Azi nu e despre bani sau, mă rog, poate este despre ulcica cu aur de la capătul curcubeului, cumva întotdeauna am crezut că spiridușii nu îngroapă numai metalul, că monedele lor poartă pe lângă aur și bucurie pură, altfel de ce ar sta fix la capătul curcubeului dacă nu să se încarce cu energia veselă a culorii?

Una din dorințele mele pentru 2016 a fost să limitez sucurile, adică așa un pahar la 6 luni merge dar nu mai des și cum nu pot bea bere 25 de ore din 24 a trebuit să mă reorinetez către apă.

După ce de mai multe ori în cursul lui decembrie am privit cum în sticlele cu apă plată îmbuteliată, chiar la puținele mărci în care aveam încredere plutesc particule fix ca în apa de la robinet, am spus adio și apei îmbuteliate așa că am pornit din nou în căutarea unui mod de purificare.

Nu, nu e cana Brita și nici filtru cu carbon, mi-am adus aminte o chestie atribuită lui Arsenie Boca,  „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”.

Nu pot garanta că într-adevăr a spus așa ceva dar ideea în sine mi s-a părut de luat în seamă, numai că eu sunt creștin din întâmplare și după mintea mea asta cu semnul crucii funcționează 100% numai la cei care cred 100%.

Eu sunt mai eclectică de felul meu, nu pot respinge determinat celelalte credințe pentru că fiecare are ceva dreptate, plus sun dependentă de explicațiile științifice pentru orice, pot să cred apriori dar dacă mi-am și explicat ceva, indiferent cât de fantezistă este explicația, atunci într-adevăr pot muta munții .

Și continuând să caut mi l-am amintit pe Masaru Emoto și vorbele lui către apă, știițific demonstrate, dap, apa căreia îi mulțumești, pe care o lauzi, care ascultă o rugăciune sau o bucata de muzică buna se va purifica, va avea cristale simetrice, se transformă în apă vie.

Așa că mi-am căutat ceva pentru apă și am găsit asta, care pe lângă muzică mi se pare că mai cuprinde și o metaforă, cele mai bune lucruri sunt gratis sau aproape gratis

O ascult deja a treia oară și nu am idei ce influență are asupra apei de lângă mine, nu am idei nici ce influență are asupra celor 65% apă din mine dar știu că mi-a înseninat ziua, că jumătate din grijile mele s-au topit și că trăiesc mult mai în ”acum”, fără regrete peste umăr și fără griji pentru mâine.

Și nu e asta ceea ce de fapt căutăm cu toți? Nu este ăsta aurul spiridușilor îngropat la capătul curcubeului? Capacitatea de te bucura cât mai mult de momentul în care ești?

Nu contează ce vrei să faci, poate fi bun sau rău, productiv sau contraproductiv, greu sau ușor, poate fi imposibil, pentru a ajunge acolo unde vrei ai nevoie de un singur element, ingredientul secret al tuturor poveștilor de succes și al tuturor eșecurillor.

Dap, succesul și eșecul sunt consecința directă a unui singur obicei căruia nu îi acordăm atenția pe care o merită.

Cum nu sunt la un seminar de dezvoltare personală, încă, nu e cazul să mă mai învârt în jurul tufișului și să vă spun care e ăla: consecvența, de fapt CONSECVENȚA.

Dacă vrei să fii un pianist celebru așează-te în fiecare zi în fața pianului și exersează, evident în lipsa talentului nu vei fi unul de geniu, dar o tehnică bine însușită te va duce unde vrei.

Dacă vrei să devii independent financiar consumă mai puțin decât produci, economisește o parte, investește alta, zi de zi de zi și o să ajungi acolo mai repede decât cei care așteaptă să dea o ”lovitură norocoasă”, pentru că la tine e implicată disciplina nu norocul.

Dacă vrei să vezi lumea, caută o meserie care să implice treaba asta, pregătește-te pentru ea, urmează-ți visul cu încăpățânare.

E la modă acum să o susții pe Simona Halep, să fii mândru de ea, așa cum pe vremuri eram de Nadia Comăneci, crezi că ea se trezește dimineața și își spune ”eh, hai să nu facem antrenament, merit și eu atâta lucru”? Sau dacă o face crezi că nu se vede în următorul meci?

Și da eșecurile sunt determinate de aceeași consecvență cu care în fiecare zi îți acorzi generos o scutire, decizi că nu ți se aplică regulile generale, mergi fix pe drumul de până acum deși știi bine că nu te-a dus unde vrei, ci din contră,dar tu îl urmezi consecvent.

Așa că în loc să aștepți să prinzi peștișorul de aur sau să apară zâna bună cu ceva praf magic, stabilește unde vrei să ajungi, taie drumul în bucăți suportabile și urmează-l cu consecvență.

Am mai scris despre fizică și despre cât de greșit am abordat-o, eu, profesorul meu și sistemul de învățământ. Am avut noroc cu memoria de elefant care mi-a permis înmagazinarea principiilor și înțelegerea lor ulterioară, evident cu aplicabilitate la chestii mult mai importante decât unghiul sub care alunecă o picătură de apă pe un geam în mișcare.

După ani și ani, vorba holografilor cred, după ce am dat cu nasul de tăblițele de smarald și celebrul  ”Precum jos așa și sus”. (Serios trebuie să îmi iau un mouse îs multe chestii pe care aș putea să le mai copy paste de net dar nu pot din taste).

După ce mi-am regândit poziția față de marile sisteme filozofice și includ aici și religiile am înțeles în sfârșit cât de genial era săracul Newton.

Azi despre primul principiu al mecanicii newtoniei, adică al inerției, aplicat unde nu te-ai gândi la prima citire, bine, nici la a doua.

Cum sună principiul? ” Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare reclilinie uniformă atâta timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă”

Așa-i că nu pare să aibă nici o legăură cu dezvoltarea personală? Și totuși este una din ideile de bază din toate cărțile astea apărute ca o furie o dată cu Secretul.

Ce ne spune despre noi? Că dacă am apucat să o luăm pe o cale din inerție vom continua să ne deplasăm în direcția aia fie câtă vreme nu facem nimic, fie câtă vreme ceea ce facem într-o direcție bună e contracarat de ceva în direcția opusă.

Cu exemplu practic. Dacă ești trist câtă vreme nu te vei forța să vezi și partea plină a paharului, vei continua să te dezintegrezi în fuioare mai mici sau mai mari de tristețe.

Pe de altă parte un pas în direcția bucuriei îți va schimba traiectoria, e suficient un pas pentru o viață diferită, unul singur necontracarat de unul înapoi îți va schimba viața pentru totdeauna pentru că pe inerție nu o interesează în ce direcție mergi tu, ea știe numai să te ducă într-acolo neabătut îîn baza unui singur impuls inițial

De asemenea degeaba te trezești tu cu 15 minute mai devreme să meditezi dacă după momentul ăsta de impuls îți vei petrece ziua plângându-te, bârfind sau certându-te ca și până acum. Primul pas a întâlnit forța contrară care îl va anula.

Așa că începe cu lucrurile mărunte cu cele trei lucruri pentru care ești recunoscător, dar recunocător toată ziua nu alea 3 secunde în care le inventariezi, cu drumul până la lucru în care zâmbești, chiar și în blocajul de trafic, cu o mână de ajutor dată cuiva.

Începe lejer privind nici partea plină, nici partea goală a paharului ci amintindu-ți esențialul paharul poate fi umplut din nou până la vârf și chiar peste.

Nu era Newton genial ?