Transformarea financiară totală
Citisem despre Dave Ramsey, îi citisem pe sărite și blogul pe vremuri dar cartea cap coadă nu și, deși nu părea să mai fie cazul pentru mine, am decis să o fac.
La început mi s-a părut că nu se prea pliază pe economia românească, nu mă întrebați de unde, în mintea mea exista convingerea că noi nu avem așa o relație de dragoste cu cardurile de credit după aia mi-am adus aminte că și la noi se poartă descoperiri de cont, credite de nevoi personale, împrumuturi la IFN-uri și așa mai departe, ca atare cartea ni se potrivește în mare parte.
Regula lui Ramsey este extrem de simplă ”Fugi de datorii ca dracul de tămâie”, plătește cu bani gheață, dacă nu îi ai înseamnă că nu îți permiți obiectul, fi independent financiar.
În scopul ăsta Ramsey are 7 pași de precizie matematică pornind de la un pas nenumărat :fă un buget lunar și ține cu dinții de el, verifică întâi exact ce ai și cât datorezi și apoi trage aer în piept și scufundă-te în program cu dedicația unui atlet olimpic și nu consuma decât ce îți permiți să plătești cu bani nu cu alt credit.
Pasul 1: Pregătește un buget de urgențe, nu are rost să te apuci să plătești datoriile fără niște bani puși deoparte pentru neprevăzut, dacă ți se strică centrala în ianuarie când mergeai așa de bine pe drumul plății datoriilor și faci un împrumut nou în scopul ăsta practic te învârți într-un carusel. Dacă neprevăzutul s-a întâmplat și ai folosit banii din bugetul de urgențe pune-i la loc înainte de a te apuca de altceva.
2. Fă o listă cu toate datoriile tale de la cea mai mică la cea mai mare ultima fiind creditul pentru casă. Fă câte plăți anticipate poți la cea mai mică până o termini în timp ce pentru restul plătești rata obișnuită, când prima datorie a fost stinsă, fă același lucru cu cea devenită acum cea mai mică.
3. Când ai rămas numai cu creditul casei completează fondul de urgență cu banii necesari să trăiești 3-6 luni.
4.Dacă ți-ai completat fondul de urgență începe să îți pregătești resurse pentru pensioare. Ca și Ramsey nu am încredere în capacitatea statului de a-mi plăti pensie având în vedere că: 1 intenționez să trăiesc minim 150 de ani 😊, 2 sistemul de pensii contributiv poate fi eficient numai în condițiile cei care plătesc contribuții (angajații) sunt considerabil mai mulți decât beneficiarii ( pensionarii), luând în calcul scăderea natalității și oferta pe piața de muncă sau mai bine zis lipsa ei care a determinat o emigrare a angajaților spre alte țări deci alte sisteme de asigurări sociale, cred că e mai sănătos să îmi asigur un venit pentru când nu voi mai munci independent de vreun ajutor din partea statului.
La acest punct cartea este foarte utilă unui om care trăiește în State dar nu mie pentru că sfaturile și calculele sunt făcute pe baza deducerilor fiscale și cu luarea în considerare a fondurilor de investiții pe o piață la care eu nu am acces.
Asta să-mi fie problema, voi studia problema la fața locului. Ideea de bază este să ai suficienți bani investiți ca o parte din ce câștigi de pe urma lor să acopere inflația și dacă se poate chiar să sporească din capital iar diferența să fie venitul tău lunar.
5. Începe să aduni bani în bugetele de studii ale copiilor și aici erau calculele făcute pentru piața americană dar și sfaturi de bun simț general valabile cum ar fi deschide conturile astea dacă se poate de când s-a născut copilul. Recunosc am fușerit capitolul pentru că nu o să fiu niciodată în situația de plăti școala copilului.
6. Termină de achitat creditul pentru casă.
7. Începe să devii bogat investind banii pe care nu îi mai dai creditorilor pentru că nu mai ai datorii și nu mai cumperi pe credit.
Acest ultim punct are trei subpuncte pe cele trei funcții ale banilor în viziunea lui Ramsey: distrează-te, dacă tot ești milionar de ce ți-ai refuza o vacanță în să zicem Asia dacă te pasionează; investește, continuă să îți pui banii la muncă pentru că mai bine ei decât tu; donează pentru că omul care ajută se bucură cel puțin la fel de mult ca și cel care primește.
Nu am respectat pașii ca în cartea lui deși au o logică impecabilă pentru că mi-am făcut planurile înainte s îl descopăr dar dacă ai probleme cu finanțele și ești prea obosit să îți mai cauți singur o ieșire planul lui Dave Ramsey e la un pas distanță și conform mărturiilor din carte are rezultate bune.
