diavol păzitor, chestie care pare pe deplin logică adică de ce nu ar învesti și cealaltă tabără în recrutarea și formarea resursei umane.
2.Viața oriunde numai în prezent nu, pentru că trecutul și viitorul sunt atââââât de tentate. ”Prezentul este punctul anume unde timpul întâlnește eternitatea. Experiența umană a momentului prezent, și numai ea, este analogă modului în care Dușmanul îmbrățișează realitatea în întregul ei”…”Sarcina noastră este să le luăm de sub ochi și eternul și prezentul. În acest scop, alegem uneori să împingem pe unul sau pe altul să trăiască în trecut……Este mult mai bine să-i îndemni s trăiască în viitor”
3. Liniștea interioară și exterioară ne pot ajuta să atingem Raiul, Iluminarea sau orice alt deziderat spiritual al religiei sau filosofiei noastre de viață ”……..peste tot a domnit zgomotul- zgomotul, marele dinamism, expresia audibilă a tot ce este exuberant, intransigent și viril-, zgomot care, singur, ne apără de aberațiile conștiinței, de îndoieli disperate și imposibile dorințe. Într-un final vom transforma tot universul într-un mare zgomot.”
4. Nevoia de acumulare și foamea de nou pe care le ducem la extrem și care ne împiedică să ne bucurăm de ce avem deja cu ochii mereu la cioara de pe gard ”Goana după nou aduce după sine mai multe avantaje. În primul rând scade plăcerea și crește dorința…………În plus, noutatea mereu împrospătată costă bani, așa încât dorința de a o avea se bizuie fie pe avariție, fie pe nefericire, fie pe amândouă”
5. Educația ne-ar putea elibera, să ne ferim temeinic de ea. ”Copii care se dovedesc apți de un nivel superior pot fi ținuți în loc în mod artificial, doar pentru că ceilalți copii s/ar alege cu o traumă – Belzebut, ce cuvânt bun!- dacă s-ar vedea lăsați în urmă……..Într-un cuvânt, avem motive întemeiate să sperăm într-o viitoare abolire a învățământului, atunci când va ajunge să domnească triumfător principiul lui Sunt la fel de bun ca tine . Orice recompensă pentru rezultatele bune și orice pedeapsă pentru rezultatele proaste vor dispărea”.
Mă opresc aici pentru că nu obișnuiesc să scriu recenzii lungi. Dacă ar fi după mine ar trebui să mai scriu încă vreo 4 pagini dar v-aș lipsi de descoperirea unei cărți grozave cu ochii și mintea voastră.
Cartea se citește ușor dar se păstrează aproape pentru că o vei redeschide selectiv destul de des după pentru a te gândi un pic mai mult la niște cuvinte.
A apărut în 1942 iar partea finală din care am preluat principiul lui Sunt la fel de bun ca tine a fost publicată distinct în 1959 citind-o mi-au venit în minte idei ca minimalism, slow living, fast fashion, hygge, cancel culture, 2+2=4 este o afirmație rasistă.
Aș zice să citiți cartea asta înainte să dispară Pe aripile vântului.
Emily Henry
Luna aprilie nu este despre o carte ci despre un autor pentru că am citit un pâlc de cărți scrise de ea. La un moment dat am scris despre Două cărți și o vacanță și pentru că mi-a plăcut am zis să mai încerc.
Am continuat cu Întâlniri în vacanță, Iubire ca la carte și încă două care nu știu dacă sunt traduse : A million Junes și The love that split the world.
Am citit cărțile cumva în ordine invers cronologică ultima citită de mine fiind prima publicată de ea.
Dacă ultimele cărți au tendința de a se încadra în categoria literatură pentru fete despre care nu trebuie să vă povestesc foarte multe și fiind scrise pentru publicul adult includ și ceva sex, primele sunt în categoria adolescenți și privesc dragostea prin ochii celor pentru care atingerea unei mâini sau un zâmbet îți luminează lumea.
