Arhive etichetă: stil de viata

Oglindă, oglinjoară

Coronavirusul ăsta se încăpățânează să ne țină în față o oglindă, noua ca umanitate în general și fiecăruia dintre noi la individual. Ce ne arată oglinda nu este vina lui, așa cum spunea un meme foarte răspândit zilele astea scopul lui pare mai degrabă să ne atragă atenția spre dezastrul în care ne îndreptăm.

Ce ne-a arătat până acum?

Că suntem incapabili să respectăm niște reguli simple. Dacă din momentul 0 am fi înțeles să ne distanțăm social răspândirea lui ar fi fost mult redusă și am fi dat o șansă sistemelor sanitare. Nu spun că am fi câștigat dar ce puțin nu ar fi plecat la luptă din poziția de învins din cauza supraaglomerării.

Că nu avem prioritățile stabilite bine, că investim banii bugetelor naționale în te miri ce mai puțin lucrurile care în moment de criză ne vor ține în viață. Fără părtinire nu ma refer numai la România ci la omenire în general, niciun stat nu pare sa aiba un sistem sanitar suficient de bine pregătit. Și la ce ne așteptăm într-o lume care investește în fotbal, baschet etc de milioane de ori bugetul cercetării.

Cunosc un oraș în care a fost făcut de curând un stadion superb si scump însă structura de rezistență a spitalului universitar regional stă să se prăbușească, subsolurile sunt patria șobolanilor iar pereții colcăie de bacterii. Și cred că fiecare dintre noi cunoaște câte unul.

Că supunem planeta unui stres suplimentar din cauza vanității.

Sunt acasă azi toata ziua, nu îmi voi permite sa respect cu strictețe #stauacasă, numai câte o zi furata pe ici pe colo, în rest îmi reduc mobilitatea la drumul casa – slujbă, pe jos că un kilometru de mers n-a omorât pe nimeni, ceea ce nu pot garanta despre autobuzele supraaglomerate.

Revenind de azi dimineață am văzut atât de multe postari  de reclamă, fie efectiv reclame plătite la ultima haina de blăniță, fie site-uri al căror nobil scop în viață este să te ajute să alegi hainele potrivite.

Din memorie fără pretenția că aș fi reținut exact va spun că am văzut :20 de modele de pantaloni pentru primăvara asta. Frate, primăvara asta si se pare că și vara voi sta mai mult în casa și chiar dacă nu aș sta ce e în neregulă cu pantalonii de primăvara trecută? Au expirat și îmi vor provoca toxiinfecție?

Mi-am cumpărat haine in 2018, în mod ciudat sunt încă bune nu văd de ce mi-as lua altele numai pentru a le arunca pe astea și a da o mână de ajutor poluării cu deșeuri pe de o parte și poluării industriale pe cealaltă pentru că și hainele cele noi trebuie făcute undeva din ceva.

Am văzut infinite reclame la loțiuni parfumate care de care mai perfecte pentru a-mi ajuta pielea uscata, am fost incapabilă să citesc jumătate din ingrediente, dar ce e rău la un ulei sau un unt vegetal și atât?

Chiar avem nevoie de toate astea? Sau e o nevoie indusă de media? Chiar ne este esențială socializarea directa 30 de zile cât ar fi nevoie sa reducem mobilitatea? Chiar e nevoie să mă văd cu cea mai bună prietenă live la o cafea numai să bârfim pe cine știe cine? Sau aș putea sa citesc o carte în timpul ăsta?

Unul din lucrurile pe care le voi studia după terminarea crizei este posibilitatea de a-mi procura o bicicleta care produce curent electric și dacă în casa de acum în care stau cu chirie nu o voi putea folosi fiți siguri că în următoarea, a mea o voi face.

Voi ce vedeți în oglindă?

8328762c4c1a6be0f25548e4455f3873

Încetiniți, vă rog

Nu puteam rata subiectul coronavirus, logic, nu de alta dar nu pot deschide decat o carte fara sa dau de el in rest e peste tot, FB, insta, tv.