Ave moi
Blogul meu de vineri care chiar apare vineri practic la overachiever pe wikipedia apare poza mea la cât de organizată și dedicată sunt. ( Nu zic nimic dar poate unii frați vor dori să ia notițe :)) )
Pe de altă parte blogul de azi este dedicat mie mai ceva decât emisiunile cu conducătorul iubit de pe vremuri pentru că merit.
E drept nu am revoluționat dezvoltarea umanității dar la nivel personal sunt propriul meu erou și m-am scos din multe situații nașpa în prima parte a vieții mele, sper să rămân la fel de minunată și în a doua parte.
După ce m-am lăsat solemn de băut de mai multe ori chiar și anul ăsta, azi am decis să scot un spumant de la rece și să mă sărbătoresc pentru una din cele mai mari realizări de până acum și motivul primar pentru care m-am apucat să scriu blogul ăsta.
Mi-am achitat creditul de 30 de ani în 8 ani și aș zice într-o perioadă cum nu se poate mai potrivită având în vedere că anul trecut în septembrie ROBOR la 3 luni era 1,77% deci aveam o dobândă de vreo 4,37% iar azi ROBOR la 3 luni este 7,93% dobânda ar fi de 10,53% și are șanse mari să crească în continuare.
Ce m-a costat pe lângă bani? Să vedem: mi-am schimbat profesia și m-am apucat să dau la vârste când restul universului vede telenovele turcești unele din cele mai dure examene prin care am trecut vreodată.
Mi-am schimbat locuința de vreo 5 ori, de trei recunosc în același oraș dar tot greu e cu mutatul.
Inutil să vă spun că m-am mutat la sute de kilometri de familie ( nu neapărat rău) și de prieteni ( asta a fost greu).
Mi-am schimbat stilul de viață și am continuat să merg la tot felul de cursuri pentru că o calificare în plus nu îți cere spațiu în casă și nici mâncare dar e ca o pernă confortabilă în caz că se întâmplă să dispară cererea pe piața muncii la calificarea ta primă.
Mi-am învins temerile și pot să trec liniștită pe cv-urile viitoare că am permis de conducere și îl pot și folosi, de altfel mi-am cumpărat și prima mașină în perioada asta ( Note to self să scrii un post despre greșelile la cumpărarea unei mașini).
Am citit cărți de educație financiară și de psihologie pentru a schimba tipare gen ”merit X sau Y”. Să ne înțelegem nu am renunțat la lucruri care chiar aduc plus valoare în viață sau bucurie reală ( da, nu privesc drept plus valoare numai plusurile contabile) dar am învățat să discern între cumpăratul pentru mine și cumpăratul indus de mesajele media și sociale sau cumpăratul determinat de filosofia ” hai să ne plimbăm prin mall” unde până la urmă tot ți se lipește ceva de portofel.
Am învățat să fac bugete și liste cu ”ce îmi trebuie” și ”ce vreau” și să aștept un pic între a cumpăra ce era pe lista doi. Am cumpărat la reduceri, am cumpărat second, am gătit acasă în loc să ies în oraș sau să comand.
E drept am și noroc pentru că de când mă știu m-a lăsat indiferentă ”ce se poartă”, dacă îți cumperi haine pentru că îți plac indiferent de ce o fi la modă, le vei purta câtă vreme își păstrează cele două funcții reale: să te acopere și să îți țină de cald, pentru că efectiv îți va plăcea să le porți în continuare.
Una peste alta a fost greu dar am supraviețuit așa că azi serbez finalul erei de credit și începutul unei noi etape a vieții mele: economisire și investiții. Presimt că o să fie interesant și sper să fim mai mulți ca să ne dăm cu părerea despre toate cele.
Ca atare închei cu tradiționalul ”Ave moi” și ne auzim marți!
Get smart with money
Azi nu este despre o carte ci despre un documentar. Poate trișez folosindu-l pentru cartea de marți dar dacă aș folosi audiobook uri în loc de cărți tipărite nu tot carte ar fi?
Revenind în week-end am văzut pe Netflix un documentar nou Get smart with money. Pe piață există și o carte Ger good with money scrisă de unul dintre participanții la documentar Tiffany Aliche.
Filmul se concentrează pe 4 categorii diferite de probleme legate de bani: persoana care are atâtea datorii că nu știe cum să o mai scoată la capăt, persoana care reușește să se finanțeze fără a pune ceva deoparte, cel care are un nivel bun de viață dar nici o plasă de siguranță și ce care vor să se preocupe de pensionarea anticipată.
