Arhive categorie: spre o viață simpla

Din nou pe marile ecrane

          Mâine ne întoarcem la lucru, bine teoretic am fost la lucru și zilele astea pentru că am fost soluția de urgență, omul care trebuia sunat să intervină dar am avut noroc și nu a fost nevoie să fac asta așa că am privit perioada ca liberă.

          Anul acesta se întorc pe marile ecrane lucruri care m-au ajutat în trecut dar pe care am renunțat să le mai fac în perioada ocupata din 2017-2018 iar apoi nu le-am reluat pentru că era mai comod așa. Da, doi ani sunt suficienți să pierzi un obicei bun, sper însă să fie ușor de pus la loc nefiind chiar noi.

           1.Păcălește-ți creierul, care va avea o postare separată legată de mecanismele care stau la baza lui și care pe scurt înseamnă să alegi un obicei, un talent, o situație pe care ți-o dorești și să îți rezervi 5 minute pe zi sau mai puțin pentru a o scrie de minim 21 de ori pentru 21 de zile, am zis minim, eu le scriu mai mult de 21 de zile și pentru că sunt atât de insistentă la un moment dat creierul meu îmi face hatârul și începe să acționeze în direcția respectivă.

          2. Meniul săptămânii, aspect care necesită planificare de minim joi pentru a face cumpărăturile vineri și așa mai departe.

          3. Închiderea la ora 22,  dacă mi-e somn o să și dorm la ora aia dacă nu oricum închidem calculatoare, televizoare, telefoane și citim o carte mai complicată din alea la care simți brusc că ți-e somn după 10 pagini, ultima carte somnifer pe care am folosit-o a fost Orientalismul lui Edward Said, frumoasă carte de altfel dar mi-a asigurat cam o lună de somn liniștit.

          4. Trăiește din cămară, aici sunt puțin obligată pentru că în 2020 am tot cumpărat mâncare pentru zile negre, lucruri rezistente: paste, conserve etc. Am constat apoi cu încântare că dacă vrei să îți schimbi orientarea și să mergi mai mult pe salate sau smoothie (le folosesc numai exemplificativ nu sunt fan) nu o să poți imediat pentru că ai un dulap plin de carbohidrați pe care vrei totuși să îi folosești pentru că nu îți place să arunci bani, iar când ai terminat rezervele ți-ai pierdut entuziasmul pentru noua idee. În plus voi folosi segmentul acesta și pentru  a pune în practică ”Trăiește ca și cum ai obținut ce vrei”, eu vreau să mă mut deci ar fi indicat să am cămara și frigiderul spre nud și hainele de vară deja în troler ca să mă pot muta în fix două zile.

          5. Ziua fără bani, asta o să fie complicată pentru că inclusiv în zilele în care nu ies din casă reușesc să cumpăr ceva on line sau să sun după pizza, cred că îmi voi alege în acest nobil scop ziua de marți care este suficient de complicata pentru a nu-mi da timp sa merg fie și după o sticlă de apă.

          6. Ultimul și cel mai greu: bugetul pe hârtie, acesta e aproape obicei nou pentru că și înainte rar scriam ceva pe segmentul ăsta având toate cheltuielile și veniturile în niște fișe destul de complete în minte, dar când jonglezi cu trei case treaba asta devine deja prea complicată pentru a nu fi scrisă ca atare o să văd niște tutoriale de Excel și dacă nu merge o să apelez la clasicele pix, caiet și calculator și aia e că în fond nu organizez chiar bugetul de la Buckingham.

          Cam astea sunt obiceiurile care trebuie redobândite voi ce ați pierdut de-a lungul timpului și vreți înapoi?

Între timp am reintrodus deja garoafele în casă, se găsesc așa rar în orașul meu încât uitasem cât de mult îmi plac :).

Creează-ți anul 2021

          Ultima postare din 2020 nu va fi despre ce s-a întâmplat ci despre ce va veni și este scrisă cu o zi înainte de finalul anului pentru că mâine vreau să fiu prezentă în 31 decembrie și atât, fără să privesc prea mult în urmă și de altfel nici în față.

          Voi păstra 30 de minute pentru a-mi crea anul 2021 apoi mă voi întoarce la a fi prezentă pentru că viața este ce se întâmplă cât timp suntem ocupați să ne facem planuri.

          La finalul postării am să las link-ul către postarea de pe youtube prin care am descoperit-o pe Niculina Gheorghiță, poate doriți să îl ascultați și să alegeți lucrurile care vi se potrivesc vouă.