Și prefer sa ma orientez spre părțile bune ale situației pentru că așa sunt eu. Dacă îmi veți spune că nu sunt părți bune vă contrazic.

În perioada asta de câteva luni până vom fi expuși cu toții  și vom învăța să îi facem față, pe vremea când transporturile sunt limitate și multe unități închise ai apucă și planeta să respire un pic.

Poate în perioada asta vedem ca nu o sa murim fără multe din lucrurile pe care le-am cumpăra inutil, din obișnuință sau din impulsul creat de reclame și ne simplificăm un pic casele.

Poate cu restaurantele și livrările închise ne aducem aminte ca putem să gătim și acasă, nu zilnic, nu-s masochistă, dar de doua ori pe săptămână ar ajunge mai ales la familii mici.

Poate în perioada asta în care vai nouă, turcii nu ne mai livrează mărfuri, vor avea șansa sa intre pe piață salata, ridichile, ceapa verde și restul legumelor autohtone cu privire la are a trebuit sa obligam supermarketurile sa le aiba pe rafturi intr-un procent mic. Eh când nu vor mai fi decât ele pe piață vom vedea cum se așează lucrurile.

Poate așa în loc sa cumpărăm iaurt cu țara de origine a laptelui Polonia, vom cumpăra cu țara de origine România, poate e ultimul tren pentru fermele de animale pe care le mai avem.

Ce voi face eu de sfârșitul ăsta al lumii? Săptămâna viitoare merg la lucru, pentru ca asigur permanența pe unitate, nu e grav, am încăperea mea sunt la fel de izolata ca acasa, merg pe jos ca sa nu ma înghesui in autobuz, păstrez drumul drept casa- firma si inapoi. Săptămâna a doua pot lucra de acasa.

Și nu voi iesi din casă ca atare ceva mai mult timp pentru mine dar a fost deja planificat.

1 Fac ordine in buget, am suspendat plățile anticipate, limitez oricum achizitiile, pentru ca nu se știe exact când și cum vor veni următorii bani deci trebuie să mă descurc cu ce am.

  1. Se întâmplă să am în casa : fie fizic, fie ebook multe cărți pe care abia așteptam să le citesc.
  2. Vreau sa ies din perioada asta cu 5 kilograme mai puțin si câțiva centimetri mai subțire, exercițiile pe care le făceam de 3 ori pe săptămână vor fi făcute zilnic, poate chiar de doua ori pe zi.
  3. Mă apuc de tricotat- croșetat șaluri, anul trecut mi-a părut foarte rău că nu aveam câteva pe stoc pentru o vânzare de Crăciun organizata de o prietenă care a strâns bani să încalțe de iarnă 97 de copii.
  4. În sfârșit învăța-voi limba rusă, în 4 săptămâni a trebui să vorbesc fluent o limba daca ma încăpățânez să o studiez zilnic cum se cuvine.
  5. Asta îmi va lua mult timp, să o conving pe mama, care e la niste sute de kilometri să stea în casa.
  6. Daca îmi rămâne ceva timp mă apuc să îmi scriu prima carte.

Sincer pe lista mea de lucruri de făcut mai sunt: să studiez temeinic ce înseamnă metoda curly girl pentru că am urmat numai 10% din sfaturi și părul meu care a fost o viață drept începe să pară ondulat, sa vorbesc în fiecare zi în tihnă cu câte un prieten de care altfel nu aș avea timp, să încep curățenia de Paști, să îmi salvez dafinul de păduchii țestoși.

Dacă mă gândesc bine s-ar putea ca luna asta de încetinire sa nici nu îmi ajungă dar tot e mai bine decât nimic.

Și pentru că toate au undeva o cauză, mă gândesc că poate ăsta este felul universului de a ne face să respectăm rezolutia de an nou pe care o luam cu toții prin 2017 sau 2018 nu mai știu Slow your life, voluntar nu am făcut-o, poate așa ne reușește.

tle

Cătinel prin viață

S-a întâmplat din nou, nu știu cum dar periodic încep să nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Mai pățește cineva asta?

