Little Beach Street Bakery

          Cartea de marțea asta nu este una singură ci o trilogie, seria Little Beach Street Bakery de Jenny Colgan.

          Am început să citesc din nou cărți din genul Chick lit inițial datorită vocabularului, sunt scrise într-un limbaj ușor inteligibil, nu găsești des cuvinte dificile și nici forme arhaice și învechite, sunt cărți care curg ușor în cuvintele de zi de zi și pentru că sunt prea leneșă să mă țin de un program normal de limba engleză cu exerciții și așa mai departe am ales varianta ușoară și plăcută citesc, în fond cam așa am învățat și româna folosind-o zilnic.

          Și undeva pe drum m-am oprit să mă întreb cum am devenit atât de snobi? De ce e perfect acceptabil să citești Stephen King în ale cărui cărți 90% din personaje mor până la final în chinuri cumplite dar nu literatură numită ”ușoară”.

          Când s-a stabilit că ești intelectual dacă  citești distopii, de parcă nu ar fi de ajuns să asculți știrile pentru a avea imaginea completă a unei lumi care  a luat-o razna, dar trebuie să fii privit cu o lejeră superioritate dacă iei de pe raft o carte despre care știi înainte să o deschizi că indiferent ce probleme or să apară în paginile ei la final totul va fi bine.

          De ce considerăm genul ăsta ”ușor”? Pentru că nu  este în mod necesar, trilogia de mai sus are și întrebările ei. Cum te simți când nu mai ai niciun ban în cont? Când afacerea pe care ai muncit ani întregi să o pui pe picioare s-a dus de râpă și banca îți vinde la licitație casa pentru care ai luat un credit.

          De ce este social acceptabil să alergăm de la 9 la 5 la slujbe care ne fac nefericiți și din care obținem exact suficienți bani să ne plătim datoriile ( pe care nu le-am avea dacă nu ar trebui să conducem la slujba aia, să ne îmbrăcăm potrivit rolului, să locuim la o distanță acceptabilă) dar nu să avem grijă de niște stupi de albine sau să lucrăm într-o brutărie dacă asta ne face fericiți chiar dacă salariul nu e la fel de mare de vreme ce nici cheltuielile nu ne sunt la fel de mari.

          Ce ne împinge în goana de a cumpăra mereu mai mult, mai nou, mai strălucitor, o jucărie care să fie mai bună sau de multe ori doar mai scumpă decât a vecinului? De ce plătim cu timp și deci cu viață toate zorzoanele inutile ale societății noastre?

          Care este atitudinea care te ajută că te ridici după ce viața te-a aruncat la pământ? Cum poți rămâne în continuare convins că ești genial și o să reușești din nou după ce ai reușit să pierzi până și banii pe care nu îi aveai?

          De ce inclusiv în epoca noastră mamele singure au un stigmat? Nu au făcut copilul ăla singure dar au ales să își asume responsabilitatea pentru el chiar dacă tatăl a ales să dispară din peisaj și totuși pe ele societatea le privește fie cu reproș fie cu o milă la fel de neinspirată, niciodată nu pare să fie vina bărbatului.

          Dacă veți citi măcar una din cele trei cărți: Little Beach Street Bakery, Summer at Little Beach Street Bakery și Christmas at Little Beach Street Bakery o să găsiți și alte întrebări și poate un răspuns două, bonus o să aflați câte ceva despre papagalii de mare.

          Ce citiți în vacanța de Crăciun?

Cum am supraviețuit Crăciunului

          Perioada cuprinsă între 20 decembrie și 3 ianuarie a fost întotdeauna deosebită în familia mea, pentru că de când am amintiri eram cu toții în vacanță, chiar și mai târziu când am terminat cu școala slujba mea mi-a permis ca și părinților mei să nu lucrez în perioada asta și să o petrec cu familia.

          Anul acesta am decis să stăm fiecare acasă și asta a schimbat total desfășurarea de forțe, nu au mai existat: mersul la cumpărături, toate lucrurile pe care le-am cules de-a lungul timpului și au devenit tradiții de familie, sesiunea de făcut prăjituri împreună, cadourile puse personal sub brad, cafele de dimineață în bucătărie, poveștile la un pahar de bere în aceeași bucătărie.

          Așa că am apelat la alternative, am fost la supermarket cu ajutorul curierului, am trimis cadourile la fel (evident au fost desfăcute înainte de 15 decembrie când au ajuns și nimeni nu a așteptat Ajunul), am învățat să folosim camera laptopului, cu microfonul mai avem ceva de lucru la unul din calculatoare, am băut cafea pe facebook și bere pe whatsapp.