Regulile sunt cele de bază: mărește veniturile, redu cheltuielile, plătește datoriile, pune ceva deoparte, calculează cât îți trebuie pentru a-ți asigura independența financiară și a-ți abandona slujba.
Îl recomand cu căldură însă am să punctez numai cele 3 sau 4 idei cu care am rămas eu.
Cea care mi-a plăcut tare mult a fost surprinzător găsită în segmentul dedicat doamnei care muncea numai să acopere datorii și nu reușea. Pentru ea consultantul a creat un model automat de buget și i-a pus la dispoziție patru criterii de evaluare a achiziției:
-lucrurile necesare, aici intră locuința, mâncare, haine, toate la nivelul elementar care asigură supraviețuirea nu vorbim despre pantofi Manolo Blahnik.
-lucruri pe care le iubești, care vor continua să îți placă peste ani, care aduc efectiv un plus valoare continuu vieții tale, aș pune aici cursurile pentru lucruri nu necesare dar dragi sufletului meu, ceva cu care rămân pe mai departe.
-lucruri care îți plac și care te vor bucura câteva luni, ultimul model de palton, ultimul model de telefon, etc
-lucruri pe care le vrei și care nu aduc plus valoarea numai c ți se pare o idee bună pentru că toată lumea le are, sunt la reducere și în plus meriți și tu un răsfăț nu?
A doua idee care mi-a plăcut a fost intervenția sportivului care spunea că a crescut sărac, în lumea lui era important să ai ce pune pe masă, limbajul financiar: depozite, investiții, fonduri mutuale sunt ceva ce nu a absorbit în copilărie și ca atare nu le-a avut în vedere de la început și nici nu este în largul lui cu ele.
Mi-a plăcut și modul în care determinau suma necesară în investiții pentru a te putea pensiona: suma care crezi că este suficientă pe o lună X 12 luni X 25. Nu am înțeles de unde vine 25 dar intenționez să mă dau pe blogul lui Mr. Money Moustache, că oricum eram în căutare de ceva bloguri noi și să aflu.
Mă regăsesc teribil în ultimele două situații, pe vremea când creșteam eu statul îți dau salariu și apoi pensie și nu era problema ta, ca atare nu am dobândit din tinerețe sau copilărie informații despre investiții sau cum să îmi pun banii să muncească în locul meu.
De asemenea blogurile lor nu mă prea ajută pe segmentul ăsta pentru că eu nu locuiesc în State nu am acces la aceleași fonduri, cum este S&P 500 despre care toată lumea povestește, ca atare aici va trebui să îmi fac timp și să citesc despre instrumentele la îndemâna mea, până acum nu am priceput decât cum stă treaba cu imobiliarele , depozitele și obligațiunile, dar sunt încă tânără deci mai am timp să învăț.
Săptămâna asta nu am terminat de citit nicio carte pe de o parte pentru că citesc 3 în același timp și merge mai încet, pe de alta pentru că nici cartea mea nu se scrie singură și cum sunt ferm hotărâră să devin un scriitor celebru și de succes ( bun e cu totul altă categorie mai greu de atins numai cu determinare) scriu mai departe continuarea de la Solomonari.
Aurul spiridușilor
V-am zis că vă postesc ce fac cu banii salvați de la cumpărături inutile. Devin aur la propriu.
Există pe piață lingouri de la 2,5 grame la 1 kg marcate de Elveția, aur cu puritate de 24 k. Asta este forma pe care o alegi pentru economisire/Investiție pe o perioadă lungă. Exceptând șocurile economice prețul lui nu crește brusc și nu ai atâția bani, sau eu nu am, să câștig speculând așa.
Lingourile de aur sunt pentru a fi lăsate copiilor sau nepoților, pentru că până atunci probabil își vor tripla valoarea.
Sunt minunate pentru că într-o situație de genul Ucraina dacă trebuie să pleci, sunt ușor de ascuns și ușor de luat cu tine având valoare mare pe dimensiuni mici, putând fi transformate în banii țării în care ajungi. E însă mai dificil să le vinzi în măsura în care ai nevoie urgentă de fonduri și de regulă dacă nu au trecut niște ani buni de la cumpărare vei ieși în pierdere.
Aș zice că un lingou de 5 sau 10 grame pe an ar fi suficient.
A doua formă a aurului este cel prelucrat bijuteriile în care este în aliaj având 14 k sau 18 k. Eu una nu port aur, nu e metalul meu de suflet să zicem și 90% din timp bijuteriile mele sunt din argint.