Ce este interesant la cărțile pentru adolescenți nu este însă romantismul ci viziunea scriitoarei despre multiuniversuri, lumi mai mult sau mai puțin paralele, lumi care coexistă în același spațiu cu o poartă de trecere între ele accesibilă numai unora, călătorii în timp înainte și înapoi.
The love that split the world cuprinde multă, foarte multă informație despre terapie, halucinații hipnagogice si hipnopompice, despre EMDR cu care eu m-am întâlnit de exemplu la cursurile de NLP, despre coșmaruri și soluții.
Având în vedere că e o carte despre adolescenți aș zice că face treabă bună.
Fiecare din cărțile ei privește de fapt o traumă dar prin ochelarii roz ai unei povești de dragoste: conflictul cu părinții, pierderea unui părinte, viața într-o societate care te privește ca straniu pentru că nu îi urmezi tiparele, influența pe care dependențele părinților o au asupra vieții copiilor.
Una peste alta îmi place cum scrie Emily Henry și voi continua să îi citesc cărțile chiar dacă sentimentul cu care am terminat pâlcul menționat este că pe măsură ce înaintăm în timp își părăsește cumva vocea și calea proprie pentru calea mai simplă, mai comercială, mesajul primelor cărți este mai dens și mai interesant, am învățat mai mult din ele decât din restul, dar abia aștept să îi citesc ultima carte Happy place și să văd dacă s-a întors la stilul inițial.
Două cărți și o vacanță
Despre februarie 2023 numai de bine. Întâi am avut mult de lucru după care am cules o viroză, pe urmă am avut mult de lucru după care mi s-a întors migrena tinereții mele.
Da, știu că formula magică am avut mult de lucru are legătură cu problemele mele recurente de sănătate și o să iau măsuri, lucrez la asta deci am și mai mult de lucru 😊.
Așa cum vă dați seama introducerea asta lungă vă spune că nu am citit mare lucru în februarie, cele 5 cărți începute sunt în diverse stadii de dezvelire a conținutului (să nu vă fugă mintea la altceva).
Dar cum sunt un om cu principii nu pot lăsa proiectul Clubul de lectură să moară în fașă așa că mi-am mobilizat neuronul pentru recenzia lui februarie.
Lună cu două sărbători ale iubirii una importată, una redescoperită în colbul dacic ( nu țin niciuna ) cartea lui februarie nu putea fi decât romance din seria chick lit. (era și culmea să scriu despre Romanovii lui Montefiore).
Două cărți și o vacanță de Emily Henri e evident o carte de vacanță cu o poveste de dragoste și ceva căutări interioare. Dacă sunteți genul mama grijulie nu o recomand sub 16 ani cuprinde câteva scene de sex.
Este o carte bună pentru scriitori sau cei care visează la asta pentru că dincolo de povestea de dragoste este despre cum poți intra în blocaj și cum poți ieși din el. E despre cum scriu alții sau cel puțin cum pretind ei că scriu.
De asemenea undeva în fundal este despre cum să lupți ca familie cu o boală urâtă și cum să faci față când miturile despre cei pe care îi iubești îți sunt distruse , despre faptul că toți suntem oameni și cuprindem în măsuri variabile dar sensibil egale lumină și întuneric.
Povestește despre părinți abuzivi, copii salvați sau nu la timp și căile de scăpare pe care le găsim în situații limită, că nu întotdeauna sănătoase care ascund mai mult întuneric decât cel de care încercăm să scăpăm.
E o carte despre viața într-un orășel calm, turistic și despre cum să te reconstruiești după deziluzii și divorț, o carte în care personajele se numesc January și Augustus, fapt care cuprinde în sine o explicație despre firile lor.
Una peste alta mi-a plăcut suficient încât să fac rost și de o a doua carte a autoarei.
Clubul de carte- ianuarie
Despre Clubul de carte am scris atunci când mi-a venit ideea cumva determinată de faptul că pentru prima dată în existența mea catalogată nu am reușit să citesc 48 de cărți într-un an. Nu zic că nu a avut motive întemeiate dar în fața mea nu am avut nicio scuză și așa m-am gândit la un club de carte care să mă facă să citesc 12 cărți pe an ca un minim peste care să adaug.
