Arhive etichetă: atitudine

Cătinel prin viață

S-a întâmplat din nou, nu știu cum dar periodic încep să nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Mai pățește cineva asta?

Cumva în succesiunea zilelor pierd din vedere lucruri importante , cum ar fi faptul că nu am aterizat pe lumea asta numai pentru a-mi face treaba, pentru a-mi plăti datoriile, pentru a pune lucruri în ordine. De fapt am bănuiala că nici una din cele de mai sus nu au vreo legătură cu motivele pentru care exist.

Așa că dacă nu sunt un accident întâmplător am venit pentru a mă bucura de viață, pe de altă parte chiar daca sunt urmarea haotică a unui accident care a dat naștere unui întreg univers și atunci în mod clar nu mi-a fost predefinit un rost aleg să trec prin viața asta bucurându-mă de ea.

Indiferent cum m-am ales cu viața energia mea ar trebui sa fie dedicata unui scop extrem de clar : sa fiu fericită.

Dacă m-a ajutat să pun ordine in viața financiară, bine, recunosc, am început să pun ordine, nu sunt încă în vârful muntelui, mă gândesc că blogul ăsta ar putea sa mă ajute sa pun ordine si in restul vieții mele.

Și pentru că este deja martie…..hmmm și uite așa începe în loc să mă bucur de drum încep să fac programe pe care ar trebui sa le duc la bun sfârșit și apoi sa mă stresez că nu sunt cu ele la zi.

Nu știu dacă voi sunteți la fel dar eu îmi pot arunca în aer fericirea prezentă pentru că nu am făcut destule, conform programului, pentru fericirea viitoare.

Așa că fără să pun niște limite de timp  pentru moment :

1.mă voi întoarce la tricotat și croșetat care îmi dau voie să îmi văd gândurile venind și plecând.

2.voi continua să citesc câte un pic în fiecare zi și voi continua noua mea alegere de a citi mai multe cărți în același timp. Lectura ar trebui să mă bucure nu? Dacă azi nu am dispoziție pentru o carte polițistă de ce să mă chinui numai pentru că nu pot începe o carte nouă înainte de a o termina pe cea deja începută?

  1. o zi pe săptămâna: sâmbătă sau duminica va fi petrecuta afara în aer liber de vreme ce tot am suficient aer liber, munți și păduri în zona
  2. voi tăia de pe lista nevoia de a depăși standardele ( nu găsesc traducerea cea mai buna pentru overachievement).
  3. mai dau o șansa conceptului de a-mi încetini viața, nu vreau sa ajung la finalul ei și să am sentimentul că a trecut într-o clipită pentru că m-am grăbit atât de tare sa ajung la următorul punct de pe listă încât nu am avut timp să mă bucur de cel în care sunt.

blog

 

Avem timp pentru toate

M-am lenevit zilele astea, aş vrea să pot spune că mi-am măcinat de profundis creierii şi am descoperit leacul pentru cancer, soluţia ieşirii României din criză ( sau comă depinde şi de unde privim) şi am scris şi un ebook care să te facă milionar încă înainte de a fi citit jumătate din ea.

Cu mare regret ( eh nici chiar aşa mare) vă anunţ că nu am făcut nici una din cele de mai sus. Am ajuns însă la nişte concluzii privitoare la o resursă pe care o ignorăm cu desăvârşire, o tratăm cu aceeaşi indiferenţă ca pe o monedă de 1 ban zărită pe trotuar, ni se pare că nu merită efortul să ne aplecăm după ea.

Pe lumea asta venim cu totţii extrem de democratic având la dispoziţie fix două lucruri: pe noi înşine şi ceva timp. Universul e destul de cinstit nu dă nimănui mai mult.

E drept familia în care ai nimerit poate are mai mult, ţara în care te-a livrat barza poate e bogată dar tu personal nu ai decât atât.

De aici începe povestea, diferenţa dintre vieţile noastre e dată de ce facem cu cele două resurse.

Ne aşezăm în fund şi ne plângem de milă că vecinul s-a născut într-o vilă cu piscină gata constuită sau ne chinuim creierul să facem ceva cu el şi timpul pe care îl avem la dispoziţie pentru a ne face vila aia cu piscină, dacă e esenţială pentru noi.

În privinţa averilor o singură chestie e sigură: pot fi câştigate şi pierdute, le poţi avea, le poţi pierde, le poţi dobândi, dacă ai primit-o de-a gata e dificil să o păstrezi, dacă ai muncit să o faci ai ceva şanse să te bucuri de ea până la sfârşitul vieţii, pentru că vei şti să o administrezi spre creştere şi nu spre diminuare.

Poate la urma urmelor toate cărţile alea de dezvoltare personală au dreptate, resursele universului sunt infinite, noi singuri ne inventăm scuze pentru a nu le accesa.

Nu rămânem în situaţii dificile financiar pentru că nu există bani ci pentru că ne folosim aiurea cele două resurse: nu studiem, nu muncim, nu planificăm, în loc să facem planuri căutăm scuze şi ştiu sunt al dracului de credibile şi minunate dar sunt scuze, sunt praf în ochi, vorbe în vânt cu care ne liniştim bucăţica aia de subonştient care încă mai ţine minte că putem schimba ceva.

Aşa că după ce am ajuns la ideea asta mi-a fost greu, foarte greu să mai şed pe canapea contemplându-mi nefericile ştiind că pot face ceva să schimb lucrurile, poate nu peste noapte dar o deviaţie de jumătate de grad de la comportamentul pasiv  mă poate duce în câţiva ani departe, mult mai departe decât m-ar putea duce vreodată autoplânsul de milă.

06ab989056c0a349c43777ad7f78c961