Mâncare de linte
Dacă am ajuns să ne cunoaștem vreun pic până acum știți că eu nu arunc mâncare. Când mă gândesc la asta nu văd numai bani aruncați pe apa sâmbetei, deși văd și aia, dar văd muncă . Atâția oameni au munci mult și greu să producă mâncarea aia, inclusiv eu am muncit mult și greu pentru banii cu care o cumpăr, toți ne-am consumat timp ca să producem mâncarea sau banii pentru ea și timpul înseamnă viață.
Undeva în mintea mea există această conexiune că dacă am cumpărat ceva de mâncare și nu reușesc să mă organizez suficient să îl mănânc cât este bun arunc niște minute de viață, practic de-a lungul timpului îmi arunc niște ani de viață la gunoi din lipsă de organizare.
Pe de altă parte așa cum tot spun vreau să mă mut și ar fi de prefera să nu am multe lucruri de cărat între locații așa că am decis să organizez o lună sau câte or fi necesare de mâncat din cămară.
Azi m-am uitat prelung prin rafturi și am făcut un inventar, pe baza a ce am găsit am încropit și rețeta, sunt sigură că nu am inventat-o eu azi dar dacă totuși nimeni nu a gătit combinația asta înainte Ave moi! Sunt o deschizătoare de drumuri.
În primul rând aveam în frigider mai multe feluri de carne toate în cantități mici celebrele rămășițe ale zile (pentru tânăra generație leftovers) : șuncă, piept de porc, jambon, cotlet gata fript și cam uscat, toate au devenit cubulețe tăiate temeinic cu cel mai mare cuțit din dotare. Șunca și pieptul aveau și o parte de slăninuță care a fost decupată și tăiată separat tot cuburi.
Dacă în general nu arunc mâncare când vine vorba de carne e și mai rău. Animalul ăla săracul și-a dat la propriu viața ca să ce? Îl arunc eu la gunoi că mi-e greu să reinventez ce a rămas din el?
Dacă o să devin vreodată vegetariană nu o să fie pentru că vaca duce la încălzirea globală, oricum nu mănânc vacă de când am crescut așa ceva, ci pentru că în sfârșit nu o să mai suport să moară cineva ca să mănânc eu.
Inventarul a mai scos la iveală o ceapă mare, un ghimbir leșinat, niște usturoi (din ăsta a mai rămas), un ardei gras, o conservă de roșii cuburi, o sticluță cu sos de roșii, o conservă de linte verde.
Periodic mă apucă vegetarianismul și mâncatul sănătos care se manifestă prin cumpărarea de linte, conserve de fasole și porumb, tăiței de hrișcă din astea care rămân în casă pentru că vegetarianismul trece în câteva zile înainte să fac ceva cu ele.
Ca atare s-a curățat ghimbirul de coajă și s-a tocat mărunt, soartă împărtășită de ceapă și usturoi. A fost tăiat destul de mărunt și ardeiul gras.
S-au pus în cratiță în ordinea de pe tricouri : bucățelele de grăsime, apoi când au început să se topească s-au adăugat ceapa călită până la auriu, ghimbirul și usturoiul, ardeiul și multe condimente pentru wok și five spices ( am zis că vreau să mă mut cu bagaje puține da?).
Când cele de mai sus erau deja moi și parfumate am adăugat cubulețele de carne, conserva de roșii, sosul de roșii și un pic de apă, apoi conserva de linte clătită bine cu apă.
S-a adăugat sare și cratița s-a mutat în cuptor de unde a ieșit arătând ca în poza de mai jos.
Și când te gândești că multă vreme când auzeam de mâncare de linte credeam că vorba de aceea pe care o culegeam de pe baltă pentru rațe 😊.
Napul porcesc
Uite că nici despre el nu aveam de gând să scriu, dar i-am văzut fotografia la Irina și am văzut tufele de soare pe marginea drumului și dacă nu scriu acum despre el când poate fi găsit, cules, folosit atunci când?
La mine acasă, în Oltenia îl cheamă nap porcesc dar are multe nume: topinambur, morcov porcesc, para iernatica, mar de pamant sau din engleza anghinare de ierusalim. Este bogat în inulina, care este un carbohidrat și conține fructoză.