          Mâine după ce ziua de lucru va fi trecut și masa de revelion va fi pregătită ( în cazul meu nu multe pentru că nici înainte de pandemie nu mai petreceam până în zori), după ce cartea sau filmul pentru noaptea dintre ani va fi fost aleasă, șampania pusă la rece și muzica potrivită stării mele de spirit se va auzi din boxă o să îmi iau caietul cumpărat special pentru asta ( pentru mine coperțile sunt importante, trebuie să mi se potrivească), stiloul primit de la o prietenă dragă și o să mă refugiez 20 de minute în dormitor lângă bradul de Crăciun.

          Douăzeci de minute în care să mă gândesc la mine, cine sunt și cine vreau să devin în 2021 la toate nivelurile : personal, financiar, carieră, spiritualitate, emoțional și orice alt aspect care îmi spune ceva.

          Sunt cele câteva minute de privit în viitor despre care vă spuneam pentru că nu mă opresc la a stabili ce vreau ci o să văd efectiv cum arată dorințele respective împlinite. Le voi scrie pe fiecare în parte în caietul anului 2021 și apoi voi merge să întâmpin anul nou și îmi voi bea șampania nu cu speranța că voi reuși ce mi-am propus și sărbătorind că am reușit.

          Știu că sunt zeci de maeștri spirituali care au exprimat minunat ideea că o dată ce ai putut vedea un lucru cu mintea îl vei putea ține în palmă dar exprimarea mea preferată nu vine de la ei ci de la J.K. Rowling despre a cărei Harry Potter nu voi obosi niciodată spunând că nu este o carte numai pentru copii.

          „Sigur că asta se întâmplă în mintea ta, Harry, dar de ce asta ar însemna că nu e real?” – Albus Dumbledore, sigur că voi vedea toate dorințele împlinite numai în mintea mea mâine dar de ce asta le-ar face mai puțin reale decât dacă aș ține fizic produsul lor în mâna?

          Nici nu voi spune că este suficient să le vezi împlinite și să le scrii în ajunul anului nou dar cumva etapa asta îți setează mintea să lucreze chiar fără să o direcționezi conștient spre împlinirea lor: un curs aici, 10 minute de yoga acolo, un prieten nou dincolo.

          Dacă mi-aș propune să fac un curs de 61 de ore aș spune că ar fi satisfăcător pentru a deprinde ceva cunoștințe în orice domeniu, în școală aveam multe materii prevăzute cu o oră sau două pe săptămână și era materia unui an întreg, 61 de ore sunt 10 minute alocate zilnic unui proiect și totuși gândite la nivelul de 10 minute nu par să îmi solicite mult nu?

          Cam așa lucrează și proiectarea anului noi, nu vei avea impresia unui efort concentrat în direcția dorită și totuși cumva vei ajunge acolo.

          O noapte dintre ani magică să aveți și să ne reauzim cu bine în 2021.

Little Beach Street Bakery

          Cartea de marțea asta nu este una singură ci o trilogie, seria Little Beach Street Bakery de Jenny Colgan.

          Am început să citesc din nou cărți din genul Chick lit inițial datorită vocabularului, sunt scrise într-un limbaj ușor inteligibil, nu găsești des cuvinte dificile și nici forme arhaice și învechite, sunt cărți care curg ușor în cuvintele de zi de zi și pentru că sunt prea leneșă să mă țin de un program normal de limba engleză cu exerciții și așa mai departe am ales varianta ușoară și plăcută citesc, în fond cam așa am învățat și româna folosind-o zilnic.

          Și undeva pe drum m-am oprit să mă întreb cum am devenit atât de snobi? De ce e perfect acceptabil să citești Stephen King în ale cărui cărți 90% din personaje mor până la final în chinuri cumplite dar nu literatură numită ”ușoară”.

          Când s-a stabilit că ești intelectual dacă  citești distopii, de parcă nu ar fi de ajuns să asculți știrile pentru a avea imaginea completă a unei lumi care  a luat-o razna, dar trebuie să fii privit cu o lejeră superioritate dacă iei de pe raft o carte despre care știi înainte să o deschizi că indiferent ce probleme or să apară în paginile ei la final totul va fi bine.

          De ce considerăm genul ăsta ”ușor”? Pentru că nu  este în mod necesar, trilogia de mai sus are și întrebările ei. Cum te simți când nu mai ai niciun ban în cont? Când afacerea pe care ai muncit ani întregi să o pui pe picioare s-a dus de râpă și banca îți vinde la licitație casa pentru care ai luat un credit.

