Get smart with money
Azi nu este despre o carte ci despre un documentar. Poate trișez folosindu-l pentru cartea de marți dar dacă aș folosi audiobook uri în loc de cărți tipărite nu tot carte ar fi?
Revenind în week-end am văzut pe Netflix un documentar nou Get smart with money. Pe piață există și o carte Ger good with money scrisă de unul dintre participanții la documentar Tiffany Aliche.
Filmul se concentrează pe 4 categorii diferite de probleme legate de bani: persoana care are atâtea datorii că nu știe cum să o mai scoată la capăt, persoana care reușește să se finanțeze fără a pune ceva deoparte, cel care are un nivel bun de viață dar nici o plasă de siguranță și ce care vor să se preocupe de pensionarea anticipată.
Regulile sunt cele de bază: mărește veniturile, redu cheltuielile, plătește datoriile, pune ceva deoparte, calculează cât îți trebuie pentru a-ți asigura independența financiară și a-ți abandona slujba.
Îl recomand cu căldură însă am să punctez numai cele 3 sau 4 idei cu care am rămas eu.
Cea care mi-a plăcut tare mult a fost surprinzător găsită în segmentul dedicat doamnei care muncea numai să acopere datorii și nu reușea. Pentru ea consultantul a creat un model automat de buget și i-a pus la dispoziție patru criterii de evaluare a achiziției:
-lucrurile necesare, aici intră locuința, mâncare, haine, toate la nivelul elementar care asigură supraviețuirea nu vorbim despre pantofi Manolo Blahnik.
-lucruri pe care le iubești, care vor continua să îți placă peste ani, care aduc efectiv un plus valoare continuu vieții tale, aș pune aici cursurile pentru lucruri nu necesare dar dragi sufletului meu, ceva cu care rămân pe mai departe.
-lucruri care îți plac și care te vor bucura câteva luni, ultimul model de palton, ultimul model de telefon, etc
-lucruri pe care le vrei și care nu aduc plus valoarea numai c ți se pare o idee bună pentru că toată lumea le are, sunt la reducere și în plus meriți și tu un răsfăț nu?
A doua idee care mi-a plăcut a fost intervenția sportivului care spunea că a crescut sărac, în lumea lui era important să ai ce pune pe masă, limbajul financiar: depozite, investiții, fonduri mutuale sunt ceva ce nu a absorbit în copilărie și ca atare nu le-a avut în vedere de la început și nici nu este în largul lui cu ele.
Mi-a plăcut și modul în care determinau suma necesară în investiții pentru a te putea pensiona: suma care crezi că este suficientă pe o lună X 12 luni X 25. Nu am înțeles de unde vine 25 dar intenționez să mă dau pe blogul lui Mr. Money Moustache, că oricum eram în căutare de ceva bloguri noi și să aflu.
Mă regăsesc teribil în ultimele două situații, pe vremea când creșteam eu statul îți dau salariu și apoi pensie și nu era problema ta, ca atare nu am dobândit din tinerețe sau copilărie informații despre investiții sau cum să îmi pun banii să muncească în locul meu.
De asemenea blogurile lor nu mă prea ajută pe segmentul ăsta pentru că eu nu locuiesc în State nu am acces la aceleași fonduri, cum este S&P 500 despre care toată lumea povestește, ca atare aici va trebui să îmi fac timp și să citesc despre instrumentele la îndemâna mea, până acum nu am priceput decât cum stă treaba cu imobiliarele , depozitele și obligațiunile, dar sunt încă tânără deci mai am timp să învăț.
Săptămâna asta nu am terminat de citit nicio carte pe de o parte pentru că citesc 3 în același timp și merge mai încet, pe de alta pentru că nici cartea mea nu se scrie singură și cum sunt ferm hotărâră să devin un scriitor celebru și de succes ( bun e cu totul altă categorie mai greu de atins numai cu determinare) scriu mai departe continuarea de la Solomonari.
Aurul spiridușilor
V-am zis că vă postesc ce fac cu banii salvați de la cumpărături inutile. Devin aur la propriu.
Există pe piață lingouri de la 2,5 grame la 1 kg marcate de Elveția, aur cu puritate de 24 k. Asta este forma pe care o alegi pentru economisire/Investiție pe o perioadă lungă. Exceptând șocurile economice prețul lui nu crește brusc și nu ai atâția bani, sau eu nu am, să câștig speculând așa.
