Suntem poveștile noastre

Și nu mă refer numai la faptul că ne încorporăm trecutul. Suntem poveștile cu care am fost hrăniți din copilărie la orice nivel pe care dorim să îl alegem.

Azi dimineață am găsit un filmuleț pe Facebook, era despre vegani si carnivori, un subiect în care nu am de gând să intru pentru că în atâta timp nu mi-am format totuși o opinie, nu știu în ce tabără stau sau mai degrabă în e tabără ar trebui să stau.

Sunt zile în care ideea de a mânca din carnea unui animal mort mă aruncă în tabăra vegetarienilor, sunt zile in care nu mă deranjează că de fapt coastele din farfuria mea au murit și sunt în plin proces de descopunere.

Ca să mă raportez fix la ideea vehiculata în filmuleț da, salivez când văd o căpșuna și nu când văd un porc,și da, carnea trebuie gătită să îmi placă dar nu cred că asta înseamnă nepărat că am fost concepuți vegetarieni ca proiect în fond nu am fost dotați nici să zburăm și totuși o facem, poate e pur și simplu evoluție.

Să revenim însă la oile noastre, ideea din spatele filmului mi-a atras atenția, despre povești, despre legendele unei civilizații despre ceea ce este social acceptabil și normal.

Este unul din punctele comune cu NLP -ul, harta nu este realitatea, lumea din mintea noastra nu este cea obiectivă, modul în care ne-o reprezentăm subiectiv este masiv influențat de convingerile noastre, iar o convingere este o idee pe care o tot repeți, tu însuți sau cei din jurul tău până când ajungi să crezi dincolo de dubiu că este adevărul.

Poveștile societății noastre ne influențează inclusiv la nivel financiar că acolo voiam să ajung acum 100 de ani când m-am apucat să scriu blogul ăsta ocolind atât de mult.

Nu mă refer la convingerile limitatoare gen ”Banii nu cresc în copaci”, ”Banii nu cad din cer”, ”Nu oricien poate fi bogat”, mă refer la poveștile pe care soietatea ni le susură la urechi despre trebuințele noastre.

De când începem să observăm lumea ne trebuie o anume jucărie, un anume telefon, o anume mașina, niște haine anume, o casă de o anumită factură și lista poate continua la infinit.

Am putea fi la fel de fericiți cu orice păpușă, și-ar îndeplini la fel de bine scopul orice telefon funcțional, un televizor fără picture in picture ar arăta la fel de bine filmul ( și în fond de ce ai avea nevoie de un tv?, ca sa platesti si energia electrica si abonamentul și să primești în schimb emisiuni proaste înțesate cu reclame ale altor produse pe care trebuie neapărat să le cumperi? ), un pulover de 4500 de lei se distruge la fel de simplu ca unul de 100.

Nu mă refer la produsele de calitate mai slabă pe care uneori nu este o economie să le cumperi pentru că le vei cumpăra de 3-4 ori în timpul în care puteai folosi unul singur mai scump dar mai bun. Mă refer la situația în care plătim numele, sclipiciul, semnătura.

Și totuși câți dintre noi nu trăiesc din împrumut în împrumut pentru a avea toate obiectele despre care societatea ne spune că avem nevoie?

Își mai aduce cineva aminte de nebunia creditelor de nevoi personale pentru un concediu în Grecia sau Turcia? Credite care au fost plătite apoi în câțiva ani buni de restricții și frustări, cu dobânzi exponențiale?

Așa că da, cred că Matrixul este real, că suntem poveștile noastre, că într-o altă societate și înt-un alt timp ne-am fi descurcat altfel, că în lipsa convingerilor care ne sunt induse de mici viața noastra ar fi fost altfel.

Vă puteți imagina o lume în care convingerile ar fi spre mai puține lucruri, mai multe experiențe? Una în care poveștile să glorifice real, nu cum o fac ale noastre, teoretic și vag,  aproprierea dintre oameni, prietenia, dragostea, compasiunea?

56b50cddefe8e67740732127bca07edf

Meniul săptămânii 24-30 septembrie

Știu că am zis că nu mă apuc încă, numai că m-am dus aseara la culcare într-o vara indiană și m-am trezit într-o iarna timpurie.

