Arhive categorie: masa critica

Noile confesiuni ale unui asasin economic

Noile confesiuni ale unui asasin economic de John Perkins a fost cumpărată pentru că era la reduceri serioase cred ca fost 8 lei și părea genul de caret pe care unul din prietenii mei ar fi citit-o.

Undeva prin calculator exista formatul electronic al Confesiunilor, un fel de prim volum dacă vreți pe care evident nu am avut timp ă îl citesc. Continuarea a avut trei avantaje: cărțile în format fizic efectiv îți stau în cale, Crăciunul bate la ușă și trebuia să o împachetez și tocmai citisem Cine conduce lumea, carte cu care prezenta se îmbină de minune.

De ce ar trebui să o citești? Pentru a căpăta o nouă perspectivă asupra eficienței ajutorului dat de Banca Mondiale, Fondul Monetar Internațional și alte asemenea instituții, eficiența pentru beneficiarul aparent adică statul împrumutat nu pentru cei din umbră. Autorul susține că pentru fiecare dolar împrumutat USA se asigură cp 80 de cenți se întorc în economia lor, evident pe lângă dobânzi.

Pentru ca data viitoare când auzi că ”lumea civilizată”  detronat un guvern de prin Africa sau America  de Sud sau chiar din vecini să te întrebi dacă nu cumva au urmărit o piață nouă, o mână de lucru ieftină, o resursă la preț infim.

Dacă astea sunt departe și nu te influențează pe tine soarta republicilor bananiere citește-o pentru a afla cum mai multe bănci în frunte cu Deutsche Bank au fost nu bănuite ci amendate pentru manipularea valutelor în scopul influențării LIBOR și dacă vrei să zici că nici asta nu te afectează citește contractul ăla de credit prin care dobânda pe care o plătești se compune din marja băncii+Libor.

Dacă nu e Libor nu contează Euribor și Robor sunt la fel de vulnerabil.

Citește-o pentru a te lămuri cu tehnicile Asasinilor Economici (AE) inițial aplicate șefilor de state au ajuns la nivelul oamenilor obișnuiți.

”Dar de ce să luați un credit de 35000 de euro care vă permite un apartament mic, cu numai 55000 de euro puteți lua unul mai mare căruia în 10 ani o să i se dubleze valoarea, plus vă dăm și un card de cumpărături”.

Cine nu a auzit asta la bancă la negocierea creditului? Ce nu spune nimeni e că tu vei începe să plătești rata mai mare chiar de la prima scadență 20 000 de euro în plus contează mult la rată, iar ce rămâne scris cu litere mărunte este că valoarea aia dublă a apartamentului peste 10 ani e ipotetică.

Mi-a plăcut în mod deosebit Capitolul 47 Lucruri de făcut în care funcție de categoria ta de vârstă sunt trecute sugestii despre ce poți face să căpătăm un pic de control în fața corporatocrației, majoritatea sunt cu informează-te și implică-te, stai al nivel local și de principiu nu te întinde mai mult decât plapuma.

Citatul cu care aș rămâne? Sunt multe dar pentru că mereu ne sunt prezentate știri optimiste cu creșterea PIB ului să fie acesta:

”Claudine și cu mine discutam deschis despre esența înșelătoare a PIB- ului. De exemplu, PIB-ul poate indica o creștere chiar și atunci când este spre profitul unei singure persoane, precum un individ care deține o companie de utilitate publică, și chiar dacă majoritatea populației suportă povara datoriei. Cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci și mai săraci. Și. Totuși, din punct de vedere statistic , acest fapt este înregistrat ca progres economic.”

A venit Moșul

          Pentru mine Moș Crăciun a venit mai devreme anul ăsta, mai exact pe 17 decembrie. Bine, credincioasă ideii mele de minimalism mi-am cumpărat cărți și alte treburi care așteaptă frumos împachetate să fie puse sub brad.

          Cred că minimalismul trebuie abordat de așa manieră încât să îți facă plăcere să îl trăiești, nu voi avea niciodată 10 perechi de pantofi pentru că nu înțeleg de ce mi-ar trebui dar nu voi renunța niciodată la 10 cărți pe care le vreau.