După care ideea a fost îmbunătățită aici pe finalul postării pentru că ar fi fost plictisitor să citim 100 de recenzii (în viziunea mea asupra universului cam atâția oameni vor participa la aventura asta cândva) despre aceeași carte. Așa că fiecare citește ce carte vrea își scrie recenzia iar în ultima vineri a lunii în postarea cu titlul de mai sus voi centraliza link- urile la recenzii și voi publica pe seară ca să avem ce citi sâmbătă și dimineață la cafeluță.
Dacă mai apar recenzii între timp și mă anunțați până duminică pe la prânz voi edita postarea ca să includ link-ul, dacă se întâmplă să fi citit una din cărțile recenzate putem ține clubul pe fiecare postare în parte cu opiniile aferente la comentarii. Dacă nu se întâmplă sper ca postările să vă trezească un pic de curiozitate și să le citiți, de altfel una din etichetele postării va fi ”vinde-mi o carte” ( fă-mă să o citesc).
Ca atare în ordinea în care au ajuns la mine intrările lunii ianuarie 2023 sunt.
PS Distinsul meu frate o să apară cândva duminică.
PS’ Dacă doriți să participați lăsați un mesaj cu link la postarea asta și vă adaug 🙂
Capitole târzii din viața mea , Regina Maria a României
Taina zăpezii
Cartea de marți se numește The secret of snow, eu aș traduce-o Taina Zăpezii, scrisă de Viola Shipman care de fapt este un domn numit Wade Rouse.
Desigur este genul de carte pe care ne grăbim să o catalogăm chick lit sau cărți de fete sau cărți hygge că tot e la modă.
Și într-un fel e, e una din cărțile în care știi de la prima pagină că indiferent prin ce își va pune autorul personajele să treacă se va termina cu bine.
Și într-un fel nu e. E despre înstrăinarea voită, despre ridicarea de ziduri, despre imagini de sine proiectate astfel încât nimeni, uneori nici chiar tu, să nu știe cum te simți de fapt.
E o carte dezvoltată din amintirea autorului, sigur ajutată de imaginație, translatată, dar reală la bază.
Încerc așa cum fac de obicei să nu dau amănunte, urăsc recenziile în care autorul spune fericit că povestea are întorsături de situația cum ar fi apariția amantei fratelui bunicului matern ( în prezenta nu e vorba despre așa ceva) și care fură un pic mai mult sau mai puțin din bucuria de a descoperi tu cartea.
E o carte despre pierderi și despre cum e asumăm o vină care nu ne aparține, poate din cauza importanței celui pe care l-am pierdut, poate din cauză că ego-ul nostru ne împinge să credem că putem controla și/sau determina totul în jurul nostru.
E despre a învăța să renunțăm la poveri, să păstrăm numai timpurile bune din trecut, să trăim împăcați, să înțelegem că fiecare lucru și om care ni s-au întâmplat au avut rolul lor în devenirea noastră.
Este o carte despre limite și încălcarea lor, despre poveștile pe care ni le spunem și cum le putem schimba, despre frumusețea care se ascunde și în cele mai vitrege locuri sau condiții, despre poverile cărora trebuie să le dăm drumul înainte să ne consume viața.
Cred că în locul cărților de dezvoltare personală în care fiecare autor pretinde că a descoperit cel puțin secretul de pe tăblițele de smarald prefer să citesc povești în care personajul se dezvoltă, iartă și se iartă, trăiește în pace cu el și ajunge la pace cu lumea, practic este același mesaj dar altfel scris, fără tonul didactic superior al lui ”uite cum m-am iluminat eu”.
Mi-a plăcut cartea asta pentru că și eu ca noi toți am niște schelete în dulap pentru care trebuie să încetez să îmi asum vina absolută, să accept că uneori am împărțit vina, că alteori nu era nimic din ce aș fi putut face să schimb rezultatul și să merg înainte fără regrete.
Mi-a plăcut cartea asta suficient de mult încât să fie propunerea mea pentru Clubul de carte de ianuarie, varianta modificată.