Când am ajuns acasă tăițeii cu sos curry,  gata facuti de la săptămâna asiatică nu mai aveau niciun farmec, îmi trebuia supă ca atare am mancat un ou ochi cu niste pită prăjită, unsă cu un pic de mascarpone și niste pasta de ardei iute ( mascarpone trebuie terminat că e vechiut, ardeiul pt că îmi place, deși mă mai gândesc la un al doilea borcan pentru că e cam sărat, delicios dar sărat).

Și am plecat la cumpărături, voiam ceva pulpe superioare de pui, nu mi-a plăcut cum arătau deci pas, mai am doua conserve cu ton, trei cu scoici și nsite figărui de creveți, nu e mare necaz, dacă o să găsesc unele drăguțe iau pentru duminică  și meniul de săptămâna viitoare.

M-am ales cu morcovi, ceapă și cartofi dintr-un magazin, sfeclă roșie, ghimbir și iaurt din altul. Pur și simplu nu am putut să cumpăr sfecal cu 1,99 lei/ kg când știam că la ceilalti e 0,99 lei, iar iaurtul de 3,5 de la Pilos e oricând mai bun decât cel de 2,8 de la Carrefour.

Așa că meniul săptămâna asta o să fie simplu, la mic dejun iaurt cu fulgi de ovăz simpli, și poate pâine cu unt și duceață ( trebuie să termin și ceva dulceață).

Marți și miercuri supă cremă de morcov cu ghimbri.

Joi și vineri salata de legume coapte ( cartofi și sfeclă roșie) cu sos de iaurt și usturoi și scoici cred.

Sâmbătă salata de avocado cu castravete si ton ( nu merg la lucru sau dacă merg nu am colegi deci îmi permit ceapă în salată) și un sos de tahini cu lămâie despre care am auzit dar nu l-am încercat.

Duminică ad libitum,  poate clătite la micul dejun, poate ceva ciuperci și ardei chinese style cu frigărui de creveți. Cine știe? Eu clar nu.

Mai am de cumpărat numai ceva pită de la magazinul de pită, care face pâini din alea de 6 kg bucata pe vatra, cu semințe, făina integrala si nebuneli.

874bfe7298c23d63687d5484b4429672

 

pentru serile de toamna

Am povestit ce probeleme aveam eu că răcelile și cum am scos-o la capăt

Anul ăsta am dat startul unei formule noi, motivata un pic si de nevoia de a da un sens banilor investiti in robotul de bucatarie.

Se vor folosi în ordinea de pe tricouri o rădăcina de ghimbir, nu știu cât cântărea ultima dar am dat pe ea 1,5 lei si tanti de la casa s-a uitat la mine ciudat că am aplicat eticheta de la cântar direct pe ghimbir pentru a evita sa folosesc o punguța.

Urmează 2/ 3 lămâi câte aveți prin casă și cât vă place de acru și vreo 100 de grame de miere sau cat va place de dulce.

Curăț ghimbirul de coajă cu un peeler de legume, se ia un strat subtirel de coaja, am inteles ca se poate si cu o lingura dar nu am incercat. Il toc în cuburi mari, adica dau rădăcina aia in 6 sa zic si o arunc in blender.

Decojesc lămâile și le arunc întregi după ghimbir în robot. Le las să se învârtă in jur de un minut, un minut și ceva până ajung ca o pasta.

Transfer produsul într-un borcan mai măricel și îi adaug miere. Tura asta am primit una poliflora de la mânăstire, o nebunie aromata dar zaharisita nu ca asta ar fi o problema.

Amestec bine, pun capacul și las la frigider doua zile, între timp mi s-a fluidizat si mierea.

Seara pun o linguriță, doua din produs în cana pozitiva, adaug apă caldă, nu fiartă, nu vrem să opărim nici mierea,  nici lămâia  și o beau așa până citesc ceva sau până croșetez ceva. A deventi un fel de ritual care mă pregătește să încetinesc motoarele și mă ajuta sa nu răcesc.

42345086_297716044157236_8498438126304231424_n.jpg

De week end

Azi mă gândeam să discutăm despre treburi ușurele, de week end, mai o carte, mai o rețetă. N-a fost să fie.

Mi-a venit scadențarul nou, pe care l-am cerut pe email după cea de-a doua plata anticipata pe care reușesc să o fac în 4 ani. Dacă aș crede că regretele ajuta la ceva cam acum ar fi momentul în care mi-ar părea rău că numai a doua, dar să trecem peste.