          În plus pentru că sunt norocoasă Moș Crăciun a venit și via curier destul de des zilele astea, semn că am mulți prieteni răspândiți prin lume.

          Să revenim însă la treburi serioase pe 17 decembrie am primit noul scadențar al creditului despre care am tot vorbit pe aici.

          Pe scurt în Anul Domnului 2014 mi-am luat casă evident via credit că doar nu sunt membru al aristocrației financiare.     

          În traducere pentru suma de 191900 de lei virata de bacă în numele meu în contul vânzătorului m-am obligat ca în următorii 30 de ani până în 2044 să virez înapoi în contul băncii 355320 de lei din care 191900 ce primisem, 154778 dobânda și 8641 comisioane.

          Poate anul viitor voi scrie o serie de articole despre cum ajungem să ne angajăm în asemenea contracte, mai mult creditul era cu dobândă variabilă, un produs pe care am ajuns să îl înțeleg abia după ce rata a luat-o vitejește în sus și ale cărui pârghii de manipulare încă le buchisesc, despre asta un pic în postarea de marți despre o carte pe care ar trebui să o citim toți.

          Evident destul de repede mi-am dat seama că nu era cea mai buna decizie din niște puncte de vedere, din altele a fost genială, apartamentul care atunci a costat 46000 de euro azi poate fi vândut cu 90 000 fără efort, cumpărătorul chiar l-ar crede chilipir față de prețurile din zonă. Cum nu îl voi vinde a trebuit să găsesc alte soluții, în plus peste câțiva ani va valora din nou 46/50 000 și apoi iar va crește etc.

          Soluția imediată a fost să fac plăți anticipate, problema la fel de imediată a fost că nu mi le permiteam, ca atare în primii trei ani, tei ani jumătate am plătit numai ratele ceea ce nu a fost în avantajul meu de vreme ce pe atunci din 962 de lei rata plăteam 303 lei din datorie si 659 dobânzi.

          Soluția pe termen lung a fost să îmi cresc veniturile ceea ce a luat vreo 2 ani si jumătate și implicat: un examen extenuant, o schimbare de domiciliu la vreo 250 de km de casă, locuitul cu chirie, un an în care m-am obișnuit cu noul job și în care am lucrat 12- 14 ore pe zi, 7 zile din 7, nicio vacanță mai mare de 5 zile lucrătoare, termene de predare de 5 ore de la primirea proiectului la predare, e drept nu zilnic, și cel mai dificil pentru mine am renunțat la libertatea de a-mi alege proiectele, îmi place sau nu e pe masa mea trebuie să îl  duc la capăt.

          Urmările, prin anul 2018, după ce mi-am făcut un fond de siguranță pentru un an, am început să îmi permit plăți anticipate consistente, eram atât de obosită și nu îmi trecea prin cap că voi mai scrie vreodată pe aici încât nu am păstrat scadențare, cred că nici nu le-am solicitat de fapt,  și nu am făcut calcule, m-am limitat să plătesc de câte ori reușeam să pun niște bani deoparte.

          Efectul conform scadențarului de la 5 decembrie 2019 aș mai fi avut de plătit până în anul 2038 ( am ales rambursarea anticipata cu menținerea ratei și scăderea perioadei, dacă vreți să știți despre ce e vorba dați-mi de veste), suma totală de 219 163 lei din care 142787 debit și 76375 dobândă.

          Un an mai târziu conform scadențarului adus de Moș la 17 decembrie 2020 mai am de achitat până în 2032 suma totala de 123059 de lei din care 98758 debit și 24300 dobândă.

          Nu mă apuc sa calculez pentru perioada de dinainte dar simplu fapt că am plătit cât am putut anticipat mi-a salvat la final într-un singur an 52075 de lei din dobânzi, chestie care pentru mine e cel mai cool cadou de Crăciun ever.

          Sunt în punctul în care proporția s-a schimbat plătesc 582 debit și 345 dobândă lunar iar în ultimii doi ani în care dobânda însumată pe 12 luni va fi în jur de  100- 150  de lei mă gândesc chiar să nu mai plătesc anticipat și să mă concentrez pe alt proiect.