          Perioada asta îmi aduce aminte din ce în ce mai mult de Soarele gol al lui Asimov dar nu pot spune că sunt numai neajunsuri.

          Ce a fost bine? 

1.Pentru prima dată în 100 de ani totalul sarmalelor de Crăciun din casa mea a fost 8 bucăți din care de fapt mai am patru.

2. Tot pentru prima dată în istoria universului am avut un singur fel de prăjituri care nu este cozonac.

3. Am băut mai mult ceai decât alcool pentru că asta cu alcoolul e un obicei social la urma urmelor și singur nu te mai apuci.

4. E drept că nu m-am văzut cu oamenii pe care aș fi vrut să îi văd dar ca bonus nu a trebuit să îi primesc și pe cei cu care nu aș fi vrut să îi văd însă îmi apăreau la ușă.

5.Fără presiunea, maternă îndeosebi, cu  ”Vai, dar nu mănânci și friptură? Nu vrei și un cârnat? ” am reușit să mănânc numai cât îmi trebuia.

6. Pentru că nu am pierdut ore întregi prin magazine și în trafic am citit niște cărți care mi-au făcut bine.

7. Pentru că nu am fost prinsă în frenezia sărbătorilor și am fost chiar un pic melancolică am avut timp să vad modul în care restul lumii interacționează cu mine.

8. Am recuperat din somnul pierdut în timpul perioadei de muncă pentru că din nou nu a trebuit să mă întâlnesc cu 20 de oameni in 30 de locații.

9. Mi-am făcut o părere despre cum va arăta 2021 pentru că am avut liniște și am putut să îmi dau seama ce îmi lipsește cu adevărat și ce nu am băgat de seamă că nu am.

Așa că, dacă din cauza pandemiei sau orice altă cauză, te-ai trezit Singur acasă de Crăciun, au fost și lucruri bune în ecuația asta. Voi ce ați găsit bun în perioada destul de tristă prin care trecem?

Mulțumire

          Într-o altă viață, pe bune alta, locuiam în alt oraș, aveam altă slujbă și chiar alt nume, am descoperit idea Irinei de a alege un cuvânt al anului viitor, una din multele tehnici de a-ți crea conștient viitorul.

          Și pentru că e vacanță și pentru că mă pregătesc din nou de schimbare în modul meu de viață și de a fi am zis să scriu câte ceva despre temele astea că tot am timp, în plus scripta manent, mi se întâmplă uneori să citesc bloguri de acum 8 ani și să mă minunez de ce idei bune puteam avea încă de pe atunci, așa că acum scriu și pentru mine cea de peste 8 ani.

          Anul 2020 a fost destul de dificil, un an care ne-a limitat libertatea de mișcare, contactul direct, ne-a făcut să reinventăm modul în care făceam lucrurile, mi-am băut cafeaua cu mama în dimineața de Crăciun pe Facebook în loc de bucătărie, dar asta nu înseamnă că nu a fost o cafea bună, numai altfel.

          Pentru 2020 nu cred că am avut un cuvânt, încă nu îmi eliberasem suficient timp să respir dar să îmi aleg cuvinte, de fapt poate și pentru că anul acesta am stat mult în casă și nu am avut cum să îmi fac amintiri noi, pregătirile pentru Anul Nou de acum 12 luni mi se par ieri.

          Dar să revenim în mod ciudat poate cuvântul care mă atrage cel mai mult pentru 2021 este ”Mulțumire” cu sensul de recunoștință, gratitudine pentru că dacă am învățat ceva în anul ce trece  a fost să apreciez cât de multe lucruri bune sunt în viața mea.

          Și pentru că toate filosofiile de la orientală la creștină spun că vei spori lucrurile pe care te concentrezi și vei crește lupul pe care îl hrănești, aleg pentru un an întreg să  fiu recunoscătoare pentru toate minunile din viața mea.

          Eu și toți oamenii sufletului meu trăim și suntem sănătoși, cu limitele normale impuse de vârsta fiecăruia, am trecut până acum prin pandemie fără a fi vreunul pozitiv și nu e puțin lucru.

          Ne-am păstrat slujbele și deși poate veniturile au mai fluctuat pe ici pe colo, încă ne vin bani, ne plătim, ratele, avem suficient pentru facturi și chiar reușim să punem deoparte.