Ce am reușit de când am luat creditul ăsta și până acum? Să plătesc vreo 20 000 de lei, cu anticipate si neanticipate.

Tura asta nu am mai optat pentru reducerea ratei pentru că am trecut de la venituri variabile, de regula mulțumitoare dar nu sigure lunar, la venituri cu cuantum și data fixa. Am ales să reduc perioada de creditare. așa că în loc să am de plătit până în august 2044, ma voi opri momentan în octombrie 2043.

În timp ce mergeam azi cu trenul eroina cărtii pe care o citeam se gândea că e norocoasa daca va mai trăi 20 de ani, 240 de luni, la vremea aceea m-am gândit că nici eu nu ar trbui să îmi fac planuri pe mai mult de 360 de luni si chiar si astea sunt o chestiune de noroc. Trei ore mai târziu am constatat că 301 luni de aci încolo am oricum rate de plătit. Not funny trebuie reduse pentru că scopul meu în viață, câtă  o mai fi, e să nu fiu legata de obligații.

Altfel raportat la scadențarul inițial nu stau rău ar fi trebuit să am soldul de acum prin august 2020.

Totuși până la 1 octombrie trebuie să stabilesc daca ma apuc de un jurnal monetar ceva mai precis, cumva faptul că informatiile sunt scrise și lăsate în lume mă disciplinează mai ușor, sau să aleg măcar vreo 6 luni din alea de interzis la cumpărat lucruri care nu sunt absolut si musai obligatorii, măcar până când din rata nu se vor mai duce sub 300 de lei în debit și peste 700 de lei în dobânzi.

În egala măsura pe moment în afara de un fond de urgență de 5000 de lei și suma necesara supravietuirii pentru 12 luni fără venituri, nu are rost să mă complic să pun deoparte în condițiile în care cea mai buna dobândă la depozite este 3,25 impozabil, iar creditul mă costa 5,5 și probabil luna asta crește din nou cu ROBOR. Pe moment  câștig mai bine scăzând datoria decât strângând fonduri.

Și uite așa am rămas eu fără articolul ușurel de duminica.

2183eb13febc49ff43d0c91b8d8f16fa

Generația de interior

Înainte să plec la lucru de dimineață am văzut un video, nu știam la ora aia că este de fapt parte a unei campanii publicitare pentru ferestre dar m-a pus oricum pe gânduri.

Într-adevăr ne-am făcut casele atât de confortabile încât practic ne petrecem toata viața în interior. Am abandonat natura și ne-am abandonat ritmul natural de viață.

Folosim lumina artficială pentru a ne prelungi zilele dincolo de limita rezistenței, ne ocupăm orele ”câștigate ” așa cu alte activități de interior. Vedem filme care glorifică fie o societate consumeristă, fie una apocaliptică. Filmele alea simple în care viața curge liniștit și finalul e fericit sunt blamate că nu au profunzime, lipsa dramei ne lasă cumva nesatisfăcuți. Ne gândim oare că  din filmele alea culegem emoții negative care ne fac la fel de rău ca orice alt deșeu?

Jucăm jocuri pe calculator în care violența și viteza fac legea fără să ne întrebăm ce efect au asupra noastră. Repetarea suficient de deasa a unei acțiuni va duce până la urmă la apariția unei noi cărări neuronale, e alegerea noastra daca ea va fi una armonioasa sau de răspuns prin violență.

Ne ignorăm oboseala și compensăm cu mâncare, o tratam cu cofeină după care ne cumpărăm suplimente alimentare în cazurile fericite și medicamente în cele mai puțin fericite pentru a încerca să reparăm efectele cumulate ale celor trei.

Suntem o generație de interior, casele noastre sunt atât de protectoare încât nimic nu scapă, aerul nu circulă, ferestrele ne sunt sigilate fără să ne întrebăm dacă nu cumva aerul din interior e mai rău decât cel de afară.

Dezvoltăm fobii, alergii, dependențe, reacții adverse și totuși rămânem bine ferecați în casele noastre și ne continuăm drumul spre autodistrugere.

Este evident că va trebui să îmi găsesc o cale și pentru a evita capcana asta. Speranțe de bătut munții din jur nu am încă pentru că nu e o idee fericită să te baladezi de unul singur prin păduri dar sa dau ocolo târgului măcar sâmbăta și duminica aș putea sa ma apuc și singura.

