Generația de interior

Înainte să plec la lucru de dimineață am văzut un video, nu știam la ora aia că este de fapt parte a unei campanii publicitare pentru ferestre dar m-a pus oricum pe gânduri.

Într-adevăr ne-am făcut casele atât de confortabile încât practic ne petrecem toata viața în interior. Am abandonat natura și ne-am abandonat ritmul natural de viață.

Folosim lumina artficială pentru a ne prelungi zilele dincolo de limita rezistenței, ne ocupăm orele ”câștigate ” așa cu alte activități de interior. Vedem filme care glorifică fie o societate consumeristă, fie una apocaliptică. Filmele alea simple în care viața curge liniștit și finalul e fericit sunt blamate că nu au profunzime, lipsa dramei ne lasă cumva nesatisfăcuți. Ne gândim oare că  din filmele alea culegem emoții negative care ne fac la fel de rău ca orice alt deșeu?

Jucăm jocuri pe calculator în care violența și viteza fac legea fără să ne întrebăm ce efect au asupra noastră. Repetarea suficient de deasa a unei acțiuni va duce până la urmă la apariția unei noi cărări neuronale, e alegerea noastra daca ea va fi una armonioasa sau de răspuns prin violență.

Ne ignorăm oboseala și compensăm cu mâncare, o tratam cu cofeină după care ne cumpărăm suplimente alimentare în cazurile fericite și medicamente în cele mai puțin fericite pentru a încerca să reparăm efectele cumulate ale celor trei.

Suntem o generație de interior, casele noastre sunt atât de protectoare încât nimic nu scapă, aerul nu circulă, ferestrele ne sunt sigilate fără să ne întrebăm dacă nu cumva aerul din interior e mai rău decât cel de afară.

Dezvoltăm fobii, alergii, dependențe, reacții adverse și totuși rămânem bine ferecați în casele noastre și ne continuăm drumul spre autodistrugere.

Este evident că va trebui să îmi găsesc o cale și pentru a evita capcana asta. Speranțe de bătut munții din jur nu am încă pentru că nu e o idee fericită să te baladezi de unul singur prin păduri dar sa dau ocolo târgului măcar sâmbăta și duminica aș putea sa ma apuc și singura.

Ferestrele nu cred că s-au mai închis de prin aprilie și dacă am noroc nici în octombrie nu are loc evenimentul. Nu știu câte grade sunt afară peste noapte dar dimineața sunt 10/11 grade numai bine să schimbe aerul din casă și să dorm liniștită.

Încerc din greu să nu îmi mai lungesc ziua fără rost și de regula pe la ora 22:30 să mă îndrept spre somn și am testat pe pielea mea că nu e legendă, somnul de până la 12 noaptea chiar e mai odihnitor, mă trezesc mult mai odihnită la 7 decat daca ma culc la 1 și ma trezesc la 9.

Sper să mai găsesc câte ceva de adăugat pe lista asta. Voi cum vă descurcați?

a292914592d7f300122918a7756ee55f

Brioșe cu dovleac

Asta e o să tot avem brioșe, bine nici nu cred că sunt propriu zis brioșe, aia originala din câte țin minte e cu ceva drojdie și lapte, mai spre cozonac, eu le zic asa pentru ca le coc in forme de briosa.

Și le tot avem pentru că le fac în juma de oră și am micul dejun asigurat vreo 3 zile, cu un iaurt, o brioșă, o cafea :).

În continuarea epopeii dovleacului care a ajuns supă cremă și a exterminării lucrurilor pe care nu le mai folosesc: zahăr alb ( încă mai am două kg), făină albă ( un kilogram frumos la purtător), mix de mirodenii pt turtă dulce cumpărat de Crăciun am procedat gospodărește la brioșe.

Și-au mai adus contribuția 3 ouă, un praf de sare, unul de turmeric,  care are 800 de milioane de efecte pozitive, și atât.

Am bătut cele 3 ouă cu 6 linguri de zahar, bine nu eu robotul vreo 3 minute, am adăugat mirodeniile, turmericul, restul de piure de dovleac și măr, făina maxim 10 linguri, am turnat cu punga până avut consistența serioasa, trebuie să stea singura cumva în picioare. S-a adăugat lingurița de bicarbonat și lingura de oțet de mere.

