Arhive etichetă: stil de viata

Schimbare de direcție?

Când am început pezentul blog scopul meu era să îmi administrez mai bine banii, să fac fiecare leu să conteze și chiar contează, nu numai de la leu în sus dar chiar și de la leu în jos.

Îmi amintesc că lucrarea mea de licență care privea fraudele informatice a cuprins povestea unei fraude numită ”Salami fraude” care încă mi-a rămas în minte. Un funcționar foarte întreprinzător al unei bănci a introdus in sistemul informatic un programe care dircțioan spre un cont offshore sume infinitezimale din toate tranzacțiile care depășeau 1000 de dolari, nu era mult un cent doi, sume până în jumătate de dolar dar cum banca era mare, tranzactiile multe fiecare fărâmă a scăpat nedetectată și omul a strâns suficente resurse să dispară în lumea largă.

Evident nu militez pentru fraudele salami, spun numai că în timp sume care ți se par derizorii individual pot însemna mult.

Oricum nu despre asta e vorba dar ce ar fi viața mea fără divagații?

Cu timpul, nici nu îmi vine să cred că blogul exista de câțiva ani, tot încercând și învățând să fac fiecare leu să conteze mi-a dat seama că ignor o resursă mult mai importantă și mult mai prețioasă, pot produce bani folosindu-mi timpul, nu îmi pot procura timp consumându-mi banii.

Vine un moment în care contul tău în bancă nu îți va face ficatul să funcționeze mai bine, mintea să fie mai calmă, viața să fie mai lungă.

Ca atare, nu știu dacă schimbarea de direcție a blogului meu se simte din articole dar în mod clar, va deveni mai mult despre Doar un minut și despre cum fiecare minut contează iar dezideratul final este ca fiecare minut sau măcar cele mai multe dintre ele să îți aducă bucurie.

Pe scurt vom face un viraj larg și ne vom înscrie pe direcția minimalismului pentru că surprinzător cu cât mai puține lucruri deții, cu cât mai puține atașamente te leagă cu atât viața ta devine mai plin.

Nu vreau ca asta să devină însă un motiv suplimentar de stres, nu voi avea un deadline, voi încerca să fac câte un pic în direcția asta.

Așa cum regulile feng shui spun că pentru a atrage ceva trebuie mai întâi să îi faci loc, pentru a atrage simplitatea va trebui în primul rând să fac ceva loc în cele 3 case în care cu mai mult sau mai puțin entuziasm mă desfășor, bine la mama asta va fi probabil misiune imposibila dar traiesc acolo vreo 12 zile pe an, poate nu se pune :).

Azi dimineață am reușit să ma despart de prima plasă cu haine păstrate pe principiul poate slăbesc și îmi vin din nou bine, culmea, după ce am slăbit și îmi veneau din nou bine, dar după ce avem împreuna o poveste de 5/ 14 ani e timpul să le dau drumul. Vorbim numai de haine pe care eu însămi le-aș purta, ce declar nepurtabil se transforma în cârpe de curățenie sau merge la aruncat pur si simplu.

Ce am aflat cu ocazia asta? S-ar putea să nu fie nevoie să îmi cumpăr haine pentru vreo 5 ani pentru că le port frumos, în afară de patina inevitabilă a timpului, hainele mele de acum 10 ani sunt perfect purtabile, de fapt pe unele încă le port, deci garderoba mea s-ar putea să îmi fie arhisuficientă multă vreme de aici.

Marti urmează plasa numărul doi cu haine care nu se mai potrivesc fie kilogramelor fie stilului meu de acum.  O parte sunt deja spălate și aranjate, partea a doua urmează mâine și se vor opri la cutia de haine, din păcate în Oltenia nu exista așa ceva.

Scopul final este ca la 1 ianuarie 2019 în dulapurile mele să existe numai haine pe care le port, care mi se potrivesc și care îmi sunt dragi, restul poate vor fi dragi altcuiva, oricum 2 luni jumătate mi se par suficiente pentru asta.

