Arhive etichetă: bucurie

Șoc, groază și neminimalism

          Multă vreme, bine oarecum multă pentru că am auzit despre minimalism în cel mai fericit caz prin 2012, am fost convinsă că sunt adepta stilului. Și nu oricum dar cu mândrie minimalistă.

          Am citit cărțile, am văzut filmele, am urmărit blogurile, abia de curând am început să pun la îndoială această convingere a mea și încep să cred că de fapt nu sunt minimalistă.

          Sau dacă sunt e vorba de un soi hibrid pentru care nu am un nume. Încă! Dar rămâneți pe frecvență poate declanșez o revoluție.

          Nu se pune problema să nu cumpăr lucruri de multe ori fără nicio utilitate practică, mai mult nici măcar nu îmi propun așa limitări. Dar nu voi cumpăra niciodată lucruri care nu îmi aduc bucurie.

Exceptăm de aici fasolea despre care sunt convinsă că nu îmi place, bine ultima dată am mâncat acum vreo 8 ani, dar pe care am decis să o cumpăr deși nu mă bucură pentru că se spune că e sănătoasă și intenționez să îi mai dau o șansă. În apărarea mea este numai o cutie o să vă țin la curent cu ce descopăr.

Ca atare îmi cumpăr cărți care nu îmi sunt musai necesare, nivelul instruirii mele nu va face un pas uriaș pentru omenire dacă eu citesc cărți romance, dar îmi plac, într-o seară în care nu mai am energie nici să mănânc după ziua de lucru descopăr totuși resurse să deschid cartea aia.

Apocalipsa nu va lovi Pământul dacă nu îmi cumpăr decorațiuni de Crăciun, dar dacă îmi apare în cale un glob cu adevărat frumos (evident după criteriile mele) îl voi lua chiar dacă mai am acasă 5 cutii.

Am numai 2 urechi și foarte multe perechi de cercei dar tot mi-am luat unii noi de Crăciun pentru că mă bucur când îi port. Ceea ce se aplică însă situație este o teorie pe care mi-o aduc aminte vag de la cursul de economie din clasa a IX-a, cred că acolo era vorba de curba utilității dar se aplică și în varianta mea curba satisfacției descrește invers proporțional cu numărul de unități consumate, iar pentru mine dacă un bun sau o experiență nu îmi aduce maximul de satisfacție nu merită efortul.

Și mai ales vorbesc mult cu mine, simbol incipient al multor boli nervoase, atunci când vreau să cumpăr ceva nu mă interesează părerea celorlalți, nu mă interesează ce mașină conduc alții, ce telefon au, ce haine cumpără, dacă tot universul ar jura că fericirea este legata de  un tricou Chanel (chiar așa Chanel face tricouri?) care probabil costă cât tot salariul meu eu tot tricoul cu unicorn de la C&A l-aș lua chiar dacă e 10 lei, pentru ăla mă bucură.

Ca atare cu adâncă părere de rău va trebui să încetez să mă consider minimalistă pentru că eu cumpăr puține lucruri numai din cauza faptului că nu am nevoie de multe să fiu fericită ceea ce nu e o problemă de disciplină sau principiu de viață ci de noroc.

Am mobilă puțină pentru că mă sufoc în camere aglomerate, am farfurii puține pentru că în ultimii 5 ani nu am avut niciodată mai mult de 3 oameni simultan în casă, inclusiv eu, am haine puține pentru că oricum uit să le rotesc între ele prin șifonier și le port veșnic pe primele din față, am o singură geantă pentru că mi-e groază să tot mut acte, chei, creme, portmoneul și toate cele din una în alta, alternativele mai mult mă stresează.

Mai e cineva în situația asta?

PS cum să nu te bucure așa cercei?