Ochii care nu se văd…..
Nu am scris de mult dar nu a fost un an obișnuit, am avut de înțeles și de schimbat multe, am avut de continuat altele și pentru că ne apropiem de final, am zis să îmi reiau bunele obiceiuri și să nu mă pregătesc de 2021 singură ci împreună cu prietenii.
În zilele următoare, mai ales in mini vacanța de 1 decembrie intenționez să citesc și blogurile pe care le urmăream înainte, să văd ce au făcut și ceilalți în perioada asta.
Până atunci însă voi vorbi despre cărți, despre ce altceva? Despre cum am rezolvat parțial nevoia mea compulsivă de a cumpăra cărți în încercarea de a-mi simplifica viața și a-mi ajuta bugetul.
Primul pas a fost cumpărarea unui kindle, da, pare ciudat să încerci să îți ajuți bugetul făcând cheltuieli dar funcționează, pe lângă faptul că nu mai am de șters rafturi întregi de cărți fizice care strâng praf mi-a dat și o lejeritate în mișcare de neimaginat, pot pleca de acasa cu o biblioteca în geantă fără cel mai mic efort.
Al doilea pas a fost implementarea sistemului PCR (prietenii, cunoștințe, relații ) dispus să dea o mână de ajutor, la capitolul ăsta stau bine, am în jur oameni care cumpără la fel de compulsiv cărți, dar ne-am organizat cât s-a putut de bine să nu cumpărăm toți aceeași carte ci fiecare altceva astfel încât să le putem împrumuta, singurul dezavantaj este că pentru cărțile fizice trebuie sa aștepți un pic până îți vine rândul.
Al treilea pas a fost să hăituiesc resursele gratuite și sunt multe locații pe net care îți pun la dispozitie variante pdf gratuit, în perioada stării de urgență editurile chiar au avut pagini dedicate acestui scop și oricine a fost interesat a putut descărca destule cărți interesante.
Al patrulea pas a fost limba engleză care nu e chiar patria mea, pe scurt planeții s-au aliniat de așa manieră încât în toți anii mei de școală nu am avut măcar o oră de engleză. Cum însă nu îmi trebuie la nivel academic, cel puțin nu încă, am decis să fac o ”baie de limbă”, am identificat site-uri, și sunt multe, care îți pun la dispozitie inimaginabil de multe cărți în limba engleza și m-am apucat să citesc.
Unul din avantajele kindle este reprezentat de dictionarele preinstalate in engleza si spaniola, exista posibilitatea să descarci si altele, așadar găseam un cuvânt necunoscut, apăsam mai cu nădejde și deschidea frumos dicționarul, ocazie cu care am ajuns să învăț cuvinte ca ”heirloom” sau ”pristine”.
Acum să ne înțelegem, nu mai cumpăr cărți e un termen relativ în fotografia de mai jos sunt cele care așteaptă să fie împachetate pentru Crăciun, dar înmulțiți teancul ăsta cu minim 10 oameni cu care voi face schimb și o să rezulte că în loc să dau 1500 de lei pe cărți voi fi citit atîtea cheltuind numai 150 de lei.
Schimbare de direcție?
Când am început pezentul blog scopul meu era să îmi administrez mai bine banii, să fac fiecare leu să conteze și chiar contează, nu numai de la leu în sus dar chiar și de la leu în jos.
Îmi amintesc că lucrarea mea de licență care privea fraudele informatice a cuprins povestea unei fraude numită ”Salami fraude” care încă mi-a rămas în minte. Un funcționar foarte întreprinzător al unei bănci a introdus in sistemul informatic un programe care dircțioan spre un cont offshore sume infinitezimale din toate tranzacțiile care depășeau 1000 de dolari, nu era mult un cent doi, sume până în jumătate de dolar dar cum banca era mare, tranzactiile multe fiecare fărâmă a scăpat nedetectată și omul a strâns suficente resurse să dispară în lumea largă.
