Dulceata
Ştiu că dacă ar fi să aleg calea corectă din punct de vedere al unui nutriţionist, aş mânca acum câte fructe pot şi apoi mi-aş vedea de treabă orientându-mă în fiecare sezon după fructele perioade, proaspete.
Dar eu mi-s mare amatoare de clătite cu dulceaţă şi de rulade şi de tort de ciocolată cu un strat fin serios de gem aromat.
Cu alte conserve nu m-am consumat niciodată sufleteşte, e drept nici nu le-am dus dorul că se ocupă mama sau bunică-mea de treaba asta, mă rog, se ocupau că le-a mai lăsat şi pe ele entuziasmul. Cine ştie poate cu timpul îmi voi extinde aria preocupărilor şi la alte forme mai puţin dulci, până la momentul ăla ne vom ocupa exclusiv de dulceaţă şi bulion, eh bine şi pasta de ardei, sunt dependentă de pasta de ardei.
Ce am constatat azi în piaţă:
– Că aş putea face dulceaţă de căpşuni, erau 6 lei kilogramul, momentan o să văd ce oferă producţia proprie, din care s-au marcat deja două borcane, dacă ale mele din grădină ( pe care iar trebuie să le scot din ierburi şi necazuri) mă vor dezamăgi grav, săptămâna viitoare funcţie şi de preţ (fie rămâne ăsta, fie mai scade) o să investesc în vreo 5 kilograme de căpşuni pentru dulceaţă
– Cireşele nu merită, cel puţin nu acum , alea cu 6 lei sunt mai mult sâmbure, din cele cu 11 lei nu am de gând să cumpăr pentru dulceaţă
– Caisele, se prezentau respectabil, erau vreo 5, 5 lei, dacă mai scad poate, dacă nu o să privesc cu încredere spre zarzării din grădină (neşte rude mai de la ţară ale caisului) din care se poate obţine o minune de gem dulce acrişor
– La vişine am speranţe tot din producţia proprie, deşi sincer atât îmi place dulceaţa de vişine încât dacă ale mele sunt insuficiente (şi or să fie că vişinii sunt tineri) şi nici o mătuşă nu îmi donează vreo 10 kile de poame o să cumpăr câteva la un preţ rezonabil.
– Tot priun iunie se face dulceaţa de corcoduşe, în caz că nu aţi încercat vreodată, este genială la clătite, dulce acrişoara, un pic parfumată. Bine mă pricep de nu mai pot la pomi şi sunt atâtea soiuri de corcoduşe că e greu să povestesc care e ăla care mi se pare mie potrivit, sunt nişte corcoduşe mari, roşii, cu aromă de pepene şi care se desfac uşor în jumătăţi pentru scoaterea sâmburelui.
– Despre alte fructe nu îmi fac planuri în momentul ăsta că deh, nu e sezonul lor, până atunci poate piersicii îşi revin miraculos ( aş vrea eu, a trecut o ploaie acum vreo 2 săptămâni care i-a lăsat fără frunze şi nici fructelor nu le prevăd un viitor măreţ), poate scade preţul şi la piersici şi la nectarine şi de regulă în toamnă prunele sunt aproape gratis
– Clar la un moment dat voi face dulceaţă de ardei iuţi că mi s-a pus pata pe ea
Alte idei?
Comentarii recente