Dacă nu ați apucat încă să vă scrieți recenzia vă aduc aminte că vineri seară voi face un post separat cu link-uri spre recenziile voastre, ca să avem cu toții ce citi la cafeluță în diminețile ultimului week- end al lunii.
Lăsați-mi un link în comentarii să pot centraliza mai ușor postările.
Trilogia culorilor
Bun, prima carte pe 2023 s-a dovedit a fi din categoria Young Adult. Am citit categoria asta și înainte și voi continua pentru că îmi aduce infinit mai multă bucurie decât o carte de Kafka . Oricum am destul de des sentimentul că trăiesc în una din cărțile lui așa că am nevoie să evadez.
Cartea în cauză pe numele ei Misterul din Regat scrisă de Jaclyn Moriarty (dap sora lui Liane Moriarty) face parte din Trilogia Culorilor, undeva prin decembrie anul trecut când aveam din nou nevoie să evadez am citit prima carte din serie O frântură de alb, acum a venit rândul continuării.
Undeva în zilele următoare când musafirii vor pleca și televizorul o să tacă urmează cartea a treia O încâlceală aurie, mă rog A tangle of gold. Din cercetările mele nu e tradusă încă în română ca atare va trebui să o citesc în engleza ceea ce se va dovedi provocator din niște cauze.
Nu cred că se așteaptă cineva să fac vreun rezumat dar ca să știți în ce intrați vă spun că o să vă placă dacă v-a plăcut Harry Potter, e o carte cu altfel de magie, cu universuri paralele și cu fizică.
Ar fi fost una din cărțile trecute sub tăcere dar din câte îmi dau eu seama o parte din cei care mă citesc sunt profesori sau au copii la școală. Eh cărțile astea par să fie soluția perfectă de a-i apropia de Isaac Newton, gravitație, electricitate, magnetism, optică și tangențial Byron.
Recunosc am învățat fizică mult mai târziu decât era prevăzut în programa școlară pentru că la vremea aia nu era distractiv. Mă gândesc uneori că viața mea ar fi mers pe cu totul alt drum dacă prin clasa a 6 a fizica și matematica nu ar fi părut atât de seci. Ani mai târziu m-am prins eu că nu e așa dar am crezut că e târziu să schimb direcția și la urma urmelor drumul pe care o luasem nu era rău deloc.
Așa că dacă nu ați înțeles niciodată care e treaba cu lumina și culorile, care e povestea cu dualitatea undă particulă și o anume pisică închisă în cutie asta e cartea pentru voi.
Dacă aveți un copil reticent în a se apropia de științele exacte aveți la dispoziție un regat magic în care culorile sunt vii și o poveste care poate o să-l convingă că știința nu e seacă ba chiar poate fi incredibil de distractivă și la fel de eficientă ca o baghetă magică iar fizica poate fi romantică.
PS Îl aud pe mon frere cum dă cu capul de birou citind asta.
PS 1 Această postare nu este recenzia mea pe luna ianuarie pentru clubul de carte și forma lui concretă pentru 2023 e numai despre mine și chestiile care îmi aduc bucurie.
Un basm
Pentru că promisiunile, mai ales cele făcute în familia mea fratelui mai mic, trebuie respectate de Crăciun am zis să citesc pentru recenzie ceva care să împace și capra (eu și obiceiul meu de a citi povești de Căciun) și varza (frate-miu și dorința lui de a citi chestii care nu sunt de fete).
Câștigător la puncte a fost Un basm al lui Stephen King, adică ce poate fi mai de speriat decât King? Nu de alta dar am refuzat să mai deschid o carte de-a lui după Shining care m-a împiedicat să dorm ceva vreme. Retrospectiv cred că era imaginația mea hiperactivă de vină mai mult decât cartea omului.
Evident nu o să vă povestesc nimic despre ce se întâmplă în carte că ne știm deja de multă vreme dar o să vă spun totuși că este despre magie, toate felurile de magie, cea pe care o recunoaștem ca atare și cea care am ajuns să credem că ni se cuvine.