          De ce este social acceptabil să alergăm de la 9 la 5 la slujbe care ne fac nefericiți și din care obținem exact suficienți bani să ne plătim datoriile ( pe care nu le-am avea dacă nu ar trebui să conducem la slujba aia, să ne îmbrăcăm potrivit rolului, să locuim la o distanță acceptabilă) dar nu să avem grijă de niște stupi de albine sau să lucrăm într-o brutărie dacă asta ne face fericiți chiar dacă salariul nu e la fel de mare de vreme ce nici cheltuielile nu ne sunt la fel de mari.

          Ce ne împinge în goana de a cumpăra mereu mai mult, mai nou, mai strălucitor, o jucărie care să fie mai bună sau de multe ori doar mai scumpă decât a vecinului? De ce plătim cu timp și deci cu viață toate zorzoanele inutile ale societății noastre?

          Care este atitudinea care te ajută că te ridici după ce viața te-a aruncat la pământ? Cum poți rămâne în continuare convins că ești genial și o să reușești din nou după ce ai reușit să pierzi până și banii pe care nu îi aveai?

          De ce inclusiv în epoca noastră mamele singure au un stigmat? Nu au făcut copilul ăla singure dar au ales să își asume responsabilitatea pentru el chiar dacă tatăl a ales să dispară din peisaj și totuși pe ele societatea le privește fie cu reproș fie cu o milă la fel de neinspirată, niciodată nu pare să fie vina bărbatului.

          Dacă veți citi măcar una din cele trei cărți: Little Beach Street Bakery, Summer at Little Beach Street Bakery și Christmas at Little Beach Street Bakery o să găsiți și alte întrebări și poate un răspuns două, bonus o să aflați câte ceva despre papagalii de mare.

          Ce citiți în vacanța de Crăciun?

Mulțumire

          Într-o altă viață, pe bune alta, locuiam în alt oraș, aveam altă slujbă și chiar alt nume, am descoperit idea Irinei de a alege un cuvânt al anului viitor, una din multele tehnici de a-ți crea conștient viitorul.

          Și pentru că e vacanță și pentru că mă pregătesc din nou de schimbare în modul meu de viață și de a fi am zis să scriu câte ceva despre temele astea că tot am timp, în plus scripta manent, mi se întâmplă uneori să citesc bloguri de acum 8 ani și să mă minunez de ce idei bune puteam avea încă de pe atunci, așa că acum scriu și pentru mine cea de peste 8 ani.

          Anul 2020 a fost destul de dificil, un an care ne-a limitat libertatea de mișcare, contactul direct, ne-a făcut să reinventăm modul în care făceam lucrurile, mi-am băut cafeaua cu mama în dimineața de Crăciun pe Facebook în loc de bucătărie, dar asta nu înseamnă că nu a fost o cafea bună, numai altfel.

          Pentru 2020 nu cred că am avut un cuvânt, încă nu îmi eliberasem suficient timp să respir dar să îmi aleg cuvinte, de fapt poate și pentru că anul acesta am stat mult în casă și nu am avut cum să îmi fac amintiri noi, pregătirile pentru Anul Nou de acum 12 luni mi se par ieri.

          Dar să revenim în mod ciudat poate cuvântul care mă atrage cel mai mult pentru 2021 este ”Mulțumire” cu sensul de recunoștință, gratitudine pentru că dacă am învățat ceva în anul ce trece  a fost să apreciez cât de multe lucruri bune sunt în viața mea.

          Și pentru că toate filosofiile de la orientală la creștină spun că vei spori lucrurile pe care te concentrezi și vei crește lupul pe care îl hrănești, aleg pentru un an întreg să  fiu recunoscătoare pentru toate minunile din viața mea.

          Eu și toți oamenii sufletului meu trăim și suntem sănătoși, cu limitele normale impuse de vârsta fiecăruia, am trecut până acum prin pandemie fără a fi vreunul pozitiv și nu e puțin lucru.

          Ne-am păstrat slujbele și deși poate veniturile au mai fluctuat pe ici pe colo, încă ne vin bani, ne plătim, ratele, avem suficient pentru facturi și chiar reușim să punem deoparte.

          Fără niciun efort din partea mea și fără a avea vreun criteriu stabilit anul în care ne-am concentrat spre interior mi-a făcut de unul singur ordine în cunoștințe și mi-a delimitat prietenii de oamenii în trecere prin viața mea. Și sunt recunoscătoare pentru prietenii mei puțini, de aproape sau de departe, care nu au ezitat nicio secundă să îmi întindă o mână atunci când a fost nevoie.