          Fără niciun efort din partea mea și fără a avea vreun criteriu stabilit anul în care ne-am concentrat spre interior mi-a făcut de unul singur ordine în cunoștințe și mi-a delimitat prietenii de oamenii în trecere prin viața mea. Și sunt recunoscătoare pentru prietenii mei puțini, de aproape sau de departe, care nu au ezitat nicio secundă să îmi întindă o mână atunci când a fost nevoie.

          Sunt recunoscătoare pentru toată tehnologia asta pe care o aveam în vârful degetelor și nu o foloseam pentru că pur și simplu mintea noastră nu era cablată pentru cafele la 250 de km și discuții cu video, am stat anul ăsta la povești mai mult decât în ultimii trei ani adunat pentru că era greu să ne strângem fizic la un loc și să ne coordonăm programele, dar am învățat că ne putem strecura câte o jumătate de oră sau o oră să ne auzim, sa ne vedem și să bem un vin împreună on line.

          Sunt recunoscătoare pentru posibilitățile de a învăța pe care nu le aveam în vedere înainte, acum nu mai mult de 11 luni eram tare nemulțumită că în orășelul meu nu pot merge la yoga pentru că pur și simplu nu am unde, azi am un abonament la cursuri online și nu trebuie să mai sacrific cele 120 de minute în trafic pentru a ajunge în orașul vecin în care puteam face cursuri. Yoga este numai un exemplu, am fost la conferințe și programe pe care timpul sau finanțele mele nu mi-ar fi permis să le urmăresc live.

          Sunt recunoscătoare pentru liniștea adusă de anul 2020, singură nu aș fi găsit așa curând curajul de a spune nu la toate evenimentele la care nu simțeam vreo dorință să particip, între timp am învățat, la început cu sprijinul interdicției oficiale de a interacționa cu mai mulți oameni, mai nou simplu, fără explicații. Nu pot veni și nu sunt datoare nimănui cu o dare de seamă despre ce prefer să fac cu timpul meu.

          Și pentru că mi-a plăcut starea asta de gratitudine am decis să o fac starea oficială a anului 2021: mai multă mulțumire pentru sănătate, dragoste, îngrijire, prieteni, mod de viață simplu, natură, posibilitatea de a învăța, timp pentru mine.

          La finalul anului o să vă spun dacă filosofiile aveau dreptate și lucrurile cărora le dai atenția ta cresc și îți curg din belșug în viață.

          Ați ales un cuvânt pentru 2021?

Noile confesiuni ale unui asasin economic

Noile confesiuni ale unui asasin economic de John Perkins a fost cumpărată pentru că era la reduceri serioase cred ca fost 8 lei și părea genul de caret pe care unul din prietenii mei ar fi citit-o.

Undeva prin calculator exista formatul electronic al Confesiunilor, un fel de prim volum dacă vreți pe care evident nu am avut timp ă îl citesc. Continuarea a avut trei avantaje: cărțile în format fizic efectiv îți stau în cale, Crăciunul bate la ușă și trebuia să o împachetez și tocmai citisem Cine conduce lumea, carte cu care prezenta se îmbină de minune.

De ce ar trebui să o citești? Pentru a căpăta o nouă perspectivă asupra eficienței ajutorului dat de Banca Mondiale, Fondul Monetar Internațional și alte asemenea instituții, eficiența pentru beneficiarul aparent adică statul împrumutat nu pentru cei din umbră. Autorul susține că pentru fiecare dolar împrumutat USA se asigură cp 80 de cenți se întorc în economia lor, evident pe lângă dobânzi.

Pentru ca data viitoare când auzi că ”lumea civilizată”  detronat un guvern de prin Africa sau America  de Sud sau chiar din vecini să te întrebi dacă nu cumva au urmărit o piață nouă, o mână de lucru ieftină, o resursă la preț infim.

Dacă astea sunt departe și nu te influențează pe tine soarta republicilor bananiere citește-o pentru a afla cum mai multe bănci în frunte cu Deutsche Bank au fost nu bănuite ci amendate pentru manipularea valutelor în scopul influențării LIBOR și dacă vrei să zici că nici asta nu te afectează citește contractul ăla de credit prin care dobânda pe care o plătești se compune din marja băncii+Libor.

Dacă nu e Libor nu contează Euribor și Robor sunt la fel de vulnerabil.

Citește-o pentru a te lămuri cu tehnicile Asasinilor Economici (AE) inițial aplicate șefilor de state au ajuns la nivelul oamenilor obișnuiți.