Am copt până a ieșit scobitoarea uscată.

41739925_2329233280426996_6476782485907701760_n

Brioșe light

Povestea brioșelor light a apărut evident încercând să îmi termin proviziile din frigider și sertare.

Pe vremea când am început să citesc despre mâncatul sănătos mi-am cumpărat evident lucruri care să mă ajute între care, dar nu limitat, se găsesc pudar de roșcove cunoscuta si drept carob. Ideea fusese să o folosesc în loc de zahăr. Nu a mers, cumva  rămânea nedizolvata și nu îmi plăcea rezultatul dar nici nu mă lăsa sufletul să o arunc, adică 4 lei sunt 4 lei trebuie folosita cumva.

În aceeași etapă am început să cumpăr fulgi de ovăz, din ăia simpli, fără arome, fără zahăr, fără zurgălăi, de obicei îi adaug așa cum sunt în iaurt și tare buni sunt, deja am ajuns la punga numărul 3. Văzusem însă un video în care o doamna își folosea blenderul robotului de bucătărie să faca făina de grâu, migdale și ovaz, ultima din fulgi. A trebuit să încerc si cum grâu și migdale nu aveam am sacrficat fulgii. A rezultat o făină așa drăguță că nici nu am mai cernut-o.

Prin frigider se mai găseau 2 banane antice în pragul extincție, o nectarina la fel de bătrâioară, 2 ouă, un praf de scorțișoară și cred că atât.

În vasul uriaș al aceluiași robot cumpărat nu știu de ce am bătut ouăle întregi cu două linguri de pudră de roșcove, am adăugat în afacere bananele zdrobite cu furculița, un praf de sare, pe cel de scorțișoară și făină de ovăz, vreo 10 linguri sau mă rog până amestecul a devenit aproape solid.

A urmat o linguriță de bicarbonat de sodiu stins cu o lingură de oțet de mere, nectarina tăiată în bucățele mici și totul a trecut în formele de brioșe.

Culoarea închisa e data de pudra de roșcove care pare să fie tare bună la casa omului, seamănă un pic la gust cu pudra de cacao,  care are calorii puține și B1, B3, B2, A, calciu, magneziu, potasiu, fier, proteine și foarte multe fibre.

Semințele din păstăile de roșcove au întotdeauna aceeași greutate (0,18 g), fiind denumite încă din antichitate ”karat”. Acestea se foloseau pentru măsurarea cât mai precisă a greutății diamantelor și aurului. Din acest motiv, unitatea modernă de măsură a aurului se numește tot carat (0.2 g). Sincer habar nu aveam înainte de research ul pentru articolul ăsta.

Gustul a fost bun, dulce dar nu foarte, data viitoare cred că arunc în joc și niște stafide sau curmale mărunțite.

Aspectul eh poate reușesc să îl îmbunătățesc cumva.

41674689_1127139497435823_7739843126830825472_n

 

 

Supă crema de dovleac

Hai că s-a întâmplat minunea. Am apucat să gătesc, bine si săptămâna trecută am produs niste brioșe chiar sa scriu si rețeta aia.

Cu meniul săptămânii stăm rău pentru că încerc din greu să termin chestiile pe care le am prin casă pe principiul să avem rezerve din chestii pe care între timp le mâncăm rar

Acum vreo doua zile cred am apucat sa coc materia prima, respectiv un dovleac care a costat vreo 3 lei și 3 mere care nu mai stiu cat au costat probabil 2 lei.

Ce aveam prin casă : o ceapă, trei grăunți de usutoroi, un ardei verde iute, niște semințe de chimen, parca le luasem pentru biscuiți cu brânză acum aproape un an, încă erau acolo, un cub de Maggi cu legume ( nu am ajuns la nivelul superwoman sa am supă prin casă), o lingură de ulei, un praf de sare, trei felii de pâine veche și mare surpriză o cutie de smântână pt gătit de care mă puteam lipsi dar daca tot era acolo, la marginea expirării iar eu golesc frigiderul si dulapurile ce era să fac?