Evident nu militez pentru fraudele salami, spun numai că în timp sume care ți se par derizorii individual pot însemna mult.
Oricum nu despre asta e vorba dar ce ar fi viața mea fără divagații?
Cu timpul, nici nu îmi vine să cred că blogul exista de câțiva ani, tot încercând și învățând să fac fiecare leu să conteze mi-a dat seama că ignor o resursă mult mai importantă și mult mai prețioasă, pot produce bani folosindu-mi timpul, nu îmi pot procura timp consumându-mi banii.
Vine un moment în care contul tău în bancă nu îți va face ficatul să funcționeze mai bine, mintea să fie mai calmă, viața să fie mai lungă.
Ca atare, nu știu dacă schimbarea de direcție a blogului meu se simte din articole dar în mod clar, va deveni mai mult despre Doar un minut și despre cum fiecare minut contează iar dezideratul final este ca fiecare minut sau măcar cele mai multe dintre ele să îți aducă bucurie.
Pe scurt vom face un viraj larg și ne vom înscrie pe direcția minimalismului pentru că surprinzător cu cât mai puține lucruri deții, cu cât mai puține atașamente te leagă cu atât viața ta devine mai plin.
Nu vreau ca asta să devină însă un motiv suplimentar de stres, nu voi avea un deadline, voi încerca să fac câte un pic în direcția asta.
Așa cum regulile feng shui spun că pentru a atrage ceva trebuie mai întâi să îi faci loc, pentru a atrage simplitatea va trebui în primul rând să fac ceva loc în cele 3 case în care cu mai mult sau mai puțin entuziasm mă desfășor, bine la mama asta va fi probabil misiune imposibila dar traiesc acolo vreo 12 zile pe an, poate nu se pune :).
Azi dimineață am reușit să ma despart de prima plasă cu haine păstrate pe principiul poate slăbesc și îmi vin din nou bine, culmea, după ce am slăbit și îmi veneau din nou bine, dar după ce avem împreuna o poveste de 5/ 14 ani e timpul să le dau drumul. Vorbim numai de haine pe care eu însămi le-aș purta, ce declar nepurtabil se transforma în cârpe de curățenie sau merge la aruncat pur si simplu.
Ce am aflat cu ocazia asta? S-ar putea să nu fie nevoie să îmi cumpăr haine pentru vreo 5 ani pentru că le port frumos, în afară de patina inevitabilă a timpului, hainele mele de acum 10 ani sunt perfect purtabile, de fapt pe unele încă le port, deci garderoba mea s-ar putea să îmi fie arhisuficientă multă vreme de aici.
Marti urmează plasa numărul doi cu haine care nu se mai potrivesc fie kilogramelor fie stilului meu de acum. O parte sunt deja spălate și aranjate, partea a doua urmează mâine și se vor opri la cutia de haine, din păcate în Oltenia nu exista așa ceva.
Scopul final este ca la 1 ianuarie 2019 în dulapurile mele să existe numai haine pe care le port, care mi se potrivesc și care îmi sunt dragi, restul poate vor fi dragi altcuiva, oricum 2 luni jumătate mi se par suficiente pentru asta.
Următoarea zona de eliberat va fi aleasa numai când prima se termina pentru că m-am săturat și de multitasking, o să fac un lucru o dată și cu toată dedicația de care sunt în stare.
Octombrie, 4 fără
Aprope s-a dus 4 octombrie și nu am făcut nimic semnificativ pentru mine în astea 4 zile, dar nu e totul pierdut aș zice.
Aseara am decis care este ”fără” al lunii octombrie, luna asta va fi fără alcool, chiar dacă vremea e uneori aproape de iarnă și m-ar tenta o să fie fără vin fiert, fără rom în ciocolata caldă, fără tradiționala bere la gătitul de sâmbătă după ce în bucătărie se face incredibil de cald, fără un pahar de rose la statul la povești.