Cumva în succesiunea zilelor pierd din vedere lucruri importante , cum ar fi faptul că nu am aterizat pe lumea asta numai pentru a-mi face treaba, pentru a-mi plăti datoriile, pentru a pune lucruri în ordine. De fapt am bănuiala că nici una din cele de mai sus nu au vreo legătură cu motivele pentru care exist.

Așa că dacă nu sunt un accident întâmplător am venit pentru a mă bucura de viață, pe de altă parte chiar daca sunt urmarea haotică a unui accident care a dat naștere unui întreg univers și atunci în mod clar nu mi-a fost predefinit un rost aleg să trec prin viața asta bucurându-mă de ea.

Indiferent cum m-am ales cu viața energia mea ar trebui sa fie dedicata unui scop extrem de clar : sa fiu fericită.

Dacă m-a ajutat să pun ordine in viața financiară, bine, recunosc, am început să pun ordine, nu sunt încă în vârful muntelui, mă gândesc că blogul ăsta ar putea sa mă ajute sa pun ordine si in restul vieții mele.

Și pentru că este deja martie…..hmmm și uite așa începe în loc să mă bucur de drum încep să fac programe pe care ar trebui sa le duc la bun sfârșit și apoi sa mă stresez că nu sunt cu ele la zi.

Nu știu dacă voi sunteți la fel dar eu îmi pot arunca în aer fericirea prezentă pentru că nu am făcut destule, conform programului, pentru fericirea viitoare.

Așa că fără să pun niște limite de timp  pentru moment :

1.mă voi întoarce la tricotat și croșetat care îmi dau voie să îmi văd gândurile venind și plecând.

2.voi continua să citesc câte un pic în fiecare zi și voi continua noua mea alegere de a citi mai multe cărți în același timp. Lectura ar trebui să mă bucure nu? Dacă azi nu am dispoziție pentru o carte polițistă de ce să mă chinui numai pentru că nu pot începe o carte nouă înainte de a o termina pe cea deja începută?

  1. o zi pe săptămâna: sâmbătă sau duminica va fi petrecuta afara în aer liber de vreme ce tot am suficient aer liber, munți și păduri în zona
  2. voi tăia de pe lista nevoia de a depăși standardele ( nu găsesc traducerea cea mai buna pentru overachievement).
  3. mai dau o șansa conceptului de a-mi încetini viața, nu vreau sa ajung la finalul ei și să am sentimentul că a trecut într-o clipită pentru că m-am grăbit atât de tare sa ajung la următorul punct de pe listă încât nu am avut timp să mă bucur de cel în care sunt.

blog

 

Schimbare de direcție?

Când am început pezentul blog scopul meu era să îmi administrez mai bine banii, să fac fiecare leu să conteze și chiar contează, nu numai de la leu în sus dar chiar și de la leu în jos.

Îmi amintesc că lucrarea mea de licență care privea fraudele informatice a cuprins povestea unei fraude numită ”Salami fraude” care încă mi-a rămas în minte. Un funcționar foarte întreprinzător al unei bănci a introdus in sistemul informatic un programe care dircțioan spre un cont offshore sume infinitezimale din toate tranzacțiile care depășeau 1000 de dolari, nu era mult un cent doi, sume până în jumătate de dolar dar cum banca era mare, tranzactiile multe fiecare fărâmă a scăpat nedetectată și omul a strâns suficente resurse să dispară în lumea largă.

Evident nu militez pentru fraudele salami, spun numai că în timp sume care ți se par derizorii individual pot însemna mult.

Oricum nu despre asta e vorba dar ce ar fi viața mea fără divagații?

Cu timpul, nici nu îmi vine să cred că blogul exista de câțiva ani, tot încercând și învățând să fac fiecare leu să conteze mi-a dat seama că ignor o resursă mult mai importantă și mult mai prețioasă, pot produce bani folosindu-mi timpul, nu îmi pot procura timp consumându-mi banii.