Ferestrele nu cred că s-au mai închis de prin aprilie și dacă am noroc nici în octombrie nu are loc evenimentul. Nu știu câte grade sunt afară peste noapte dar dimineața sunt 10/11 grade numai bine să schimbe aerul din casă și să dorm liniștită.

Încerc din greu să nu îmi mai lungesc ziua fără rost și de regula pe la ora 22:30 să mă îndrept spre somn și am testat pe pielea mea că nu e legendă, somnul de până la 12 noaptea chiar e mai odihnitor, mă trezesc mult mai odihnită la 7 decat daca ma culc la 1 și ma trezesc la 9.

Sper să mai găsesc câte ceva de adăugat pe lista asta. Voi cum vă descurcați?

a292914592d7f300122918a7756ee55f

Brioșe cu dovleac

Asta e o să tot avem brioșe, bine nici nu cred că sunt propriu zis brioșe, aia originala din câte țin minte e cu ceva drojdie și lapte, mai spre cozonac, eu le zic asa pentru ca le coc in forme de briosa.

Și le tot avem pentru că le fac în juma de oră și am micul dejun asigurat vreo 3 zile, cu un iaurt, o brioșă, o cafea :).

În continuarea epopeii dovleacului care a ajuns supă cremă și a exterminării lucrurilor pe care nu le mai folosesc: zahăr alb ( încă mai am două kg), făină albă ( un kilogram frumos la purtător), mix de mirodenii pt turtă dulce cumpărat de Crăciun am procedat gospodărește la brioșe.

Și-au mai adus contribuția 3 ouă, un praf de sare, unul de turmeric,  care are 800 de milioane de efecte pozitive, și atât.

Am bătut cele 3 ouă cu 6 linguri de zahar, bine nu eu robotul vreo 3 minute, am adăugat mirodeniile, turmericul, restul de piure de dovleac și măr, făina maxim 10 linguri, am turnat cu punga până avut consistența serioasa, trebuie să stea singura cumva în picioare. S-a adăugat lingurița de bicarbonat și lingura de oțet de mere.

Am copt până a ieșit scobitoarea uscată.

41739925_2329233280426996_6476782485907701760_n

Brioșe light

Povestea brioșelor light a apărut evident încercând să îmi termin proviziile din frigider și sertare.

Pe vremea când am început să citesc despre mâncatul sănătos mi-am cumpărat evident lucruri care să mă ajute între care, dar nu limitat, se găsesc pudar de roșcove cunoscuta si drept carob. Ideea fusese să o folosesc în loc de zahăr. Nu a mers, cumva  rămânea nedizolvata și nu îmi plăcea rezultatul dar nici nu mă lăsa sufletul să o arunc, adică 4 lei sunt 4 lei trebuie folosita cumva.

În aceeași etapă am început să cumpăr fulgi de ovăz, din ăia simpli, fără arome, fără zahăr, fără zurgălăi, de obicei îi adaug așa cum sunt în iaurt și tare buni sunt, deja am ajuns la punga numărul 3. Văzusem însă un video în care o doamna își folosea blenderul robotului de bucătărie să faca făina de grâu, migdale și ovaz, ultima din fulgi. A trebuit să încerc si cum grâu și migdale nu aveam am sacrficat fulgii. A rezultat o făină așa drăguță că nici nu am mai cernut-o.

Prin frigider se mai găseau 2 banane antice în pragul extincție, o nectarina la fel de bătrâioară, 2 ouă, un praf de scorțișoară și cred că atât.

În vasul uriaș al aceluiași robot cumpărat nu știu de ce am bătut ouăle întregi cu două linguri de pudră de roșcove, am adăugat în afacere bananele zdrobite cu furculița, un praf de sare, pe cel de scorțișoară și făină de ovăz, vreo 10 linguri sau mă rog până amestecul a devenit aproape solid.

A urmat o linguriță de bicarbonat de sodiu stins cu o lingură de oțet de mere, nectarina tăiată în bucățele mici și totul a trecut în formele de brioșe.

Culoarea închisa e data de pudra de roșcove care pare să fie tare bună la casa omului, seamănă un pic la gust cu pudra de cacao,  care are calorii puține și B1, B3, B2, A, calciu, magneziu, potasiu, fier, proteine și foarte multe fibre.