Lingourile de aur sunt pentru a fi lăsate copiilor sau nepoților, pentru că până atunci probabil își vor tripla valoarea.
Sunt minunate pentru că într-o situație de genul Ucraina dacă trebuie să pleci, sunt ușor de ascuns și ușor de luat cu tine având valoare mare pe dimensiuni mici, putând fi transformate în banii țării în care ajungi. E însă mai dificil să le vinzi în măsura în care ai nevoie urgentă de fonduri și de regulă dacă nu au trecut niște ani buni de la cumpărare vei ieși în pierdere.
Aș zice că un lingou de 5 sau 10 grame pe an ar fi suficient.
A doua formă a aurului este cel prelucrat bijuteriile în care este în aliaj având 14 k sau 18 k. Eu una nu port aur, nu e metalul meu de suflet să zicem și 90% din timp bijuteriile mele sunt din argint.
Dar de un an de câte ori îmi permit îmi cumpăr bijuterii din aur, spre deosebire de lingouri e infinit mai ușor să îl schimbi înapoi în bani, chiar dacă și aici e posibil să pierzi din valoare.
Ce am învățat cumpărând bijuterii?
Evită pietrele prețioase, ca să le vinzi pe alea e nevoie de un specialist și de regulă vei pierde mai mult la cumpărare-vânzarea de diamante să zicem decât de aur simplu.
În al doilea rând verifică costul pe gram, majoritatea bijutierilor au acum și posibilitatea de achiziționare online, unii chiar precizează că prețul e calculat pe obiect nu pe valoarea gramului de aur.
Nu mică mi-a fost surpriza făcând calculele să descopăr că unii au gramul de aur la peste 400 de lei în vreme ce în bijuteriile clasice, alea fără blazon l-am găsit la 270 de ei.
E drept cele pe care mi le cumpăr eu nu fac parte din nicio colecție renumită, nu cumpăr designul, nu cumpăr numele, nu cumpăr publicitatea, nu voi putea povesti niciodată despre inelul meu Chopard pentru că în situație de criză ceea ce mă interesează nu e precizia la detalii sau imaginația bijutierului ci cantitatea de aur conținută de obiect. Bonus dacă trebuie să le transform în bani nu voi avea niciun atașament emoțional cu bijuteria, poate după ceva de la Piaget aș suferi.
Ultimul lucru pe care l-am avut de lămurit a fost locația, din nou Ucraina m-a făcut să mă gândesc la chestii care îmi mai trecuseră prin minte în timpul crizei din Grecia când era imposibil să scoți bani din bancomat pentru că nu mai erau, atunci m-am liniștit cu ideea unei cutii de valori în care să ții bani sau bijuterii.
Faptul că e posibil să fie nevoie să pleci peste noapte, să nu se mai deschidă băncile, să fie bombardată clădirea în care tu aveai rezerve a pus cumva treaba asta în perspectivă, așa că deși cea mai mare parte a rezervelor este în bancă, am stabilit și vreo 3 locuri sigure diferite la care am acces independent de concursul altcuiva.
Cam atât despre plasa de siguranță, data viitoare dacă nu am o idee mai urgentă vom vorbi despre pasul următor: investiții.
Plasa de siguranță
Am văzut zilele astea Ținutul Nomazilor, inspirat de cartea cu același nume scrisă de Jessica Bruder, pe care intenționez să o citesc la un moment dat.
E o poveste simplă, povestea unor oameni care din diverse motive trăiesc în rulote sau dube adaptate pentru asta. Personajul principal li s-a alăturat după ce principala industrie din zona ei s-a închis iar orașul în care și-a trăit mare parte din viață a devenit pustiu.
Te face să te gândești la privilegiile de fiecare zi pe care re regulă le ignorăm, un loc în care să ne odihnim, o cadă cu apă caldă, micile tabieturi, un ceai într-o cană frumoasă, sunetul ploii de noiembrie în ferestre în timp ce tu ești la adăpost, mirosul bradului de Crăciun.
Te face să analizezi diferența între nevoie și dorință. Avem nevoie de foarte puține lucruri: adăpost, hrană, haine, iubire, cultură. Ceea ce ne face să avem probleme sunt dorințele: nu adăpost ci vilă sau penthouse, nu hrană ci ieșiri la restaurante cotate Michelin, nu haine ci modă și așa mai departe.