Vine un moment în care contul tău în bancă nu îți va face ficatul să funcționeze mai bine, mintea să fie mai calmă, viața să fie mai lungă.

Ca atare, nu știu dacă schimbarea de direcție a blogului meu se simte din articole dar în mod clar, va deveni mai mult despre Doar un minut și despre cum fiecare minut contează iar dezideratul final este ca fiecare minut sau măcar cele mai multe dintre ele să îți aducă bucurie.

Pe scurt vom face un viraj larg și ne vom înscrie pe direcția minimalismului pentru că surprinzător cu cât mai puține lucruri deții, cu cât mai puține atașamente te leagă cu atât viața ta devine mai plin.

Nu vreau ca asta să devină însă un motiv suplimentar de stres, nu voi avea un deadline, voi încerca să fac câte un pic în direcția asta.

Așa cum regulile feng shui spun că pentru a atrage ceva trebuie mai întâi să îi faci loc, pentru a atrage simplitatea va trebui în primul rând să fac ceva loc în cele 3 case în care cu mai mult sau mai puțin entuziasm mă desfășor, bine la mama asta va fi probabil misiune imposibila dar traiesc acolo vreo 12 zile pe an, poate nu se pune :).

Azi dimineață am reușit să ma despart de prima plasă cu haine păstrate pe principiul poate slăbesc și îmi vin din nou bine, culmea, după ce am slăbit și îmi veneau din nou bine, dar după ce avem împreuna o poveste de 5/ 14 ani e timpul să le dau drumul. Vorbim numai de haine pe care eu însămi le-aș purta, ce declar nepurtabil se transforma în cârpe de curățenie sau merge la aruncat pur si simplu.

Ce am aflat cu ocazia asta? S-ar putea să nu fie nevoie să îmi cumpăr haine pentru vreo 5 ani pentru că le port frumos, în afară de patina inevitabilă a timpului, hainele mele de acum 10 ani sunt perfect purtabile, de fapt pe unele încă le port, deci garderoba mea s-ar putea să îmi fie arhisuficientă multă vreme de aici.

Marti urmează plasa numărul doi cu haine care nu se mai potrivesc fie kilogramelor fie stilului meu de acum.  O parte sunt deja spălate și aranjate, partea a doua urmează mâine și se vor opri la cutia de haine, din păcate în Oltenia nu exista așa ceva.

Scopul final este ca la 1 ianuarie 2019 în dulapurile mele să existe numai haine pe care le port, care mi se potrivesc și care îmi sunt dragi, restul poate vor fi dragi altcuiva, oricum 2 luni jumătate mi se par suficiente pentru asta.

Următoarea zona de eliberat va fi aleasa numai când prima se termina pentru că m-am săturat și de multitasking, o să fac un lucru o dată și cu toată dedicația de care sunt în stare.

blog

Octombrie, 4 fără

Aprope s-a dus 4 octombrie și nu am făcut nimic semnificativ pentru mine în astea 4 zile, dar nu e totul pierdut aș zice.

Aseara am decis care este ”fără” al lunii octombrie, luna asta va fi fără alcool, chiar dacă vremea e uneori aproape de iarnă și m-ar tenta o să fie fără vin fiert, fără rom în ciocolata caldă, fără tradiționala bere la gătitul de sâmbătă după ce în bucătărie se face incredibil de cald, fără un pahar de rose la statul la povești.

Dintre toate variantele luate în calcul: fără cafea, fără zahăr, fără lactate, fără alcool mi s-a părut cel mai ușor de realizat, deși la un moment dat va trebui să le încerc pe toate cel puțin o lună să văd care este efectul asupra mea.

Și pentru că după mine corpul și sufletul nu pot fi despărțite, un fără trupesc trebuie însoțit de un fără sufletesc, octombrie va fi fără autocritică.

Mă voi mulțumi să constat că puteam să acționez mai bine decât am făcut-o și îmi voi da voie să trec peste cu atât mai mult cu cât  nervii mei ulteriori nu vor îmbunătăți în niciun fel situația și nici nu vor șterge miraculos efectul greșelii. Sigur ar fi minunat să nu greșesc dar sunt om și mi se întâmplă.