Semințele din păstăile de roșcove au întotdeauna aceeași greutate (0,18 g), fiind denumite încă din antichitate ”karat”. Acestea se foloseau pentru măsurarea cât mai precisă a greutății diamantelor și aurului. Din acest motiv, unitatea modernă de măsură a aurului se numește tot carat (0.2 g). Sincer habar nu aveam înainte de research ul pentru articolul ăsta.

Gustul a fost bun, dulce dar nu foarte, data viitoare cred că arunc în joc și niște stafide sau curmale mărunțite.

Aspectul eh poate reușesc să îl îmbunătățesc cumva.

41674689_1127139497435823_7739843126830825472_n

 

 

Supă crema de dovleac

Hai că s-a întâmplat minunea. Am apucat să gătesc, bine si săptămâna trecută am produs niste brioșe chiar sa scriu si rețeta aia.

Cu meniul săptămânii stăm rău pentru că încerc din greu să termin chestiile pe care le am prin casă pe principiul să avem rezerve din chestii pe care între timp le mâncăm rar

Acum vreo doua zile cred am apucat sa coc materia prima, respectiv un dovleac care a costat vreo 3 lei și 3 mere care nu mai stiu cat au costat probabil 2 lei.

Ce aveam prin casă : o ceapă, trei grăunți de usutoroi, un ardei verde iute, niște semințe de chimen, parca le luasem pentru biscuiți cu brânză acum aproape un an, încă erau acolo, un cub de Maggi cu legume ( nu am ajuns la nivelul superwoman sa am supă prin casă), o lingură de ulei, un praf de sare, trei felii de pâine veche și mare surpriză o cutie de smântână pt gătit de care mă puteam lipsi dar daca tot era acolo, la marginea expirării iar eu golesc frigiderul si dulapurile ce era să fac?

Vă scriam pe aici  că am făcut cumpărături impulsive, una din ele se dovedeste utila, un robot de bucatarie Silvercrest de la Lidl, bine se va amortiza în 10 ani dar  prinde bine și mă ajuta sa ma mișc repede.

Deci am pus mărul copt și dovleacul copt în blenderul drăciei care mi le-a făcut piure, între timp am tocat ceapa cât de fin am putut, usturoiul și ardeiul iute.

Am pus lingura de ulei în oală să nu murdăresc 15 vase și am presărat o mână de semințe de chimen, pe când astea pocneau deja am pus ceapa, imediat ce a ajuns aurie am adăugat usturoiul si ardeiul și le-am călit un pic împreuna.

Am desfăcut cubul de Maggi în apă caldă, vreo 600 ml și am adăgat în oală jumătate din piureul de dovleac cu măr și apa despre care vorbeam amestecând până la omogenizare.

Cinci minute mai târziu am adăugat praful de sare( bine două lingurițe rase) și smântâna,  amestecat bine și stins focul.

Am tăiat cele 3 felii de pâine cubulețe, pus un strop de ulei în unica mea tigaie care e un Tefal, a fost vreo 45 de lei dar îi merită, acasă aveam set cu wok, tigaie medie și tigaie de clătite, le-am ținut pe foc vreo 3 minute poate cam mult dar mie îmi place pâinea mai arsuță așa.

Am descoperit că nu am polonic în casă când am vrut să îmi pun supă în farfurie, dar asta e merge si cu oala, am pus o mână bună de crutoane și aia a fost.

Mai sunt vreo 3 porții și cred că total a costat 10 lei cu totul și o să o repet toamna asta.

În 6 luni

Întotdeauna mi-au plăcut provocările și întotdeauna am crezut că nu există coincidențe, că imaginile, situațiile, melodiile care se repeta în viața noasră sunt modul Universului de a ne vorbi.

De ceva vreme mă tot întâlnesc cu mesajul acesta în diferite forme 070bf134bd50f44fdd95098f6306be4b

De ceva vreme sunt în căutarea unei provocări noi.

Coincidență? Nu cred. Asta este provocarea potrivită pentru mine acum. Poate e un truism, am citit chiar că există studii conform cărora oamenii care postează inspiraționale din astea sunt mai săraci cu duhul, dacă e așa mi-o asum, coeficientul meu de inteligență se situează fix în zona în care rezonez cu mesajele inspiraționale, asta e.