Inulina este folosită din ce în ce mai mult în alimente, datorită caracteristicilor sale nutriționale și funcționale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în alimentele grase și făinoase. Inulina crește de asemenea și absorbția calciului și posibil cea a magneziului, fiind promotor al creșterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutrițional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantități mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putând fi consumată și de diabetici și suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce privește nivelul zahărului din sânge.
Peste tot pe unde am trecut prin România am văzut tufele crescute spontan la marginea drumului, lângă căile ferate, pe câmpuri, se consuma rădăcian care seamănă un pic cu ghimbirul și nu am văzut-o niciodata în piață de vânzare, deși niște legende urbane susțin că prin piețele transilvănene s-ar găsi.
Napul-porcesc conține proteine, dar deloc grăsimi și, poate surprinzător, este lipsit de amidon, ceea ce îl face recomandat în cazul persoanelor cu diabet. Este bogat în potasiu, fier, fibre, fosfor, cupru, niacină (vitamina B3) și tiamină (vitamina B1). Cu cât este mai mult timp depozitat cu atât gustul va fi mai dulce, datorită unor procese chimice care descompune inulina în fructoză – acest lucru este important în procesul de utilizare a napului-porcesc, căci organismul uman nu are abilitatea de-a procesa inulina. De aceea este de preferat să gătim cu napii ținuți o vreme la cămară, ca ei să treacă prin acel procesc natural de transformare – altfel, napii abia scoși din pământ pot cauza dureri de stomac și flatulență. Este un motiv pentru care, odată cu creșterea popularității cartofului, cea a napului-porcesc a scăzut, devenind mai degrabă mâncare pentru animale – de unde și numele.
De asemenea se spune despre ei că ”topesc grăsimea” fiind de mare ajutor în diete
Ca și rețete se gătesc asemănător cartofilor, eu una intenționez să fac chipsuri sau să îi ăun în cuburi la cuptor cum pun și cartofii. Am citi că se mănâncă și cruzo dar repet nu am încercat încă.
Persoanele care au probleme cu glanda tiroidă ar trebui să nu exagereze cu consumul de napi și mai ales să nu îi consume cruzi, deoarece conțin niște substanțe care ar putea interfera cu hormonii.
Meniul săptămânii 24-30 septembrie
Știu că am zis că nu mă apuc încă, numai că m-am dus aseara la culcare într-o vara indiană și m-am trezit într-o iarna timpurie.
Când am ajuns acasă tăițeii cu sos curry, gata facuti de la săptămâna asiatică nu mai aveau niciun farmec, îmi trebuia supă ca atare am mancat un ou ochi cu niste pită prăjită, unsă cu un pic de mascarpone și niste pasta de ardei iute ( mascarpone trebuie terminat că e vechiut, ardeiul pt că îmi place, deși mă mai gândesc la un al doilea borcan pentru că e cam sărat, delicios dar sărat).
Și am plecat la cumpărături, voiam ceva pulpe superioare de pui, nu mi-a plăcut cum arătau deci pas, mai am doua conserve cu ton, trei cu scoici și nsite figărui de creveți, nu e mare necaz, dacă o să găsesc unele drăguțe iau pentru duminică și meniul de săptămâna viitoare.
M-am ales cu morcovi, ceapă și cartofi dintr-un magazin, sfeclă roșie, ghimbir și iaurt din altul. Pur și simplu nu am putut să cumpăr sfecal cu 1,99 lei/ kg când știam că la ceilalti e 0,99 lei, iar iaurtul de 3,5 de la Pilos e oricând mai bun decât cel de 2,8 de la Carrefour.
Așa că meniul săptămâna asta o să fie simplu, la mic dejun iaurt cu fulgi de ovăz simpli, și poate pâine cu unt și duceață ( trebuie să termin și ceva dulceață).
Marți și miercuri supă cremă de morcov cu ghimbri.
Joi și vineri salata de legume coapte ( cartofi și sfeclă roșie) cu sos de iaurt și usturoi și scoici cred.
