Am mai scris despre Roxa la vremea când am dobândit-o, acum după doi ani îmi dau seama cât mi-a schimbat ea comportamentul în privinţa monedelor. Cu mult înainte să îmi dau seama că am nevoie de un buget şi de căi de economisire am început să recuperez restul în monede, cel de sub un leu pentru Roxa, pentru că părea să zâmbească de fiecare dată când încă o monedă se rostogolea sub carapacea împodobită cu floarea soarelui.

Amu’ recunosc, mie mi se potriveşte puşculiţa zâmbitoare dar opacă, nu ştiu câţi bani s-au strâns acolo şi încă nu se aude ca şi când ar fi cazul să o golesc ( tura nouă a început pe 1 mai anul acesta), îmi place ideea de surpriză pe care să o am când în sfârşit o să verific producţia.

Poate ţie ţi se potriveşte mai bine puşculiţa borcan în care să vezi zi de zi cum creşte nivelul economiilor. Poate în loc de monede e mai bine pentru tine sa arunci acolo fiecare hartie de 5 lei care îţi trece prin faţa ochilor, asta în cazul în care economiseşti cu un scop precis.

Poate îţi trebuie o cutie pe capacul căreia să lipeşti imagini cu oraşul în care vrei să ajungi, cu obiectul pe care vrei să îl cumperi.

E puţin important ce te împinge să pui banii ăia deoparte contează numai să o faci, cu perseverenţă, câte o monedă o dată, câte o hârtie pe rând, până când se umple, până când îţi îndeplineşti visul. Roma nu a fost construită într-o zi, nici banii pentru vizitarea ei nu se vor strânge peste noapte dar se vor strânge şi vei fi fericit la momentul acela.

Mă uit aşa cu părere de rău pe blogurile de finanţe personale din State şi îmi pare rău că nu  mi se aplică sfaturile lor. Jur că m-aş simţi de parcă aş fi găsit o oală cu aur de-al spirduşilor sub podea deşi conform unor surse competente ( a se citi Harry Potter) aurul spiriduşilor dispare în câteva ore.

Poate oi fi eu aşa cuminte financiar şi sfaturile astea s-or aplica totuşi cuiva din România deşi mă îndoiesc.

1.Să renunţ la maşină? N-am, nici cu autobuzul nu am vreo mare romanţă, mă descurc cu picioarele din dotare şi tot aştept ziua aia în care voi descoperi că mersul pe jos mi-a făcut piciorul frumos.

Am însă un sfat pentru posesorii de maşină, învăţaţi să respectaţi regulile, purtaţi centura de siguranţă, nu mai depăşiţi limitele de viteză, staţi cu ITP-ul la zi, plătiţi rovignetele şi asigurarea, nu mai faceţi modificări neomologate şi aş putea continua, pentru că un proces verbal de contravenţie vă creşte până la ceruri costurile maşinii. Şi nu, nu mai e aşa uşor ca pe vremuri să conteşti procesul verbal de contravenţie.

2. Să renunţa la telefonul fix? Am făcut-o de secole, totuşi probabil îmi fac din nou un abonament să văd cum naiba funcţionează treaba aia cu tv+net sau fix+tv+net

3. Să nu fac contracte aiurea pe mobil, da asta e de avut în vedere, dar am comis-o deja şi mai am de aşteptat un an până pot schimba abonamentul, nu pot pricepe de ce oi fi crezut că îmi trebuie mult net pe mobil, aşa că mai mult de 500 MB să nu vă luaţi, oricum se duce bateria şi nu puteţi să îi folosiţi pe toţi.

4. Să gătesc de la baze, aş vrea din tot sufletul să renunţ la semipreparate  numai că nu le-am folosit niciodată, că nu le-am găsit rostul pe lume dar uite aşa să fi avut şi eu de unde să tai o cheltuială.

5. Încă mai pot ataca ieşitul în oraş, am perioade mari în care trebuie să aştept diverse lucruri şi le petrec al o cafea, e drept acum e una pe vremuri erau vreo 3 dar o cafea pe zi e mai bine de 1 euro, 25 de lei pe săptămână, 1200 pe an e o rată la casă ceva îmi spune că o să câştige rata înfruntarea asta.

6. Încă mai am tendinţa de a-mi cumpăra câte o  cremă de care nu am nevoie, e drept am trecut al categoria 10 lei sau pe acolo dar chiar am nevoie de încă o cemă de mâini pe lângă cele 6 de acasă?