”Dar de ce să luați un credit de 35000 de euro care vă permite un apartament mic, cu numai 55000 de euro puteți lua unul mai mare căruia în 10 ani o să i se dubleze valoarea, plus vă dăm și un card de cumpărături”.

Cine nu a auzit asta la bancă la negocierea creditului? Ce nu spune nimeni e că tu vei începe să plătești rata mai mare chiar de la prima scadență 20 000 de euro în plus contează mult la rată, iar ce rămâne scris cu litere mărunte este că valoarea aia dublă a apartamentului peste 10 ani e ipotetică.

Mi-a plăcut în mod deosebit Capitolul 47 Lucruri de făcut în care funcție de categoria ta de vârstă sunt trecute sugestii despre ce poți face să căpătăm un pic de control în fața corporatocrației, majoritatea sunt cu informează-te și implică-te, stai al nivel local și de principiu nu te întinde mai mult decât plapuma.

Citatul cu care aș rămâne? Sunt multe dar pentru că mereu ne sunt prezentate știri optimiste cu creșterea PIB ului să fie acesta:

”Claudine și cu mine discutam deschis despre esența înșelătoare a PIB- ului. De exemplu, PIB-ul poate indica o creștere chiar și atunci când este spre profitul unei singure persoane, precum un individ care deține o companie de utilitate publică, și chiar dacă majoritatea populației suportă povara datoriei. Cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci și mai săraci. Și. Totuși, din punct de vedere statistic , acest fapt este înregistrat ca progres economic.”

Noodles

Nu cred că voi renunța vreodată la carne, lapte, ouă, mai ales la ultimele două pentru că deși pot trece săptămâni în care să nu îmi amintesc de carne, viața fără brânză, iaurt și smântână e tristă. Cât despre carne, asumându-mi faptul că nu sunt mai brează decât cei care consumă carne de câine lucru care mă oripila pe vremuri, am stabilit că voi renunța în ziua în care conștiința faptului că mănânc o ființă conștientă va fi mai puternică decât tradiția culinară în care am crescut.

Acestea fiind zise am mai multe zile în care meniul meu e vegetarian sau lacto ovo vegetarian decât zile de omnivor. Azi a fost una din ele și mâine va fi la fel pentru că mâncarea ajunge liniștit pentru două zile.

Ingrediente:

250 gr ciuperci, la mine s-au nimerit champinion brune că astea au fost la reducere săptămâna asta.

vreo 5 căței de usturoi și o bucățică de ghimbir

ulei, condimente și sos de soia cam o lingură din fiecare.

150 de gr de noodlesi, rămași de pe vremea săptămânii asiatice,

100 gr tofu, putea să lipsească dar și ăsta a fost la reducere 3 lei 250 gr

Am fiert noodleși , i-am scurs dar nu perfect și i-am pus deoparte, am tocat mărunt usturoiul și ghimbirul, am încins uleiul și le-am călit împreună cu un amestec de condimente chinezești si turmeric, am adăugat ciupercile feliate subțire și o lingură de sos de soia, am continuat călitul până ciupercile au fost aproape gata, am adăugat bucățile de tofu și am mai călit vreo 2 minute.

Am adăugat în tigaie noodleși cu cele două trei linguri de apă rămase de la fiert și l-am mai lăsat vreo 5 minute pe foc să se împrietenească și gata: ăsta a fost prânzul.

A venit Moșul

          Pentru mine Moș Crăciun a venit mai devreme anul ăsta, mai exact pe 17 decembrie. Bine, credincioasă ideii mele de minimalism mi-am cumpărat cărți și alte treburi care așteaptă frumos împachetate să fie puse sub brad.

          Cred că minimalismul trebuie abordat de așa manieră încât să îți facă plăcere să îl trăiești, nu voi avea niciodată 10 perechi de pantofi pentru că nu înțeleg de ce mi-ar trebui dar nu voi renunța niciodată la 10 cărți pe care le vreau.

          În plus pentru că sunt norocoasă Moș Crăciun a venit și via curier destul de des zilele astea, semn că am mulți prieteni răspândiți prin lume.

          Să revenim însă la treburi serioase pe 17 decembrie am primit noul scadențar al creditului despre care am tot vorbit pe aici.

          Pe scurt în Anul Domnului 2014 mi-am luat casă evident via credit că doar nu sunt membru al aristocrației financiare.     