Dar de un an de câte ori îmi permit îmi cumpăr bijuterii din aur, spre deosebire de lingouri e infinit mai ușor să îl schimbi înapoi în bani, chiar dacă și aici e posibil să pierzi din valoare.
Ce am învățat cumpărând bijuterii?
Evită pietrele prețioase, ca să le vinzi pe alea e nevoie de un specialist și de regulă vei pierde mai mult la cumpărare-vânzarea de diamante să zicem decât de aur simplu.
În al doilea rând verifică costul pe gram, majoritatea bijutierilor au acum și posibilitatea de achiziționare online, unii chiar precizează că prețul e calculat pe obiect nu pe valoarea gramului de aur.
Nu mică mi-a fost surpriza făcând calculele să descopăr că unii au gramul de aur la peste 400 de lei în vreme ce în bijuteriile clasice, alea fără blazon l-am găsit la 270 de ei.
E drept cele pe care mi le cumpăr eu nu fac parte din nicio colecție renumită, nu cumpăr designul, nu cumpăr numele, nu cumpăr publicitatea, nu voi putea povesti niciodată despre inelul meu Chopard pentru că în situație de criză ceea ce mă interesează nu e precizia la detalii sau imaginația bijutierului ci cantitatea de aur conținută de obiect. Bonus dacă trebuie să le transform în bani nu voi avea niciun atașament emoțional cu bijuteria, poate după ceva de la Piaget aș suferi.
Ultimul lucru pe care l-am avut de lămurit a fost locația, din nou Ucraina m-a făcut să mă gândesc la chestii care îmi mai trecuseră prin minte în timpul crizei din Grecia când era imposibil să scoți bani din bancomat pentru că nu mai erau, atunci m-am liniștit cu ideea unei cutii de valori în care să ții bani sau bijuterii.
Faptul că e posibil să fie nevoie să pleci peste noapte, să nu se mai deschidă băncile, să fie bombardată clădirea în care tu aveai rezerve a pus cumva treaba asta în perspectivă, așa că deși cea mai mare parte a rezervelor este în bancă, am stabilit și vreo 3 locuri sigure diferite la care am acces independent de concursul altcuiva.
Cam atât despre plasa de siguranță, data viitoare dacă nu am o idee mai urgentă vom vorbi despre pasul următor: investiții.
Plasa de siguranță
Am văzut zilele astea Ținutul Nomazilor, inspirat de cartea cu același nume scrisă de Jessica Bruder, pe care intenționez să o citesc la un moment dat.
E o poveste simplă, povestea unor oameni care din diverse motive trăiesc în rulote sau dube adaptate pentru asta. Personajul principal li s-a alăturat după ce principala industrie din zona ei s-a închis iar orașul în care și-a trăit mare parte din viață a devenit pustiu.
Te face să te gândești la privilegiile de fiecare zi pe care re regulă le ignorăm, un loc în care să ne odihnim, o cadă cu apă caldă, micile tabieturi, un ceai într-o cană frumoasă, sunetul ploii de noiembrie în ferestre în timp ce tu ești la adăpost, mirosul bradului de Crăciun.
Te face să analizezi diferența între nevoie și dorință. Avem nevoie de foarte puține lucruri: adăpost, hrană, haine, iubire, cultură. Ceea ce ne face să avem probleme sunt dorințele: nu adăpost ci vilă sau penthouse, nu hrană ci ieșiri la restaurante cotate Michelin, nu haine ci modă și așa mai departe.
Nu este nimic rău în avea dorințe numai că înainte de a le satisface ar trebui să ne asigurăm că toate nevoile sunt acoperite, dacă pentru tine e în regulă să dai banii obținuți pentru o lună sau două din viața ta pentru o pereche de pantofi e ok dar nu face asta înainte de a te asigura că ai ce să mănânci.
Și asta mă aduce din nou la subiectul postărilor de vineri: modul de viață, pentru că subiectele care tratează banii din asta fac parte.
Îmi place ideea de a trăi într-o casă mică, nu sunt sigură că rulota sau duba sunt potrivite pentru mine, dar pe oricare dintre ele aș ajunge să o folosesc vreau să fie datorită unei convingeri și nu pentru că nu am altă alternativă.
În ultimul an, când nivelul creditului a ajuns la limite rezonabile, am început să mă gândesc la pasul următor: plasa de siguranță, urmând să atac investițiile mai încolo.
Anii ăștia m-au făcut să regândesc lucrurile pe care le știam despre bani. E nevoie de un singur gest al cuiva sau de un virus mic pentru a arunca ordinea economică așa cum o știm în aer.