Următoarea zona de eliberat va fi aleasa numai când prima se termina pentru că m-am săturat și de multitasking, o să fac un lucru o dată și cu toată dedicația de care sunt în stare.

blog

Octombrie, 4 fără

Aprope s-a dus 4 octombrie și nu am făcut nimic semnificativ pentru mine în astea 4 zile, dar nu e totul pierdut aș zice.

Aseara am decis care este ”fără” al lunii octombrie, luna asta va fi fără alcool, chiar dacă vremea e uneori aproape de iarnă și m-ar tenta o să fie fără vin fiert, fără rom în ciocolata caldă, fără tradiționala bere la gătitul de sâmbătă după ce în bucătărie se face incredibil de cald, fără un pahar de rose la statul la povești.

Dintre toate variantele luate în calcul: fără cafea, fără zahăr, fără lactate, fără alcool mi s-a părut cel mai ușor de realizat, deși la un moment dat va trebui să le încerc pe toate cel puțin o lună să văd care este efectul asupra mea.

Și pentru că după mine corpul și sufletul nu pot fi despărțite, un fără trupesc trebuie însoțit de un fără sufletesc, octombrie va fi fără autocritică.

Mă voi mulțumi să constat că puteam să acționez mai bine decât am făcut-o și îmi voi da voie să trec peste cu atât mai mult cu cât  nervii mei ulteriori nu vor îmbunătăți în niciun fel situația și nici nu vor șterge miraculos efectul greșelii. Sigur ar fi minunat să nu greșesc dar sunt om și mi se întâmplă.

Al treilea fără al lunii se va aplica în domeniul cumpărăturilor de alimente unde am o lista scurtă de lucruri permise: pâine, fructe și legume, ciocolată caldă (v-am zis că sunt om da?), un pachet mic de zahăr brun dacă va fi cazul și atât. Trebuie să termin conservele de ton, de scoici și frigăruile de creveți plus ceva din stocul de înghețată deci fără prăjituri.

Și un ultim fără: luna asta nu cumpărăm cosmetice de niciun fel, nici detergenți, e drept că azi dimineață am rămas fără gel de curățare pentru față dar am în plan consumarea unei sticluțe cu apă micelară primită cadou la care se adauga vreo 3 sticle de gel de duș în diverse faze de golire, care dateaza dinaintea epocii săpunurilor și  încă pe atâtea recipiente de șampon.

Care aruncă un ”fără ” la numărătoare?

7369328cb01fd541fc85b501eba1b25e

Hello october

Poate povestea cu rezonanța Schumann e adevărata, parcă ieri îmi făceam lista cu ce aș avea de făcut în septembrie și deja mâine e octombrie.

Pe lista aia figura cititul. Cu chiu cu vai am reușit să citesc 2 cărți jumătate,într-o lună, adică aproape cât aș fi citit în două zile pe vremuri.

Și nici cărți mari sau grele, nuuu, lucruri ușoare cât să îmi reaiua obiceiul. Nu cred să mă apuc să le scriu vreo recenzie pentru că nu am atât de multe de spus despre ele totuși două s-au dovedit utile.

Un an la malul mării de Joan Anderson e o carte pe care fiecare femeie peste 40 de ani ar trebui să o citească, poate chiar mai devreme, e o carte pentru femeile care mai au ceva de spus chiar dacă restul lumii nu crede asta.

O carte despre cum să tai legăturile cu lucrurile care nu te mai fac fericită și în care nu te mai regăsești fie că este o casă, un job, o relație, să te retragi la malul mării, în vârful muntelui și mai ales în tine însăți pentru a te redescoperi, pentru a te înțelege pe tine, cea care ai devenit, pentru a învăța să te descurci din nou singură înt-o lume în care tu ești importantă și pentru a-ți permite să o iei de la capăt.

Lista de dorințe de Anna Bell e într-un fel despre același lucru, Abi încearcă să bifeze toate dorințele de pe lista fostulu ei iubit în speranța că îl va determina sa se întoară la ea.