Nu este nimic rău în avea dorințe numai că înainte de a le satisface ar trebui să ne asigurăm că toate nevoile sunt acoperite, dacă pentru tine e în regulă să dai banii obținuți pentru o lună sau două din viața ta pentru o pereche de pantofi e ok dar nu face asta înainte de a te asigura că ai ce să mănânci.
Și asta mă aduce din nou la subiectul postărilor de vineri: modul de viață, pentru că subiectele care tratează banii din asta fac parte.
Îmi place ideea de a trăi într-o casă mică, nu sunt sigură că rulota sau duba sunt potrivite pentru mine, dar pe oricare dintre ele aș ajunge să o folosesc vreau să fie datorită unei convingeri și nu pentru că nu am altă alternativă.
În ultimul an, când nivelul creditului a ajuns la limite rezonabile, am început să mă gândesc la pasul următor: plasa de siguranță, urmând să atac investițiile mai încolo.
Anii ăștia m-au făcut să regândesc lucrurile pe care le știam despre bani. E nevoie de un singur gest al cuiva sau de un virus mic pentru a arunca ordinea economică așa cum o știm în aer.
Așa că mi-am gândit plasa de siguranță pe mai multe nivele: o parte din bani, minimul posibil, este ținută în moneda națională (nu cea mai fericită idee dată fiind inflația dar ai nevoie de bani în moneda ta).
A doua parte este ținută într-o valută, anul trecut încă mai cumpăram euro, undeva prin toamnă am virat spre CHF din mai multe considerente, unul fiind că francul este moneda unei singure economii, nu a unei uniuni și oricât s-ar certa cantoanele între ele nu pot ajunge la nivelul dezastrului pe care o ceartă Germania/ Franța l-ar produce asupra Euro.
Inițial banii pe care îi folosim azi au apărut ca reprezentare a aurului pe care îl avea în bănci, cu timpul această tradiție a dispărut așa că în prezent tipărim bani într-o veselie fără acoperire în aur și vedem efectele în inflație.
Așa că a treia parte din economii ajunge în aur, însă deja postarea asta e prea lungă așa că o lăsăm pe data viitoare cu aurul.
Sursă foto Pinterest
Banii toujours banii
Să ne ocupăm azi de motivul primordial al nașterii acestui blog, finanțele mele personale.
Când am început să scriu situația era atât de neroz încât literalmente fiecare leu conta la nivel de supraviețuire, acum o duc mai bine însă cu exercițiul dobândit aici am descoperit că deși îmi permit financiar multe, am o stare de disconfort când dau bani aiurea sau mai bine zis când dau mulți bani aiurea.
Cel mai probabil va trebui să scriu o postare numită Am cumpărat eu ca să nu cumpărați și voi în care să calculez chestiile pe care le-am cumpărat fără să am nevoie sau fără să aducă un plus valoare vieții mele pe măsura timpului consumat să produc banii ăia.
Dar una peste alta nu stau rău. Încă mai am creditul, temutul credit al cărui spectru se întindea până în anul 2044, dar va lua sfârșit undeva prin 2027 și l-aș putea achita mâine cu banii din contul curent am decis însă să îl las să se deruleze.
Când primesc mesajele alea de la bancă despre ROBOR la 3 luni aproape că mi se pare o onoare să dau mâna cu mine că am insistat în plățile anticipate.
La ultimul când la creditul meu deja insignifiant rata a crescut cu 25 de lei în trei luni întâi am făcut atac de panică și după aia mi-am adus aminte că sunt safe.
Am pus în aplicare și sfaturile cred că la Ramsey le-am citit despre cum cardul de credit este Satana pe pământ așa că nu am, folosesc unul de debit pentru cumpărături online și abonamente dar nu i-am depășit în toată existența lui limita iar în ziua scadenței am grijă să virez banii la loc, uneori chiar înainte depinde dacă apuc să intru pe aplicație.
În general prefer să plătesc cash cumva conștientizezi mai bine câți bani dai dacă îi numeri efectiv când faci asta.
Al doilea sfat pe care l-am avut în vedere, încă mai lucrez la asta a fost să apreciez suma minimă pentru o lună de zile și să pun deoparte valoarea echivalentului a minim un an, ideal 3 ani. Am depășit un an încă nu am ajuns la doi, nici nu cred că voi ajunge înainte să se termine 2022 dar e ok.
Al treilea sfat pe care l-am respectat în momentele în care era greu a fost să țin naibii un jurnal de cheltuieli, nu știu să folosesc excel, mă plictisesc să completez pe hârtie încă o treabă de rezolvat.