Al treilea fără al lunii se va aplica în domeniul cumpărăturilor de alimente unde am o lista scurtă de lucruri permise: pâine, fructe și legume, ciocolată caldă (v-am zis că sunt om da?), un pachet mic de zahăr brun dacă va fi cazul și atât. Trebuie să termin conservele de ton, de scoici și frigăruile de creveți plus ceva din stocul de înghețată deci fără prăjituri.

Și un ultim fără: luna asta nu cumpărăm cosmetice de niciun fel, nici detergenți, e drept că azi dimineață am rămas fără gel de curățare pentru față dar am în plan consumarea unei sticluțe cu apă micelară primită cadou la care se adauga vreo 3 sticle de gel de duș în diverse faze de golire, care dateaza dinaintea epocii săpunurilor și  încă pe atâtea recipiente de șampon.

Care aruncă un ”fără ” la numărătoare?

7369328cb01fd541fc85b501eba1b25e

Hello october

Poate povestea cu rezonanța Schumann e adevărata, parcă ieri îmi făceam lista cu ce aș avea de făcut în septembrie și deja mâine e octombrie.

Pe lista aia figura cititul. Cu chiu cu vai am reușit să citesc 2 cărți jumătate,într-o lună, adică aproape cât aș fi citit în două zile pe vremuri.

Și nici cărți mari sau grele, nuuu, lucruri ușoare cât să îmi reaiua obiceiul. Nu cred să mă apuc să le scriu vreo recenzie pentru că nu am atât de multe de spus despre ele totuși două s-au dovedit utile.

Un an la malul mării de Joan Anderson e o carte pe care fiecare femeie peste 40 de ani ar trebui să o citească, poate chiar mai devreme, e o carte pentru femeile care mai au ceva de spus chiar dacă restul lumii nu crede asta.

O carte despre cum să tai legăturile cu lucrurile care nu te mai fac fericită și în care nu te mai regăsești fie că este o casă, un job, o relație, să te retragi la malul mării, în vârful muntelui și mai ales în tine însăți pentru a te redescoperi, pentru a te înțelege pe tine, cea care ai devenit, pentru a învăța să te descurci din nou singură înt-o lume în care tu ești importantă și pentru a-ți permite să o iei de la capăt.

Lista de dorințe de Anna Bell e într-un fel despre același lucru, Abi încearcă să bifeze toate dorințele de pe lista fostulu ei iubit în speranța că îl va determina sa se întoară la ea.

Mie mi-a amintit cât de important este să ai o lista de dorințe a ta și mai ales să bifezi aventurile de pe ea. Mi-am dat seama că nu mi-am făcut de vreo 2 ani o lista așa cum se cuvine cu dorințe mai serioase decât  ”să mă odihnesc o zi pe săptămână”.

Mai sunt 3 luni din anul ăsta, în decembrie de regula sunt prea multe de făcut pentru a amâna și lista de dorințe pentru perioada aceea așa că m-am decis să devansez scrierea ei pentru octombrie și ăsta va fi obiectivul meu prioritar pentru o luna întreagă: lista de dorințe pentru 2019.

Cine se mai baga?1a5baa55d192b2c31aa1edae82316962

Napul porcesc

Uite că nici despre el nu aveam de gând să scriu, dar i-am văzut fotografia la Irina și am văzut tufele de soare pe marginea drumului și dacă nu scriu acum despre el când poate fi găsit, cules, folosit atunci când?

La mine acasă, în Oltenia îl cheamă nap porcesc dar are multe nume: topinambur, morcov porcesc, para iernatica, mar de pamant sau din engleza anghinare de ierusalim. Este bogat în inulina, care este un carbohidrat și conține fructoză.

Inulina  este folosită din ce în ce mai mult în alimente, datorită caracteristicilor sale nutriționale și funcționale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în alimentele grase și făinoase. Inulina crește de asemenea și absorbția calciului și posibil cea a magneziului, fiind promotor al creșterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutrițional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantități mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putând fi consumată și de diabetici și suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce privește nivelul zahărului din sânge.

