Am povestit ce probeleme aveam eu că răcelile și cum am scos-o la capăt
Anul ăsta am dat startul unei formule noi, motivata un pic si de nevoia de a da un sens banilor investiti in robotul de bucatarie.
Se vor folosi în ordinea de pe tricouri o rădăcina de ghimbir, nu știu cât cântărea ultima dar am dat pe ea 1,5 lei si tanti de la casa s-a uitat la mine ciudat că am aplicat eticheta de la cântar direct pe ghimbir pentru a evita sa folosesc o punguța.
Urmează 2/ 3 lămâi câte aveți prin casă și cât vă place de acru și vreo 100 de grame de miere sau cat va place de dulce.
Curăț ghimbirul de coajă cu un peeler de legume, se ia un strat subtirel de coaja, am inteles ca se poate si cu o lingura dar nu am incercat. Il toc în cuburi mari, adica dau rădăcina aia in 6 sa zic si o arunc in blender.
Decojesc lămâile și le arunc întregi după ghimbir în robot. Le las să se învârtă in jur de un minut, un minut și ceva până ajung ca o pasta.
Transfer produsul într-un borcan mai măricel și îi adaug miere. Tura asta am primit una poliflora de la mânăstire, o nebunie aromata dar zaharisita nu ca asta ar fi o problema.
Amestec bine, pun capacul și las la frigider doua zile, între timp mi s-a fluidizat si mierea.
Seara pun o linguriță, doua din produs în cana pozitiva, adaug apă caldă, nu fiartă, nu vrem să opărim nici mierea, nici lămâia și o beau așa până citesc ceva sau până croșetez ceva. A deventi un fel de ritual care mă pregătește să încetinesc motoarele și mă ajuta sa nu răcesc.
Asta e varianta la ceaiul de lamaie pe care il bem noi iarna 🙂 doar ca eu il fac mai „diluat”
Hm, suna tare bine! Pot sa beau chestia asta si ziua, la serviciu?