Mie mi-a amintit cât de important este să ai o lista de dorințe a ta și mai ales să bifezi aventurile de pe ea. Mi-am dat seama că nu mi-am făcut de vreo 2 ani o lista așa cum se cuvine cu dorințe mai serioase decât  ”să mă odihnesc o zi pe săptămână”.

Mai sunt 3 luni din anul ăsta, în decembrie de regula sunt prea multe de făcut pentru a amâna și lista de dorințe pentru perioada aceea așa că m-am decis să devansez scrierea ei pentru octombrie și ăsta va fi obiectivul meu prioritar pentru o luna întreagă: lista de dorințe pentru 2019.

Cine se mai baga?1a5baa55d192b2c31aa1edae82316962

Napul porcesc

Uite că nici despre el nu aveam de gând să scriu, dar i-am văzut fotografia la Irina și am văzut tufele de soare pe marginea drumului și dacă nu scriu acum despre el când poate fi găsit, cules, folosit atunci când?

La mine acasă, în Oltenia îl cheamă nap porcesc dar are multe nume: topinambur, morcov porcesc, para iernatica, mar de pamant sau din engleza anghinare de ierusalim. Este bogat în inulina, care este un carbohidrat și conține fructoză.

Inulina  este folosită din ce în ce mai mult în alimente, datorită caracteristicilor sale nutriționale și funcționale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în alimentele grase și făinoase. Inulina crește de asemenea și absorbția calciului și posibil cea a magneziului, fiind promotor al creșterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutrițional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantități mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putând fi consumată și de diabetici și suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce privește nivelul zahărului din sânge.

Peste tot pe unde am trecut prin România am văzut tufele crescute spontan la marginea drumului, lângă căile ferate, pe câmpuri, se consuma rădăcian care seamănă un pic cu ghimbirul și nu am văzut-o niciodata în piață de vânzare, deși niște legende urbane susțin că prin piețele transilvănene s-ar găsi.

Napul-porcesc conține proteine, dar deloc grăsimi și, poate surprinzător, este lipsit de amidon, ceea ce îl face recomandat în cazul persoanelor cu diabet. Este bogat în potasiu, fier, fibre, fosfor, cupru, niacină (vitamina B3) și tiamină (vitamina B1).  Cu cât este mai mult timp depozitat cu atât gustul va fi mai dulce, datorită unor procese chimice care descompune inulina în fructoză – acest lucru este important în procesul de utilizare a napului-porcesc, căci organismul uman nu are abilitatea de-a procesa inulina. De aceea este de preferat să gătim cu napii ținuți o vreme la cămară, ca ei să treacă prin acel procesc natural de transformare – altfel, napii abia scoși din pământ pot cauza dureri de stomac și flatulență. Este un motiv pentru care, odată cu creșterea popularității cartofului, cea a napului-porcesc a scăzut, devenind mai degrabă mâncare pentru animale – de unde și numele.

De asemenea se spune despre ei că ”topesc grăsimea” fiind de mare ajutor în diete

Ca și rețete se gătesc asemănător cartofilor, eu una intenționez să fac chipsuri sau să îi ăun în cuburi la cuptor cum pun și cartofii. Am citi că se mănâncă și cruzo dar repet nu am încercat încă.

Persoanele care au probleme cu glanda tiroidă  ar trebui să nu exagereze cu consumul de napi și mai ales să nu îi consume cruzi, deoarece conțin niște substanțe care ar putea interfera cu hormonii.

bc5324dd2c6e4312287fbf36d92ec974

Suntem poveștile noastre

Și nu mă refer numai la faptul că ne încorporăm trecutul. Suntem poveștile cu care am fost hrăniți din copilărie la orice nivel pe care dorim să îl alegem.