Așa că mi-am gândit plasa de siguranță pe mai multe nivele: o parte din bani, minimul posibil, este ținută în moneda națională (nu cea mai fericită idee dată fiind inflația dar ai nevoie de bani în moneda ta).
A doua parte este ținută într-o valută, anul trecut încă mai cumpăram euro, undeva prin toamnă am virat spre CHF din mai multe considerente, unul fiind că francul este moneda unei singure economii, nu a unei uniuni și oricât s-ar certa cantoanele între ele nu pot ajunge la nivelul dezastrului pe care o ceartă Germania/ Franța l-ar produce asupra Euro.
Inițial banii pe care îi folosim azi au apărut ca reprezentare a aurului pe care îl avea în bănci, cu timpul această tradiție a dispărut așa că în prezent tipărim bani într-o veselie fără acoperire în aur și vedem efectele în inflație.
Așa că a treia parte din economii ajunge în aur, însă deja postarea asta e prea lungă așa că o lăsăm pe data viitoare cu aurul.
Sursă foto Pinterest
Banii toujours banii
Să ne ocupăm azi de motivul primordial al nașterii acestui blog, finanțele mele personale.
Când am început să scriu situația era atât de neroz încât literalmente fiecare leu conta la nivel de supraviețuire, acum o duc mai bine însă cu exercițiul dobândit aici am descoperit că deși îmi permit financiar multe, am o stare de disconfort când dau bani aiurea sau mai bine zis când dau mulți bani aiurea.
Cel mai probabil va trebui să scriu o postare numită Am cumpărat eu ca să nu cumpărați și voi în care să calculez chestiile pe care le-am cumpărat fără să am nevoie sau fără să aducă un plus valoare vieții mele pe măsura timpului consumat să produc banii ăia.
Dar una peste alta nu stau rău. Încă mai am creditul, temutul credit al cărui spectru se întindea până în anul 2044, dar va lua sfârșit undeva prin 2027 și l-aș putea achita mâine cu banii din contul curent am decis însă să îl las să se deruleze.
Când primesc mesajele alea de la bancă despre ROBOR la 3 luni aproape că mi se pare o onoare să dau mâna cu mine că am insistat în plățile anticipate.
La ultimul când la creditul meu deja insignifiant rata a crescut cu 25 de lei în trei luni întâi am făcut atac de panică și după aia mi-am adus aminte că sunt safe.
Am pus în aplicare și sfaturile cred că la Ramsey le-am citit despre cum cardul de credit este Satana pe pământ așa că nu am, folosesc unul de debit pentru cumpărături online și abonamente dar nu i-am depășit în toată existența lui limita iar în ziua scadenței am grijă să virez banii la loc, uneori chiar înainte depinde dacă apuc să intru pe aplicație.
În general prefer să plătesc cash cumva conștientizezi mai bine câți bani dai dacă îi numeri efectiv când faci asta.
Al doilea sfat pe care l-am avut în vedere, încă mai lucrez la asta a fost să apreciez suma minimă pentru o lună de zile și să pun deoparte valoarea echivalentului a minim un an, ideal 3 ani. Am depășit un an încă nu am ajuns la doi, nici nu cred că voi ajunge înainte să se termine 2022 dar e ok.
Al treilea sfat pe care l-am respectat în momentele în care era greu a fost să țin naibii un jurnal de cheltuieli, nu știu să folosesc excel, mă plictisesc să completez pe hârtie încă o treabă de rezolvat.
Bonus de Crăciun mi-am cumpărat o cutie cu turtă dulce, evident muzicală, evident am păstrat-o, acum o folosesc cu titlul de salvați și amenzi. De câte ori reușesc să evit o cumpărătură impulsivă și inutilă transfer banii salvați în cutie, de câte ori nu reușesc pun o amendă în sumă egală tot în cutie. De altfel la vreo câteva amenzi pe lună nici nu mai faci cumpărături impulsive că nu mai ai cu ce.
Când suma din cutie devine suficientă este transformată într-un mijloc de încă nu știu dacă e numai economisire sau chiar investiție despre care vorbim vinerea viitoare.
Bani înapoi
Azi m-am trezit cu ideea cardurilor cashback în minte și pentru că nu reușeam să scap de ea a trebuit să arunc un ochi pe net în scopul ăsta. Evident nu am avut nici timpul, nici răbdarea să verific toate băncile care oferă așa ceva mai ales că începusem cu Millennium Bank numai ca să aflu că a fost cumpărată de OTP. M-am oprit la trei produse : BCR, Bancpost și Lyoness care nu e bancă știu.