Bonus de Crăciun mi-am cumpărat o cutie cu turtă dulce, evident muzicală, evident am păstrat-o, acum o folosesc cu titlul de salvați și amenzi. De câte ori reușesc să evit o cumpărătură impulsivă și inutilă transfer banii salvați în cutie, de câte ori nu reușesc pun o amendă în sumă egală tot în cutie. De altfel la vreo câteva amenzi pe lună nici nu mai faci cumpărături impulsive că nu mai ai cu ce.
Când suma din cutie devine suficientă este transformată într-un mijloc de încă nu știu dacă e numai economisire sau chiar investiție despre care vorbim vinerea viitoare.
Septembrie – aniversare de credit :)
Am împlinit un an de credit în care nu am făcut nici o plată anticipată, mă rog, aș fi putut face una în septembrie dar pentru că nu am termint cu bucătăria păstrez banii încă vreo 2 săptămâni ca depozit de siguranță așa că prima anticipată o să fie în octombrie.
La capitolul ăsta nu stau minunat, nu o să reduc creditul decât cu un an prin anticipată dar în rest m-am descurcat de geniu.
Mi-am achitat toate restanțele, am plata facturilor la zi și am redus cea mai mare parte a abonamentelor. Practic în afară de creditul casei nu am nici o datorie și nici nu am nimic vital pe lista de achiziții următoare, e un drum lung față de anul trecut când mai aveam cam 10 000 de lei de dat în diverse direcții.
Așa că am stat și mi-am stabilit direcția pentru anul nou, da, la mine Anul Nou are loc de două ori pe an, o dată de ziua mea când îmi stabilesc obiectivele personale pentru următoarele 12 luni și o dată la 1 septembrie când stabilesc obiectivele financiare.
Deși am ezitat mult am decis totuși să folsoesc plățile anticipate pentru reducerea perioadei de creditare, m-aș simți ceva mai liniștită dacă aș micșora ratele dar mă cunosc și e posibil ca o rată mai mică să îmi dea impresia că pot lăsa treburile mai moale.
În al doilea rând am stabilit că anul acesta va fi un an de ”mai puțin”, economisirea o fi o treabă de durată, dar eu simt nevoia unui sprint. Am decis că un an nu o să mă omoare și de altel am oricând posibilitatea să ”arunc prosopul” și să mai calc pe lângă calea cea dreaptă. Există milioane de oameni pe lumea asta, dacă nu cumva miliarde care nu au posibililatea asta și dacă ei pot să se descurce așa o viață întreagă un an o să treacă imediat.
Nu mi-am stabilit un rezultat bătut în cuie, să spunem că o să fiu fericită dacă la anul când o să analizez rezultatele anului financiar în loc de 28 de ani de credit o să am mai puțin de 24.
În rest o să ne descurcăm trăind și făcând pentru că deși eu am impresia că nu mai am ce să reduc sunt destul de sigură că nici un om normal la cap nu are nevoie de o cafea în oraș zilnic și nici lipsa apei minerale (mda, m-am mutat la asta pe caniculă, erau totuși 48 de grade afară) nu a omorît pe nimeni.
Săptămâna asta nu o să stabilesc un meniu pentru că frigiderul conține suficiente ingrediente pentru sandwichuri, salată și omletă așa că probabil mâncarea o să cote undeva la 15 lei pentru fructe iar de săptămâna viitoare o să încerc să fac un meniu de maxim 50 de lei pe săptămână, să vedem până unde mă duce imaginația.
Și da, știu teoria aia cu o viață avem, tocmai pentru că e numai una vreau să mă bucur de cât mai mult din ea fără stres, pentru că de unde stau eu acum, există o mare deosebire între a economisi pentru un venit pasiv și a economisi pentru eliminarea datoriei iar pentru a doua niște ”sacrificii” sunt justificate deplin, cel puțin pentru mine( și nu, nu vorbesc de murit de foame, dar da, sunt împotriva covrigilor în oraș pentru că raportul preț/calitate este jalnic) .
Evident asta e la urma urmelor o alegere extrem de personală și fiecare este liber să meargă fix pe unde își dorește dar dacă în Urzeala Tronurilor a exitat vreun pic de adevăr atunci este motto-ul Casei Stark ”Brace yourselves, winter is coming” și o nouă criză economică la fel, iar eu am de când să am datorii cât mai mici la ora aia, dacă nu cumva nici una.