Azi dimineață am găsit un filmuleț pe Facebook, era despre vegani si carnivori, un subiect în care nu am de gând să intru pentru că în atâta timp nu mi-am format totuși o opinie, nu știu în ce tabără stau sau mai degrabă în e tabără ar trebui să stau.

Sunt zile în care ideea de a mânca din carnea unui animal mort mă aruncă în tabăra vegetarienilor, sunt zile in care nu mă deranjează că de fapt coastele din farfuria mea au murit și sunt în plin proces de descopunere.

Ca să mă raportez fix la ideea vehiculata în filmuleț da, salivez când văd o căpșuna și nu când văd un porc,și da, carnea trebuie gătită să îmi placă dar nu cred că asta înseamnă nepărat că am fost concepuți vegetarieni ca proiect în fond nu am fost dotați nici să zburăm și totuși o facem, poate e pur și simplu evoluție.

Să revenim însă la oile noastre, ideea din spatele filmului mi-a atras atenția, despre povești, despre legendele unei civilizații despre ceea ce este social acceptabil și normal.

Este unul din punctele comune cu NLP -ul, harta nu este realitatea, lumea din mintea noastra nu este cea obiectivă, modul în care ne-o reprezentăm subiectiv este masiv influențat de convingerile noastre, iar o convingere este o idee pe care o tot repeți, tu însuți sau cei din jurul tău până când ajungi să crezi dincolo de dubiu că este adevărul.

Poveștile societății noastre ne influențează inclusiv la nivel financiar că acolo voiam să ajung acum 100 de ani când m-am apucat să scriu blogul ăsta ocolind atât de mult.

Nu mă refer la convingerile limitatoare gen ”Banii nu cresc în copaci”, ”Banii nu cad din cer”, ”Nu oricien poate fi bogat”, mă refer la poveștile pe care soietatea ni le susură la urechi despre trebuințele noastre.

De când începem să observăm lumea ne trebuie o anume jucărie, un anume telefon, o anume mașina, niște haine anume, o casă de o anumită factură și lista poate continua la infinit.

Am putea fi la fel de fericiți cu orice păpușă, și-ar îndeplini la fel de bine scopul orice telefon funcțional, un televizor fără picture in picture ar arăta la fel de bine filmul ( și în fond de ce ai avea nevoie de un tv?, ca sa platesti si energia electrica si abonamentul și să primești în schimb emisiuni proaste înțesate cu reclame ale altor produse pe care trebuie neapărat să le cumperi? ), un pulover de 4500 de lei se distruge la fel de simplu ca unul de 100.

Nu mă refer la produsele de calitate mai slabă pe care uneori nu este o economie să le cumperi pentru că le vei cumpăra de 3-4 ori în timpul în care puteai folosi unul singur mai scump dar mai bun. Mă refer la situația în care plătim numele, sclipiciul, semnătura.

Și totuși câți dintre noi nu trăiesc din împrumut în împrumut pentru a avea toate obiectele despre care societatea ne spune că avem nevoie?

Își mai aduce cineva aminte de nebunia creditelor de nevoi personale pentru un concediu în Grecia sau Turcia? Credite care au fost plătite apoi în câțiva ani buni de restricții și frustări, cu dobânzi exponențiale?

Așa că da, cred că Matrixul este real, că suntem poveștile noastre, că într-o altă societate și înt-un alt timp ne-am fi descurcat altfel, că în lipsa convingerilor care ne sunt induse de mici viața noastra ar fi fost altfel.

Vă puteți imagina o lume în care convingerile ar fi spre mai puține lucruri, mai multe experiențe? Una în care poveștile să glorifice real, nu cum o fac ale noastre, teoretic și vag,  aproprierea dintre oameni, prietenia, dragostea, compasiunea?

56b50cddefe8e67740732127bca07edf

Curățenia casei, concluzii după un an

Pentru că sunt la fel de insistentă ca Dumas care își verifica mușchetarii și după 20 de ani, azi a venit vremea să verific cum stau cu curățenia un an mai târziu.

