Arhive etichetă: bani

Plătește-te

Să bată tobele vă rog.

De data asta nu vă mai anunț ce am de gând să fac, vă povestesc despre ce am făcut.

Știm toți, dacă nu am ști probabil nu am citi aceleași cărți și aceleași bloguri, nu am avea aceleași interese și evident nu ați fi ajuns e blogul meu regula de aur: plătește-te pe tine primul.

Dacă la respectarea bugetului am șchiopătat în ultimii doi ani, poate în 2020 îmi revin, dacă duse sunt vremurile când gândeam planul alimentar pentru săptămâna următoare, dar se vor întoarce 😊, dacă am fost mult prea indulgenta cu mine la capitole pe care prin 2016 le țineam strict în frâu, măcar pe asta cu plătitul meu am reușit să o pun al punct în cursul anului 2019, ba chiar cred că m-am apucat de prin noiembrie sau decembrie 2018.

În caz că nu v-am zis până acum sunt paranoică, nu am încredere în niciun guvern, în nicio politică monetară guvernamentală și în nicio monedă.

Am citit undeva un sfat financiar simplu, genial după părerea mea, cu o explicație scurta dar clară despre cel mai bun lucru în care să îți investești banii: ”Cumpără pământ, nu se mai fabrică în zilele noastre”, deci e o resursa finita.

Numai că  nu sunt încă la nivelul la care să am atâția bani încât să aplic o atare strategie și pe de altă parte naționalizările de prin anii 1945 au demonstrat clar că e bun căruia îi lipsește mobilitatea și îți poate asigura spatele numai în măsura în care regimul politic este suficient de stabil, plus e greuț de vândut bine la nevoie. Dar oricum asta m-a dus înapoi la paranoia mea si lipsa de încredere în guverne.

Cândva, când voi avea resursele probabil voi cumpăra diamante, ușoare, simplu de fugit cu ele din calea revoluției, la fel de valoroase oriunde în lume, dar din nou asta va fi cândva.

Soluția pe care am găsit-o până voi putea să cumpăr Koh i Noor-ul a fost trist valuta.

Am pus la cale un fond de rezerva care mă poate ajuta sa trăiesc vreo 4 luni sau să înlocuiesc fără griji centrala la nevoie, care este în lei  pe contul curent, că la dobânda aproape negativa daca nu o fi ajuns cumva negativa, nu m-am mai uitat, nu are rost să mă complic. Uite că am respectat și regula asta și nici nu mi-am dat seama.

O dată pe luna nu chiar imediat ce intra salariul, mă iau de mână și merg de schimb ceva bani, euro sau franci elvețieni, funcție de inspirația și cursul de la momentul ăla al celor două valute, bani de care nu mă ating, pentru că ar trebui întâi să îi schimb la loc și asta mă ajuta sa ma gândesc de două ori daca trebuie neapărat să îi folosesc. Cât privește suma, asta e fiecare cât își permite, ideal ar fi măcar 100 de euro sau franci.

După care rămâne să mă descurc cu banii care mi-au rămas, plătesc facturile, plătesc rata, fac cumpărăturile necesare și recunosc și nenecesare, după care la final de luna, înainte sa intre iar banii, tot ce depășește fondul de rezervă se duce în plata anticipata a creditului.

Planul pe anul ăsta e să fac plățile astea anticipate la același cuantum lunar, în 2019 au mai variat dar măcar au fost lunare.

Planul a la long este ca la momentul achitarii creditului ipotecar să am suficienți bani pentru măcar 25% din viitoarea casă, care probabil va fi în alt oraș și pe care să o pot achita cu efort minim pe venitul curent și accent pe chiria celui din care mă mut.

Dacă am timp săptămâna viitoare vă povestesc si despre cutia de fursecuri, bine și dacă nu uit.

 

Concubinajul și proprietatea

Pentru că iar m-am trezit cu problema asta și nu pot pricepe cum în anul Domnului 2015 încă nu ni se pare necesar să știm ce drepturi avem sau nu avem.