BCR (nu e cazul să vă spun eu de la ce vine C din numele băncii sau că au comisioane mari) o să vă spun însă altceva ce găsesc extrem de suspect la banca asta, la mine în târg niciunul din dosarele pentru clauze abuzive cu banca asta nu a fpst câștigat. Repet nici măcar unul iar clauzele există și sunt abuzive și la ora asta.
Acum că am fost preveniți să revenim la oile noastre, există un card pe care îl poți folosi pentru a lua ceva bani înapoi, te costă 20 de lei emiterea și 45 de lei administrarea anuală. Dacă vrei să obții ceva din afacerea asta nu îți recomand să îl folosești niciodată ca element de creditare, nope, cardul ăsta te poate ajuta numai dacă faci cumpărături cu banii pe care i-ai depus deja pe el. Uită de sloganurile alea cu 55 de zile de grație și rata 0 dacă plătești la timp, că dacă nu plătești la timp dobânda e de vreo 28% și dacă ai ratat o rată o să plătești la el jumătate de viață.
Dacă îl folosești cum am zis numai în limita banilor deja aflați pe card ai posibilitatea să iei înapoi 2% din valoarea cheltuielilor dar nu mai mult de 400 de lei pe lună, oricum dacă ai de luat mai mult înseamnă că ai cheltuit mai bine de 40.000 în luna aia și nu cred că ai motive să citești prezentul blog. O dată pe an îți mai dau un procent aniversar de 1% dar nu mai mult de 4.800 de lei.
Trebuie desigur studiată lista partenerilor dacă știi că poți cheltui pe acolo minim 2000 de lei pe lună ca să primești înapoi 20 și ți se pare că 175 de lei / an merită efortul de a obține cardul ăsta atunci aplică, dacă nu, Nu. Uitasem, nici retragerea de la ATM nu e o idee bună am uitat procentul comisionului dar era mare sau așa mi s-a părut mie.
Al doilea card pe care l-am studiat era de la Bancpost, bine ei au o gamă mai mare de carduri cashback dar mie mi-a cam plăcut cel de Wizzair, din nou nu vorbim de utilizarea lui ca produs de creditare ci de folosirea în funcție de banii pe care îi avem deja în cont.
Cardul ăsta de costă 50 de lei, 5 lei să întrebi de sănătate adică dacă te încadrezi pentru a ți se emite unul și 45 de lei administrarea anuală.
Cum își scoate banii? Dacă obișnuiești să zbori cu Wizz ai o reducere de vreo 45 de lei pe persoană/zbor la bilete și asta chiar nu e de aruncat, dacă pleci în vacanțe cum o fac eu în grup de 6 oameni și iei biletele cu banii de pe cardul ăsta salvezi cam 500 de lei plus cheltuielile cu cardul amortizate, iar dacă ai în program mai mult de 2 vacanțe pe an chiar cred că merită. De reținut că reducerile se acordă pentru grupuri de maxim 6 oameni.
În rest mai au un sistem cu puncte, la fiecare leu plătit pe wizz primești 4 puncte la fiecare leu plătit la ceilalți comercianți agreați 2 puncte, care puncte se pot transforma și ele în lei cumva dar nu am mai stat să verific cum și până la 25% reducere la niște magazine care ar fi 200 dar nici pe alea nu le-am verificat că nu intenționez să cumpăr mare lucru anul ăsta.
Nici cu cardul în discuție nu e o idee bună să scoți bani de la ATM sau să cumperi ceva pe bază de credit.
Băieții de la Lyoness au un card care ar fi modelul de urmat în domeniu, părerea mea, păcat că au un număr mic de magazine în care funcționează, din astea pe care să le știu și eu la prima vedere am găsit Realul care la mine în târg nici nu mai există și Tako după care nu mă omor, e drept mai mult nici nu am verificat.
Nu am găsit costurile emiterii cardului dar parcă nici nu există, te înscrii și ei trimit cardul, singura problemă este să ai un cont în care să îți vireze banii după ce ai ajuns la minim 43 de lei. Sumă la care nu o să ajungi prea repede pentru că reducerile sunt de 1 până la 5% din valoarea achizițiilor. Există și o serie de magazine de la care îți poți face cumpărăturile online plecând de pe site-ul Lyoness, un fel de link afiliat care îți aduce și ție puncte pe cardul cu pricina.