          Voi ce primiți de la Moș Crăciun?

          LE: am găsit prin hârtii un scadențar din iunie 2019 conform căruia până în 2041 aș fi avut de achitat 160297 de lei din care 110315 debit și 110315 dobânzi ca atare in 18 luni mi-am salvat 86015 lei.

Cine conduce lumea

Pe Noam Chomsky l-am cunoscut în calitate de lingvist citind inițial cărți despre teoria gramaticii generativ-transformaționale și limbaj, Cine conduce lumea este cred prima carte în care îi citesc opiniile politice.

Nu voi merge până la a spune că modul în care înfățișează el lucrurile este adevărul absolut dar o parte din idei le-am regăsit în multe din cărțile sau filmele pe care le urmăresc ca atare se poate spune că undeva ideile noastre converg.

Cartea în sine este un studiu despre cum SUA încearcă în continuare să își păstreze hegemonia mondială și de  mai multe ori vei găsi inserată ideea că încă nu au un competitor real, mai puțin evidențiat este faptul că la rândul lor SUA nu sunt o entitate separată, un om din carne și oase așa cum îi place să spună, așa că atunci când recunoaște că funcțiile importante practic sunt vândute celui care licitează mai mult plătind campania electorală, recunoaște tacit că lumea este condusă de monedă și de interesele economice ale clasei din ce în ce mai subțiri de oameni cu adevărat bogați, indiferent care este instrumentul folosit de ei, în cazul în speță : un stat.

Ce mai face cartea asta? Pune o oglindă în fața acelorași SUA subliniind că nu sunt chiar cavalerul călare e un cal alb care se pretind a fi și analizând ideile și presupozițiile înrădăcinate în rândul clasei conducătoare: faptul că există persoane ( respectiv cele care aplaudă și se aliază politicii lor) ale căror drepturi pot fi respectate începând chiar cu dreptul la un proces și prezumția de nevinovăție și non oameni (cei care au aroganța de a-și apăra propriile interese naționale în defavoarea celor ale SUA) care sunt catalogați drept teroriști deși de multe ori crimele lor nu se ridică la nivelul celor ale SUA în sine și aliaților lor sau dreptul SUA de a interveni oriunde în lume.

Se ocupă de modul în care sunt discriminați nu numai cetățenii altor state care visează la autodeterminare ci și cetățenii proprii a căror viață a devenit din ce în ce mai dificilă, despre noua artă a fabricării consimțământului prin care oamenii sunt manipulați să își de acordul pentru politici guvernamentale iar atunci când nu dă rezultate și acordul nu este obținut majoritatea este ignorată în folosul minorității care deține resursele financiare.

Schimbă lumina sub care media prezintă realizările acestui campion al democrației care se pretind a fi Statele Unite, și care nu de puține ori a preferat să susțină regimuri totalitare sângeroase dar care îi permiteau accesul și controlul resurselor naturale ale zonei și te pune să te întrebi de fiecare dată când auzi o știre cu o ”veste bună” care este de fapt realitatea din spate și ce anume a ascuns departamentul de publicitate sub preș.

Ideea cu care aș rămâne : ”De atunci, s-au făcut eforturi uriașe pentru a le inculca oamenilor noul spirit al epocii. Ramuri întregi de activitate au fost consacrate acestei sarcini: relații publice, publicitate și management. Toate sunt îndreptate spre ceea ce marele economist Thortein Veblen numea ”fabricarea de dorințe”. Folosind termenii marilor producători, este vorba despre canalizarea dorinței oamenilor către   ”lucrurile superficiale” ale vieții, ”bunurile de consum”. În felul acesta oamenii pot fi atomizați, despărțiți unul de altul, făcuți să caute profitul personal, deviați de la eforul periculos de a gândi pe cont propriu sau de a pune în discuție autoritatea”.

Moș Nicolae

          Dacă după titlu vă gândeați că e despre cadouri în ghetuțe nu e sau nu tocmai, e despre cadouri pe care sper că le vom găsi în ghetuțe după ceva vreme de azi sau în traducere despre mersul la vot.