Sâmbătă salata de avocado cu castravete si ton ( nu merg la lucru sau dacă merg nu am colegi deci îmi permit ceapă în salată) și un sos de tahini cu lămâie despre care am auzit dar nu l-am încercat.
Duminică ad libitum, poate clătite la micul dejun, poate ceva ciuperci și ardei chinese style cu frigărui de creveți. Cine știe? Eu clar nu.
Mai am de cumpărat numai ceva pită de la magazinul de pită, care face pâini din alea de 6 kg bucata pe vatra, cu semințe, făina integrala si nebuneli.
Brioșe cu dovleac
Asta e o să tot avem brioșe, bine nici nu cred că sunt propriu zis brioșe, aia originala din câte țin minte e cu ceva drojdie și lapte, mai spre cozonac, eu le zic asa pentru ca le coc in forme de briosa.
Și le tot avem pentru că le fac în juma de oră și am micul dejun asigurat vreo 3 zile, cu un iaurt, o brioșă, o cafea :).
În continuarea epopeii dovleacului care a ajuns supă cremă și a exterminării lucrurilor pe care nu le mai folosesc: zahăr alb ( încă mai am două kg), făină albă ( un kilogram frumos la purtător), mix de mirodenii pt turtă dulce cumpărat de Crăciun am procedat gospodărește la brioșe.
Și-au mai adus contribuția 3 ouă, un praf de sare, unul de turmeric, care are 800 de milioane de efecte pozitive, și atât.
Am bătut cele 3 ouă cu 6 linguri de zahar, bine nu eu robotul vreo 3 minute, am adăugat mirodeniile, turmericul, restul de piure de dovleac și măr, făina maxim 10 linguri, am turnat cu punga până avut consistența serioasa, trebuie să stea singura cumva în picioare. S-a adăugat lingurița de bicarbonat și lingura de oțet de mere.
Am copt până a ieșit scobitoarea uscată.
Brioșe light
Povestea brioșelor light a apărut evident încercând să îmi termin proviziile din frigider și sertare.
Pe vremea când am început să citesc despre mâncatul sănătos mi-am cumpărat evident lucruri care să mă ajute între care, dar nu limitat, se găsesc pudar de roșcove cunoscuta si drept carob. Ideea fusese să o folosesc în loc de zahăr. Nu a mers, cumva rămânea nedizolvata și nu îmi plăcea rezultatul dar nici nu mă lăsa sufletul să o arunc, adică 4 lei sunt 4 lei trebuie folosita cumva.
În aceeași etapă am început să cumpăr fulgi de ovăz, din ăia simpli, fără arome, fără zahăr, fără zurgălăi, de obicei îi adaug așa cum sunt în iaurt și tare buni sunt, deja am ajuns la punga numărul 3. Văzusem însă un video în care o doamna își folosea blenderul robotului de bucătărie să faca făina de grâu, migdale și ovaz, ultima din fulgi. A trebuit să încerc si cum grâu și migdale nu aveam am sacrficat fulgii. A rezultat o făină așa drăguță că nici nu am mai cernut-o.
Prin frigider se mai găseau 2 banane antice în pragul extincție, o nectarina la fel de bătrâioară, 2 ouă, un praf de scorțișoară și cred că atât.
În vasul uriaș al aceluiași robot cumpărat nu știu de ce am bătut ouăle întregi cu două linguri de pudră de roșcove, am adăugat în afacere bananele zdrobite cu furculița, un praf de sare, pe cel de scorțișoară și făină de ovăz, vreo 10 linguri sau mă rog până amestecul a devenit aproape solid.
A urmat o linguriță de bicarbonat de sodiu stins cu o lingură de oțet de mere, nectarina tăiată în bucățele mici și totul a trecut în formele de brioșe.
Culoarea închisa e data de pudra de roșcove care pare să fie tare bună la casa omului, seamănă un pic la gust cu pudra de cacao, care are calorii puține și B1, B3, B2, A, calciu, magneziu, potasiu, fier, proteine și foarte multe fibre.