          Sunt recunoscătoare pentru toată tehnologia asta pe care o aveam în vârful degetelor și nu o foloseam pentru că pur și simplu mintea noastră nu era cablată pentru cafele la 250 de km și discuții cu video, am stat anul ăsta la povești mai mult decât în ultimii trei ani adunat pentru că era greu să ne strângem fizic la un loc și să ne coordonăm programele, dar am învățat că ne putem strecura câte o jumătate de oră sau o oră să ne auzim, sa ne vedem și să bem un vin împreună on line.

          Sunt recunoscătoare pentru posibilitățile de a învăța pe care nu le aveam în vedere înainte, acum nu mai mult de 11 luni eram tare nemulțumită că în orășelul meu nu pot merge la yoga pentru că pur și simplu nu am unde, azi am un abonament la cursuri online și nu trebuie să mai sacrific cele 120 de minute în trafic pentru a ajunge în orașul vecin în care puteam face cursuri. Yoga este numai un exemplu, am fost la conferințe și programe pe care timpul sau finanțele mele nu mi-ar fi permis să le urmăresc live.

          Sunt recunoscătoare pentru liniștea adusă de anul 2020, singură nu aș fi găsit așa curând curajul de a spune nu la toate evenimentele la care nu simțeam vreo dorință să particip, între timp am învățat, la început cu sprijinul interdicției oficiale de a interacționa cu mai mulți oameni, mai nou simplu, fără explicații. Nu pot veni și nu sunt datoare nimănui cu o dare de seamă despre ce prefer să fac cu timpul meu.

          Și pentru că mi-a plăcut starea asta de gratitudine am decis să o fac starea oficială a anului 2021: mai multă mulțumire pentru sănătate, dragoste, îngrijire, prieteni, mod de viață simplu, natură, posibilitatea de a învăța, timp pentru mine.

          La finalul anului o să vă spun dacă filosofiile aveau dreptate și lucrurile cărora le dai atenția ta cresc și îți curg din belșug în viață.

          Ați ales un cuvânt pentru 2021?

Noile confesiuni ale unui asasin economic

Noile confesiuni ale unui asasin economic de John Perkins a fost cumpărată pentru că era la reduceri serioase cred ca fost 8 lei și părea genul de caret pe care unul din prietenii mei ar fi citit-o.

Undeva prin calculator exista formatul electronic al Confesiunilor, un fel de prim volum dacă vreți pe care evident nu am avut timp ă îl citesc. Continuarea a avut trei avantaje: cărțile în format fizic efectiv îți stau în cale, Crăciunul bate la ușă și trebuia să o împachetez și tocmai citisem Cine conduce lumea, carte cu care prezenta se îmbină de minune.

De ce ar trebui să o citești? Pentru a căpăta o nouă perspectivă asupra eficienței ajutorului dat de Banca Mondiale, Fondul Monetar Internațional și alte asemenea instituții, eficiența pentru beneficiarul aparent adică statul împrumutat nu pentru cei din umbră. Autorul susține că pentru fiecare dolar împrumutat USA se asigură cp 80 de cenți se întorc în economia lor, evident pe lângă dobânzi.

Pentru ca data viitoare când auzi că ”lumea civilizată”  detronat un guvern de prin Africa sau America  de Sud sau chiar din vecini să te întrebi dacă nu cumva au urmărit o piață nouă, o mână de lucru ieftină, o resursă la preț infim.

Dacă astea sunt departe și nu te influențează pe tine soarta republicilor bananiere citește-o pentru a afla cum mai multe bănci în frunte cu Deutsche Bank au fost nu bănuite ci amendate pentru manipularea valutelor în scopul influențării LIBOR și dacă vrei să zici că nici asta nu te afectează citește contractul ăla de credit prin care dobânda pe care o plătești se compune din marja băncii+Libor.

Dacă nu e Libor nu contează Euribor și Robor sunt la fel de vulnerabil.

Citește-o pentru a te lămuri cu tehnicile Asasinilor Economici (AE) inițial aplicate șefilor de state au ajuns la nivelul oamenilor obișnuiți.

”Dar de ce să luați un credit de 35000 de euro care vă permite un apartament mic, cu numai 55000 de euro puteți lua unul mai mare căruia în 10 ani o să i se dubleze valoarea, plus vă dăm și un card de cumpărături”.

Cine nu a auzit asta la bancă la negocierea creditului? Ce nu spune nimeni e că tu vei începe să plătești rata mai mare chiar de la prima scadență 20 000 de euro în plus contează mult la rată, iar ce rămâne scris cu litere mărunte este că valoarea aia dublă a apartamentului peste 10 ani e ipotetică.