          Nu vă spun cu cine să votați pentru că nu mă pasionează, nu vă spun nici că e ușor să găsiți niște oameni pe care să-i votați pentru că nu ar fi tocmai adevărat.

          A fost greu să merg la vot? A fost. Nu mă refer la ieșitul din casă, consumatul unei sticluțe de dezinfectant, purtatul măștii, mă supun acelorași riscuri când merg la lucru sau la cumpărături.

          A fost greu pentru că așa cum v-am spus m-am mutat în alt județ deci altă circumscripție în care candidează oameni total necunoscuți mie.

          Acasă era simplu, indiferent de cum se plimbau de la un partid la altul îi cunoșteam personal, pe ei, prietenii lor, afacerile, interesele, proiectele și în general ce pot face si ce nu.

          Aici numele nu îmi spun nimic, fețele la fel. A fost greu pentru că trebuit să iau fiecare nume de pe fiecare lista, primele trei poziții și să aflu tot ce pot, a fost greu pentru că atunci când informația ta este limitată la ce oferă internetul ea cuprinde si un mare grad de subiectiv, respectiv ce au vrut candidații să spună lumii despre ei.

          Am avut noroc pentru că, din câte am găsit, la noi încă nu este apreciată ideea unei persoane care să se priceapă și care să facă curățenie în urma ta, găsești multe detalii despre toți și rămâne numai să apreciezi cu care din amănuntele aflate te poți împăca sau nu.

          De ce m-am dus la vot? Pentru că de el depind niște aspecte nu tocmai minore care îmi vor influența viața: salariul minim pe economie, indicele de inflație, politicile fiscale, gradul de îndatorare publică, indicele ROBOR, cursul valutar, politicile de sănătate și educație (chiar dacă nu direct modul în care păstorim educația mă afectează prin faptul că peste vreo 20 de ani vor conduce copii pe care îi educăm acum), politicile sociale, politicile de infrastructură și investiții.

          Știu că sună tare trist dar e adevărat, m-am dus să votez fără să aștept o îmbunătățire, cred că mi-am pierdut pentru totdeauna capacitatea de a avea încredere în sistem, m-am dus să votez numai pentru liniștea sufletească dată de faptul că am făcut tot ce a stat în puterea mea și dacă ne ducem în continuare în jos, măcar mă duc luptând.

Ultima lună din an

          Ultima zi de toamnă a venit cu soare primăvăratic însă nu am de gând să continui cu ordinea prin casă. Mai am două zile libere și vreau să mă simt în vacanță, poate o să pun lucrurile în ordine miercuri sau joi, poate nu, casa arată bine, încerc să învăț că o carte uitată pe canapea nu e sfârșitul lumii și nu mă grăbesc în mod deosebit cu decorațiunile de Crăciun.

          Și pentru că am ajuns la subiectul ăsta cum organizăm decoratul? Anul trecut și în cel dinaintea lui și așa mai departe în timp spre copilărie până acum aș fi avut deja minim o sacoșă de lucruri noi pentru Crăciun.

          Anul acesta m-am uitat în cutiile de acasă și am decis că am destul, chiar am reușit să pun la loc o căsuță din aceea micuță cu led după ce am plimbat-o prin Penny convinsă fiind că îmi trebuie.

          Era drăguță și nu costa mult, 20 de lei, dar chiar am nevoie de un sat de căsuțe de iarnă pe care să le văd o lună pe an și care să ocupe mult spațiu de depozitare în celelalte 11?

          Din seria filmelor văzute în ultima vreme se numără și Broken, încă un documentar despre societatea de consum și despre cum publicitatea ne poate face să credem că ne trebuie diverse.

          Sunt patru episoade centrate pe: industria frumuseții și produsele contrafăcute și periculoase puse pe piață pentru noi cei care nu putem trăi fără ultima nuanță de farduri de la Chanel sau ultimul ruj Dior, industria tutunului și sora mai mică vaping-ul care duce la un număr la fel de mare de dependenți de nicotină și care a beneficiat de o publicitate atât de agresivă și luminoasă încât a devenit un absolut must pentru adolescent.