Semințele din păstăile de roșcove au întotdeauna aceeași greutate (0,18 g), fiind denumite încă din antichitate ”karat”. Acestea se foloseau pentru măsurarea cât mai precisă a greutății diamantelor și aurului. Din acest motiv, unitatea modernă de măsură a aurului se numește tot carat (0.2 g). Sincer habar nu aveam înainte de research ul pentru articolul ăsta.
Gustul a fost bun, dulce dar nu foarte, data viitoare cred că arunc în joc și niște stafide sau curmale mărunțite.
Aspectul eh poate reușesc să îl îmbunătățesc cumva.
Supă crema de dovleac
Hai că s-a întâmplat minunea. Am apucat să gătesc, bine si săptămâna trecută am produs niste brioșe chiar sa scriu si rețeta aia.
Cu meniul săptămânii stăm rău pentru că încerc din greu să termin chestiile pe care le am prin casă pe principiul să avem rezerve din chestii pe care între timp le mâncăm rar
Acum vreo doua zile cred am apucat sa coc materia prima, respectiv un dovleac care a costat vreo 3 lei și 3 mere care nu mai stiu cat au costat probabil 2 lei.
Ce aveam prin casă : o ceapă, trei grăunți de usutoroi, un ardei verde iute, niște semințe de chimen, parca le luasem pentru biscuiți cu brânză acum aproape un an, încă erau acolo, un cub de Maggi cu legume ( nu am ajuns la nivelul superwoman sa am supă prin casă), o lingură de ulei, un praf de sare, trei felii de pâine veche și mare surpriză o cutie de smântână pt gătit de care mă puteam lipsi dar daca tot era acolo, la marginea expirării iar eu golesc frigiderul si dulapurile ce era să fac?
Vă scriam pe aici că am făcut cumpărături impulsive, una din ele se dovedeste utila, un robot de bucatarie Silvercrest de la Lidl, bine se va amortiza în 10 ani dar prinde bine și mă ajuta sa ma mișc repede.
Deci am pus mărul copt și dovleacul copt în blenderul drăciei care mi le-a făcut piure, între timp am tocat ceapa cât de fin am putut, usturoiul și ardeiul iute.
Am pus lingura de ulei în oală să nu murdăresc 15 vase și am presărat o mână de semințe de chimen, pe când astea pocneau deja am pus ceapa, imediat ce a ajuns aurie am adăugat usturoiul si ardeiul și le-am călit un pic împreuna.
Am desfăcut cubul de Maggi în apă caldă, vreo 600 ml și am adăgat în oală jumătate din piureul de dovleac cu măr și apa despre care vorbeam amestecând până la omogenizare.
Cinci minute mai târziu am adăugat praful de sare( bine două lingurițe rase) și smântâna, amestecat bine și stins focul.
Am tăiat cele 3 felii de pâine cubulețe, pus un strop de ulei în unica mea tigaie care e un Tefal, a fost vreo 45 de lei dar îi merită, acasă aveam set cu wok, tigaie medie și tigaie de clătite, le-am ținut pe foc vreo 3 minute poate cam mult dar mie îmi place pâinea mai arsuță așa.
Am descoperit că nu am polonic în casă când am vrut să îmi pun supă în farfurie, dar asta e merge si cu oala, am pus o mână bună de crutoane și aia a fost.
Mai sunt vreo 3 porții și cred că total a costat 10 lei cu totul și o să o repet toamna asta.
Sos de iaurt
Ăsta va intra în istorie drept sosul cel mai sos dintre toate sosurile, sosul suprem ce să mai.
Povestea e așa: eu nu mănânc maioneză, nici manufacturată, nici cumpărată, nici bio, nici de prepeliță, de nici un fel. N-am mâncat ever și așa o să mă duc la ăle veșnice, când probabil cu norocul meu famelia îmi va da de pomană numai salăți boeuf.
Așa că la toate legumele pe care le halesc în ultima vreme trebuia să apară pe lume un sos, el a apărut la niște cartofi despre care vom vorbi altă dată că deja mă transform în blog de gătit.
