Nu știu la alții cum e dar la mine e ca la școală, în septembrie începe un an nou, financiar vorbind, moment în care îmi trag sufletul și văd în ce direcție urmează să merg.
Anul ăsta pentru prima dată în decursul existenței mele încă mai am bani, deși am avut vreo 2 luni fără încasări, e drept că ei se vor duce vesel pentru achitarea bucătăriei, dar ăsta nu e un lucru rău pentru că odată cu ea pe blog or să apară meniurile săptămânale și în buzunarul meu economia meselor planificate.
De exemplu acum tare aș mai coace niște vinete care sunt 2, 5 lei kilogramul dar dacă le duc la mama și le aduc de acolo deja am dat pe transport mai mult decât economisesc așa că mă uit cu jale la tarabe și zic pas.
Că despre tarabe este și vorba în discuția de azi și de o nouă rezoluție pe lista economiilor. Fără exotisme: adică fără fructe și legume coapte pe alt continent și care se cumpără la bucată, fără cireșe în ianuarie (nu că aș fi avut obiceiul ăsta), fără chestii pe care nu pot să le pronunț dar să le gătesc.
Cum am ajuns la concluzia asta? Trecând prin Carrefour și băgând de seamă că un avocado și un mango fac 9 lei. Serios! Cu banii de pe un avocado, îți iei senin un kilogram de cartofi autohtoni și un kilogram de ardei, ba cred că rămâne și de o franzelă din aia simplă de 0,90 de bani.
Câtă vreme ai datorii, factorul ”Merit și eu atâta lucru” trebuie scos din mentalitate, dacă ai un credit pe 20/30 de ani, oricum nu o să mai revină, că e perioada de exercițiu atât de lungă încât îți intră în sânge.
Ca atare, de azi încolo strugurii se mănâncă în septembrie când sunt 4 lei kilogramul, dar mă aștept să scadă, aparent tot acum e și sezonul babanelor tot 4 lei, merele sunt la putere începând din octombrie încolo în timp ce restul fructelor cresc lejer la preț, prunele rules cu 2 lei kilogramul.
Poate nu e preferatul tău dar nu poți spune că au gust rău, cu excepția cazului în care prezinți o alergie cu acte în regulă la un aliment cu prețuri normale la cap, înveți să îl gătești și înveți să îți placă. Nici bună-mea nu a ajuns la 87 de ani cu avocado și broccoli.
De asemenea este vital dacă ai posibilitatea să verifici măcar două piețe. Eu joi am făcut provizii pentru dulceața de ardei iute și am avut surpriza să găsesc la 800 de metri distanță aceeași ardei capia cu 2,5 lei/kg și nu cu 5 lei/kg ca în piața mai apropiată, dap am consumat 20 de minute în plus dar în loc de 2 kg am luat 4 cu fix aceeași bani.
Și dacă vreodată mi-o trece prin cap că o viață am să mănânc di tăti îmi voi tatua pe mână dacă e necesar că banii pe care i-am luat eu se dau înapoi în 15 ani, ceilalți 15 îi muncesc pentru bancă, dap din 15 ani din fix aceeași unică viață, mă îndoiesc că mă va mai paște pericolul să cumpăr ceva exotic.
PS Probabil o să vedeți atâtea rețete cu cartofi încât ar trebui să mă redenumesc ”Doar un cartof” 😛
Doar un leu 
linistea financiara ma face sa spun: MERIT SI EU ATATA LUCRU.
Din pacate problema se pune la persoanele ce considera marea fericire si liniste: halitul.
Cine vrea să steie in jur sa faca bine sa se adapteze, copilul o să fie crescut cu mâna mea deci nu vor fi probleme, in rest cum o zis premierul Australiei, toată lumea are dreptul de a pleca dacă nu îi convin condițiile mele
foarte de acord cu mancatul fructelor si legumelor doar cat le e sezonul
in rest….eu cred ca e o mare diferenta intre a „hali” si „manca” 🙂 eu militez pentru diversificarea in farfurie, chit ca asta implica un avocado, un broccoli sau o andiva si mai ales pentru extinderea orizontului gastronomic si prin gatirea si a altceva decat am vazut acasa la mama sau/si bunica; si nu, asta nu presupune DELOC costuri exorbitante; o spun din experienta proprie; singurul aspect este disponibilitatea si dorinta de a incerca si altceva 🙂
una e sa te imuibi cu cea mai ieftina carne la fiecare masa si alta e sa consumi o data pe luna carne mai de calitate
si dap….linistea financiara ma face sa spun si eu ca merit prajitura aia demential de buna, dar si destul de piperata ca pret, pe care eu acasa nu as putea-o prepara in veci, fara sa ma gandesc ca fac sacrificii in sensul asta :);
mancatul e o experienta, la care participa toate simturile, si pe langa asta si ratiunea; daca ne raportam la mancat fix ca la o actiune mecanica necesara supravieturii, atunci nu ne deosebim cu nimic de patrupede
Și eu sunt pentru mâncatul simplu și economie. Mă gândeam la vinete, ca nu ai ales în vara sa le cumperi. Eu cumpăr și pun la congelator și iarna așa de bine e sa le aici. O prietena nu s-a pus vinete într-un an și iarna cumpăra de la karate cu 9 lei!!!!!! O punguța mica pentru copii ei care erau topiți după vinete. Și ardeiul e rentabil de pus la congelator având în vedere ca într-un an ajungea ardeiul și la 17 lei kg 😐 cam astea au fost gândurile mele referitoare la postarea ta. Te încurajez în a trăii simplu. Noi trăind așa reușim sa punem și bani deoparte.
Mi-a părut și atunci rău că nu am cumpărat, dar nu știu să le păstrez crude iar cuptorul meu, cu bucătărie cu tot, a venit pe la sfârșit de octombrie, deja prețurile crescuseră. Așa că mă descurc o iarnă fără 🙂