Un episod este despre mobila ușoară, modernă, la prețuri accesibile, mobila făcută pentru a fi schimbată des cu fiecare trend și care omoară: pădurile ( este episodul pe care l-am văzut cel mai greu, mare parte fiind filmat pe munții dezgoliți ai României), copii peste care piesele ușoare pot cădea cu efecte fatale, locuri de muncă în mici afaceri de familie, iar ultimul despre uriașa înșelăciune a reciclării.

Singura metodă de a nu folosi aiurea resursele este să nu produci deșeuri, ideea că plasticul va fi reciclat este o utopie, în mare parte deșeurile sunt numai plimbate din țări mai dezvoltate în țări mai sărace care pentru bani accepta sa își transforme o parte din teritoriu în gropi de gunoi.

Ce m-a surprins în episodul ăsta este  geniala idee de publicitate pe care au avut-o producătorii răsucind responsabilitatea, nu este vina lor că își ambalează produsele în plastic, este vina ta cumpărător că nu reciclezi plasticul pe care ți-l vând.

Cumva ei sunt nevinovați noi suntem iresponsabilii care nu punem fiecare gunoi în tomberonul adecvat, ceea ce nu spune nimeni este că și dacă o facem maxim vom ușura activitatea de sortare, ambalare și expediere în Asia.

Deja sunt ani de când am una sau două plase din pânză în geantă ca să refuz plasa de plastic la casă, de când pun tot ce se poate în săculeți reutilizabili dar sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra fără a da un ban și pe plasticul cu care vin la pachet și pe care mai devreme sau mai târziu indiferent cât de diligentă sunt voi ajunge să îl mănânc de exemplu într-un pește.

Am stabilit că sunt două lucruri la care nu voi renunța de Crăciun: un brad, presupunând că voi reuși s găsesc unul, în orășelul meu nu e la fel de ușor ca în orașele mari unde sunt grămezi de brazi în piețe și în prejma mall-urilor și hârtia de împachetat, în mare parte pentru că deja o am, în rest de fiecare dacă când voi avea impulsul de a cumpăra o jucărie nouă voi pune banii într-un plic și îi voi folosi la o altă plată anticipată spre final de decembrie.

Unul din cadourile mele de Crăciun, deși recunosc va implica hârtie, este un scadențar nou al creditului ipotecar, legat cu fundă roșie și pus sub brad să îmi aducă aminte cât am făcut în domeniu și cât mai am de făcut.

La ce nu renunțați de Crăciunul ăsta?

Cu ce m-am ocupat

În vremea care a trecut am muncit, dar despre asta în altă zi, una în care nu voi fi obosită de la lucru.

Am încercat pe cât posibil să îmi redefinesc niste principii, idei, noțiuni, viziuni despre viață și lume, din astea obișnuite.

Mi-am anulat abonamentele de net si tv în fosta casa, da, le-am plătit cam un an degeaba pentru cele doua zile pe luna in care eram în trecere pe acolo și pentru că nu era să rămân cu banii nefolosiți în cont am făcut niște abonamente la canale de net.

Nu dau nume că nu le fac în mod deosebit reclama dar nu regret, învăț din serialele si filmele lor mai ales din documentare.

Unul din documentarele care mi-au plăcut tare mult a fost How tolive mortgage free, o minsierie de 6 episoade care pune lucrurile în perspectivă.

Pornind de la ideea că ipoteca medie în UK se ridică acum la 115 000 de lire, producătorii au căutat oameni care au gândit neconvențional și au rezolvat problema locativă cu infinit mai puțini bani.

Unele soluții clar nu pot fi adaptate în România, deși îmi place să mă alint cu ideea că sunt citită și în locuri în care așa ceva ar fi posibil, adică nu știu unde am putea noi să ne mutăm pe o barcă dar am văzut oameni recondiționând bărci și locuind pe ele, uniic chiar amortizând pretul bărcii și al modificărilor cu suma pe care ar fi plătit-o chirie în mai puțin de aun an.

