Arhive etichetă: independenta financiara

Independenta financiara in 4 pasi

Nu e un secret că îmi place The simple dollar şi că îl citesc cu mare atenţie. Uneori culeg idei  minunate de la Trent, azi a fost una din zilele alea pentru că Trent a vorbit despre cele 4 stagii ale independenţei financiare şi tare bine structurate mi s-au mai părut.

  1. Primul pas este să nu mai depinzi de ziua salariului, să nu o mai priveşti ca pe o Mekka financiara. Hai că ştim toţi senzaţia în care ne uităm cu jale la cei 50 de bani din portofel şi aşteptăm să luăm salariul pentru a plăti cam de toate şi eventual şi împrumuturile făcute să supravieţuim până la ziua S.

Întâi va trebui să înveţi să te descurci cu banii din fiecare luna astfel încât să îţi şi rămână un plus în ziua următorului salariu şi să îmbunătăţeşti treaba asta până când vei putea trăi din economii: una, trei sau ideal, şase luni, pentru că nu ştii niciodată ce aduce ziua de mâine şi când ziua S nu va veni la timp.

Etapa asta implică şi renunţarea la „băncile” părinţilor şi prietenilor care te împrumută fără dobândă.

Ca şi cale de realizare e una şi bună: consumă mai puţin decât produci şi am vorbit de asta de multe ori, pur şi simplu stabileşte care sunt cheltuielile vitale şi taie tot ce depăşeşte, nimeni n-a zis că e uşor sau plăcut dar peste un an o să simţi rezultatele şi o să fie atât de bine.

  1. Scapă e datorii, după ce ai ajuns să nu mai depinzi de ziua de salariu e timpul să îţi ataci datoriile ceva mai serios. Dacă până acum ai plătit numai cât era absolut necesar acum trebuie să le stârpeşti ca pe buruienile din grădină.

Fă o hartă a datoriilor, vezi la care din ele plăteşti dobânda cea mai mare şi începe cu aia, apoi treci la următoarea până vei fi scăpat. Cu ocazia asta cheltuielile tale or să scadă şi o să îţi eliberezi ceva bani pentru investiţii.

În funcţie de creditele pe care le ai aşteaptă-te să îţi ia între 5 şi 7 ani treaba asta.

3.Independenţa de slujbă, nope nu am ajuns încă pe Pământul Promis, numai că o concediere nu mai este o tragedie, deja ar trebui să poţi supravieţui din investiţii sau celelalte surse de venit pe care ţi le-ai creat până te decizi ce faci cu viaţa ta şi începi din nou să produci bani.

Cum ajungi aici? Păi banii ăia pe care nu îi mai foloseşti să plăteşti daoriile ar fi bine să fie investiţi nu consumaţi, nu e cazul să te apuci să îţi schimbi obiceiurile de consum, dacă tot te-ai obişnuit cu mai puţin şi până acum ar fi bine să îţi fi folosit timpul liber creativ şi să îţi fi dezvoltat o a doua sursă de venit, fie el si inconstant, bazat pe un hobby de exemplu.

Asta cred că va lua vreo 9 ani

  1. Nu mai e nevoie să munceşti. Ăsta este Graalul în domeniu, ţi-ai plasat banii în fonduri de investiţii sau de econommii sau în ce vrei tu astfel încât acum ei singuri muncesc în locul tău şi produc suficient pentru ca tu să munceşti numai de plăcere. Probabil o vei face pentru că dacă nu ţi-ar fi plăcut să munceşti nu ai fi ajuns în stadiul ăsta.

În funcţie de cât de bine te-ai descurcat şi de suma cu care investiţiile tale depăşesc cheltuielile poţi începe să te răsfeţi, moderat, că deh nu se ştie când poţi scăpa iar totul de sub control.

Nu pot să prevăd cât va lua asta deci sunt încă destul de departe, dar pe drumul bun, uite ce ma asteapta la capat de linie .

573d64443fadb019c9d2f185e46ed54b

Scop: independenta financiara

Despre independeţa financiară s-a scris mult şi se va mai scrie. Nu am inventat-o eu şi nici nu o voi transforma fundamental. Sopul meu nu este să fiu trecută în wikipedia ca mare reformator al ideii, aş fi perfect fericită dacă nu aş figura deloc în wikipedia dar m-aş bucura de independenţa asta.  

Ce înseamnă ea pe scurt? Că ţi-ai descoperit, creat, inventat suficiente forme de venit pasiv încât să nu mai fii obligat să munceşti, să nu mai depinzi de veniturile din muncă.

Într-o lume perfectă pensia ar fi o stare de independenţă financiară, în lumea asta în care trăim pensia nu prea îţi acoperă în mod fericit nevoile, cu excepţia „pensiilor nesimţite” care nu fac scopul prezentului blog şi oricum vine prea târziu.

Să ne întoarcem la bazele lumii. Noi trăim din veniturilor noastre, care venituri sunt active: adică acelea pentru care trebuie să depui efort constant şi permanent pentru a  le obţine cum ar fi salariul sau pasive: pentru care am depus eforturi la un moment după care ele se descurcă singure: depozite bancare, chirii, drepturi de autor, treburi de genul ăsta.

Scopul independenţei financiare este să strângi ceva bani, pe care să îi investeşti şi apoi să şezi frumos la umbră încasând veniturile pe care banii cu pricina le aduc.

Asta nu e uşor şi nu se va întâampla repede. Poate ar fi ceva mai rapid dacă mi-aş pune restul vieţii pe aşteptare dar cum nu-s aşa sigură că o să trăiesc 100 de ani prefer să le îmbin, o parte de trăit acum, o parte de pregătit pentru viitor  şi credinţa nestrămutată că lucrurile vor ieşi perfect până al urmă.