La noi titlul care în original este Fairy Tale a fost tradus un basm, eh cartea nu este un basm, este Basmul primordial din care se desprind toate basmele lumii noastre, care ne-au fost picurate în auz în vreme ce creșteam până au devenit principiile pe care ne-am clădit personalitățile și pe cale de consecință viețile.
Cum spuneam este despre magia unor alte lumi și despre magia lumii noastre, despre farmece și blesteme pe care le legăm de supranatural și despre vrăji de zi cu zi pe care le considerăm parte din viața obișnuită.
Imaginează-ți numai că un om obișnuit de pe la 1700 ar ajunge în zilele noastre în mijlocul străzilor pline de trăsuri fără cai, în avioanele noastre care se ridică în aer și traversează oceane, în magazinele noastre ale căror uși se deschid cu celule fotovoltaice, în casele noastre în care avem închiși în sticlă alți oameni care vorbesc, povestesc, joacă sau cântă.
Chiar în momentul ăsta am în buzunar un obiect mic și relativ ușor care mă poate ajuta să vorbesc în timp real cu frate-miu aflat jumătate de lume mai încolo. Imediat ce voi apăsa Publică pe una din tastele cutiei, nu foarte mari, la care scriu acum cuvintele mele vor ajunge la oameni aflați peste mări și țări. Cum spuneam magia care credem că ni se cuvine.
Însă asta este magia logică pe care ne-o putem explica deja pe bază de agoritmi. Altă parte de magie din povestea lui King este despre animale, el a ales un câine dar poate fi o pisică la fel de bine, despre dragostea necondiționată pe care ne-o dăruiesc, despre bucuria lor, despre faptul că nu au niciun strop de răutate în ele ( cu ceva rezervă în ce privește pisicile, glumesc). Magia pe care nici nu o percepem ca magie.
Sigur este și despre demoni, doar am promis să citesc ceva de genul ăsta dar nu chiar demonii la care te aștepți, un basm este despre bucata de întuneric pe care o avem cu toții la purtător și pe care reușim sau nu să o controlăm. Este o carte despre sursa tuturor relelor care paradoxal este și sursa bunelor sufletul creaturilor evoluate, care au inventat limbajul pentru a-și putea ascunde gândurile, și echilibrul precar al luminii și întunericului din el.
De când am închis cartea mă tot gândesc la un singur lucru în câte lumi mai mari sau mici noi și lumea noastră suntem personajele de basm despre care nimeni nu crede că ar putea exista vreodată cu adevărat?
Lifespan
Știu că nu e marți dar după atâta pauză nici nu am de gând să aștept cu povestea cărții pe care tocmai am terminat-o.
Am lipsit din multe și variate motive : la lucru e un fel de nebunie isterică generalizată, am avut-o pe mama în vizită vreo 10 zile, mi s-au înecat corăbiile din alte cauze work related, au început filmele de Crăciun pe Diva și atât mai am energie în neuroni să fac – să mă uit la ele.
Bun, am cumpărat Lifespan după ce m-am împiedicat de niște podcasturi cu David Sinclair. Am ascultat eu ce spune dar nu era chiar cea mai bună soluție pentru că eu nu am învățat engleza de maniera clasică la școală iar termenii sunt în mare parte specifici biologiei celulare, geneticii și alte domenii rudă încât a fost nevoie să apelez temeinic la dicționar și când am citit-o în română.
De ce am cumpărat-o? Pentru că omul are 50 de ani și arată de vreo 30, o fi vorba de gene bune dar m-am gândit că or fi ceva rețete să le ajutăm și pe alea mai puțin bune să ne mențină așa.
Despre carte? Hmmm….Am zis că niciodată nu voi critica o carte așa că uite ce vă așteaptă dacă o luați.
Aparent are 400 de pagini în realitate vreo 50 sunt Note de subsol care nu sunt puse unde trebuie – la subsol ci la final ca să te poți întrerupe din ce citești, să cauți prin Note explicația și să te întorci, că de ce ar fi viața ușoară când poate fi grea?