Peste tot pe unde am trecut prin România am văzut tufele crescute spontan la marginea drumului, lângă căile ferate, pe câmpuri, se consuma rădăcian care seamănă un pic cu ghimbirul și nu am văzut-o niciodata în piață de vânzare, deși niște legende urbane susțin că prin piețele transilvănene s-ar găsi.

Napul-porcesc conține proteine, dar deloc grăsimi și, poate surprinzător, este lipsit de amidon, ceea ce îl face recomandat în cazul persoanelor cu diabet. Este bogat în potasiu, fier, fibre, fosfor, cupru, niacină (vitamina B3) și tiamină (vitamina B1).  Cu cât este mai mult timp depozitat cu atât gustul va fi mai dulce, datorită unor procese chimice care descompune inulina în fructoză – acest lucru este important în procesul de utilizare a napului-porcesc, căci organismul uman nu are abilitatea de-a procesa inulina. De aceea este de preferat să gătim cu napii ținuți o vreme la cămară, ca ei să treacă prin acel procesc natural de transformare – altfel, napii abia scoși din pământ pot cauza dureri de stomac și flatulență. Este un motiv pentru care, odată cu creșterea popularității cartofului, cea a napului-porcesc a scăzut, devenind mai degrabă mâncare pentru animale – de unde și numele.

De asemenea se spune despre ei că ”topesc grăsimea” fiind de mare ajutor în diete

Ca și rețete se gătesc asemănător cartofilor, eu una intenționez să fac chipsuri sau să îi ăun în cuburi la cuptor cum pun și cartofii. Am citi că se mănâncă și cruzo dar repet nu am încercat încă.

Persoanele care au probleme cu glanda tiroidă  ar trebui să nu exagereze cu consumul de napi și mai ales să nu îi consume cruzi, deoarece conțin niște substanțe care ar putea interfera cu hormonii.

bc5324dd2c6e4312287fbf36d92ec974

Suntem poveștile noastre

Și nu mă refer numai la faptul că ne încorporăm trecutul. Suntem poveștile cu care am fost hrăniți din copilărie la orice nivel pe care dorim să îl alegem.

Azi dimineață am găsit un filmuleț pe Facebook, era despre vegani si carnivori, un subiect în care nu am de gând să intru pentru că în atâta timp nu mi-am format totuși o opinie, nu știu în ce tabără stau sau mai degrabă în e tabără ar trebui să stau.

Sunt zile în care ideea de a mânca din carnea unui animal mort mă aruncă în tabăra vegetarienilor, sunt zile in care nu mă deranjează că de fapt coastele din farfuria mea au murit și sunt în plin proces de descopunere.

Ca să mă raportez fix la ideea vehiculata în filmuleț da, salivez când văd o căpșuna și nu când văd un porc,și da, carnea trebuie gătită să îmi placă dar nu cred că asta înseamnă nepărat că am fost concepuți vegetarieni ca proiect în fond nu am fost dotați nici să zburăm și totuși o facem, poate e pur și simplu evoluție.

Să revenim însă la oile noastre, ideea din spatele filmului mi-a atras atenția, despre povești, despre legendele unei civilizații despre ceea ce este social acceptabil și normal.

Este unul din punctele comune cu NLP -ul, harta nu este realitatea, lumea din mintea noastra nu este cea obiectivă, modul în care ne-o reprezentăm subiectiv este masiv influențat de convingerile noastre, iar o convingere este o idee pe care o tot repeți, tu însuți sau cei din jurul tău până când ajungi să crezi dincolo de dubiu că este adevărul.

Poveștile societății noastre ne influențează inclusiv la nivel financiar că acolo voiam să ajung acum 100 de ani când m-am apucat să scriu blogul ăsta ocolind atât de mult.