Am văzut oameni care au ales sa construiască împreună, un fel de miniblocuri construite în regim particular cu fiecare locuință personalizata după doința și nevoile coproprietarului.

Am văzut oameni care au făcut case în vechi rezervoare, în garaje, în rulote, în containere și chiar o casă făcută din două remorci de camion dezafectate.

Unele sunt concepute pentru o viață, altele pentru a le asigura un acoperitș pentru 4-5 ani timp în care să strângă măcar avansul sau o buna parte din credit.

Am văzut și oamenii aflați în situația tipică de la noi care au un credit ipotecar și fie au știut de la bun încpeut, fie au descoperit pe parcurs că dacă nu fac un efort să plătească anticipat cât de mult se poate vor ajunge sa plateasca bancii in dobânzi încă o dată suma împrumutată.

Cred că fiecare episod în sine chiar dacă nu poate fi transpus în situația ta te va învăța ceva cum să apreciezi simplitatea, mobila second hand, cum un plan bun și o execuție de calitate poate transforma un fost grajd într-o locuință comodă.

În unele locuri a fost nevoie de regândire a funcționalității pentru a asigura maximul de confort cu minim de resurse fie ca suprafață, fie ca investiție. În altele a fost nevoie de o analiza a regulamentelor locale, de exemplu pentru locuințele temporare și mobile s-a economisit enorm cu lipsa obligației de a avea autorizatie de construcție.

Alții au strâns obiecte aruncate și le-au recondiționat, un cuplu a reușit să își asigure toate electrocasnicele cu un sfert din suma obișnuită numai pentru că au vânat obiecte apărute cu reduceri de peste 70% și le-au cumpărat nu când a au avut nevoie ci cu un an înainte când au găsit obiectul.

Dacă se întâmplă să vă întâlniți cu serialul dați-i o șansă, dacă nu, priviți măcar în jur și vedeți dacă nu s-ar putea sa renunțați la cheltuielile cu niște obiecte pe care fie nu le folosiți sau le folosiți prea rar să merite sau daca obiectul nu ar fi la fel de util dacă ar fi second.

Cert este că pe mine serialul m-a readus în planul de plată anticipată a creditului și cred că mi-a salvat și ceva bani care s-ar fi dus pe decizii impulsive și nu foarte fericite.

Ochii care nu se văd…..

Nu am scris de mult dar nu a fost un an obișnuit, am avut de înțeles și de schimbat multe, am avut de continuat altele și pentru că ne apropiem de final, am zis să îmi reiau bunele obiceiuri și să nu mă pregătesc de 2021 singură ci împreună cu prietenii.

În zilele următoare, mai ales in mini vacanța de 1 decembrie intenționez să citesc și blogurile pe care le urmăream înainte, să văd ce au făcut și ceilalți în perioada asta.

Până atunci însă voi vorbi despre cărți, despre ce altceva? Despre cum am rezolvat parțial nevoia mea compulsivă de a cumpăra cărți în încercarea de a-mi simplifica viața și a-mi ajuta bugetul.

Primul pas a fost cumpărarea unui kindle, da, pare ciudat să încerci să îți ajuți bugetul făcând cheltuieli dar funcționează, pe lângă faptul că nu mai am de șters rafturi întregi de cărți fizice care strâng praf mi-a dat și o lejeritate în mișcare de neimaginat, pot pleca de acasa cu o biblioteca în geantă fără cel mai mic efort.

Al doilea pas a fost implementarea sistemului PCR (prietenii, cunoștințe, relații ) dispus să dea o mână de ajutor, la capitolul ăsta stau bine, am în jur oameni care cumpără la fel de compulsiv cărți, dar ne-am organizat cât s-a putut de bine să nu cumpărăm toți aceeași carte ci fiecare altceva astfel încât să le putem împrumuta, singurul dezavantaj este că pentru cărțile fizice trebuie sa aștepți un pic până îți vine rândul.