          În traducere pentru suma de 191900 de lei virata de bacă în numele meu în contul vânzătorului m-am obligat ca în următorii 30 de ani până în 2044 să virez înapoi în contul băncii 355320 de lei din care 191900 ce primisem, 154778 dobânda și 8641 comisioane.

          Poate anul viitor voi scrie o serie de articole despre cum ajungem să ne angajăm în asemenea contracte, mai mult creditul era cu dobândă variabilă, un produs pe care am ajuns să îl înțeleg abia după ce rata a luat-o vitejește în sus și ale cărui pârghii de manipulare încă le buchisesc, despre asta un pic în postarea de marți despre o carte pe care ar trebui să o citim toți.

          Evident destul de repede mi-am dat seama că nu era cea mai buna decizie din niște puncte de vedere, din altele a fost genială, apartamentul care atunci a costat 46000 de euro azi poate fi vândut cu 90 000 fără efort, cumpărătorul chiar l-ar crede chilipir față de prețurile din zonă. Cum nu îl voi vinde a trebuit să găsesc alte soluții, în plus peste câțiva ani va valora din nou 46/50 000 și apoi iar va crește etc.

          Soluția imediată a fost să fac plăți anticipate, problema la fel de imediată a fost că nu mi le permiteam, ca atare în primii trei ani, tei ani jumătate am plătit numai ratele ceea ce nu a fost în avantajul meu de vreme ce pe atunci din 962 de lei rata plăteam 303 lei din datorie si 659 dobânzi.

          Soluția pe termen lung a fost să îmi cresc veniturile ceea ce a luat vreo 2 ani si jumătate și implicat: un examen extenuant, o schimbare de domiciliu la vreo 250 de km de casă, locuitul cu chirie, un an în care m-am obișnuit cu noul job și în care am lucrat 12- 14 ore pe zi, 7 zile din 7, nicio vacanță mai mare de 5 zile lucrătoare, termene de predare de 5 ore de la primirea proiectului la predare, e drept nu zilnic, și cel mai dificil pentru mine am renunțat la libertatea de a-mi alege proiectele, îmi place sau nu e pe masa mea trebuie să îl  duc la capăt.

          Urmările, prin anul 2018, după ce mi-am făcut un fond de siguranță pentru un an, am început să îmi permit plăți anticipate consistente, eram atât de obosită și nu îmi trecea prin cap că voi mai scrie vreodată pe aici încât nu am păstrat scadențare, cred că nici nu le-am solicitat de fapt,  și nu am făcut calcule, m-am limitat să plătesc de câte ori reușeam să pun niște bani deoparte.

          Efectul conform scadențarului de la 5 decembrie 2019 aș mai fi avut de plătit până în anul 2038 ( am ales rambursarea anticipata cu menținerea ratei și scăderea perioadei, dacă vreți să știți despre ce e vorba dați-mi de veste), suma totală de 219 163 lei din care 142787 debit și 76375 dobândă.

          Un an mai târziu conform scadențarului adus de Moș la 17 decembrie 2020 mai am de achitat până în 2032 suma totala de 123059 de lei din care 98758 debit și 24300 dobândă.

          Nu mă apuc sa calculez pentru perioada de dinainte dar simplu fapt că am plătit cât am putut anticipat mi-a salvat la final într-un singur an 52075 de lei din dobânzi, chestie care pentru mine e cel mai cool cadou de Crăciun ever.

          Sunt în punctul în care proporția s-a schimbat plătesc 582 debit și 345 dobândă lunar iar în ultimii doi ani în care dobânda însumată pe 12 luni va fi în jur de  100- 150  de lei mă gândesc chiar să nu mai plătesc anticipat și să mă concentrez pe alt proiect.

          Voi ce primiți de la Moș Crăciun?

          LE: am găsit prin hârtii un scadențar din iunie 2019 conform căruia până în 2041 aș fi avut de achitat 160297 de lei din care 110315 debit și 110315 dobânzi ca atare in 18 luni mi-am salvat 86015 lei.

Cine conduce lumea

Pe Noam Chomsky l-am cunoscut în calitate de lingvist citind inițial cărți despre teoria gramaticii generativ-transformaționale și limbaj, Cine conduce lumea este cred prima carte în care îi citesc opiniile politice.

Nu voi merge până la a spune că modul în care înfățișează el lucrurile este adevărul absolut dar o parte din idei le-am regăsit în multe din cărțile sau filmele pe care le urmăresc ca atare se poate spune că undeva ideile noastre converg.