M-am uitat mai bine la parteneri, Praktiker, MeliMelo, Elefant, Libris, Noriel,Plafar, Petrom, OMV destul de multe lucruri care pot fi cumpărate și online cu o reducere de 2%, fără limită a banilor primiți înapoi ca la BCR și fără costuri de administrare, dacă aveam cardul ăsta în vară când am cumpărat materiale pentru reparația casei luam înapoi vreo 20 de lei, cred că mai studiez un pic problema și s-ar putea să îmi fac unul.
Voi ce metode de cash back ați găsit?
Contul bancar
Mă gândisem să mă apuc de segmentul ăsta de articole mai târziu, când nu voi mai fi atât de obsedată de plata anticipată dar dacă eu nu am bani pentru a mă juca acum cu diverse instrumente financiare nu înseamnă că nu pot scrie despre ele.
De principiu în legătură cu banii și modul în care ei produc alți bani sunt două căi mari și late : banca și dobânzile pe care le are ea sau investirea, lucruri care combinate în diverse forme constituie un portofoliu de pe urma căruia, dacă ai făcut totul ca la carte, să poți trăi liniștit.
Cum regula numărul 1 în materie de bani este ”Să nu pierzi bani, niciodată” primul pas în dezvoltarea unui portofoliu este în mod plicticos banca.
Banca îți oferă 3 produse mari și late : contul curent, contul de economii și contul de depozit.
Contul curent este cel pe care îl deschizi pentru a primi plățile curente ( alocație, bursă, salariul, pensie etc), de asemenea îl poți folosi pentru a face plăți fie prin ordin de plată, fie prin intermediul unui card de debit. El este un instrument de legătură cu banca de pe urma căruia nu vei obține venituri, chiar dacă unele bănci au dobândă pentru conturile curente ea este de-a dreptul modică, în mod clar dacă vrei să vezi ceva de pe urma banilor tăi, contul curent nu este locul în care să îi ții.
Contul de economii este un cont în care poți pune deoparte bani pentru ce proiecte ai tu în minte sau pur și simplu pentru dobânda produsă. La modul în care se prezintă piața financiară acum nici de aici nu te poți aștepta la vreun venit serios, cel mult unul care să acopere rata inflației, dar e un loc în care îți poți ține banii în siguranță până când te decizi ce să faci cu ei. Cea mai mare dobândă la ora actuală la contul de economii este de 2,50% cred, ceea ce nu e mult dar pe de altă parte există credite la care dobânda e de 3,50% deci dobânda aia nu e nici de aruncat. Nu de aici vei obține veniturile alea care să te scoată anticipat la pensie dar pe poziție de țestoasă se poate descurca bine și pe termen lung o să vezi ceva rezultate.
Avantajul contului de economii este că poți retrage banii oricând fără a pierde dobânda produsă până atunci și poți depune oricând bani în plus care produc dobândă din ziua următoare.
Contul de depozit este din punct de vedere al rezultatelor cel mai eficient. Depui o sumă de bani pentru o perioadă determinată (1 lună, 3 luni, 6 luni, 1 an, 2 ani etc) și primești pentru ei o dobândă, la acest moment nici asta nu e prea mare dar nu o să trăim mereu în recesiune și la un moment dat va exista nevoia de a strânge banii de pe piață iar dobânzile vor începe să crească. Contul de depozit poate avea dobândă fixă pe toată perioada sau variabilă, caz în care va fi destul de greu să calculezi câți bani trebuie să iei. Dobânzile sunt sensibil mai mari decât la contul de economii dar așa cum spuneam diferențele sunt nesemnificative dat fiind cuantumul mic al dobânzii în general.
Dacă ai nevoiede bani înainte de scadență vei fi sancționat cu pierderea dobânzii sau cel mult vei primi dobânda pentru contul curent care poate fi 0.
Dacă ar trebui să aleg în secunda asta un instrument probabil aș alege contul de economii cu condiția să găsesc o bancă în care nu îmi sunt percepute comisioane.
Practic trebuie să iei fiecare bancă a vieții în parte și să verifici pe fiecare produs ce condiții au pentru că degeaba îmi oferă o bancă 2,75% la depozitul la 3 luni să zic dacă îmi cere comision de administrare de 3 lei pe lună, banii mei nu vor produce dobânda suficientă să acopere comisionul și pierd și din fondul ințial.
Deci cele trei lucruri de urmărit sunt: comisionul de deschidere care trebuie să fie cât mai mic, dacă se poate 0, comisionul de administrare care de asemenea ar trebui să fie 0 și comisionul de retragere care la fel ar fi ideal să fie 0. De ce vreau totul pe ”gratis” pentru că eu îi dau băncii o sumă de bani pe care ea o folosește să crediteze alte persoane, dobânda pe care o obține ea din creditare este de cel puțin 5 ori mai mare decât cea pe care mi-o plătește mie pentru banii pe care i-am dat, după mine ar trebui să fie suficient cât câștigă din afacerea asta de intermediere ca să nu îmi mai ceară și să plătesc pentru că o las să îmi folosească banii și să obțină și profit din asta.