Va trebui să fac totuşi un inventar al cosmeticelor de prin casă şi să evit să mă trezesc cu stocuri prin casă.

7. Renunţă la abonamentul de la sală, n-am mai avut unul de acum vreo 4 ani dar tare mi-aş dori să am numai să pot renunţa şi al ăsta.

Mă duc să mai citesc câte ceva poate chiar găsesc nişte soluţii mai eficiente aplicabile si pentru noi.

Eu cred în multe lucruri, cred în oameni, în miracole şi în pisici, cred că există karmă şi că totul pe lume se rostogoleste pana cand primesti exact ceea ce meriti, in bine sau in rau, in viata asta sau in viitoarea.

Există însă şi lucruri în care nu pot crede oricât aş încerca să mă conving, mă feresc ca dracul de tămâie de toate cărţile, cursurile, filmele, tutorialele care te învaţă să obţii în 5 minute lucruri din astea de substanţă.

Pot crede că mă învaţă să fac un ou ochi în 5 minute dar să devin bogat peste noapte asta e deja poveste cu zâne.

Bogăţia instant poate avea numai 2 surse: ai câştigat la loto, primit moştenire, mă rog ţi-au căzut din cer pe căi legale nişte bani sau ai pus mâna mai puţin legal pe banii altuia. În rest sunt vorbim de legende urbane.

De altfel nici metodele astea instant nu prea dau rezultate, pentru că nu e suficient să devii bogat, trebuie să şi menţii starea cu pricina, ori dacă ţie ţi-au picat banii din cer, dacă nu ai  muncit şi planificat ajungerea la nivelul ăla o să îi pierzi la fel de repede.

Bunică-mea are o zicală „de haram au venit de haram s-au dus”, tot ce a venit aşa nemeritat de rapid se va duce la fel de repede, bine poate la origini era vorba numai de lucrurile obţinute ilegal că haram să zic eu că înseamnă păcat în turcă. Cert e că banii căzuţi din cer nu rezistă

Singura cale să devii cu adevărat bogat este să laşi timpul să lucreze în favoarea ta. Există o singură lege mare şi lată în privinţa asta pe care dacă o respecţi vei obţine rezultate mai ceva decât cu Secretul şi Legea atracţiei, consumă mai puţin decât produci şi economiseşte restul. Cu timpul restul ăsta va deveni important.

Că există corolare, că va fi cu atât mai bine cu cât diferenţa înte ce câştigi şi ce consumi e mai mare, e adevărat, dar totul se reduce matematic la o inecuaţie

Venituri- Cheltuieli >0 asta este formula bogăţiei, ştiam eu că liceul la real o să mă ajute la ceva cândva 😛

Dacă tot ne-am apucat să vedem pe ce se duc banii să începem cu transportul. Când mi-am ales casa am alergat mult pentru că a trebuit să îndeplinesc multe cerinţe. Una dintre ele era apropierea de diverse.

Prima economie pe care am făcut-o la capitolul ăsta a fost că nu mi-am luat maşină. Ar trebui să am de mers pe distanţe foarte lungi zilnic să se justifice investiţia iniţială, asigurarea, rovineta, combustibilul şi tot restul. După umila mea părere o maşină îţi consumă chiar dacă nu o porneşti din faţa blocului.

Acum trebuie să folosesc un autobuz de exterior care mă costă 6 lei pe zi presupunând că plec de acasă de dimineaţa, mă întorc seara şi nu mai plec a doua oară. Chiar şi aşa de raportat la staţiile autobuzului în cauză mai merg pe jos vreo 2- 3 kilometri pe jos ca să nu mai iau un autobuz.

Pe viitor intenţionez să merg cu autobuzul numai când plouă foarte tare, pentru că mi-am ales casa astfel încât să îmi rămână numai cei 2-3 kilometri de mers pe jos. Chiar şi aşa tot aş păstra 2 lei pe zi că deh autobuzele de interior sunt mai ieftine.

Pornind de la ideea că nu folosesc autobuzul aş ajunge la vreo 150 de lei pe lună nefolosiţi, daca folosesc autobuzul tot rămân 60 de lei,  e drept că ei or să se ducă dracului în acoperirea ratei dar nu e necesar ca toată lumea să aibă rate şi să folosească în direcţia asta banii economisiţi cu transportul.