Vă scriam pe aici  că am făcut cumpărături impulsive, una din ele se dovedeste utila, un robot de bucatarie Silvercrest de la Lidl, bine se va amortiza în 10 ani dar  prinde bine și mă ajuta sa ma mișc repede.

Deci am pus mărul copt și dovleacul copt în blenderul drăciei care mi le-a făcut piure, între timp am tocat ceapa cât de fin am putut, usturoiul și ardeiul iute.

Am pus lingura de ulei în oală să nu murdăresc 15 vase și am presărat o mână de semințe de chimen, pe când astea pocneau deja am pus ceapa, imediat ce a ajuns aurie am adăugat usturoiul si ardeiul și le-am călit un pic împreuna.

Am desfăcut cubul de Maggi în apă caldă, vreo 600 ml și am adăgat în oală jumătate din piureul de dovleac cu măr și apa despre care vorbeam amestecând până la omogenizare.

Cinci minute mai târziu am adăugat praful de sare( bine două lingurițe rase) și smântâna,  amestecat bine și stins focul.

Am tăiat cele 3 felii de pâine cubulețe, pus un strop de ulei în unica mea tigaie care e un Tefal, a fost vreo 45 de lei dar îi merită, acasă aveam set cu wok, tigaie medie și tigaie de clătite, le-am ținut pe foc vreo 3 minute poate cam mult dar mie îmi place pâinea mai arsuță așa.

Am descoperit că nu am polonic în casă când am vrut să îmi pun supă în farfurie, dar asta e merge si cu oala, am pus o mână bună de crutoane și aia a fost.

Mai sunt vreo 3 porții și cred că total a costat 10 lei cu totul și o să o repet toamna asta.

În 6 luni

Întotdeauna mi-au plăcut provocările și întotdeauna am crezut că nu există coincidențe, că imaginile, situațiile, melodiile care se repeta în viața noasră sunt modul Universului de a ne vorbi.

De ceva vreme mă tot întâlnesc cu mesajul acesta în diferite forme 070bf134bd50f44fdd95098f6306be4b

De ceva vreme sunt în căutarea unei provocări noi.

Coincidență? Nu cred. Asta este provocarea potrivită pentru mine acum. Poate e un truism, am citit chiar că există studii conform cărora oamenii care postează inspiraționale din astea sunt mai săraci cu duhul, dacă e așa mi-o asum, coeficientul meu de inteligență se situează fix în zona în care rezonez cu mesajele inspiraționale, asta e.

Suntem în septembrie, deci în șase luni de acum vom fi în martie, într-un alt an, în începutul unui nou ciclu de viață și de ce nu într-un cu totul alt loc mental, spiritual și financiar.

Despre un alt loc fizic nu se pune problema, mai am cel puțin doi ani de stat aici unde sunt dar nu e un loc rău și mă bucur că sunt aici.

Ce ar fi de schimbat?

Financiar ar trebui să îmi micșorez pasivul, care acum cred că se ridică undeva la 180000 de lei.

Fizic ar trebui să scap de cîteva kilograme din cele 57 de acum și să înlocuiesc masa adipoasa cu masă musculară.

Mental îs binișor, dar aș putea să mai citesc ceva cărți din niste domenii noi, cred că aleg categoria psihologie.

Pentru că acum câteva săptămâni ziceam că încă ezit între rusă și arabă, să știți că am ales rusa, dacă aveți idei de niste resurse online gratuite și care să ajute în sensul ăsta ar fi binevenite.

Social ar trebui să îmi fac ceva prieteni la fața locului, e greu să ai toți oamenii cu care ai putea face ceva d ela 2 la 7 ore distanță.

De asemenea ar trebui să aflu și ce se întâmplă prin orașul ăsta, să mă implic un pic în viața comunității la nivel de timp liber, deși am căutat și până acum și nu am descoperti că ne-am apuca sa strângem hârtiile din parc, gunoiul de pe malul râului, să plantăm pomi, să organizăm ceva mese pentru cei mai puțin norocoși. Singurele mișcări au loc în preajma Crăciunului când sunt organizate niste colecte dar nu de organizatii locale.