Mi-a plăcut în mod deosebit Capitolul 47 Lucruri de făcut în care funcție de categoria ta de vârstă sunt trecute sugestii despre ce poți face să căpătăm un pic de control în fața corporatocrației, majoritatea sunt cu informează-te și implică-te, stai al nivel local și de principiu nu te întinde mai mult decât plapuma.

Citatul cu care aș rămâne? Sunt multe dar pentru că mereu ne sunt prezentate știri optimiste cu creșterea PIB ului să fie acesta:

”Claudine și cu mine discutam deschis despre esența înșelătoare a PIB- ului. De exemplu, PIB-ul poate indica o creștere chiar și atunci când este spre profitul unei singure persoane, precum un individ care deține o companie de utilitate publică, și chiar dacă majoritatea populației suportă povara datoriei. Cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci și mai săraci. Și. Totuși, din punct de vedere statistic , acest fapt este înregistrat ca progres economic.”

Noodles

Nu cred că voi renunța vreodată la carne, lapte, ouă, mai ales la ultimele două pentru că deși pot trece săptămâni în care să nu îmi amintesc de carne, viața fără brânză, iaurt și smântână e tristă. Cât despre carne, asumându-mi faptul că nu sunt mai brează decât cei care consumă carne de câine lucru care mă oripila pe vremuri, am stabilit că voi renunța în ziua în care conștiința faptului că mănânc o ființă conștientă va fi mai puternică decât tradiția culinară în care am crescut.

Acestea fiind zise am mai multe zile în care meniul meu e vegetarian sau lacto ovo vegetarian decât zile de omnivor. Azi a fost una din ele și mâine va fi la fel pentru că mâncarea ajunge liniștit pentru două zile.

Ingrediente:

250 gr ciuperci, la mine s-au nimerit champinion brune că astea au fost la reducere săptămâna asta.

vreo 5 căței de usturoi și o bucățică de ghimbir

ulei, condimente și sos de soia cam o lingură din fiecare.

150 de gr de noodlesi, rămași de pe vremea săptămânii asiatice,

100 gr tofu, putea să lipsească dar și ăsta a fost la reducere 3 lei 250 gr

Am fiert noodleși , i-am scurs dar nu perfect și i-am pus deoparte, am tocat mărunt usturoiul și ghimbirul, am încins uleiul și le-am călit împreună cu un amestec de condimente chinezești si turmeric, am adăugat ciupercile feliate subțire și o lingură de sos de soia, am continuat călitul până ciupercile au fost aproape gata, am adăugat bucățile de tofu și am mai călit vreo 2 minute.

Am adăugat în tigaie noodleși cu cele două trei linguri de apă rămase de la fiert și l-am mai lăsat vreo 5 minute pe foc să se împrietenească și gata: ăsta a fost prânzul.

A venit Moșul

          Pentru mine Moș Crăciun a venit mai devreme anul ăsta, mai exact pe 17 decembrie. Bine, credincioasă ideii mele de minimalism mi-am cumpărat cărți și alte treburi care așteaptă frumos împachetate să fie puse sub brad.

          Cred că minimalismul trebuie abordat de așa manieră încât să îți facă plăcere să îl trăiești, nu voi avea niciodată 10 perechi de pantofi pentru că nu înțeleg de ce mi-ar trebui dar nu voi renunța niciodată la 10 cărți pe care le vreau.

          În plus pentru că sunt norocoasă Moș Crăciun a venit și via curier destul de des zilele astea, semn că am mulți prieteni răspândiți prin lume.

          Să revenim însă la treburi serioase pe 17 decembrie am primit noul scadențar al creditului despre care am tot vorbit pe aici.

          Pe scurt în Anul Domnului 2014 mi-am luat casă evident via credit că doar nu sunt membru al aristocrației financiare.     

          În traducere pentru suma de 191900 de lei virata de bacă în numele meu în contul vânzătorului m-am obligat ca în următorii 30 de ani până în 2044 să virez înapoi în contul băncii 355320 de lei din care 191900 ce primisem, 154778 dobânda și 8641 comisioane.

          Poate anul viitor voi scrie o serie de articole despre cum ajungem să ne angajăm în asemenea contracte, mai mult creditul era cu dobândă variabilă, un produs pe care am ajuns să îl înțeleg abia după ce rata a luat-o vitejește în sus și ale cărui pârghii de manipulare încă le buchisesc, despre asta un pic în postarea de marți despre o carte pe care ar trebui să o citim toți.

