Arhive etichetă: ce vraji am mai facut

Scaunele

Știu are titlu de piesă de teatru de-a lui Ionesco, mno nici povestea nu e departe de absurd.

Scaunele au ajuns în casa mea la un an după ce m-am mutat și după lungi peripeții și au fost montate chiar mai târziu.

Pentru că mă întinsesem la preț cu electrocasnicele și bucătăria am zis să fac o economie măcar la scaune. Așa că am bătut în lung și în lat depozitele de second ale orașului.

Am găsit paturi, canapele, mese, colțare, numai scaune nu prea. Alea pe care le-am găsit totuși erau tapițate și aveau nevoie de o curățenie mult mai serioasă decât aș fi putut eu acasă plus că nu văd rostul unui scaun tapițat în bucătărie.

Cele de lemn, fără stofe, fără metale, fără prostii, în număr redus costau minim 50 de lei bucata și mai costa încă vreo 20 să le repar că se clătinau și numai când te uitai la ele.

Ca atare m-am decis pentru niște scaune de la Ikea care mi-au venit prin curier la ușa personală, mă rog ar fi venit dacă eu nu eram plecată de acasă fix în ziua aia, motiv pentru care au fost preluate de prieteni și plimbate în diverse locații.

Într-un final au ajuns arătând cam așa

DSC_0556

Evident nu m-am ocupat de ele atunci fiind extrem de ocupată să spăl mobila de bucătărie și un pic de plită și vaste zone ale gresiei cu acetonă din cauza unui accident cu niște lipici de când mi-au montat izolația la capătul blatului. Nu vreți să știți ce nervi ai când tu tocmai te gândeai că ai dat cam mulți bani pentru bucătărie și vine cineva și o stropește cu lipici, în relief, care își schimbă culoarea. S-ar putea să am șanse și în sculptură fină acum că am extras o parte din pete cu o lovitură meseriașă de șurubelniță, mai ales de pe gresie și faianță.

Când m-am apucat totuși de montaj am descoperit cu jale că nu voi putea ever să introduc seria a treia de șuruburi fix în fundul scaunului.

În rest sunt ușor de montat, în 15 minute dau gata unul, instrucțiunile sunt destul de logice și la doua din ele nu am avut nici o problemă, asta înseamnă 50%. La celelalte mi s-a stricat capătul unui nit  și nu am reușit să înfiletez un altul.

Logic după ce am făcut tot ce puteam am apelat iar la prieteni cu putere de convingere care au terminat de pus șuruburile, le-au strâns corespunzător pe alea puse de mine și în general au terminat montajul.

Cum bucătăria mea era foarte luminoasă scaunele alea negre îmi tulburau zenul motiv pentru care le-am vopsit la individual în sufragerie și le-am făcut și perne, mă rog fețe că în interior am băgat unele din alea de 4 lei din burete.

La finalul acestor munci herculeene scaunele arată așa.

DSC_0540

 

Bucataria

Dacă vă întrebați pe unde am fost să știți că montatul bucătăriei nu e așa ușor cum crede lumea.

Întâi a venit mobila, după ce ea a fost montată cu simț de răspundere am descoperit în extas că spatele dulapurilor de jos îmi acoperiseră priza care a devenit nefuncțională, deci s-a întors echipa și mi-a decupat o gaură în dreptul prizei. Logic nu am nimerit în spatele unui dulap ci în spatele sertarelor când trebuie să ajung la priza aia e o aventură întreagă.

După care a trebuit să ne conectăm la gaz, la apă, chestii din astea care fac o bucătărie utilă.

Aici a trebuit să chem forțele speciale, nu, nu sunt neajutorată tehnic dar am suficientă forță în mâini să deschid un borcan de dulceață nu să strâng șuruburile vreunui racord.

Am avut noroc , ajutoarele au venit promt, s-a constatat că bateria a venit cu niște racordusri cu 3 cm mai mici decât era nevoie, am cumpărat altele, s-au făcut racordurile și am încercat cu emoție inclusiv priza aia greu accesibilă.

A fost poetic, de câte ori încercam să folosim ceva cuplat la ea sărea siguranța generală a casei. Am renunțat și am zis să chemăm un electrician totuși.

Trei zile mai târziu am venit acasă și am găsit o pată pe peretele dormitorului, din cauza deosebitei calități, mulțumesc pe această cale producătorului furtunul racordului de apă caldă din bucătărie se juca de-a aspersorul.

Cumpărat seria a doua de furtune și le-am montat, încă le verific de mai multe ori pe zi, se pare că de data asta am avut noroc.

Între timp am tot sunat după electrician. Omul era ocupat, am determinat prin forțe proprii că problema nu e a siguranței din tabloul mare ( era una din variante) ci strict a prizei. După asta a venit și specialistul, și-a blestemat soarta crudă când a văzut amplasamentul și dus a fost cică revine azi.

Încă sper să nu fie o problemă pe fir, dacă nici azi nu vine, cumpăr o priză și un creion de tensiune că n-am, opresc le curentul pe prize și o schimb personal că deoareșce se simte nevoia să dau dracului o utilitate educației pe care am primit-o în liceu în care am învățat ce face un circuit electric în toate situațiile de pe lume, ba încă și în spațiu că aveam un profesor deosebit de afurisit.

Am decis în subsidiar ca în ziua în care voi avea vreun copil să mă apuc de petiții în scopul introducerii în școli în loc de religie să zicem a unor ore de treburi practice că ieșim din școală incapabili să spargem un ou sau să schimbăm un bec.

Cam așa arată bucătăria în trecere și pentru că deja m-am întins scaunele urmează în alt post.

DSC_0553