Al treilea pas a fost să hăituiesc resursele gratuite și sunt multe locații pe net care îți pun la dispozitie variante pdf gratuit, în perioada stării de urgență editurile chiar au avut pagini dedicate acestui scop și oricine a fost interesat a putut descărca destule cărți interesante.

Al patrulea pas a fost limba engleză care nu e chiar patria mea, pe scurt planeții s-au aliniat de așa manieră încât în toți anii mei de școală nu am avut măcar o oră de engleză. Cum însă nu îmi trebuie la nivel academic, cel puțin nu încă, am decis să fac o ”baie de limbă”, am identificat site-uri, și sunt multe, care îți pun la dispozitie inimaginabil de multe cărți în limba engleza și m-am apucat să citesc.

Unul din avantajele kindle este reprezentat de dictionarele preinstalate in engleza si spaniola, exista posibilitatea să descarci si altele, așadar găseam un cuvânt necunoscut, apăsam mai cu nădejde și deschidea frumos dicționarul, ocazie cu care am ajuns să învăț cuvinte ca ”heirloom” sau ”pristine”.

Acum să ne înțelegem, nu mai cumpăr cărți e un termen relativ în fotografia de mai jos sunt cele care așteaptă să fie împachetate pentru Crăciun, dar înmulțiți teancul ăsta cu minim 10 oameni cu care voi face schimb și o să rezulte că în loc să dau 1500 de lei pe cărți voi fi citit atîtea cheltuind numai 150 de lei.

Aurea mediocritas

Dacă am mai zis asta mai citiți o dată, nu o să vă strice, dacă sunt un pic .

Sunt în a treia zi în care nu ies din casă, este pur și simplu o măsură preventivă, am noroc, pot lucra la distanță și încă nu mi-a venit rândul conform planificării să asigur continuitatea la sediu.

Sunt în a treia zi în care privesc cu frică de la fereastra mea de etaj trei cum băncile încă gem sub greutatea bătrânilor, înghesuiți unul în altul de la ora 10 dimineața la ora 18 seara discutând numai ei știu ce.

Văd în continuare grupuri de minim 4 copii care împart o sticlă de suc și care se plimbă fără sens pe străzi, azi am înregistrat o premieră doi copii de maxim 6 ani, ce măști? Ce mânuși? E soare și cald erau în tricouri si pantaloni scurți, se plimbau pe aceeași stradă pe care treceau minim 10 oameni la fel de fără măști, la fel de fără mânuși.

E sâmbătă, 90% din populație nu are niciun motiv să fie afară, totuși din blocul de alături ies 7 persoane, două dintre ele se pupă serios pe amândoi obrajii și se îmbrățișează cu fiecare din restul de 5, urcă în mașină și pleacă, ceilalți 5 mai rămân o vreme grupați să schimbe impresii pe care bănui că le puteau schimba și în sufragerie.

Mă deplasez spre mediul virtual, peretele de facebook mi-e plin de videorețete complicate, cu multe ingrediente, citesc comentarii : azi gătim două feluri de mâncare și prăjitură.

Serios? În primul rând că stați în casă de o săptămână, da, ei chiar respecta regula asta,  sub nicio formă nu pricep de ce aveți nevoie de calorii de parca ați fi mers la coasă.

În al doilea rând că mâncarea e un produs finit și va deveni mai puțin abundentă decât acum. Ne bazăm prea mult de alimente care vin de la o distanță considerabilă, pe alimente pe care țara de origine va decide să le păstreze pentru populația ei. Pornim la drum cu două presupozitii false: că mâncarea se va gasi în continuare din plin și că vom avea bani să o cumpărăm la același nivel.

Știu ca Harry Potter vi se pare o carte de copii dar uite o idee găsită acolo:

” Your mother can’t produce food out of thin air, no one can. Food is the first of the five Principal Exceptions to Gamp’s Law of Elemental Transfiguration… It’s impossible to make good food out of nothing! You can Summon it if you know where it is, you can transform it, you can increase the quantity if you’ve already got some…”

Pe scurt nu poți face mâncare din nimic, din puțin da, din nimic nu. Ce se va întâmpla când nu e va mai găsi mâncarea? Vă veți dori să nu fi mâncat în aceeași zi supă cu găluște, risotto cu ciuperci, friptură la tavă și prăjitură cu ciocolată?