4 motive sa sari peste meniul zilei
Azi mi-am adus aminte de perioada în care luam prânzul în oraş în fiecare zi, era logic pe de o parte, o alegere infinit mai bună decât să sar peste masă dar aşa mi-a trecut printre degete mcar un sfert de garsonieră.
Nici pe vremea aceea nu eram chiar mână spartă, îmi alegeam din meniu ceva mai adecvat ca preţ dar preturile de restaurant sunt totuşi preţuri de restaurant care trebuie să acopere locaţia, personalul, materia primă şi ceva profit.
Atunci a apărut la noi în târg meniul zilei, care exercita aşa un fel de miraj asupra noastră, ideea unei mese complete la 10 lei era de geniu şi ne-am repezit voioşi în ea.
Meniul zilei şi-a dovedit rapid lipsa de avantaje cel puţin pentru mine, pentru că asta e sunt mai mofturoasă decât chefii de la Masterchef la un loc şi am început să văd rapid găurile din sistem.
- Mâncam prea mult, o ciorbă, un fel principal, un desert, ceva pâine şi o sticlă de apă erau mai mult decât îmi trebuia, pe principiul nimic nu se pierde totul se transformă după vreo 2 zile am învăţat că e mai bine să mai merg cu cineva care să îmi termine mâncarea asta aşa să nu ajung eu rotundă şi să nu am mustrări de conştinţă că îmi bat joc de mâncare, financiar nu mă ajuta plăteam un meniu mâncam jumătate.
Din punctul ăsta de vedere vechiul sistem era mai bun pentru mine măcar atunci îmi comandam ceva de 6,5 şi îl mâncam tot.
- Meniul zilei mă limita, nu ştiu cum mai este acum dar pe atunci nu aveam la dispozişie 3 feluri de supă, 3 feluri doi etc, aveam un singur meniu stabilit de bucătar care invariabil cuprindea un fel care nu îmi plăcea.
- Localurile care aveau meniul zilei la un preţ decent, aveau restul mâncărurilor mai scumpe aşa că dacă nu îmi plăcea meniul plăteam mai mult pe ceva diferit decât într-un local fără meniu.
- Ăsta este un argument valabil şi al ora asta, meniul zilei nu e chiar aşa chilipir cum pare. De ciorbă nici nu mă mai iau cu 5 lei pot face o oală pentru 6 oameni cu atât mai mult cu cât mai întotdeauna carnea de prin ea apărea rar si sub formă dezosata, ceea ce putea însmena inclusiv că provine de pe bucăţi din alea inestetice care se găsesc la 3 lei kilogramul.
De felul doi, hm, şi azi am vorbit cu o amică încântată că îşi luase un piept de pui al grătar cu 5 lei, numai că ea nu îţi luase un piept de pui ci o feliută iar la 5 lei suta de grame il cumpărăm practic la pret dublu. (eu şi Carrefourul meu, 650 de grame de piept dezosar 16 lei, cu os iese ceva mai ieftin ci mai multa munca) .
Nimic nu o împiedica să îţi ia pieptul ăla la grătar de acasă că har Domnului avea şi unde să îl mănânce şi unde să îl încălzească, aşa cum nici pe mine nu mă împiedica nimic pe vremuri.
Mie una 4 motive îmi ajung să sar peste meniul zilei, voi mai puteţi căuta.
Plus ca e geu sa il digeri pe Cioran cu varza 😛
H2O mai complicat decat pare
Azi mi-am prins urechile în apă. Ştiu, am un talent nenatural de a mă complica dar poate prinde bine pe termen lung. Plecând de la ideea străbabelor noastre latine, că strămoşii romani se delectau mai mult cu vin, „Quod me nutrit me destruit” ( dap, obişnuiţi-vă cu ideea înjur în latină când nu te aştepţi) mi-am adus aminte că la mine se întâmplă multe deodataă.
Mă mut, mă reped într-un regim de viaţă sănătoasă şi trebuie să fac şi economii, am auzit că or să facă un personaj inspirat din mine în Xmen aşa eficientă sunt. Să mă mut ar fi uşor, să mă apuc de viaţă sănătoasă la fel de uşor, acum bat câmpii, cum să fie uşor să renunţi la bere şi suc şi alte bunătăţuri înmuiate şi îmbibate în zahăr?
