Reset
Nu știu cum funcționați voi dar eu am multe în comun cu computerele, din când în când am nevoie de un reset la setările de fabrică.
De regulă primesc reseturile astea fără să le cer de la viață, fix când mi se pare mie lumea mai frumoasă, nornele îmi trag preșul de sub picioare și din king of the world mă trezesc cu fundul în colb.
Tura asta am decis să fiu proactivă, deh înțelepciunea căpătată cu vârsta și mai ales recunoașterea căilor pe care am mers cu capul în zid și în trecut.
Ca atare iau măsuri înainte de se întâmpla vreo catastrofă din care să fie nevoie să îmi revin dacă pot.
Primul semn a fost când am intrat în baie și nu aveai loc să pui un ac din cauza multiplelor produse de cosmetică de prin ea, bine vorba vine din cauza lor că nu au venit de bună voie eu le-am cumpărat.
Al doilea semn a venit când am crezut că trebuie să îmi cumpăr haine noi pentru că alea de le aveam nu erau cumpărate ieri și mai trist îmi erau cam fixe.
Ultimul semn a apărut când mă gândeam că exista posibilitatea să mă mut din nou și ar trebuie să fac minim două drumuri numai să îmi car cele două mașini de cărți apărute inexplicabil între timp în casă ( măcar aici am atenuante, zilnic sunt reduceri la cărți cum să reziști? Cum?)
Și mi-am adus aminte cum blogul ăsta pe care în ultima vreme scriu numai recenzii pentru multele cărți cumpărate a apărut ca răspuns la nevoia mea de a mă disciplina financiar.
Mi-am adus aminte cum citeam pe vremuri aparent de mult apuse bloguri de educație financiară și minimalism și mai ales am simțit acut durerea din genunchiul drept care nu mă lasă să uit că am 5 kilograme în plus față de cât ar fi decent și 10 kilograme peste cât aș vrea eu.
Așa că mi-am scos de la naftalină personalitatea organizată și (știu am zis de atâtea ori că nici eu nu mă mai cred) m-am pus la treabă.
Prima acțiune a fost să recuperez readerul și să îl pun la încărcat, pentru că am atââââââtea cărți adaptate pentru el că e păcat să nu profit.
A doua acțiune: m-am apucat să termin cele 7 cărți sau 8 începute și abandonate în diverse stadii prin toată casa.
A treia am început să scriu, mie scrisul îmi pune ordine în gânduri și publicarea postărilor mă responsabilizează cumva față de decizii, acum chiar trebui să mă țin de cuvânt nu mai e ceva știu doar de mine, deja a aflat și unicul meu cititor, poate doi duminica dimineață, clar nu îi pot lăsa pe oamenii ăia baltă.
Știu că era o vreme când scriam zilnic, nici nu vă zic cât de bine mi-a prins în viața reală treaba asta și cursivitatea scrierii, acum mă gândesc să nu mă întind mai mult decât pot deci fi-vor două postări pe săptămâna una marți, una probabil vineri seara ca să poată fi citită în week end (sunt deschisă la sugestii).
Ultima acțiune deocamdată am venit de la cumpărături fără, subliniez că poate nu ați prins tensiunea declarație FĂRĂ , prăjituri.
În rest aici toate bine, îl rog pe unicul meu cititor să îmi spună dacă ar vrea să citească ceva anume sau e suficient să îi povestesc despre fascinanta mea viață pe care o postare despre evoluția unui spor de mucegai o poate pune în umbră.
Șoc, groază și neminimalism
Multă vreme, bine oarecum multă pentru că am auzit despre minimalism în cel mai fericit caz prin 2012, am fost convinsă că sunt adepta stilului. Și nu oricum dar cu mândrie minimalistă.
Am citit cărțile, am văzut filmele, am urmărit blogurile, abia de curând am început să pun la îndoială această convingere a mea și încep să cred că de fapt nu sunt minimalistă.
Sau dacă sunt e vorba de un soi hibrid pentru care nu am un nume. Încă! Dar rămâneți pe frecvență poate declanșez o revoluție.
Nu se pune problema să nu cumpăr lucruri de multe ori fără nicio utilitate practică, mai mult nici măcar nu îmi propun așa limitări. Dar nu voi cumpăra niciodată lucruri care nu îmi aduc bucurie.
Exceptăm de aici fasolea despre care sunt convinsă că nu îmi place, bine ultima dată am mâncat acum vreo 8 ani, dar pe care am decis să o cumpăr deși nu mă bucură pentru că se spune că e sănătoasă și intenționez să îi mai dau o șansă. În apărarea mea este numai o cutie o să vă țin la curent cu ce descopăr.
Ca atare îmi cumpăr cărți care nu îmi sunt musai necesare, nivelul instruirii mele nu va face un pas uriaș pentru omenire dacă eu citesc cărți romance, dar îmi plac, într-o seară în care nu mai am energie nici să mănânc după ziua de lucru descopăr totuși resurse să deschid cartea aia.
Apocalipsa nu va lovi Pământul dacă nu îmi cumpăr decorațiuni de Crăciun, dar dacă îmi apare în cale un glob cu adevărat frumos (evident după criteriile mele) îl voi lua chiar dacă mai am acasă 5 cutii.
Am numai 2 urechi și foarte multe perechi de cercei dar tot mi-am luat unii noi de Crăciun pentru că mă bucur când îi port. Ceea ce se aplică însă situație este o teorie pe care mi-o aduc aminte vag de la cursul de economie din clasa a IX-a, cred că acolo era vorba de curba utilității dar se aplică și în varianta mea curba satisfacției descrește invers proporțional cu numărul de unități consumate, iar pentru mine dacă un bun sau o experiență nu îmi aduce maximul de satisfacție nu merită efortul.
Și mai ales vorbesc mult cu mine, simbol incipient al multor boli nervoase, atunci când vreau să cumpăr ceva nu mă interesează părerea celorlalți, nu mă interesează ce mașină conduc alții, ce telefon au, ce haine cumpără, dacă tot universul ar jura că fericirea este legata de un tricou Chanel (chiar așa Chanel face tricouri?) care probabil costă cât tot salariul meu eu tot tricoul cu unicorn de la C&A l-aș lua chiar dacă e 10 lei, pentru ăla mă bucură.
Ca atare cu adâncă părere de rău va trebui să încetez să mă consider minimalistă pentru că eu cumpăr puține lucruri numai din cauza faptului că nu am nevoie de multe să fiu fericită ceea ce nu e o problemă de disciplină sau principiu de viață ci de noroc.
Am mobilă puțină pentru că mă sufoc în camere aglomerate, am farfurii puține pentru că în ultimii 5 ani nu am avut niciodată mai mult de 3 oameni simultan în casă, inclusiv eu, am haine puține pentru că oricum uit să le rotesc între ele prin șifonier și le port veșnic pe primele din față, am o singură geantă pentru că mi-e groază să tot mut acte, chei, creme, portmoneul și toate cele din una în alta, alternativele mai mult mă stresează.
Mai e cineva în situația asta?
PS cum să nu te bucure așa cercei?
Doar un leu 
Comentarii recente