          Evident destul de repede mi-am dat seama că nu era cea mai buna decizie din niște puncte de vedere, din altele a fost genială, apartamentul care atunci a costat 46000 de euro azi poate fi vândut cu 90 000 fără efort, cumpărătorul chiar l-ar crede chilipir față de prețurile din zonă. Cum nu îl voi vinde a trebuit să găsesc alte soluții, în plus peste câțiva ani va valora din nou 46/50 000 și apoi iar va crește etc.

          Soluția imediată a fost să fac plăți anticipate, problema la fel de imediată a fost că nu mi le permiteam, ca atare în primii trei ani, tei ani jumătate am plătit numai ratele ceea ce nu a fost în avantajul meu de vreme ce pe atunci din 962 de lei rata plăteam 303 lei din datorie si 659 dobânzi.

          Soluția pe termen lung a fost să îmi cresc veniturile ceea ce a luat vreo 2 ani si jumătate și implicat: un examen extenuant, o schimbare de domiciliu la vreo 250 de km de casă, locuitul cu chirie, un an în care m-am obișnuit cu noul job și în care am lucrat 12- 14 ore pe zi, 7 zile din 7, nicio vacanță mai mare de 5 zile lucrătoare, termene de predare de 5 ore de la primirea proiectului la predare, e drept nu zilnic, și cel mai dificil pentru mine am renunțat la libertatea de a-mi alege proiectele, îmi place sau nu e pe masa mea trebuie să îl  duc la capăt.

          Urmările, prin anul 2018, după ce mi-am făcut un fond de siguranță pentru un an, am început să îmi permit plăți anticipate consistente, eram atât de obosită și nu îmi trecea prin cap că voi mai scrie vreodată pe aici încât nu am păstrat scadențare, cred că nici nu le-am solicitat de fapt,  și nu am făcut calcule, m-am limitat să plătesc de câte ori reușeam să pun niște bani deoparte.

          Efectul conform scadențarului de la 5 decembrie 2019 aș mai fi avut de plătit până în anul 2038 ( am ales rambursarea anticipata cu menținerea ratei și scăderea perioadei, dacă vreți să știți despre ce e vorba dați-mi de veste), suma totală de 219 163 lei din care 142787 debit și 76375 dobândă.

          Un an mai târziu conform scadențarului adus de Moș la 17 decembrie 2020 mai am de achitat până în 2032 suma totala de 123059 de lei din care 98758 debit și 24300 dobândă.

          Nu mă apuc sa calculez pentru perioada de dinainte dar simplu fapt că am plătit cât am putut anticipat mi-a salvat la final într-un singur an 52075 de lei din dobânzi, chestie care pentru mine e cel mai cool cadou de Crăciun ever.

          Sunt în punctul în care proporția s-a schimbat plătesc 582 debit și 345 dobândă lunar iar în ultimii doi ani în care dobânda însumată pe 12 luni va fi în jur de  100- 150  de lei mă gândesc chiar să nu mai plătesc anticipat și să mă concentrez pe alt proiect.

          Voi ce primiți de la Moș Crăciun?

          LE: am găsit prin hârtii un scadențar din iunie 2019 conform căruia până în 2041 aș fi avut de achitat 160297 de lei din care 110315 debit și 110315 dobânzi ca atare in 18 luni mi-am salvat 86015 lei.

Sare și piper

          Ieri am lipsit dar motivat, a fost o zi lungă, grea și complicată la lucru iar când am ajuns acasă nu am mai avut energie pentru încă o treabă de făcut.

          Ca atare ziua de ieri mi-a adus cadou de advent un liber de la scris pe blog, ceea ce s-a mai întâmplat și încă de multe ori în trecut, dar cu o înfloritură, nu m-am simțit vinovată că nu am apucat să fac ceva ce aveam pe lisă.

          Acum nu mai târziu de un an perfecționista din mine m-ar fi pus să scriu oricum pentru că așa am stabilit de dimineață și dacă ar fi fost absolut imposibil probabil la ora asta încă nu aș fi vorbit cu mine pentru că nu mi-aș fi iertat abaterea de la etalonul pe care mi l-am fixat.

          Așa că azi vorbim despre lucruri la care am învățat să renunț, nu toate pentru că nu am atâta timp ci unul singur: părul perfect, părul care poate să apară oricând pe coperta Vogue.

          Să ne înțelegem părul meu nu ar fi putut nici măcar în perioada în care mă stresam din cauza lui să apară pe copertă dar eu aș fi trăit permanent cu suferința de a nu avea părul perfect.