Suntem în septembrie, deci în șase luni de acum vom fi în martie, într-un alt an, în începutul unui nou ciclu de viață și de ce nu într-un cu totul alt loc mental, spiritual și financiar.

Despre un alt loc fizic nu se pune problema, mai am cel puțin doi ani de stat aici unde sunt dar nu e un loc rău și mă bucur că sunt aici.

Ce ar fi de schimbat?

Financiar ar trebui să îmi micșorez pasivul, care acum cred că se ridică undeva la 180000 de lei.

Fizic ar trebui să scap de cîteva kilograme din cele 57 de acum și să înlocuiesc masa adipoasa cu masă musculară.

Mental îs binișor, dar aș putea să mai citesc ceva cărți din niste domenii noi, cred că aleg categoria psihologie.

Pentru că acum câteva săptămâni ziceam că încă ezit între rusă și arabă, să știți că am ales rusa, dacă aveți idei de niste resurse online gratuite și care să ajute în sensul ăsta ar fi binevenite.

Social ar trebui să îmi fac ceva prieteni la fața locului, e greu să ai toți oamenii cu care ai putea face ceva d ela 2 la 7 ore distanță.

De asemenea ar trebui să aflu și ce se întâmplă prin orașul ăsta, să mă implic un pic în viața comunității la nivel de timp liber, deși am căutat și până acum și nu am descoperti că ne-am apuca sa strângem hârtiile din parc, gunoiul de pe malul râului, să plantăm pomi, să organizăm ceva mese pentru cei mai puțin norocoși. Singurele mișcări au loc în preajma Crăciunului când sunt organizate niste colecte dar nu de organizatii locale.

Spiritual? aici nu voi face nici un plan, de câte ori am avut idei, evenimentele s-au organizat, planeții s-au aliniat și am ajuns în cu totul alt loc decât aș fi crezut la început, dar de asemenea dacă știți niște site-uri interesante de reiki, medicină alternativă etc sunt numai ochi și urechi.

Cu privire la spațiul fizic nu prea am multe posibilități de simplificare, casa nu e a mea, mobila nu e a mea, am inițiat însă proiectele Baia și Bucătăria despre care cred că scriu mâine sau în cursul săptămânii viitoare, după ce va avealoc munca de jos de inventariere a ce am, de listare a ce îmi trebuie și de punere pe hârtie a soluțiilor.

Se mai bagă cineva la 6 luni de schimbare?

Let it go

Știm cu toții că prezentul blog a fost conceput ca un instrument de disciplinare financiară. Între timp am descoperit că disciplinarea financiara, viața mai simplă și ma înceată, bucuria de a trăi, zen-ul personal, minimalismul se întrepătrund în moduri complicate, pe care mintea mea le accepta ca atare, un tot unitar.

De asemenea știm sau aflăm că deși am convingerea ferma a unui univers guvernat de o forță superioară nu sunt tocmai un ortodox practicant.

Ei bine, în decursul ultimului an am ajuns la concluzia că deși planurile sunt excelente la casa omului, deși este de dorit să știi ce vrei în viață e la fel de necesar să accepți o marjă a neprevăzutului, a intervenției divine sau aleatorii dacă preferați.

Insistența de a face lucrurile musai și neapărat într-un fel poate fi dăunătoare, poți pierde oportunități minunate pentru că nu așa ți-ai planificat tu atingerea scopului.

Poate îți dorești independența financiară: economisirea nu e singura cale, poate la fel de bine calea ta este să investești.

Poate îți dorești un copil, să îl naști nu este singura cale, există atâția copii minunați care au nevoie de o familie.

Poate vrei să ajungi la o silueta perfecta, dietele nu sunt singurele care dau roade.

Așa că de principiu stabilește punctul final în care vrei să ajungi, trage aer în piept și acceptă că pentru destinația aceea există o infinitate de drumuri, să pui prea multă energie într-o direcție poate fi epuizant și contraproductiv, dacă nu avansezi fă o pauză și privește în jur, poate există și altă cale, accept-o.

Zilele astea că tot am început să îmi regăsesc timpul pentru mine, m-am întors și la blogurile pe care le citeam într-o vreme, iar la Anca am găsit o expresie minunată ”Mă încredințez”. Stabilește ce vrei și lasă restul pe seama lui Dumnezeu sau a Universului, încredințează-te și viața o să fie mai ușoară.

b31213fb37b4acaeb0233d28213dea7d