Scriam acum un an ce am achiziționat în sensul ăsta și trebuie să scriu și cum am evoluat

  • o pungă de detergent manual de 900 de grame, încă mai am jumătate din ea, în apărarea mea pot spune că am folosit vreo 5 bucăți zdravene de săpun de casă pe care mama îl ținea în pod nenorocind grinzile, cu ocazia asta am reintrodus săpunul de casă și în obiceiurile ei. În plus hainele nu sunt atât de irecuperabil de murdare încât să aibă nevoie de 10 chimiști pentru a fi curate. Mașină de spălat încă nu am luat, nici nu simt vreo grabă, în schimb am învățat să pun două lingurițe de bicarbonat în apă și să las rufele albe acolo vreme de un episod din Anatomia lui Grey și abia după aia să purced la spălat.
  • o sticlă de 1 l de balsam de rufe, ăsta s-a dus și am mai cumpărat vreo două, după care am constat că se duce prea repede și fără vreun efect notabil cu excepția chimicalelor pe pielea mea. De altfel eu îl foloseam pentru parfum la prosoape și lenjerii. Am cumpărat în schimb un odorizant din ăla cu gel pentru cameră pe care l-am pus în sertarul cu lenjerii și prosoape, a costat 3 lei că e generic și muncește deja de vreo 3 luni cu efecte minunate. Intermediar am încercat cu uleiuri parfumate dar fără efecte notabile plus că alea erau 5 lei sticluța și se duc instant.
  • o sticlă de detergent pentru podele, indiferent de podele, mai am vreo două degete în sticlă, între timp am descoperit că săpunul e săpun și gresia se spală foarte bine și cu săpun lichid care costă 1 leu rezerva de 500 ml și ține vreo 3 luni lejer
  • una de soluţie pentru parchet, dap îmi place să sclipească parchetul, pe asta am terminat-o și nu am mai luat săpunul merge și aici
  • o sticla de 400 ml de şampon cred că am mai cumpărat vreo 5 între timp de diverse dimensiuni, două încă aproape întregi
  • un tub de Pronto, trăiește și vă trimite salutări, am descoperit că ușile mele nefiind din lemn arată aiurea date cu Pronto iar mobila e în continuare minimalistă
  • un detergent cu clor pentru wc, anonim, dar foarte eficient, s-a dus și ăsta am luat altul la fel de anonim
  • Între timp am făcut o pasiune pentru Cif găsit la ofertă, 4 lei tubul și detergentul de vase care spală orice.
  • Și am primit un detergent de geamuri de la Lidl, foarte ok cu care nu am spălat geamurile, dap stau aici de un an și nu am spălat un geam, dați-mă în judecată dar spăl ușile și frigiderul care e din ăla inox. Nu mă plâng, încă folosesc frigiderul drept oglindă că nu am în casă decât una din aia mică, rotundă de machiaj.
  • Uitasem am mai adăugat colecției niște Ajax că miroase frumos și era 4 lei, îl folosesc la spălatul capacului de la wc situație în care cred că mă va ține mult și bine .
  • Poate situația se va schimba dramatic după ce vine și mobila de bucătărie cu electrocasnicele și vasele și accesoriile aferente , chestie care trebuia să se întâmple prin septembrie dar încă nu a avut loc, dar momentan cred că scap de toată curățenia casei cu vreo 50 de lei, hai 60 pe an.

e002a564de85676a8da5daa7b8d5d50c

Prieteni scumpi

Uite un subiect delicat: prietenii şi banii, nu, nu vorbesc de prietenii aceia care vor să le împrumuţi şi lor 500 de lei până uiţi de ei. Vorbesc despre ceilalţi, care nu cer nimic de la tine şi care totuşi e posibil să îţi fie mai scumpi decât  credeai.

Una din regulile de bază pentru un buget sănătos este să consumi în ritmul tău, să nu încerci să ţii pasul cu ceilalţi, nu contează dacă tot cartierul îşi face piscină, nu ţi-o permiţi nu îţi faci.