Să le fac pe amândouă cu buget limitat, eh asta e de mine. Dacă renunţ la bere şi suc logic trebuie să beau şi eu ceva. Storcătoarele de fructe sar lejer de 300 de lei şi nici livada in parcarea blocului nu o să am, aşa că probabil o să investesc prin decembrie intr-un storcator de citrice cand imi pot lua portocale cu 3 lei kilu, dar de ăsta mă uit prin noiembrie că acum portocalele cresc la pret si scad la gust.
Apă? E problematic. Singurul oraş din lume în care pot să beau apă de al robinet este Viena. Dar vienezii sunt snobi, ei au apă de izvor şi in tancul de la toaletă imaginati-va cum e cu apa potabila. Să nu mai zic că nu ne putem compara cu ei de nici o culoare la calitatea conductelor, parametrii şi bun simţ.
Apa de la robinet pur şi simplu?
Apa plata la bidoane mari? Sigur că eu cred că aia e apă de izvor cum cred şi că băncile sunt de fapt nişte instituţii de binefacere.
Apă plata la bidoane de doi litri? Cu un calcul sumar un bax de 12 litri ma costa 15 lei, imi trebuie 5 baxuri pe luna deci 75 de lei. Berea e mai ieftina decat Borsecul frate.
Şi aici începe odiseea apei pure la domiciliu.
Apa distilata? Aparatele sunt vreo 1000 de lei minim si pe urma apa distilata o fi ea pura dar e si demineralizata, e drept ca nu din apa in sine iţi asiguri mineralele, dar apa are obiceiul de a antrena si ce mai gaseste prin tine cand decide sa te paraseasca, înclin sa exclud varianta, prea scumpă şi nu mă convinge ca avanataje.
Apă purificată. Cană de purificare sau aparat inteligent? Filtrele sunt vreo 450 de lei, nu am mai verificat cat costa refolosibilele pentru că din pretul iniţial îmi iesea litrul mai scump decat apa plata Borsec
Cănile? Hm par o afacere draguta si nu foarte scumpa, cana in sine e cam 100 de lei, filtrul undeva la 35-40 se schimba la vreo 150de litri, as economisi 50 de lei pe luna incepand cu luna a treia. Bine, daca folosesc cana asta numai pentru apa de baut, în fond pe aia din ceai, cafea, supa, mancare o fierb si ma indoiesc sa mi se traga moartea taman de la apa fiarta din mancare.
600 de lei pe an care să nu se ducă pe apa sâmbetei la propriu mi se pare o idee de luat in seama, probabil articolul asta va avea o continuare cu modelele finaliste, sa vedem cine primeste coroniţa de Mi-s cana de filtrare.
Fa-ti singura unghiile
Aţi citit listele cu metode de economisire nu-i aşa? Şi cum includ ele la loc de cinste renunţarea la manichiură şi pedichiură de parcă fix pe acolo se nasc găurile negre din bugetul patriei şi familiei.
Uite că eu vin cu altă viziune, economisirea nu înseamnă delăsare, înseamnă reinventare. Eu nu spun să îţi laşi mâinile în paragină ci numai să fii mai selectivă şi să priveşti din alt punct de vedere.
Nu e nevoie să te plimbi prin târg cu manichiură franţuzească şi nici cu ojă semipermanentă şi da alea de la OPI sunt frumoase dar cam scumpe pentru bugetul tău. Renunţă însă la serviciule altei persoane în domeniu. Dacă eşti chiar aşa de împiedicată încât nu poţi ţine pensula aia drept asociază-te cu o altă amică şi ajutaţi-vă reciproc.
Mitul manichiurii care destabilizează bugetul e aşa o olegendă urbană, în fapt pentru vreo 4 luni unghiile îngrijite te costă fix 5 lei şi ceva timp.
O dată pe săptămână în mod ideal sau o dată pe lună dacă eşti foarte ocupată încălzeşte o lingură de ulei de care ai prin casă, şterge lacul de pe unghii şi apoi masează-le cu simţ de răspundere pe fiecare dintre ele cu uleiul călduţ. Peste câteva ore spală uleiul şi fă-ţi unghille la loc.
Regulile de aur:
- Alege o nuanţă purtabilă : roz, roşu, ceva care să îţi placă, bine dacă tu vrei unghii albastre fă-le aşa dar ai în vedere că îţi vei cumpăra o singură sticluţă de ojă vreo 4 luni, mai mult sunt bani aruncaţi pentru că vor deveni de neutilizat înainte să ajungi la jumătatea sticlei.