Nu mă refer la convingerile limitatoare gen ”Banii nu cresc în copaci”, ”Banii nu cad din cer”, ”Nu oricien poate fi bogat”, mă refer la poveștile pe care soietatea ni le susură la urechi despre trebuințele noastre.

De când începem să observăm lumea ne trebuie o anume jucărie, un anume telefon, o anume mașina, niște haine anume, o casă de o anumită factură și lista poate continua la infinit.

Am putea fi la fel de fericiți cu orice păpușă, și-ar îndeplini la fel de bine scopul orice telefon funcțional, un televizor fără picture in picture ar arăta la fel de bine filmul ( și în fond de ce ai avea nevoie de un tv?, ca sa platesti si energia electrica si abonamentul și să primești în schimb emisiuni proaste înțesate cu reclame ale altor produse pe care trebuie neapărat să le cumperi? ), un pulover de 4500 de lei se distruge la fel de simplu ca unul de 100.

Nu mă refer la produsele de calitate mai slabă pe care uneori nu este o economie să le cumperi pentru că le vei cumpăra de 3-4 ori în timpul în care puteai folosi unul singur mai scump dar mai bun. Mă refer la situația în care plătim numele, sclipiciul, semnătura.

Și totuși câți dintre noi nu trăiesc din împrumut în împrumut pentru a avea toate obiectele despre care societatea ne spune că avem nevoie?

Își mai aduce cineva aminte de nebunia creditelor de nevoi personale pentru un concediu în Grecia sau Turcia? Credite care au fost plătite apoi în câțiva ani buni de restricții și frustări, cu dobânzi exponențiale?

Așa că da, cred că Matrixul este real, că suntem poveștile noastre, că într-o altă societate și înt-un alt timp ne-am fi descurcat altfel, că în lipsa convingerilor care ne sunt induse de mici viața noastra ar fi fost altfel.

Vă puteți imagina o lume în care convingerile ar fi spre mai puține lucruri, mai multe experiențe? Una în care poveștile să glorifice real, nu cum o fac ale noastre, teoretic și vag,  aproprierea dintre oameni, prietenia, dragostea, compasiunea?

56b50cddefe8e67740732127bca07edf

Curățenia casei, concluzii după un an

Pentru că sunt la fel de insistentă ca Dumas care își verifica mușchetarii și după 20 de ani, azi a venit vremea să verific cum stau cu curățenia un an mai târziu.

Scriam acum un an ce am achiziționat în sensul ăsta și trebuie să scriu și cum am evoluat