Cartea în sine este un studiu despre cum SUA încearcă în continuare să își păstreze hegemonia mondială și de  mai multe ori vei găsi inserată ideea că încă nu au un competitor real, mai puțin evidențiat este faptul că la rândul lor SUA nu sunt o entitate separată, un om din carne și oase așa cum îi place să spună, așa că atunci când recunoaște că funcțiile importante practic sunt vândute celui care licitează mai mult plătind campania electorală, recunoaște tacit că lumea este condusă de monedă și de interesele economice ale clasei din ce în ce mai subțiri de oameni cu adevărat bogați, indiferent care este instrumentul folosit de ei, în cazul în speță : un stat.

Ce mai face cartea asta? Pune o oglindă în fața acelorași SUA subliniind că nu sunt chiar cavalerul călare e un cal alb care se pretind a fi și analizând ideile și presupozițiile înrădăcinate în rândul clasei conducătoare: faptul că există persoane ( respectiv cele care aplaudă și se aliază politicii lor) ale căror drepturi pot fi respectate începând chiar cu dreptul la un proces și prezumția de nevinovăție și non oameni (cei care au aroganța de a-și apăra propriile interese naționale în defavoarea celor ale SUA) care sunt catalogați drept teroriști deși de multe ori crimele lor nu se ridică la nivelul celor ale SUA în sine și aliaților lor sau dreptul SUA de a interveni oriunde în lume.

Se ocupă de modul în care sunt discriminați nu numai cetățenii altor state care visează la autodeterminare ci și cetățenii proprii a căror viață a devenit din ce în ce mai dificilă, despre noua artă a fabricării consimțământului prin care oamenii sunt manipulați să își de acordul pentru politici guvernamentale iar atunci când nu dă rezultate și acordul nu este obținut majoritatea este ignorată în folosul minorității care deține resursele financiare.

Schimbă lumina sub care media prezintă realizările acestui campion al democrației care se pretind a fi Statele Unite, și care nu de puține ori a preferat să susțină regimuri totalitare sângeroase dar care îi permiteau accesul și controlul resurselor naturale ale zonei și te pune să te întrebi de fiecare dată când auzi o știre cu o ”veste bună” care este de fapt realitatea din spate și ce anume a ascuns departamentul de publicitate sub preș.

Ideea cu care aș rămâne : ”De atunci, s-au făcut eforturi uriașe pentru a le inculca oamenilor noul spirit al epocii. Ramuri întregi de activitate au fost consacrate acestei sarcini: relații publice, publicitate și management. Toate sunt îndreptate spre ceea ce marele economist Thortein Veblen numea ”fabricarea de dorințe”. Folosind termenii marilor producători, este vorba despre canalizarea dorinței oamenilor către   ”lucrurile superficiale” ale vieții, ”bunurile de consum”. În felul acesta oamenii pot fi atomizați, despărțiți unul de altul, făcuți să caute profitul personal, deviați de la eforul periculos de a gândi pe cont propriu sau de a pune în discuție autoritatea”.

Aproape vacanță

          Săptămâna asta a trecut fără să bag de seamă, de fapt am băgat de seamă cât de mult m-a obosit, programul de muncă a fost încărcat și a cuprins aproape exclusiv lucruri care aveau termenele de la primirea proiectului la predare stabilite în ore.

          Am știut exact în ce mă bag și de ce o fac atunci când am dat concursul pentru poziția asta așa că asta e, ce pierd pe o parte câștig pe alta și undeva la nivel general lucrurile în viața mea se compensează.

          Sâmbăta trecută am împodobit bradul, da, recunosc este un brad natural care a venit dintr-o pepinieră unde a fost crescut exact în acest scop, probabil va rămâne împodobit până după 20 ianuarie în parte pentru că nu vreau să renunț la el, în parte pentru că din  4 ianuarie începe din nou lucrul.

          Cum nu am mari realizări o să mă ocup de cele mici, aproape am terminat de împachetat cadourile și le-am trimis pe cele care aveau de mers cu curierul.

          Am reușit să văd împărțit în vreo 3 părți What the Health, nu știu cum e tradus în română, Netflixul meu e setat pe engleză, mi-a prins bine acum înainte de sărbători când carnea, lactatele și brânză se consumă un pic mai mult decât de obicei și m-a întors făcut să mă gândesc din nou la ideea de a reduce spre 0 consumul de carne.

