Arhive etichetă: ec

Bunica spune

Am citit că frugalitatea începe cam aşa: intr-o zi eşti nevoit să alegi între a trăi cu mai puţine şi a continua să colecţionezi datorii. Uneori e nevoie să adopţi stilul ăsta de viaţă câţiva ani pentru a ajunge la lumnină, din blogurile personale pe care le-am citit pe tema asta undeva peste 5- 6 ani din ziua întâi începi să poţi respira mai liniştit. După 6 ani însă s-a schimbat fundamental şi modul tău de a privi viaţa, ai învăţat că nu e absolut necesar să te înconjori de lucruri şi probabil obiceiurile îţi vor rămâne în comportament pentru restul vieţii.

Primul pas care îmi trece prin cap să-l fac pe drumul ăsta nu este culmea să fac liste cu ce aş putea să tai sau nu din aria de consum, primul meu pas este să privesc înapoi către generaţia bunicilor noştri, cei care şi-au petrecut copilăria în timpul războiului şi să învăţ ceva din experienţa lor.

Generaţia aia mi se pare cea mai genială pe care am avut-o ever, pentru că ei au fost nevoiţi să îşi schimbe viaţa cu sau fără voia lor. Ei s-au trezit cu rosturile lumii date peste cap şi au luat-o de la capăt, intelectualii s-au trezit la sapă, ţăranii şi-au pierdut pământul şi s-au trezit în fabrici, cei înstăriţi s-au trezit în mijlocul câmpului cu hainele de pe ei şi cote de plătit. Şi s-au descurcat.

Nu au stat să se plângă că le e grea viaţa, că nu le ajung banii, că e prea mult sau prea greu sau imposibil, au spus o rugăciune în gând, şi-au suflecat mânecile şi s-au pus pe treabă temeninic ştiind ce urmăresc.

De câte ori m-apucă nervii şi depresia ( că deh noi suntem generaţia care a descoperit stresul) privesc în urmă şi îmi dau seama că aşa cum cred eu că nu mai am la ce să renunţ mai sunt  multe lucruri pe care le pot regla altfel ca să ajung la liman. O singură privire spre cele 6 tuburi cu cremă de mâini e suficientă să  mă lămurească asupra locurilor prin care banii mi se strecoară printre degetele catifelate e drept.

Erau atâtea reguli de bun simţ în viaţa lor de la obiceiul ăla de a-şi face haine de două ori pe an de Paşte şi de Crăciun, la cel de a-şi ţine tot timpul mâinile ocupate cu ceva sau de a găsi ceva prin propria casă pentru a rezolva tot felul de probleme.

Bunica mea este precursorul tuturor specialiştilor în finanţe care spun că e mai bine să economiseşti un an şi să cumperi un produs cu banii jos decât să îl ai imediat şi să plăteşti dublu.

Bine, sfatul ăsta o să fie interesant de pus în practică în condiţiile în care eu mă mut într-o casă goală dar o să vedem cum o scoatem la cap. Bunicile voastre ce reguli de aur aveau în domeniu finanţelor?