Glosarul prinde bine, altfel trebuie să cauți cuvintele în dicționar și să te întorci ca să nu citești ca un analfabet funcțional.
Cartea are trei părți: trecutul- ca să înțelegi cum am evoluat, prezentul – ca să vezi pe unde suntem și viitorul – care sunt viziunile autorului despre cum vom putea să ne înghesuim minim 16 miliarde de bucăți pe planeta asta fără să o distrugem și să trăim până pe la 160 de ani muncind cu spor și având până în ultima zi.
Deși omul e crescut în Australia sunt pagini întregi în care l-am bănuit că a făcut școala cu mine pe vremea când cream societatea multilateral dezvoltată a comunismului.
Rețetele de longevitate sunt de trei feluri: de bun simț, farmaceutice și utopice la momentul ăsta.
Cele de bun simț : viața se prelungește în condiții vitrege – aport redus de calorii, mișcare cât de intens se poate și cât de des se poate, temperaturi reduse care să ajute metabolismul bazal și grăsimea brună. Practic ceea ce pe vremuri foloseam drept banc ”să cresc mare și voinic/pe întuneric și pe frig/fără să consum nimic”.
Cele mai noi descoperiri confirmă ceea ce ortodocșii, budiștii și probabil alte religii știau de 2000 de ani postul face bine, măcar o zi pe săptămână nu mânca, redu produsele de origine animală, evită alcoolul, evită țigările, evită lenevia, mișcă-te, nu ține casa la 30 de grade Celsius, ieși afară fără 200 de paltoane și 25 de fulare.
Soluțiile farmaceutice prevăd suplimente metformină, rapamicină, nicotiamidă despre care știm că au niște efecte benefice dar și niște efecte mai puțin fericite. Când o să ajung la 90 de ani o să mă apuc și de astea pentru că în cel mai rău caz mă omoară dar nu e ca și când aș avea multe de pierdut pe la vremea aia.
Majoritatea suplimentelor sunt obținute din plante. Metformina de exemplu e derivată din spânz, așa că dacă nu am pierdut cu totul știința ceaiurilor și pomezilor din plante putem să trăim și fără suplimentele alea.
Primele două părți ale cărții le-am citit ușor, erau informații științifice pertinente și concludente. A treia parte însă am terminat-o pe bază de voință pură.
E despre un univers în care banalele noastre ceasuri ne vor supraveghea permanent nivelul de minerale, vitamine, etc și ne vor trimite mesaje ce să mâncăm pentru echilibrare, despre cum vom avea ADN ul secvențiat ca să știm din momentul 0 cum să prevenim sau să tratăm personalizat bolile, despre cum vom munci la 150 de ani (v-am zis că are o obsesie cu asta), despre cum toate datele noastre biologice, medicale, genetice vor fi în cloud, despre cum vom primi la naștere un vaccin cu un virus latent iar la 40 de ani pastila care să îl declanșeze și să îl facă să ne întinerească.
Nu că aș avea ceva împotriva celor de mai sus dar încă trăim într-o lume în care ne punem unii altora bombe în piețe din diverse cauze și ne piratăm sistemele informatice motive pentru care cred că sistemele utopice din mintea autorului mai au de așteptat vreo câteva sute de ani.
Acestea fiind spuse mă duc să caut o carte ușurică despre care să scriu mai puțin tura viitoare.
Transformarea financiară totală
Citisem despre Dave Ramsey, îi citisem pe sărite și blogul pe vremuri dar cartea cap coadă nu și, deși nu părea să mai fie cazul pentru mine, am decis să o fac.
La început mi s-a părut că nu se prea pliază pe economia românească, nu mă întrebați de unde, în mintea mea exista convingerea că noi nu avem așa o relație de dragoste cu cardurile de credit după aia mi-am adus aminte că și la noi se poartă descoperiri de cont, credite de nevoi personale, împrumuturi la IFN-uri și așa mai departe, ca atare cartea ni se potrivește în mare parte.