- Cumpără o sticluţă de lac incolor, el se va duce mai rapide decât oja.
- Nu te apuca să îţi tai unghiile fantezist, urmează pur şi simplu linia pe care o au la bază, natura nu greşeşte niciodată, unghiile cu baza şi vârful simetric arată elegant.
- Nu te apuca să măcelăreşti cuticulele, nu e sănătos, dacă te scot din minţi după masajul cu ulei împinge-le încet cu un beţişor de urechi.
- Pictarea unghiilor este simplă o linie verticală pe centul cu toată pensula, apoi câte una pe laterale, începând de la cuticulă spre vârf
- Dă întâi un strat de lac, apoi unul sau 2 de culoare şi al final încă unul de lac.
- Nu te grăbi când îţi faci unghiile, dă-le timp să se usuce bine.
- Dacă ai depăşit unghia şi ai şi jumătate de deget colorat după ce s-a usact oja spală-te pe mâini cu apă cât de caldă suporţi, surplusul se va jupui singur.
- Fereşte-te de unghiile lungi, ideal când îţi priveşti palma unghia trebuie să treacă puţin peste vârful degetului
- Ţine un tub cu cremă de mâini pe aproape, unghiile frumoase pe nişte mâini uscate, aspre sau înroşite nu ajută
- O pereche de mănuşi de menaj costă 4 lei, te vor ţine minim o lună, e o investiţie care merită
Eu tac, tu taci, el tace…ba, Eu nu mai tac
Sunt multe lucruri care mă fascinează pe lumea asta, aş putea să stau zile întregi uitându-mă la o pisică şi încercând să îi preiau principiile, de fapt principiul că are numai unul : să faci doar ce îţi place.
Printre lucrurile astea se numără şi un paradox al românilor, la tăţi ni-i greu dar rar facem ceva în sensul ăsta şi nu mă refer la treburi grave cum ar fi a doua slujbă că e ca şi cum aş înjura în faţă, mă refer la lucruri minim invazive în timpul liber cum ar fi să citim nişte lucruri care să ne dea o mână de ajutor.
Mă uitam azi pe peretele de Facebook distribuim şi dăm cu Like-ul în tot soiul de postări, cea mai mare parte începând cu „Şoc şi groază”, pierdem timp şi energie înjurându-ne mai mult sau mai puţin delicat în probleme vag neinteresante cum ar fi căsnicia Biancăi Drăguşanu dar nu văd unul care să spună „Eu am pus deoparte azi 10 lei făcând asta”.
Finanţele noastre sunt tabu şi ne străduim să expunem aparenţa unui trai pe picior mare, nu zice nimeni să postezi vreo declaraţie de impunere fiscală dar un articol care te-a ajutat, o idee, un sfat ar prinde bine.
Am căutat pe Google după metode de economisire, pe limba română îmi apar câteva ziare şi cam aceleaşi idei reluate la infinit. Pe engleză e o industrie, sunt sute de articole cu metode, sunt comentarii în care cititorii spun ce au încercat, ce merge, ce nu merită efortul, e un interes pentru treaba asta.
Nu îmi dau seama dacă ei s-au trezit un pic mai devreme şi au reuşit să se mobilizeze în diferenţa asta de timp sau ştim şi noi destul de bine cum stăm numai că am ales să procedăm mioritic şi să privim cum ne scufundăm sub rate şi cheltuilei pe care nu ni le permitem în timp ce stăm de vorbă cu oaia.
Ce ne împiedică să recunoaştem că nu stăm pe roze şi să găsim soluţii în grup că deh 2 capete văd mai bine ca unul şi 10 mai bine ca două? E chiar aşa important pentru noi să ştie vecinii că ne-am uitat mănuşile pe pian şi să înghiţim un pumn de pastile pentru stres şi stomac în timp ce încercăm să plătim nenorocitul ăla de pian? Ne cad gradele dacă povestim despre crema aia ieftină care nu îndepărtează ridurile ca omoloaga ei cu caviar( sau ca operaţiile despre care reclama nu vorbeşte) dar hidratează bine ? Or să ne dea afară din cartier dacă citesc despre cum ne-am luat noi perdele de la second? Nu ne mai primesc în birou dacă venim cu prânzul în punga de acasă?