Spiritual? aici nu voi face nici un plan, de câte ori am avut idei, evenimentele s-au organizat, planeții s-au aliniat și am ajuns în cu totul alt loc decât aș fi crezut la început, dar de asemenea dacă știți niște site-uri interesante de reiki, medicină alternativă etc sunt numai ochi și urechi.

Cu privire la spațiul fizic nu prea am multe posibilități de simplificare, casa nu e a mea, mobila nu e a mea, am inițiat însă proiectele Baia și Bucătăria despre care cred că scriu mâine sau în cursul săptămânii viitoare, după ce va avealoc munca de jos de inventariere a ce am, de listare a ce îmi trebuie și de punere pe hârtie a soluțiilor.

Se mai bagă cineva la 6 luni de schimbare?

Let it go

Știm cu toții că prezentul blog a fost conceput ca un instrument de disciplinare financiară. Între timp am descoperit că disciplinarea financiara, viața mai simplă și ma înceată, bucuria de a trăi, zen-ul personal, minimalismul se întrepătrund în moduri complicate, pe care mintea mea le accepta ca atare, un tot unitar.

De asemenea știm sau aflăm că deși am convingerea ferma a unui univers guvernat de o forță superioară nu sunt tocmai un ortodox practicant.

Ei bine, în decursul ultimului an am ajuns la concluzia că deși planurile sunt excelente la casa omului, deși este de dorit să știi ce vrei în viață e la fel de necesar să accepți o marjă a neprevăzutului, a intervenției divine sau aleatorii dacă preferați.

Insistența de a face lucrurile musai și neapărat într-un fel poate fi dăunătoare, poți pierde oportunități minunate pentru că nu așa ți-ai planificat tu atingerea scopului.

Poate îți dorești independența financiară: economisirea nu e singura cale, poate la fel de bine calea ta este să investești.

Poate îți dorești un copil, să îl naști nu este singura cale, există atâția copii minunați care au nevoie de o familie.

Poate vrei să ajungi la o silueta perfecta, dietele nu sunt singurele care dau roade.

Așa că de principiu stabilește punctul final în care vrei să ajungi, trage aer în piept și acceptă că pentru destinația aceea există o infinitate de drumuri, să pui prea multă energie într-o direcție poate fi epuizant și contraproductiv, dacă nu avansezi fă o pauză și privește în jur, poate există și altă cale, accept-o.

Zilele astea că tot am început să îmi regăsesc timpul pentru mine, m-am întors și la blogurile pe care le citeam într-o vreme, iar la Anca am găsit o expresie minunată ”Mă încredințez”. Stabilește ce vrei și lasă restul pe seama lui Dumnezeu sau a Universului, încredințează-te și viața o să fie mai ușoară.

b31213fb37b4acaeb0233d28213dea7d

septembrie aproape luni

Bun, azi am făcut jumătate din drumul spre lucru și m-am întors acasă pentru că trebuie să existe o modalitate de a-mi organiza munca astfel încât să am o zi liberă.

Revenind la oile noastre meniul săptămânii nu este spectaculos bazându-mă pe ce am deja prin frigider și trebuie consumat așa că va include: ouă, iaurt, ardei capia, roșii, brânză și cartofi dulci, ceea ce mă duce cu gândul la salate, cartofi la cuptor cu sos de iaurt și la un momet dat poate o salata de paste cu ton și măsline.

Mi-am început lista cărților de septembrie, dacă am timp săptămâna viitoare ar trebui să îi postez recenzia primeia, poate așa îmi gsesc un ritm.

Marți, joi, sâmbătă și duminica vor fi zilele de mers la sala, adică în sufragerie pentru că flexibilitatea e importantă la casa omului și exercițiile regulate ajută în sensul ăsta.

Începând de ieri fiecare bon fiscal merge într-o cutie pentru a putea face contabilitatea cum se cuvine în octombrie.

Pentru că mai sunt numai 4 luni până la Crăciun tot de luna asta voi deschide fondul Moș Crăciun ca să nu mă trezesc cu bugetul devalizat în decembrie, dacă reușesc să salvez 50 de lei pe săptămână în el s-ar putea să fim ok. Și  e posibil să nu fie greu având în vedere că încep să tai de pe lista toate prostiile pe care mi le îngăduiam în ultima vreme în segmentul shopping de comfort emoțional.