Regula lui Ramsey este extrem de simplă ”Fugi de datorii ca dracul de tămâie”, plătește cu bani gheață, dacă nu îi ai înseamnă că nu îți permiți obiectul, fi independent financiar.
În scopul ăsta Ramsey are 7 pași de precizie matematică pornind de la un pas nenumărat :fă un buget lunar și ține cu dinții de el, verifică întâi exact ce ai și cât datorezi și apoi trage aer în piept și scufundă-te în program cu dedicația unui atlet olimpic și nu consuma decât ce îți permiți să plătești cu bani nu cu alt credit.
Pasul 1: Pregătește un buget de urgențe, nu are rost să te apuci să plătești datoriile fără niște bani puși deoparte pentru neprevăzut, dacă ți se strică centrala în ianuarie când mergeai așa de bine pe drumul plății datoriilor și faci un împrumut nou în scopul ăsta practic te învârți într-un carusel. Dacă neprevăzutul s-a întâmplat și ai folosit banii din bugetul de urgențe pune-i la loc înainte de a te apuca de altceva.
2. Fă o listă cu toate datoriile tale de la cea mai mică la cea mai mare ultima fiind creditul pentru casă. Fă câte plăți anticipate poți la cea mai mică până o termini în timp ce pentru restul plătești rata obișnuită, când prima datorie a fost stinsă, fă același lucru cu cea devenită acum cea mai mică.
3. Când ai rămas numai cu creditul casei completează fondul de urgență cu banii necesari să trăiești 3-6 luni.
4.Dacă ți-ai completat fondul de urgență începe să îți pregătești resurse pentru pensioare. Ca și Ramsey nu am încredere în capacitatea statului de a-mi plăti pensie având în vedere că: 1 intenționez să trăiesc minim 150 de ani 😊, 2 sistemul de pensii contributiv poate fi eficient numai în condițiile cei care plătesc contribuții (angajații) sunt considerabil mai mulți decât beneficiarii ( pensionarii), luând în calcul scăderea natalității și oferta pe piața de muncă sau mai bine zis lipsa ei care a determinat o emigrare a angajaților spre alte țări deci alte sisteme de asigurări sociale, cred că e mai sănătos să îmi asigur un venit pentru când nu voi mai munci independent de vreun ajutor din partea statului.
La acest punct cartea este foarte utilă unui om care trăiește în State dar nu mie pentru că sfaturile și calculele sunt făcute pe baza deducerilor fiscale și cu luarea în considerare a fondurilor de investiții pe o piață la care eu nu am acces.
Asta să-mi fie problema, voi studia problema la fața locului. Ideea de bază este să ai suficienți bani investiți ca o parte din ce câștigi de pe urma lor să acopere inflația și dacă se poate chiar să sporească din capital iar diferența să fie venitul tău lunar.
5. Începe să aduni bani în bugetele de studii ale copiilor și aici erau calculele făcute pentru piața americană dar și sfaturi de bun simț general valabile cum ar fi deschide conturile astea dacă se poate de când s-a născut copilul. Recunosc am fușerit capitolul pentru că nu o să fiu niciodată în situația de plăti școala copilului.
6. Termină de achitat creditul pentru casă.
7. Începe să devii bogat investind banii pe care nu îi mai dai creditorilor pentru că nu mai ai datorii și nu mai cumperi pe credit.
Acest ultim punct are trei subpuncte pe cele trei funcții ale banilor în viziunea lui Ramsey: distrează-te, dacă tot ești milionar de ce ți-ai refuza o vacanță în să zicem Asia dacă te pasionează; investește, continuă să îți pui banii la muncă pentru că mai bine ei decât tu; donează pentru că omul care ajută se bucură cel puțin la fel de mult ca și cel care primește.
Nu am respectat pașii ca în cartea lui deși au o logică impecabilă pentru că mi-am făcut planurile înainte s îl descopăr dar dacă ai probleme cu finanțele și ești prea obosit să îți mai cauți singur o ieșire planul lui Dave Ramsey e la un pas distanță și conform mărturiilor din carte are rezultate bune.
Doar un leu 
Comentarii recente