          Ce a implicat asta de-a lungul timpului? Au fost anii de bigudiuri furibunde în care mi-a fost absolut necesar să am bucle, apoi au venit anii cu vopsitul la fiecare trei săptămâni pentru că dacă tu ești blond cenușiu de felul tău și te vopsești negru albăstrui în trei săptămâni rădăcinile se vor vedea iar contrastul te va face să pari aproape cheală din cauza spațiilor mari dintre zonele intens colorate.

          După asta au venit alți ani de vopsit intens când a fost neapărată nevoie să am plete roșii, anii în care mi-am cumpărat două perii electrice una după alta, pentru că prima nu era rotativă, evident nu folosesc niciuna, de altfel mai nou nici uscătorul de păr nu-l mai folosesc.

          Au fost anii în care mi-a fost necesar să am păr lung, foarte lung, cât mai lung, deși el este fin și se așază infinit mai bine pe o lungime medie.

          Anul ăsta cu ocazia pandemiei care în afară de lucru nu m-a lăsat să merg nicăieri am descoperit curentul curly girl, ceea ce clar nu voi fi niciodată pentru simplul motiv că părul meu e drept.

          La fel de clar nu era să mă împiedic într-un detaliu așa că mi-am schimbat tehnica de scos apa din păr după baie și o parte din obiceiuri, nu am aprofundat însă până la a-mi lua prosop și perie specială, față de pernă de satin sau mătase, șampon CG adică fără multe ingrediente care mie oricum nu-mi spun nimic.

          Am început să folosesc balsam și mască, să nu îmi mai usuc părul forțat ci să îl las pur si simplu în pace. Sigur încă păcătuiesc și o voi mai face, nu citesc ambalajele șamponului, nu aplic proteine, nu stau 30 de minte cu masca pe păr, îl pieptăn ud pentru că altfel trebui să merg cu un aspirator atașat.

          Nu am și nu voi avea bucle dar am un păr mai sănătos, hidratat, pe care mi-am făcut curaj și l-am tăiat drastic prin mai. Încă mai am de tăiat serios de vreo două ori să scot partea vopsită dar nu e grav, a fost o nuanță apropiată de a lui efectul e mai degrabă de vopsit ombre.

          Și câștigul maxim a fost că nu mă mai vopsesc, nici nu mai iau în seamă costul financiar deși faceți voi socoteala câți bani îmi rămân de la 6-8 vopsiri pe an ( între 120 și 800 de lei funcție de vopsit acasă sau la salon iar dacă vrei un salon mai renumit până al 2400 de lei). Faptul că nu mai stau cu amoniacul în cap, nu îmi mai pun toate chimicalele aferente pe piele valorează cel puțin tot atât.

          Spre deosebire de acum niște ani când mă vopseam cu singura motivație că nornele nu mi-au nimerit culoarea părului, acum pe măsură ce firele albe care nici măcar în culoarea aia insipidă nu mai cresc și aș avea teoretic mai multe motive să apelez la vopsea, nu am nicio înclinație.

          Asta e, am păr alb cumva cred că nici omenirea și nici măcar lumea mea nu se vor prăbuși din cauza asta.

          Cine a mai renunțat în 2020 la un obicei pe care acum îl crede inutil dar înainte era must have?

Curajul de a nu fi pe placul celorlalți

În seria nou nouță ”Cartea de marți” azi despre Curajul de a nu fi pe placul celorlalți.

          Una din hotărârile luate  pentru 2020 a fost să citesc, nu mai mult, nu mai bine, nu mai inteligent ci pur și simplu să îmi reiau obiceiul de a citi pe care filmele și hai să o spunem pe-a dreapta alegerea de a mă uita pe Facebook la filmulețe cu pisici și câini mi-l subminaseră.

          În mare parte mi-a reușit. Când am ales Curajul de a nu fi pe placul celorlalți unul din motive a fost prețul, am găsit cartea la reducere la vreo 16 lei după ce tot anul o văzusem spre 40. Mari așteptări nu aveam părea o carte clasică de self help care să îți zică o dată în plus să nu te mai consumi pentru părerile celorlalți.

          Și o face, evident, dar de o manieră inteligentă, cu o explicație în spate pornind de la teoriile lui Alfred Adler trecute prin filtrul unui filosof japonez și expusă de maniera dialogurilor socratice.

          Consecința imediată a fost că mi-am achiziționat Curajul de a fi fericit scrisă de același cuplu Ichiro Kishimi și  Fumitake Koga, precum și evident o carte de Alfred Adler ca să aprofundez problema, de altfel încă erau la reducere și astea.