Şi nu se termină aici, nu e numai lipsa interesului în căutarea unei soluţii, dar să te ferească Dumnezeu să faci o sugestie de genul „hai să nu ne mai bem zilnic cafeaua în oraş”. Te vei trezi gata să fii lapidat de amici pe principiul că o viaţă ai şi nici de aia nu te bucuri.Când faci nişte calcule cafeaua aia care pare o nimica toată însumează rata unei luni de credit la casă, dacă mai adaug încă vreo două cheltuieli din seria „Să ne răsfăţăm că merităm” probabil ajungi la 4 sau 5 rate de casă. Şi atunci nu mă pot opri să mă întreb ce contează mai mult părerea celorlaţi sau stabilitatea mea financiară şi emoţională?
10 metode de a salva un leu
Ştiu sunt unidirecţională uneori dar zilele astea mă preocupă găsirea unor moduri de a economisi nişte bani, în fond muncesc destul pentru ei nu văd de ce i-aş lăsa să îmi scape din mâini înainte de a face tot posibilul să îi păstrez.
- Vezi ce faci cu creditele. Dacă tot le ai, că le avem cu mine în frunte, fă tot posibilul să le achiţi anticipat, cu cât plătesti mai repede cu atât costul total va fi mai redus. În acelaşi timp stai cu ochii pe oferte, pote prinzi o refinantare mai buna decat creditul intial, despre credite si DAE am mai vorbit pe aici şi nu am chef să mă repet.
- Fereşte-te de carduri ca dracul de tămâie şi nu glumesc au de cele mai multe ori dobânzi mult mai serioase decât restul creditelor, poate numai Provident-ul să vă mai jupoaie aşa. Dacă le aveţi închideţi-le, dacă nu, nu el faceţi.
- Supraveghează-ţi nevoia de comunicare. Adică toţi în casă aveţi telefon mobil la ce vă trebuie şi fix-ul? Iar la alea mobile aveţi nevoie de ditamai abonamentul? E nevoie să îţi povesteşti povestea vieţii tale al telefon? Ca să nu mai zic despre efectele lor asupra sănătăţii. Gândeşte aşa o întâlnire la un ceai cu o prietenă îţi face bine, o discuţie de juma de oră al telefon cu aceeaşi prietenă face mai mult rău fizic , emoţional şi financiar. Ce alegi?
- Nu te asigura împotriva a orice pentru rate astronomice. Alege o asigurare raţională şi ai în vedere că oricum la momentul plăţii în cazul în care se întâmplă evenimentul asigurat firma de asigurare va face tot posibilul să demonstreze că nu te încadrezi în situaţiile în care e obligată să plătească. Deci serios chiar ai nevoie de asigurarea suplimentară pentru trăznetele de marţea?
- Acelaşi lucru este valabil şi pentru asigurările de sănătate, alea private că pe aia de stat oricum o plătim să finanţăm sistemul. Acum 5 zile am vrut să îmi omor agentul de asigurări care să străduia să îmi bage pe gât oferta lor de asigurare pentru eventualitatea unui cancer, nu că mă cred eu imbatabilă la capitolul ăsta dar îmi viola o serie de principii cum ar fi nu vorbi despre lucrurile pe care nu le vrei şi nu plasa energie pe ele.
- Bea mai putin, nu fac glume proaste, dar 2 beri pe săptămână sunt vreo 520 de lei pe an, iar o sticlă de vin pe aceeşi săptămână sunt 780 de lei, aşa-i că nu pare mult alcool?
- Să mai zic de fumat sau mă înjuraţi?
- Fă-ţi abonament la bibliotecă şi foloseşte-l din greu, pe de o parte salvezi banii pe cărţi, ep alta înveţi lucuri noi, pe a treia îţi ocupi timpul deci nu ai când să consumi bani pe altceva
- Învaţă să cumperi al reduceri, pantofi în noiembrie, bocanci în mai, palton în aprilie, costume de baie în octombrie. Le vei cumpăra la jumătate de preţ sau mai puţin şi serios chiar trebuie să ai ultimul model de pe piaţă? Mai ales la lucrurile pe care le porţi 2- 3 ani?
- Cumpără online, nu am verificat toate ofertele dar cărţile sunt clar mai ieftine aşa decât în librărie, şi cosmeticele, şi lenjeriile de pat, şi jucăriile. Bonus dacă faceţi asta pornind de pe blogul meu faceţi o faptă bună şi iau şi eu un comision .
Bun 10 metode sunt un început vedem ce mai descoperim şi data viitoare.
Doar un leu 
Comentarii recente