  • o pungă de detergent manual de 900 de grame, încă mai am jumătate din ea, în apărarea mea pot spune că am folosit vreo 5 bucăți zdravene de săpun de casă pe care mama îl ținea în pod nenorocind grinzile, cu ocazia asta am reintrodus săpunul de casă și în obiceiurile ei. În plus hainele nu sunt atât de irecuperabil de murdare încât să aibă nevoie de 10 chimiști pentru a fi curate. Mașină de spălat încă nu am luat, nici nu simt vreo grabă, în schimb am învățat să pun două lingurițe de bicarbonat în apă și să las rufele albe acolo vreme de un episod din Anatomia lui Grey și abia după aia să purced la spălat.
  • o sticlă de 1 l de balsam de rufe, ăsta s-a dus și am mai cumpărat vreo două, după care am constat că se duce prea repede și fără vreun efect notabil cu excepția chimicalelor pe pielea mea. De altfel eu îl foloseam pentru parfum la prosoape și lenjerii. Am cumpărat în schimb un odorizant din ăla cu gel pentru cameră pe care l-am pus în sertarul cu lenjerii și prosoape, a costat 3 lei că e generic și muncește deja de vreo 3 luni cu efecte minunate. Intermediar am încercat cu uleiuri parfumate dar fără efecte notabile plus că alea erau 5 lei sticluța și se duc instant.
  • o sticlă de detergent pentru podele, indiferent de podele, mai am vreo două degete în sticlă, între timp am descoperit că săpunul e săpun și gresia se spală foarte bine și cu săpun lichid care costă 1 leu rezerva de 500 ml și ține vreo 3 luni lejer
  • una de soluţie pentru parchet, dap îmi place să sclipească parchetul, pe asta am terminat-o și nu am mai luat săpunul merge și aici
  • o sticla de 400 ml de şampon cred că am mai cumpărat vreo 5 între timp de diverse dimensiuni, două încă aproape întregi
  • un tub de Pronto, trăiește și vă trimite salutări, am descoperit că ușile mele nefiind din lemn arată aiurea date cu Pronto iar mobila e în continuare minimalistă
  • un detergent cu clor pentru wc, anonim, dar foarte eficient, s-a dus și ăsta am luat altul la fel de anonim
  • Între timp am făcut o pasiune pentru Cif găsit la ofertă, 4 lei tubul și detergentul de vase care spală orice.
  • Și am primit un detergent de geamuri de la Lidl, foarte ok cu care nu am spălat geamurile, dap stau aici de un an și nu am spălat un geam, dați-mă în judecată dar spăl ușile și frigiderul care e din ăla inox. Nu mă plâng, încă folosesc frigiderul drept oglindă că nu am în casă decât una din aia mică, rotundă de machiaj.
  • Uitasem am mai adăugat colecției niște Ajax că miroase frumos și era 4 lei, îl folosesc la spălatul capacului de la wc situație în care cred că mă va ține mult și bine .
  • Poate situația se va schimba dramatic după ce vine și mobila de bucătărie cu electrocasnicele și vasele și accesoriile aferente , chestie care trebuia să se întâmple prin septembrie dar încă nu a avut loc, dar momentan cred că scap de toată curățenia casei cu vreo 50 de lei, hai 60 pe an.

e002a564de85676a8da5daa7b8d5d50c

Prieteni scumpi

Uite un subiect delicat: prietenii şi banii, nu, nu vorbesc de prietenii aceia care vor să le împrumuţi şi lor 500 de lei până uiţi de ei. Vorbesc despre ceilalţi, care nu cer nimic de la tine şi care totuşi e posibil să îţi fie mai scumpi decât  credeai.

Una din regulile de bază pentru un buget sănătos este să consumi în ritmul tău, să nu încerci să ţii pasul cu ceilalţi, nu contează dacă tot cartierul îşi face piscină, nu ţi-o permiţi nu îţi faci.

E destul de greu să aplici asta la început, ochii tăi or să fugă după rochia aia nouă, după pantofi, după maşină, după o canapea care costă cât jumătate din garsonieră. Dar e posibil să rezişti câtă vreme tentaţiile vin din partea străinilor.

Ce faci însă când ispita poartă chipul unui prieten bun care nu poate bea o cafea cu tine în sufrageria unuia dintre voi ci musai la terasă, şi nu la barul ăla din colţ unde cafeaua poate e 5 lei şi neapărat la statuie unde cafeaua sare lejer spre 10 lei.

Ce faci când li se pare sub nivelul lor o plimbare gratuită în parc şi consideră că nu vă puteţi relaxa corespunzător decât bântuind prin mall, unde la un moment dat o să vă vină foame şi nu o să vă aşezaţi pe o băncuţă să scoateţi un sandwich din geantă?

Şi din păcate sunt numai două soluţii, ori vor încerca să îţi înţeleagă punctul de vedere şi să facă un compromis,  să accepte cafeaua de acasă şi poveştile de pe o bancă din parc, ori o să te vezi cu ei din ce în ce  mai rar pentru că o întâlnire ratată cu unul de genul ăsta îţi lasă minim 50 de lei în buzunar, iar ochii care nu se văd se cam uită.

La un moment dat va trebui să iei un pix şi o foaie de hârtie şi să vezi cât te costă fiecare prieten al tău, eu am unii care costă în medie 40 de euro pe lună, ceva îmi spune că va urma o perioadă de curăţenie şi în domeniul ăsta, sper să se adapteze, în fond şi ei câştigă tot 40 de euro dacă ne shimbăm obiceiurile.

996ace18b3a30f2dee113f76a86ae3a9