          Ce mi-a plăcut: faptul că spre deosebire de concepția noastră general europeană bazată pe cauză și efect, respectiv traumă și rezultat pentru că noi suntem freudieni de la creșă, Adler e de părere că ne putem schimba oricând și nu contează cu ce calități te nași ci depinde cum le folosești.

          La fel de tare mi-a plăcut ideea că toate problemele noastre sunt date de relațiile interpersonale și modul în care ne raportăm la ele, practic la baza acțiunilor noastre pare să fie dorința de recunoaștere, de apreciere, de respect, de iubire din partea celorlalți și ne luăm majoritatea deciziilor nu din perspectiva a Ce trebuie să fac pentru a fi fericit ci mai degrabă din Ce trebuie să fac astfel încât reacția celorlalți față de mine să mă facă fericit.

          Va trebui de asemenea să mai citesc despre cele trei tipuri de sarcini pe care le avem în viața asta : de muncă, de prietenie și de iubire, despre modul în care fugind de ele ne pregătim să fim nefericiți și mai ales despre  aparenta noastră incapacitate de a nu separa sarcinile noastre de sarcinile celorlalți, toate ocaziile în care ne dorim ca altul să facă sau să nu facă un anume lucru cu justificarea supremă ”spre binele lui” chiar dacă binele acestea este definit prin prisma valorilor noastre care poate nu au nimic în comun cu el.

          Ceea ce ai tu de făcut este să îți îndeplinești cum trebuie sarcinile tale, ce cred ceilalți despre tine sau modul în care te judecă este sarcina lor , nu poți face nimic în privința asta dar cu siguranță poți fi nefericit încercând să îi influențezi.

          Citatul cu care aș rămâne ”Te gândești: Vreau neapărat să fac asta și o voi face la momentul potrivit”.  Este un mod de a trăi care îți amână viața. Cât timp ne amânăm viața nu vom ajunge nicăieri și zilele noastre vor trece, una câte una, într-o monotonie apăsătoare, deoarece, pentru noi, aici și acum înseamnă doar o perioadă de pregătire, o vreme pentru răbdare”.

          Ați citit în ultima vreme o carte pe  care să o recomandați?

Reducem din viteza

          Decembrie 1, anul 2020. Pentru prima dată în ultimii ani petrec ziua asta acasă, eu cu mine pentru că deși pe Platoul Soarelui la Straja văd că se schiază și aud că Sinaia, Brașovul, Predealul sunt cam la fel de pline ca de obicei, am ales să stau acasă, mi se pare mai sigur pentru mine să nu risc să adopt un coronavirus după ce am respectat regulile aproape un an.

          De altfel așa se prefigurează cam toată perioada sărbătorilor de iarnă, partea bună e că fac parte din categoria celor care au descoperit cu plăcere că nu intră în depresie dacă își petrec timp singuri, semn că fie sunt destul de ok, fie sunt destul de narcisistă să mă înțeleg cu mine însămi.

          La prima oră mi-am asigurat bradul de Crăciun care va veni singur singurel în 2 până la 5 zile lucrătoare și om vedea când organizăm împodobirea. Anul acesta am optat pentru unul mai mic până în 1,5 m, cel de anul trecut fiind cam mare și deci dificil de manevrat.

          Pentru că unul din lucrurile la care vreau să mă întorc în 2021 este meniul săptămânal am zis sa mă apropii cu pași mici, săptămâna asta da, știu că e deja marți dar tot e mai bine decât să nu mă organizez deloc avem în program o friptură la pungă, e deja în cuptor.

          Azi va fi acompaniata de ceva varză călită leftovers, mâine probabil morcovi că asta mai am în casă, joi ce legume s-or găsi când ajung la cumpărături.

În week-end prevăd ceva paste cu ton sau tradiționala pâine cu unt făcută după vechi rețete de familie.

          Nu am planuri mărețe azi, e ultima zi liberă și vreau numai să mă bucur de ea: o ciocolată caldă, un film sau doua, ceva tricotat, încă mai am de lucrat la capitolul relaxare, mi-e imposibil să vad un film, mai ales documentar fără să împletesc ceva concomitent, mi se pare că nu folosesc timpul la adevărata lui valoare.

          Luna decembrie va fi dedicata încetinirii, poate nu viața noastră e prea scurtă, poate noi încercăm să înghesuim prea multe în ea fără să ne întrebăm dacă ne bucură, poate trebuie să fim mai selectivi. Poate fizicienii au dreptate și nu timpul trece pe lângă noi ci noi trecem prin timp și atunci noi stabilim viteza de deplasare iar eu chiar vreau să îmi iau piciorul de pe accelerație.