Așa că o mai spun  odata CONCUBINAJUL NU NAȘTE DREPT DE PROPRIETATE COMUNĂ. Bine ca să fim cu toții fericiți de multe ori când tu le spui că se găsesc într-o situație dificilă, pentru că nu vor să recunoască sau măcar să accepte că au greșit, te privesc oarecum enervați și îți spun că știu ei sigur că a dat Iliescu o lege și de la 15 ani în sus de conviețuire împreună, concubinii au aceleași drepturi ca și soții. E drept unii cred că de la 10 ani alții că de fapt legea a dat-o Băsescu.

Ca atare, deși nu sunt vreun mare fan al instituției căsătoriei, când vine vorba de bani vă spun că e mai bine cu certificatul ăla roz decât fără (art 339 Cod civil îi protejează pe soți) și că e o prostie absolută să îți lași concubinul/ concubina să cumpere ceva important ca valoare de unul singur.

Dacă se impune achiziționarea unui teren, a unei case, a unui apartament, a unui Rembrand pune piciorul în prag și nu te lăsa până nu îți vezi numele în contractul de vânzare cumpărare.

Pentru și mai multă liniște sufletească ar fi minunat să fie trecute și cotele pe care le aveți din dreptul de proprietate din bunul respectiv, fie 50% dacă e contribuție egală, fie  proporțional cu banii dați de fiecare.

Pentru că am tendința de a teoretiza o să trecem la un exemplu:

Ion și Maricica au decis să trăiască împreună liber, fără căsătorie. După o vreme au decis și să își cumpere un apartament, dacă în contractul de vânzare cumpărare este trecut numele unuia singur, el este singurul proprietar, atunci când relația se destramă sau, titularul moare ori este urmărit de creditorii personali, celălalt se va vedea în situația de a porni un demers judiciar pentru a dovedi contribuția lui financiară.

Și nu e ușor de dovedit, mai mult capătă numai o creanță, adică numai dreptul de a primi de la celălalt banii și poate până la momentul acela nu mai are ce să îi execute.

Dacă sunt trecuți ambii în contract se va prezuma că au contribuit egal, așa că dacă unul din ei a pus de fapt 80% din bani o vom lua de la capăt cu demersul judiciar pentru a dovedi că lui i se cuvine ”felia ” mai mare. Și din nou, nu e ușor dar măcar știi că în timpul războiului apartamentul nu va putea fi vândut.

Aceleași reguli se aplică și cazul celorlalte bunuri, așa că pentru cele scumpe încercați fie să vă treceți numele pe contract împreună fie să le cumpărați alternativ, unul frigiderul, altul mașina de spălat și cum v-o fi norocul.

Cât privește conturile de economii decât unul comun mai bine țineți lucrurile separate pentru că oricum e mai simplu să își gestioneze fiecare relația cu banca.

21661398222226116a0b3d99f64fe0c0

De ce sa nu suni la Provident

Că am tot dat în ultima vreme de reclama lor peste tot pe unde mă uit şi pentru că sunt al dracului de tentanţi când două trei bănci te-au trimis la plimbare, m-am decis să stabilesc de ce să nu suni la Provident.

Sa ne aducem aminte bazele teoriei ce este DAE?

DAE este dobânda anuală efectivă adică toate costurile aferente unui credit şi exprimă costul toal al acestuia, ca procent anual din valoarea totală a creditului. Mai clar, pe lângă dobândă în costul creditului se mai includ şi o serie de comisioane : de administrare, de analiză, de acordare, de risc. Toate astea adunate pot influenţa semnificativ costul creditului, astfel pentru un credit cu o dobândă de 5% pe an şi o serie de comisioane şi asigurări poţi ajunge la DAE de 17%, iar la un credit cu o dobândă de 8% dar cu mai puţine comisioane poţi avea DAE de 12%.

Bun, deci la bancă DAE de 12% este nerecomandat că e mult şi e degeaba. Ce scrie pe site la Provident: Valoarea Dobânzii Anuale Efective (DAE) a împrumuturilor Provident variază între 79,41% şi 104,63%., de 8 ori mai mult decât la bancă.

De aici încolo poveştile lor cu zâne frumoase cum că în cazul unor credite scurte cum sunt cele acordate de ei nici nu te mai interesează. O să dai banii ăia înapoi de mai multe şi nu îţi face iluzii că ei au mai puţine resurse decât băncile pentru a te executa silit, o să treci prin exact aceeaşi aventură numai că la costuri