Și pentru că tot îmi doream o provocare pentru luna asta am găsit ceva care s-ar putea extinde pe mai multe luni: să cumpăr prioritar lucruri ale companiilor românești sau măcar produse în România. Acum nu o să renunț la banane pentru că noi nu producem dar exista multe produse la care alternativa exista, așa că voi sacrifica 10 minute în plus la cumpărături să citesc fiecare etichetă. Cine știe daca un singur prieten preia ideea și un singur prieten de/al lui îl urmează, cândva se va simți o schimbare.

915fa21b35d78c2e4f748cb80aa98d16

nu exista greșeli, exista lecții învățate

Se pare că mi-a lipsit mult blogul ăsta, daca am ajuns să scriu din nou atât de des. Până la urmă nu voi avea oaspeți iar aplicarea meniului săptămânal se va lansa cu surle și trâmbițe (niciodată nu am știut ce sunt surlele astea) sâmbătă pe 1 septembrie, când evident când evident nu știu ce voi găti, cel mai probabil ceva deja cumpărat care sta prin frigider așteptând o șansă.

Înainte a începe programe noi ar fi însă bine să pivesc în spate și să identific măcar o parte din greșelile anului de pauză.

Prima evident, este faptul că m-am lăsat de planificare, știu că era greu, dar poate nu era imposibil. În ultimele 12 luni , bine, 13 luni am trăit în 3 orașe, mutându-ma de fiecare data cu un rucsac, clar multe lucruri mi-au rămas în alta casa, încă mă trezesc căutând în locuri în care am sertare la Craiova sau în care aveam sertare la București, încă nu știu pe unde sunt diverse lucruri care nu mi-au trebuit de 3 luni să zicem.

A doua greșeală a fost că deși fizic m-am mutat, creierul meu nu a procesat la timp informația așa că am continuat să cumpăr ce mi-ar fi trebuit în condițiile în care u aș fi fost numai eu ci ar mai fi fost vreo 2 oameni în familie.

A treia greșeală a fost răsfățul. Deși am privit entuziast schimbarea e decor, faptul că toți ai tăi și familie și prieteni au rămas departe te va afecta. Așa că mi-am cumpărat chestii care să compenseze. Unele s-au dovedit a fi achizitii inspirate pe care le voi folosi multi ani de aici încolo, altele au fost o decizie emoțională, le înțeleg da le regret un pic.

A patra greșeală a fost supraextenuarea, când muncești atât de mult, nu mai ai timp nici să trăiești, nici să planifici și te îndepărtezi de la decluttering ( dacă aveți termenul corespondent în română v-aș fi recunoscătoare). În mod paradoxal trăitul încet și simplu necesita multa informare și când nu mai ai timp să o faci te trezesti ca mine un an mai târziu puțin deraiat de pe drumul tău.

Probabil ceva greșeli mai sunt (multe) dar încerc să mă țin de o regula noua despre care vom vorbi pobabil mâine așa că închei aici cu gândul că punem greșit acentul în slow living și ne gândim cu toții cum să încetinim când importantă e partea cu trăitul.

6628d7a23ad67436c18ae56406d15846

 

aproape septembrie

Să încerc să mă țin de promisiuni și să îmi scriu blogul săptămânal. Era să zic că e greu pentru că nu am timp dar cele 20 de minute necesare nu sunt chiar așa o mare investiție. Nu am timp pentru că încă nu îl gestionez cum trebuie și blogurile astea săptămânale, zilnice, cum or apuca ele să fie îmi aduc aminte ca o picătură chinezeasca de fix cel mai important lucru pe care îl am de făcut: să mă organizez.

Multă vreme am fost adepta ideii că geniile pot trăi și în haos, adevărul e că pot dar nu la aceeași calitate.

Să purcedem așadar cu organizarea. Azi m-am întors acasă de la mama și am reușit să ies din magazin cu o nota de plata de numai 8,80 lei, lucru care nu mi s-a mai întâmplat de mult timp.