E destul de greu să aplici asta la început, ochii tăi or să fugă după rochia aia nouă, după pantofi, după maşină, după o canapea care costă cât jumătate din garsonieră. Dar e posibil să rezişti câtă vreme tentaţiile vin din partea străinilor.

Ce faci însă când ispita poartă chipul unui prieten bun care nu poate bea o cafea cu tine în sufrageria unuia dintre voi ci musai la terasă, şi nu la barul ăla din colţ unde cafeaua poate e 5 lei şi neapărat la statuie unde cafeaua sare lejer spre 10 lei.

Ce faci când li se pare sub nivelul lor o plimbare gratuită în parc şi consideră că nu vă puteţi relaxa corespunzător decât bântuind prin mall, unde la un moment dat o să vă vină foame şi nu o să vă aşezaţi pe o băncuţă să scoateţi un sandwich din geantă?

Şi din păcate sunt numai două soluţii, ori vor încerca să îţi înţeleagă punctul de vedere şi să facă un compromis,  să accepte cafeaua de acasă şi poveştile de pe o bancă din parc, ori o să te vezi cu ei din ce în ce  mai rar pentru că o întâlnire ratată cu unul de genul ăsta îţi lasă minim 50 de lei în buzunar, iar ochii care nu se văd se cam uită.

La un moment dat va trebui să iei un pix şi o foaie de hârtie şi să vezi cât te costă fiecare prieten al tău, eu am unii care costă în medie 40 de euro pe lună, ceva îmi spune că va urma o perioadă de curăţenie şi în domeniul ăsta, sper să se adapteze, în fond şi ei câştigă tot 40 de euro dacă ne shimbăm obiceiurile.

996ace18b3a30f2dee113f76a86ae3a9

Paper or plastic

Vă aduceţi aminte replica aia din toate filmele americane în care se fac cumpărături la supermarket, că la Chanel nu te întreabă chestia asta, la casă cineva întreabă întotdeauna „Hârtie sau plastic” şi funcţie de crezul lui ecologist omul alege.

Eh, unul din visele mele este ca la întrebarea asta să pot răspunde „Mulţumesc, am o plasă” şi chiar să o am, pe a mea, de acasă.

Bine visul ăsta implică şi faptul că voi pleca de acasă cu scopul de a face cumpărături, chestie care se potriveşte destul de bine cu ideea de a nu mai cumpăra zilnic câte ceva.

Pe bune eu una chiar mi-aş face cumpărturile în ceva de genul0118e0234f36022886e5f31f6cc64856

Sau de genul.

f649c8c1f15f66c8e0c61c0935978f01

Mai mult pe oricare din ele mi-o pot produce acasă la preţuri modice, eh bine, mă vor costa maxim cât trei din plasele alea de plastic care te ţin până în mijlocul trecerii de pietoni unde decid să cedeze nervos şi să îţi împrăştie ciupercile pe stradă, unde logic le vei abandona cu regret că deh traficul nu solidarizează cu ideile tale de economii. Chiar aşa câte plase din alea cumpăr pe an? Cam 200 cred, că mai în fiecare zi am ceva de cumpărat şi n-am plasă, uite unde se mai duc 100 de lei, fără să le pun la socoteală pe alea mari de la Real sau Auchan.

De fapt chiar o să prezint procesul nedureros sper al creatiei pe secţiunea „Cu mânuţele astea două” a prezentului blog. Cu aât mai mult cu cât io personal sunt marcată de povestea asta cu plasele, de exemplu din Citadela lui Cronin, apropo genială carte pentru a înţelege de ce importantă frugalitatea, eu ţin minte că nevasta doctorului se ducea la piaţă cu o plasă curăţică din aţică.

Am şi eu amintirile mele din lecturi asta e clar. Să vă pun şi un link spre Citadela ( e afiliat, daca intrati de pe el sa o cumparati o sa castig un leu :P)  şi să o caut prin bibliotecă întru recitire că face bine la clarificarea ideilor.