Dintre toate variantele luate în calcul: fără cafea, fără zahăr, fără lactate, fără alcool mi s-a părut cel mai ușor de realizat, deși la un moment dat va trebui să le încerc pe toate cel puțin o lună să văd care este efectul asupra mea.
Și pentru că după mine corpul și sufletul nu pot fi despărțite, un fără trupesc trebuie însoțit de un fără sufletesc, octombrie va fi fără autocritică.
Mă voi mulțumi să constat că puteam să acționez mai bine decât am făcut-o și îmi voi da voie să trec peste cu atât mai mult cu cât nervii mei ulteriori nu vor îmbunătăți în niciun fel situația și nici nu vor șterge miraculos efectul greșelii. Sigur ar fi minunat să nu greșesc dar sunt om și mi se întâmplă.
Al treilea fără al lunii se va aplica în domeniul cumpărăturilor de alimente unde am o lista scurtă de lucruri permise: pâine, fructe și legume, ciocolată caldă (v-am zis că sunt om da?), un pachet mic de zahăr brun dacă va fi cazul și atât. Trebuie să termin conservele de ton, de scoici și frigăruile de creveți plus ceva din stocul de înghețată deci fără prăjituri.
Și un ultim fără: luna asta nu cumpărăm cosmetice de niciun fel, nici detergenți, e drept că azi dimineață am rămas fără gel de curățare pentru față dar am în plan consumarea unei sticluțe cu apă micelară primită cadou la care se adauga vreo 3 sticle de gel de duș în diverse faze de golire, care dateaza dinaintea epocii săpunurilor și încă pe atâtea recipiente de șampon.
Care aruncă un ”fără ” la numărătoare?
Napul porcesc
Uite că nici despre el nu aveam de gând să scriu, dar i-am văzut fotografia la Irina și am văzut tufele de soare pe marginea drumului și dacă nu scriu acum despre el când poate fi găsit, cules, folosit atunci când?
La mine acasă, în Oltenia îl cheamă nap porcesc dar are multe nume: topinambur, morcov porcesc, para iernatica, mar de pamant sau din engleza anghinare de ierusalim. Este bogat în inulina, care este un carbohidrat și conține fructoză.
Inulina este folosită din ce în ce mai mult în alimente, datorită caracteristicilor sale nutriționale și funcționale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în alimentele grase și făinoase. Inulina crește de asemenea și absorbția calciului și posibil cea a magneziului, fiind promotor al creșterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutrițional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantități mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putând fi consumată și de diabetici și suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce privește nivelul zahărului din sânge.
Peste tot pe unde am trecut prin România am văzut tufele crescute spontan la marginea drumului, lângă căile ferate, pe câmpuri, se consuma rădăcian care seamănă un pic cu ghimbirul și nu am văzut-o niciodata în piață de vânzare, deși niște legende urbane susțin că prin piețele transilvănene s-ar găsi.
Napul-porcesc conține proteine, dar deloc grăsimi și, poate surprinzător, este lipsit de amidon, ceea ce îl face recomandat în cazul persoanelor cu diabet. Este bogat în potasiu, fier, fibre, fosfor, cupru, niacină (vitamina B3) și tiamină (vitamina B1). Cu cât este mai mult timp depozitat cu atât gustul va fi mai dulce, datorită unor procese chimice care descompune inulina în fructoză – acest lucru este important în procesul de utilizare a napului-porcesc, căci organismul uman nu are abilitatea de-a procesa inulina. De aceea este de preferat să gătim cu napii ținuți o vreme la cămară, ca ei să treacă prin acel procesc natural de transformare – altfel, napii abia scoși din pământ pot cauza dureri de stomac și flatulență. Este un motiv pentru care, odată cu creșterea popularității cartofului, cea a napului-porcesc a scăzut, devenind mai degrabă mâncare pentru animale – de unde și numele.
De asemenea se spune despre ei că ”topesc grăsimea” fiind de mare ajutor în diete
Ca și rețete se gătesc asemănător cartofilor, eu una intenționez să fac chipsuri sau să îi ăun în cuburi la cuptor cum pun și cartofii. Am citi că se mănâncă și cruzo dar repet nu am încercat încă.
