Multă vreme, bine oarecum multă pentru că am auzit despre minimalism în cel mai fericit caz prin 2012, am fost convinsă că sunt adepta stilului. Și nu oricum dar cu mândrie minimalistă.
Am citit cărțile, am văzut filmele, am urmărit blogurile, abia de curând am început să pun la îndoială această convingere a mea și încep să cred că de fapt nu sunt minimalistă.
Sau dacă sunt e vorba de un soi hibrid pentru care nu am un nume. Încă! Dar rămâneți pe frecvență poate declanșez o revoluție.
Nu se pune problema să nu cumpăr lucruri de multe ori fără nicio utilitate practică, mai mult nici măcar nu îmi propun așa limitări. Dar nu voi cumpăra niciodată lucruri care nu îmi aduc bucurie.
Exceptăm de aici fasolea despre care sunt convinsă că nu îmi place, bine ultima dată am mâncat acum vreo 8 ani, dar pe care am decis să o cumpăr deși nu mă bucură pentru că se spune că e sănătoasă și intenționez să îi mai dau o șansă. În apărarea mea este numai o cutie o să vă țin la curent cu ce descopăr.
Ca atare îmi cumpăr cărți care nu îmi sunt musai necesare, nivelul instruirii mele nu va face un pas uriaș pentru omenire dacă eu citesc cărți romance, dar îmi plac, într-o seară în care nu mai am energie nici să mănânc după ziua de lucru descopăr totuși resurse să deschid cartea aia.
Apocalipsa nu va lovi Pământul dacă nu îmi cumpăr decorațiuni de Crăciun, dar dacă îmi apare în cale un glob cu adevărat frumos (evident după criteriile mele) îl voi lua chiar dacă mai am acasă 5 cutii.
Am numai 2 urechi și foarte multe perechi de cercei dar tot mi-am luat unii noi de Crăciun pentru că mă bucur când îi port. Ceea ce se aplică însă situație este o teorie pe care mi-o aduc aminte vag de la cursul de economie din clasa a IX-a, cred că acolo era vorba de curba utilității dar se aplică și în varianta mea curba satisfacției descrește invers proporțional cu numărul de unități consumate, iar pentru mine dacă un bun sau o experiență nu îmi aduce maximul de satisfacție nu merită efortul.
Și mai ales vorbesc mult cu mine, simbol incipient al multor boli nervoase, atunci când vreau să cumpăr ceva nu mă interesează părerea celorlalți, nu mă interesează ce mașină conduc alții, ce telefon au, ce haine cumpără, dacă tot universul ar jura că fericirea este legata de un tricou Chanel (chiar așa Chanel face tricouri?) care probabil costă cât tot salariul meu eu tot tricoul cu unicorn de la C&A l-aș lua chiar dacă e 10 lei, pentru ăla mă bucură.
Ca atare cu adâncă părere de rău va trebui să încetez să mă consider minimalistă pentru că eu cumpăr puține lucruri numai din cauza faptului că nu am nevoie de multe să fiu fericită ceea ce nu e o problemă de disciplină sau principiu de viață ci de noroc.
Am mobilă puțină pentru că mă sufoc în camere aglomerate, am farfurii puține pentru că în ultimii 5 ani nu am avut niciodată mai mult de 3 oameni simultan în casă, inclusiv eu, am haine puține pentru că oricum uit să le rotesc între ele prin șifonier și le port veșnic pe primele din față, am o singură geantă pentru că mi-e groază să tot mut acte, chei, creme, portmoneul și toate cele din una în alta, alternativele mai mult mă stresează.
Mai e cineva în situația asta?
PS cum să nu te bucure așa cercei?
Doar un leu 
Chestia cu minimalismul auto-impus e inca o forma de autoflagelare si inca un mod de a te incadra intr-un curent (de altfel din ce in ce mai mare fiindca, nu-i asa, orice contracurent e si el un curent). Parerea mea si vad ca nu-s singur, este ca nu trebuie cedat la nici un fel de presiuni sociale. Nici alea cu tricoul chanel (bag mana in foc ca exista) si nici alea cu salvati balena/mancati vegan/traiti din traista/etc. in afara cazului cand esti rasplatit cu ceva major din ceea ce chiar iti doresti si merita un troc temporar. Pe scurt eu-s adeptul a face ce-ti place si te face fericit, totusi cu grija sa le lasi si altora posibilitatea asta, indiferent ce nume are locul si curentul unde te incadrezi natural si indiferent ce parere are catel si purcel despre locul ala. Ca de futut grija sigur o sa-i futa pe unii care o sa simta imperios nevoia sa-ti spuna ca e gresit ce faci fiindca au gasit ei cheia despre cum tre sa traim cu totii aliniati la principiile lor pe care doar din prostie proprie si reavointa nu le vedem ca fiind universal valabile :D. Din cauza astora aproape ca ajungi sa simti nevoia sa te justifici, ceea ce e foarte gresit, trebuie tratati cu mumu cu pickameru’ si vajnica durere in pul. Desi asta, fiindca suntem animale sociale si multi vrem validari, e greu. Da’ se invata.
Articolul despre nevoia de validări e undeva în straturile de profunzime ale creierului se coace. Da, am observat două principii și la minimaliștii, care sunt așa din cauza de trend și nu pentru că organic atât le trebuie lor, și la alte curente adoptate din cauze exterioare ”dacă nu ești cu noi ești împotriva noastră” și mai ales ”eu sunt net superior ție și î genere un om mai bun pentru fac parte din curentul ăsta și tu nu”.
Când faci ceva din convingere, minimalism, ikebana orice altceva, ești prea centrat pe ce faci și pe tine să îi bagi în seamă pe ceilalți sau să te intereseze ce fac cu viața lor și ce cred despre a ta.
Am o colectie de 108 perechi de cercei si tot 2 urechi :)), o colectie de vinuri si o biblioteca …respectabila. In rest nu adun chestii, lucru care starneste adevarate razboaie cu mama.
Deci sunt ” un fel de 2 feluri” adun ce imi place, ocolesc ce ma lasa rece. Acum vreo 5 ani am auzit de la rude ca e pacat de mine ca nu am bebelouri, cusaturi/mileuri si covoare pe jos :)). Era sa fiu marginalizata de clan.
108 perechi de cercei, tocmai mi-am găsit un model în viață, bine departe nu sunt dar nah 🙂
eu sunt semi-minimalista :)) din nevoi practice, daca toti cei din casa ar avea mai mult de o anumita cantitate de lucruri n-am mai incapea in ea (in casa, ca e micuta :)) ).Chiar si asa, inca am gasit solutii sa inghesui excesul pe unde se poate :)).Excesul de fire de tricotat, de carti, de culori,ori, de hartii decorative, abtibilduri, jurnale, etc :)).Inca ma uimeste cat potential de inghesuire au spatiile mici :))
Să nu deschidem cutia cu fire de tricotat a Pandorei, site-ul de pe care le cumpăr eu trimite numai pachete de 5 bobine și dacă se întâmplă să cumpăr 6 pachete e numai din rațiuni economice să reduc costurile de transport evident. Am descoperti cu încântare că în apartamentul închiriat canapeaua are lada de depozitare .
Da… Și eu vorbesc mult cu mine, nu țin cont niciodată de părerea celorlalți atunci când îmi cumpăr ceva, nu suport casele aglomerate… nu prea am mobilă… Am o singură geantă…
Bun, deja curentul ăsta nou și fără nume între minimalism și numai lucruri care aduc bucurie are mai mulți practicanți decât credeam 🙂