Şi să vă mai arăt o plasă că prea sunt frumoase.

987ec402d5130e28816b27c5001f3419

H2O mai complicat decat pare

Azi mi-am prins urechile în apă. Ştiu, am un talent nenatural de a mă complica dar poate prinde bine pe termen lung. Plecând de la ideea străbabelor noastre latine, că strămoşii romani se delectau mai  mult cu vin, „Quod me nutrit me destruit” ( dap, obişnuiţi-vă cu ideea înjur în latină când nu te aştepţi) mi-am adus aminte că la mine se întâmplă multe deodataă.

Mă mut, mă reped într-un regim de viaţă sănătoasă şi trebuie să fac şi economii, am auzit că or să facă un personaj inspirat din mine în Xmen aşa eficientă sunt. Să mă mut ar fi uşor, să mă apuc de viaţă sănătoasă la fel de uşor, acum bat câmpii, cum să fie uşor să renunţi la bere şi suc şi alte bunătăţuri înmuiate şi îmbibate în zahăr?

Să le fac pe amândouă cu buget limitat, eh asta e de mine. Dacă renunţ la bere şi suc logic trebuie să beau şi eu ceva. Storcătoarele de fructe sar lejer de 300 de lei şi nici livada in parcarea blocului nu o să am, aşa că probabil o să investesc prin decembrie intr-un storcator de citrice cand imi pot lua portocale cu 3 lei kilu, dar de ăsta mă uit prin noiembrie că acum portocalele cresc la pret si scad la gust.

Apă? E problematic. Singurul oraş din lume în care pot să beau apă de al robinet este Viena. Dar  vienezii sunt snobi, ei au apă de izvor şi in tancul de la toaletă imaginati-va cum e cu apa potabila. Să nu mai zic că nu ne putem compara cu ei de nici o culoare la calitatea conductelor, parametrii şi bun simţ.

Apa de la robinet pur şi simplu?

Apa plata la bidoane mari? Sigur că eu cred că aia e apă de izvor cum cred şi că băncile sunt de fapt nişte instituţii de binefacere.

Apă plata la bidoane de doi litri? Cu un calcul sumar un bax de 12 litri ma costa 15 lei, imi trebuie 5 baxuri pe luna deci 75 de lei. Berea e mai ieftina decat Borsecul frate.

Şi aici începe odiseea apei pure la domiciliu.

Apa distilata? Aparatele sunt vreo 1000 de lei minim si pe urma apa distilata o fi ea pura dar e si demineralizata, e drept ca nu din apa in sine iţi asiguri mineralele, dar apa are obiceiul de a antrena si ce mai gaseste prin tine cand decide sa te paraseasca, înclin sa exclud varianta, prea scumpă şi nu mă convinge ca avanataje.

Apă purificată. Cană de purificare sau aparat inteligent? Filtrele sunt vreo 450 de lei, nu am mai verificat cat costa refolosibilele pentru că din pretul iniţial îmi iesea litrul mai scump decat apa plata Borsec

Cănile? Hm par o afacere draguta si nu foarte scumpa, cana in sine e cam 100 de lei, filtrul undeva la 35-40 se schimba la vreo 150de litri, as economisi 50 de lei pe luna incepand cu luna a treia. Bine, daca folosesc cana asta numai pentru apa de baut, în fond pe aia din ceai, cafea, supa, mancare o fierb si ma indoiesc sa mi se traga moartea taman de la apa fiarta din mancare.

600 de lei pe an care să nu se ducă pe apa sâmbetei la propriu mi se pare o idee de luat in seama, probabil articolul asta va avea o continuare cu modelele finaliste, sa vedem cine primeste coroniţa de Mi-s cana de filtrare.

94a552314c4a707774a1926730cdb790

Cat de ieftin e sa stai la casa?