Ce cuprinde:
- juma de kil de iaurt, de ce grăsime vrei tu, am încercat ți cu cel de 1,5 % și cu cel d 6% de la Cedra, la mine de regulă din cel slab de la Carrefour achiziționat la găletușă
- pentru a curge frumos vreo 3 linguri de chefir, ultima mea iubire
- după gust : sare, piper, boia, cimbru, am pus și maghiran o dată că din ăla aveam în casă și musai parf de usturoi.
- ideal ar fi usturoi trecut prin drăcia aia de clește, dar nu aveam și acum reașizez trist că am primit unul cadou și l-am uitat la mama. Eh îl iau săptămâna viitoare.
- Se amestecă cele de mai sus și se mănâncă din toată inima la plăcinte și legume la cuptor și cred că merge și al friptură dar eu l-am descoperit în etapa asta vegetariană.
- Poză n-am, al meu iese rozaliu de la boia
Brioșe fără zahăr
Mie îmi cam place zahărul și asta se vede regretabil pe contururile siluetei. Pentru mine nu m-aș fi mobilizat ever să încerc o prăjitură fără zahăr am făcut-o însă pentru un bun prieten căruia maică-sa nu i-a dat dezlegare la zahăr deocamdată, așteptăm tortul de la doi ani să vedem cum decurg negocierile.
Ce am folosit: o sfeclă mică bine coaptă, efectele ar fi fost mult mai mărețe dacă blenderul meu era o sculă serioasă și chiar ar fi făcut piure toată sfecla, așa mi-a dat cât ssă-mi facă aluatul ciclam în stare crudă.
O banană terciută la furculiță că nu mă mai țineau nervii pentru blender.
Două ouă
2 linguri de ulei de cocos lichid
Vreo 4 linguri sănătoase de chefir
Habar n-am câtă făină, cred că vreo 10 linguri, am pus până aluatul a devenit dens.
Am bătut ouăle și le-am amestecat cu sfecla, banana, uleiul și chefirul, în asta am tot pus făină până a început să arate a aluat de brioșă.
Pentru că eram în misiune bio în loc de parf de copt am pus un pic de bicarbonat stins cu zeamă de lămâie.
Le-am copt la 180 de grade vreo 10- 15 minute, am băgat des scobitoarea că erau primele mele brioșe. La gust erau prăjituri, nu cât să mă dea pe spate dar prăjituri, amicul a fost încântat mâine facem iar fără sfeclă, nu mă țin nervii să blenduiesc trei kile din care să obțin două linguri de piure și un lighean de salata.
Au ieșit 8 bucăți și cred că au costat vreo 6 lei.
Plăcinta cu varză
Așa cum spuneam am avut o lună de vacanță de pe bloguri. Acum să o luăm cătinel din nou pe drumul postărilor că tot e primăvară și toate cele sunt în creștere.
Pentru că în ultima vreme carnea nu a mai fost printre alimentele mele de suflet a trebuit să găsesc alte variante de mâncare. Una din ele plăcinta cu varză despre care se poate spune în glumă sau poate nu că e mâncare pentru chakra a șaptea pentru că a rezultat destul de violetă fiindcă aveam în casă varză și ceapă roșie.
Ne trebuie o varză, vreo 5 cepe, cam jumătate de kil de făină, un plic de drojdie, ceva condimente: boia, sare, piper, cimbru, fiecare ce vrea. Dacă vrei varianta de post folosești cam 200 de ml de apă și 20 de ulei, dacă nu vrei să fie de post, poți folosi 200 ml de lapte, două ouă și un boț de unt.
Etapele: musai se pune Venga Boys la ceva, plăcinta de varză nedansată e ca nunta fără lăutari.
Se încălzește lejer laptele și se topește în el untul ăla mititel. Se bat cu violență ouăle cu un praf de sare, se amestecă apoi cu laptele și apoi amestecăm în fir subțire lichidul în făină amestecată cu drojdie ( eu folosesc uscată). Se frământă și se lasă isprava să se odihnească.
Trecem al legume. Se toacă întâi ceapa și se plânge corespunzător că e moment solemn ce naiba. Simultan se dansează că nu strică niciodată să dezvolți multitasking-ul. Se taie cât de subțirel se poate varza.