Prima plată anticipată, prima casă
Momentul acela magic în care am făcut prima plată anticipată a venit și a trecut deja, cândva în cursul zilei de vineri, nu mă întrebați de noul grafic de rambursare că îl iau abia marți, că atunci am timp să trec pe la bancă. Să vă povestesc cum a fost și ce am ales?
În primul rând nu au fost cei 3000 de lei pe care îi plănuiam, au fost 2000 dar e bine că ăia 3000 încă nu au venit însă atunci când încasez factura cu pricina fix tot acolo ajung, așa că din punctul ăsta de vedere aș fi pe plus.
În al doilea rând nu am ales reducerea perioadei ci a ratei pentru că aici e chestie de personalitate și din punct de vedere financiar eu sunt cea cu drobul de sare. Eu sunt aia care cumpără bonduri și titluri de stat în loc de acțiuni, eu sunt aia care preferă veniturile mai mici și garantate unei lovituri de maestru care să tripleze câștigul. Bine la un moment dat voi cumpăra acțiuni și futures dar ăsta clar nu e momentul ăla, pentru asta trebuie să am siguranță financiară și o sumă mică la dispoziție să mă ”joc” cu ea.
Am ales să reduc rata având în vedere tipul creditului meu, Prima casă în lei, și alt fel nu mai e pe piață la momentul ăsta, este un credit cu dobândă variabilă, ceea ce înseamnă dobânda mea se modifică la fiecare trei luni fiind compusă după principiul indice Robor la 3 luni plus marja băncii, care e fixă.
Indicele Robor este rata medie a dobânzii la care băncile se împrumută între ele în lei și este stabilit zilnic de BNR ca medie aritmetică a cotațiilor folosite de 10 bănci selectate de banca centrală.
Zilnic se aducă cele 10 dobânzi se împarte la 10 și voila indicele Robor care logic variază, când băncile au nevoie de bani indicele crește, când există lichidități indicele scade.
De 4 ori pe an în funcție de indicele din prima zi a lunilor ianuarie, aprilie, iulie și octombrie dobânda creditului meu se modifică.
Anul ăsta am avut noroc, de prin ianuarie încoa a scăzut ceea ce înseamnă o rată mai mică, numai că la 1 iulie 2015 Robor a fost 1,30 iar la 1 octombrie 1,50. Asta înseamnă că dobânda mea crește și ca atare și rata. Nu exagerat de mult, nu insuportabil, țin minte că anul trecut în septembrie am avut 962 de lei iar din octombrie trei luni cu 1040 lei, nu sunt sume care să mă dea peste cap. Încă. Pentru că drumul Roborului în următorii 29 de ani e lung.
Așa că am ales să micșorez rata pentru a compensa inițial creșterea dobânzii și pentru a face din plata unei rate mai mari o opțiune, nu o obligație.
Cu rata micșorată nu mă oprește nimeni să plătesc cu 100, 1000 sau 10000 de lei în plus, cu perioada micșorată nu îmi permite nimeni să dau cu 100 mai puțin pentru că a crescut rata.
Așa că pentru liniștea nervilor mei am ales să micșorez rata, oricum reducându-se debitul și păstrând plățile anticipate periodic se va reduce natural și perioada, pentru că la o rată de 500 de lei va fi simplu să mai plătesc 500 anticipat și să ajung la cei 1000 pe care îi dau acum.
La un calcul în grabă și fără dobânda exactă am scăzut cam 1700 de lei din costul total al dobânzii prin plata asta. Nu e rău zic eu. Plus că nu am ami semnat nici un adițional. Nu vă pot da informații despre comisionul de analiză care se poate percepe pentru plata cu reducerea perioadei am auzit că există bănci care îl percep, la mine nu era cazul.
Și asta a fost povestea primei mele plăți anticipate.
Carti de educatie financiara
Pe cât posibil lunea voi încerca să fac rost de lucruri gratuite ca să începem săptămâna bine.
Azi cărți.
Napoleon Hill – Gândește și devii bogat
Robert Kiyosaki – Un IQ financiar mai bun
Robert Kiyosaki – Tânăr și bogat
Robert Kiyosaki Tată bogat, tată sărac
Săptămână profitabilă să avem cu toții 🙂
Doar un leu 
Comentarii recente