Persoanele care au probleme cu glanda tiroidă ar trebui să nu exagereze cu consumul de napi și mai ales să nu îi consume cruzi, deoarece conțin niște substanțe care ar putea interfera cu hormonii.
Viata simpla
Poate postarea asta nu e chiar aşa potrivită pe nişa blogului. Nu cred să dau vreun sfat financiar în cuprinsul ei, de fapt nici nu intenţionez să dau vreun fel de sfat sunt numai nişte concluzii.
Aşa cum am descoperit mai de mult, oamenii au un talent nenatural de a nu-şi trăi viaţa, uneori mi se pare că de fapt o consumăm, că noi sunsumăm tot fără să trăim.
Ne mâncăm mâncarea în grabă fără a-i da timp de la început până la sfârşit. Deşi am o grădină nu cred că voi ajunge vreodată să mănânc numai produsele pe care le-am crescut acolo cu mânuţele mele. Nu. Cu siguranţă voi cumpăra, legume crescute de alţii, legume cărora nu le-a spus nimeni poveşti în timp ce le plivea de buruieni, legume cărora nu le-am împărtăşit visele mele de viitor încă de pe când era promisiuni de rod.
Asta nu mă va împiedica însă să le tratez cum se cuvine după ce le-am cumpărat. O legumă, un fruct, o bucată de carne sunt miracole, au fost necesare mii de ani de evoluţie pentru ca o roşie să stea pe masa mea.
A fost nevoie de o sămânţă şi pământ, şi apă şi soare şi grijă ca plăntuţa să producă fructul şi foarte rar ne aducem aminte să fim recunoscători pentru existenţa mâncării.
Nu sunt cea mai religioasă persoană, poate chiar deloc, dar că spui Tatăl nostru, vreo mantră hindusă sau un simplu Mulţumesc la vremea când îţi frămânţi pâinea sau pregăteşti mâncarea ar trebui să aibă acelaşi efect de purificare.
Nu e nevoie să îmi schimb cu mult stilul de viaţă, nu sunt genul care îşi ai mâncarea la tv sau în faţa calculatorului sau la masa de lucru. Există un timp pentru mâncat şi un timp pentru celelalte şi nu le amestec. Dar trebuie să îmi mai schimb un pic gândurile, când mănânc să fiu atentă la ce fac, să simt gustul, să mă bucur de el, să recunosc îmbinarea condimentelor cu mâncarea, când mănânc pe asta ar trebui să fie concentrată mintea mea, nu pe ce voi scrie azi pe blog, pentru că aşa nici articolul nu va fi scris, nici gustul mâncării nu mi-l voi aminti. Cum să mă hrănească ceva ce eu consum fără să apreciez?
Ne dormim somnul în grabă, întârziem mult după miezul nopţii cu nasul în câte ceva, ne întindem în pat şi fie adormim instant ca bolovanii şi ne trezim când sună ceasul ca şi când abia am fi închis ochii, fie ne răsucim de pe o parte pe alta şi în loc să ne bucurăm de patul confortabil, de salteaua dreaptă, de perna parfumată şi de pilota călduroasă ne facem griji pentru orice altceva pe lumea asta.
Ne umplem casele cu lucruri, pe care nu avem timp să le folosim ocupaţi să plătim pentru ele sau, şi mai rău, atenţi la ce şi-au luat ceilalţi să nu cumva să rămânem în urmă.
Avem nevoie de atât de puţine lucruri şi totuşi aveam tendinţa asta de aglomerare, nu ştim să facem deosebirea între nevoie şi dorinţă.
Aşa cum spuneam azi e o zi fără gânduri despre finanţe, deşi dacă ne-am limita la ce ne trebuie, finanţele noastre s-ar simţi mult mai bine, e o zi cu principii care o să văd cum le integrez în viaţa mea de aici încolo.
Doar un leu 
Comentarii recente