Se aruncă un strop de ulei în tigaie și apoi când s-a încins uleiul ceapa, să scoatem ifosele din ea. Când ceapa e aurie sau mă rog a mea rozalie, se trântește în valuri și varza, că nu are loc toată odată. După ce a intrat toată varza în tigaie mai punem 100 ml de apă și apoi sigilăm cu capacul să fiarbă înăbușit preț de 10 minute.
La expirarea termenului iei capacul și lași să se evapore apa, condimentezi cu ce vrei tu și oprești focul.
Eu voiam să pun și morcovi dar am uitat, așa cum se poate adăuga și ceva carne, eventual din aia tocată și prăjită de una singură.
Dacă s-a dospit aluatul trecem la asamblare, dacă nu, mai dansăm un pic. Asamblarea e simplă : împarți aluatul în două, o foaie jos, apoi varza, apoi foaie. Dacă te chinuie rău talentul ca pe mine poți pune și nește decorațiuni împletite.
Dai la cuptor vreo 30 de minute la 200 de grade, știți cum e funcție de cuptor. După 20 de minute oricum scoți plăcinta și o ungi cu ou cu factor de protecție mare să nu se ardă.
Cred că în total o plăcintă în tava mare a cuptorului m-a costat vreo 6 lei și au ieșit vreo 18 porții ca asta.
Salata de legume coapte
Dacă mai există dubii cu privire la povestea de dragoste dintre mine și sfecla roși dați-mi voie să le risipesc. O ador.
Așa că azi am gătit ghici cu ce? Sfeclă roșie.
3 cartofi mari 1,3 lei cred, că mi-au mai rămas mai bine de jumate
3 sfecle medii 1,60 lei fix că la astea am bonul
o ceapă roșie probabil 50 de bani
o legătură de mărar 1 leu investit în economia subterană, puteam trăi și fără mărar dar în vindea o băbuță și astea sunt slăbiciunea mea
400 gr de iaurt cam 2,5 lei ( evident din ăla no name la kil)
100 grame brânză vreo 0,70 de bani, hai un leu că oi fi pus mai multă
ceva sare și boia iute
Să fi fost cu exagerările de rigoare 9 lei cu totul.
Am îmbăiat sfecla și cartofii apoi i-am poftit în cuptor la bronzat. Între timp am făcut alte treburi să nu e musai să petreci viața în bucătărie.
Când s-au copt și răcit cât de cât i-am decojit, tocat în bucăți mari și pus în catron, peste am tăiat brânza, peste am pus ceapa tocată cât de mărunt mă pricep eu.
Separat am pus iaurtul într-un castron, cumpărasem chefir în scopul ăsta dar mai bine îl mănânc simplu că tot aveam iaurtul și trebuia consumat, am puc cam 3 lingurițe de sare și două linguri de boia iute și am amestecat. A rezultat un sos destul de rozaliu în care am adăugat mărarul tocat și l-am turnat peste salată.
A fost incredibil de bună, în castronul meu cred că sunt patru porții, isprava inițială a consumat numai doi cartofi și două sfecle dar după prânz am umplut la loc adăugând legumele nr 3.
Ca idee salata e foarte versatilă, în loc de bânză aș fi putut pune ceva cărniță dar nu aveam prin frigider nimic gara fiert sau copt. Dacă aș fi avut obiceiul de a posti aș fi putut înlocui sosul de iaurt cu ceva ulei și oțet iar brânza cu măsline. Mă rog combinațiile sunt invinite și cuprind gustul ăla aromat de sfeclă.
Apropo sfecla coaptă e infinit mai gustoasă decât aia fiartă și chiar am căpătar suficient curaj să o lucrez fără mănuși, pentru că fiind gata coaptă am decojit-o rapid și m-am spălat pe mâini des, la cea crudă parcă totuși nu aș renunța la ele.
Și acum pozele varianta aproape gata dar frumoasă și aia îngrozitor de urâtă și incredibil de gustoasă cu sos cu tot.
Doar un leu 
Comentarii recente