Evenimentul a avut loc pentru că încerc să îmi regândesc dieta și în funcție de nutrienți și în funcție de un meniu săptămânal care va fi în vigoare de pe 2 septembrie, pe 1 încă am musafiri :). Ca atare nu am cumpărat mare lucru pentru că meniul nu e definitivat și pentru că încerc din greu să termin proviziile făcute în ultimul an. Strict exemplificativ cred că am suficiente paste în casă ( cu ou, fără ou, tăiței chinezeti, soba noodles cât să supraviețuiesc apocalipsei despre care am auzit că anul ăsta are loc pe 25 septembrie).

În mod cu totul misterios m-am trezit cu 3 borcane de dulceață în casă, va fi interesant să le consum de vreme ce încerc din greu să reduc zahărul dar e o provocare drăguță.

Ce mi-am cumpărat totuși? Un caiet pentru că bugetele au nevoie să fie scrise, spre deosebire de epoca trecută când banii intrau la cele mai fanteziste date în cont acum știu sigur că apar în ziua de 9 sau 8 așa că bugetul va începe de pe 8 septembrie și nu de pe 2 odată cu meniul.

Mi-am schimbat iaurtul, adică am renunțat la cel de 10% și am trecut pe 3,5%, lucru care la nivel financiar se traduce intr-un leu/borcan, cam 350 de lei pe an aș zice și o economie calorica de 86 de calorii pe borcan.

Și finalmente mi-am luat ghimbir și lămâie, ghimbirul va fi ras, lămâia stoarsa și ambele amestecate cu miere, poate nu reușesc să elimin si ness ul de dimineață cu un amestec din cele de mai sus și apă caldă dar cu siguanță celui de la orele 16 i s-a terminat epoca.

Cu ceva noroc ne auzim duminică să vorbim despre meniul săptămânal, cred ca asta va figura pe post de prânz cândva 🙂

e83a176da0546345d6eecccae86d3c40

Poate ca abia acum….

M-am gândit serios înainte să scriu bogul ăsta, nu la conținut, cuvintele mi-erau clare in minte, ci la modul în care conținutul articolului se pliază pe profilul blogului.

Doar un leu a început ca un blog de economisire a fiecărui leu rătăcit prin viața mea, era un blog de gestionare resurse și poate ca noua mea direcție nu este perceputa ca fiind pe aceeași temă.

Și totuși poate că abia acum cu viziunea asta noua ma indrept într-adevăr spre economisire. Abia acum am înțeles până la ultima fibră a sufletului meu cât de importantă este economisirea unicei resurse care nu poate fi tranzactionata: timpul, unitatea de măsura a vietii.

Mai nou când îmi fac socoteli despre activ si pasiv, deși acord în continuare atenție banilor, am adăugat o rubrică noua: timp câștigat.

Durata vieții noastre este determinata de codul genetic, uneori putem câștiga niste ani cu atenție la alimentație, exerciții, igiena sufletească, uneori nu. Și cum se economisește timp vă întrebați?

Era pe vremuri o expresie, poate e si acum, viața din anii voștri e mai importantă decât anii din viața voastră, așa că am început să fiu atentă nu numai la durata ci și la intensitatea vieții.

Și funcționează, în ultimele 12 luni am trăit mai mult decât în 60 de luni înainte. Poate nu o să trăiesc 120 de ani dar cu siguranță voi face lucruri cât pentru 120 de ani.

Organizatoric stăm așa: ultima săptămână de ritm leneș la lucru care se va termina cu 5 zile acasă. Ultima lună în care nu plătim anticipat la credit. Perioada cea mai buna din lume să îți tragi sufletul, să îți faci listele pentru luna sptembrie, pentru ultimele 4 luni din 2018, pentru primul an dintr-un deceniu nou.

Pe 31 august ar trebui sa imi fie gata lista cu meniul săptămânal, lista cu cărțile de citit în septembrie și provocarea lunii, încă mă gândesc dacă să fie o lună fără zahăr sau o luna în care introducem băutura energizanta a dimineții în loc de cafea.

Vreo idee de provocarea lunii? E întotdeauna mai drăguț când suntem mai mulți în aceeași încercare și în plus așa merge lumea nu? Prin concentrarea energiei unui număr din ce în ce mai mare de oameni în aceeași direcție.