          Am prins o reducere bună la o editură și am cumpărat multe cărți interesante, mare parte din ele vor merge în categoria cadouri de Crăciun, știu sunt urâcioasa aia care dăruiește cărți când pe piață sunt așa gadgeturi cool.

          Pentru că nu se putea să nu îmi iau și eu ceva cu ocazia asta mi-am luat o carte de colorat antistres și apoi creioanele aferente.

          Citesc la fel de întrerupt în 100 de mii de bucăți în cele10 minute de pauză între diverse treburi urgente  ”Cine conduce lumea?” de Noam Chomsky, tare interesantă carte, pe care dacă nu uit o voi recenza sub noua etichetă #carteademarți.

          Aștept să văd ce sugestii are prietena căreia i-am trimis prima mea poveste spre citire, editare și evident darea cu părerea, sper să mă pot aduna să îi fac și ilustrații, știu șocant e o poveste pentru copii.

          Pentru săptămâna viitoare e mai sănătos să nu îmi fac planuri și să iau fiecare zi așa cum vine, spre joi va trebui totuși să îmi fac o lista de cumpărături și să iau tot ce se poate stoca pentru că aș vrea să evit nebunia cumpărăturilor de Crăciun care nu pare domolită de pandemie. Am stat miercuri 45 de minute până am reușit să plasez comanda pentru mama pe Auchan pentru că eu nu pot merge acasă în perioada asta și ea nu vreau să fie prin magazinele fizice am reușit și rezolv așa, nici nu vreau să mă gândesc ce este totuși în mall și supermarketuri.

          Week-end-ul următor ar trebui să fac și o listă cu lucruri de scris aici, sunt deschisă la sugestii ( cu excepția celor venite de la ilustrul meu frate care nu știu dacă a rezistat să citească până aici 😊), vreau să scriu multe lucruri dar cum nu am timp când am ideile se cam pierd.

          Cum vă apropiați voi de 2021?

Moș Nicolae

          Dacă după titlu vă gândeați că e despre cadouri în ghetuțe nu e sau nu tocmai, e despre cadouri pe care sper că le vom găsi în ghetuțe după ceva vreme de azi sau în traducere despre mersul la vot.

          Nu vă spun cu cine să votați pentru că nu mă pasionează, nu vă spun nici că e ușor să găsiți niște oameni pe care să-i votați pentru că nu ar fi tocmai adevărat.

          A fost greu să merg la vot? A fost. Nu mă refer la ieșitul din casă, consumatul unei sticluțe de dezinfectant, purtatul măștii, mă supun acelorași riscuri când merg la lucru sau la cumpărături.

          A fost greu pentru că așa cum v-am spus m-am mutat în alt județ deci altă circumscripție în care candidează oameni total necunoscuți mie.

          Acasă era simplu, indiferent de cum se plimbau de la un partid la altul îi cunoșteam personal, pe ei, prietenii lor, afacerile, interesele, proiectele și în general ce pot face si ce nu.

          Aici numele nu îmi spun nimic, fețele la fel. A fost greu pentru că trebuit să iau fiecare nume de pe fiecare lista, primele trei poziții și să aflu tot ce pot, a fost greu pentru că atunci când informația ta este limitată la ce oferă internetul ea cuprinde si un mare grad de subiectiv, respectiv ce au vrut candidații să spună lumii despre ei.

          Am avut noroc pentru că, din câte am găsit, la noi încă nu este apreciată ideea unei persoane care să se priceapă și care să facă curățenie în urma ta, găsești multe detalii despre toți și rămâne numai să apreciezi cu care din amănuntele aflate te poți împăca sau nu.

          De ce m-am dus la vot? Pentru că de el depind niște aspecte nu tocmai minore care îmi vor influența viața: salariul minim pe economie, indicele de inflație, politicile fiscale, gradul de îndatorare publică, indicele ROBOR, cursul valutar, politicile de sănătate și educație (chiar dacă nu direct modul în care păstorim educația mă afectează prin faptul că peste vreo 20 de ani vor conduce copii pe care îi educăm acum), politicile sociale, politicile de infrastructură și investiții.

          Știu că sună tare trist dar e adevărat, m-am dus să votez fără să aștept o îmbunătățire, cred că mi-am pierdut pentru totdeauna capacitatea de a avea încredere în sistem, m-am dus să votez numai pentru liniștea sufletească dată de faptul că am făcut tot ce a stat în puterea mea și dacă ne ducem în continuare în jos, măcar mă duc luptând.