Că mă preocupă tema asta, de vreme ce plec din casă la apartament. Nu e tragic, nu vând casa, mă pot întoarce oricând, am trăit o viaţă la casă şi nu sunt chiar de acord cu ideea asta „Vai, dat tu stai la casă, e mai ieftin, nu ne înţelegi drama”.

Hai să vedem

  1. Ne omoară întreţinerea la bloc. Nici la casă nu e mai bine să ştii, dacă avem centrală şi eu şi tu, probabil tu plăteşti mai puţin, casele au foarte rar sub 100 mp utili, indiferent pe cate etaje, apartamentele au rar peste 80, la 3 camere.

Dacă nu ai centrală viaţa la ţară devine pasionantă pentru că vei avea sobe, alea cu gaz parcă nu fac niciodată faţă, alea cu lemne eh e treabă grea aici şi cu preţul şi cu făcutul focului şi cu trezitul la 4 dimineaţa într-o cameră serios răcită.

Dacă nu ai centrală o parte din spaţii rămân neîncălzite şi e drăguţă aşa trecerea dintr-o cameră caldă într-una rece şi apoi iar caldă.

Nu ai vecini care să îţi ţină de cald cu apartamentele lor, din ce parte priveşti eşti înconjurat de aerul rece.

  1. Îţi plantezi grădina ta şi mai salvezi un ban. Sigur că da, întâi cumperi semniţele, poate ies răsaduri poate nu, cert e că tu le vei veghea corespunzător să aibă lumină, căldură, apă, dragoste etc. Apoi dacă vrei legume la vremea când sunt în piaţă trebuie să mai bagi un ban în solar ( rame, folie etc), dacă nu aştepţi până se încălzeşte şi le plantezi direct afară.

Dacă răsadurile tale nu au apărut, nu-i bai, mai dai un ban şi cumperi din piaţă. Începe războiul lumilor tu pe de o parte, coropşniţele, greierii, gândacii, cârtiţele pe cealaltă, victoriile tale sunt temporare, la soluţii chimice te fereşti să recurgi că doar de aia ai grădina ta să mănânci sănătos.

Amu’ plantele au nevoie de soare şi apă, în mod natural apa nu e asigurată corespunzător, nu plouă când vrei tu, adaugă la tot ce ai de făcut trezitul la 5 dimineaţa să uzi ( mai târziu opăreşti plantele) sau culcatul la 1 noaptea că înainte ai stat să uzi plantele şi să hrăneşti ţânţarii.

Plantele cresc greu dar buruienile se dezvoltă instant aşa că va trebui să le jumoli şi pe alea.

După toată munca asta dacă nu vine o grindină sau o ploaie acidă poate prinzi şi tu nişte legume.

  1. Creşti şi tu o găină, un purcel. Dacă nu ai şi vreo câteva hectare de pământ să le asiguri hrana mai bine ia-ţi gândul. În plus dacă nu le ajuţi şi cu o mânuţă de concentrate nuş cum se face dar găinile nu ouă iar porcul insistă să dea lecţii de siluetă diafană.
  2. La bloc te omoară la nervi vecinii. La curte e spaţiu, faci un gratar, e linişte. Problema e că şi vecinul are curte în care face grătar, fumul va veni la tine, şi la grătar vecinul o să mai cheme un prieten doi şi or să asculte muzică tare şi mai grav or să cânte şi ei după a doua sticlă de vin. Măcar la bloc se întreabă de două ori dacă vrea să îşi facă oraf casa inainte de un chef din ăsta. Să vă mai povestesc cum îmi tremurau mie ferestrele de fiecare dată când vecinii meu au decis că le e musai să betoneze câte ceva?
  3. La casă e al dracului de greu să faci rost de un pic de timp, pentru că trebuie să mături, să scuturi, să scoţi iarba care îţi atacă aleile, să…, să…, să…

Dacă stau cu o foaie de hârtie  şi un pix în braţe ceva îmi spune că mă costă mai mult să stau la casă. Câtă vreme familia ta nu depăşete 4 persoane un apartament e perfect,după mai vorbim