Sare și piper

          Ieri am lipsit dar motivat, a fost o zi lungă, grea și complicată la lucru iar când am ajuns acasă nu am mai avut energie pentru încă o treabă de făcut.

          Ca atare ziua de ieri mi-a adus cadou de advent un liber de la scris pe blog, ceea ce s-a mai întâmplat și încă de multe ori în trecut, dar cu o înfloritură, nu m-am simțit vinovată că nu am apucat să fac ceva ce aveam pe lisă.

          Acum nu mai târziu de un an perfecționista din mine m-ar fi pus să scriu oricum pentru că așa am stabilit de dimineață și dacă ar fi fost absolut imposibil probabil la ora asta încă nu aș fi vorbit cu mine pentru că nu mi-aș fi iertat abaterea de la etalonul pe care mi l-am fixat.

          Așa că azi vorbim despre lucruri la care am învățat să renunț, nu toate pentru că nu am atâta timp ci unul singur: părul perfect, părul care poate să apară oricând pe coperta Vogue.

          Să ne înțelegem părul meu nu ar fi putut nici măcar în perioada în care mă stresam din cauza lui să apară pe copertă dar eu aș fi trăit permanent cu suferința de a nu avea părul perfect.

          Ce a implicat asta de-a lungul timpului? Au fost anii de bigudiuri furibunde în care mi-a fost absolut necesar să am bucle, apoi au venit anii cu vopsitul la fiecare trei săptămâni pentru că dacă tu ești blond cenușiu de felul tău și te vopsești negru albăstrui în trei săptămâni rădăcinile se vor vedea iar contrastul te va face să pari aproape cheală din cauza spațiilor mari dintre zonele intens colorate.

          După asta au venit alți ani de vopsit intens când a fost neapărată nevoie să am plete roșii, anii în care mi-am cumpărat două perii electrice una după alta, pentru că prima nu era rotativă, evident nu folosesc niciuna, de altfel mai nou nici uscătorul de păr nu-l mai folosesc.

          Au fost anii în care mi-a fost necesar să am păr lung, foarte lung, cât mai lung, deși el este fin și se așază infinit mai bine pe o lungime medie.

          Anul ăsta cu ocazia pandemiei care în afară de lucru nu m-a lăsat să merg nicăieri am descoperit curentul curly girl, ceea ce clar nu voi fi niciodată pentru simplul motiv că părul meu e drept.

          La fel de clar nu era să mă împiedic într-un detaliu așa că mi-am schimbat tehnica de scos apa din păr după baie și o parte din obiceiuri, nu am aprofundat însă până la a-mi lua prosop și perie specială, față de pernă de satin sau mătase, șampon CG adică fără multe ingrediente care mie oricum nu-mi spun nimic.

          Am început să folosesc balsam și mască, să nu îmi mai usuc părul forțat ci să îl las pur si simplu în pace. Sigur încă păcătuiesc și o voi mai face, nu citesc ambalajele șamponului, nu aplic proteine, nu stau 30 de minte cu masca pe păr, îl pieptăn ud pentru că altfel trebui să merg cu un aspirator atașat.

          Nu am și nu voi avea bucle dar am un păr mai sănătos, hidratat, pe care mi-am făcut curaj și l-am tăiat drastic prin mai. Încă mai am de tăiat serios de vreo două ori să scot partea vopsită dar nu e grav, a fost o nuanță apropiată de a lui efectul e mai degrabă de vopsit ombre.

          Și câștigul maxim a fost că nu mă mai vopsesc, nici nu mai iau în seamă costul financiar deși faceți voi socoteala câți bani îmi rămân de la 6-8 vopsiri pe an ( între 120 și 800 de lei funcție de vopsit acasă sau la salon iar dacă vrei un salon mai renumit până al 2400 de lei). Faptul că nu mai stau cu amoniacul în cap, nu îmi mai pun toate chimicalele aferente pe piele valorează cel puțin tot atât.

          Spre deosebire de acum niște ani când mă vopseam cu singura motivație că nornele nu mi-au nimerit culoarea părului, acum pe măsură ce firele albe care nici măcar în culoarea aia insipidă nu mai cresc și aș avea teoretic mai multe motive să apelez la vopsea, nu am nicio înclinație.

          Asta e, am păr alb cumva cred că nici omenirea și nici măcar lumea mea nu se vor prăbuși din cauza asta.

          Cine a mai renunțat în 2020 la un obicei pe care acum îl crede inutil dar înainte era must have?