Fără îndoială dar va fi prea târziu să puteți remedia ceva.

Poate o să avem noroc, poate nu vom ajunge sa trăim din nou perioada celui de al doilea război mondial în ce privește lipsa alimentelor, dar de ce ai vrea să te sabotezi din start? De ce ai vrea să continui cu stilul tău de viață de dinainte de criză în care ai acces la orice pentru preturi decente? De ce ai vrea să îți epuizezi resursele financiare acum când criza încă nu a început pentru a te supraalimenta?

Oare ar fi atât de rău dacă am fi un pic mai disciplinați în respectarea regulilor? Ni se cere totuși numai distanțare socială nu să mergem la război cu arma în mână. Oare ar fi atât de cumplit să practicăm mâncatul cu moderație? Poate vom termina perioada asta aducându-ne aminte că mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca.

Și pentru a vă face o idee despre cum stă treaba vă recomand să citiți Hoțul de cărți al lui Markus Zusak, cu atenția spre rațiile alimentare, importanța unei felii de pâine și consecintele financiare ale  pierderii fie si numai a unui client . Nu de alta, dar istoria are prostul obicei de a se repeta.

blog

 

Oglindă, oglinjoară

Coronavirusul ăsta se încăpățânează să ne țină în față o oglindă, noua ca umanitate în general și fiecăruia dintre noi la individual. Ce ne arată oglinda nu este vina lui, așa cum spunea un meme foarte răspândit zilele astea scopul lui pare mai degrabă să ne atragă atenția spre dezastrul în care ne îndreptăm.

Ce ne-a arătat până acum?

Că suntem incapabili să respectăm niște reguli simple. Dacă din momentul 0 am fi înțeles să ne distanțăm social răspândirea lui ar fi fost mult redusă și am fi dat o șansă sistemelor sanitare. Nu spun că am fi câștigat dar ce puțin nu ar fi plecat la luptă din poziția de învins din cauza supraaglomerării.

Că nu avem prioritățile stabilite bine, că investim banii bugetelor naționale în te miri ce mai puțin lucrurile care în moment de criză ne vor ține în viață. Fără părtinire nu ma refer numai la România ci la omenire în general, niciun stat nu pare sa aiba un sistem sanitar suficient de bine pregătit. Și la ce ne așteptăm într-o lume care investește în fotbal, baschet etc de milioane de ori bugetul cercetării.

Cunosc un oraș în care a fost făcut de curând un stadion superb si scump însă structura de rezistență a spitalului universitar regional stă să se prăbușească, subsolurile sunt patria șobolanilor iar pereții colcăie de bacterii. Și cred că fiecare dintre noi cunoaște câte unul.

Că supunem planeta unui stres suplimentar din cauza vanității.

Sunt acasă azi toata ziua, nu îmi voi permite sa respect cu strictețe #stauacasă, numai câte o zi furata pe ici pe colo, în rest îmi reduc mobilitatea la drumul casa – slujbă, pe jos că un kilometru de mers n-a omorât pe nimeni, ceea ce nu pot garanta despre autobuzele supraaglomerate.

Revenind de azi dimineață am văzut atât de multe postari  de reclamă, fie efectiv reclame plătite la ultima haina de blăniță, fie site-uri al căror nobil scop în viață este să te ajute să alegi hainele potrivite.

Din memorie fără pretenția că aș fi reținut exact va spun că am văzut :20 de modele de pantaloni pentru primăvara asta. Frate, primăvara asta si se pare că și vara voi sta mai mult în casa și chiar dacă nu aș sta ce e în neregulă cu pantalonii de primăvara trecută? Au expirat și îmi vor provoca toxiinfecție?

Mi-am cumpărat haine in 2018, în mod ciudat sunt încă bune nu văd de ce mi-as lua altele numai pentru a le arunca pe astea și a da o mână de ajutor poluării cu deșeuri pe de o parte și poluării industriale pe cealaltă pentru că și hainele cele noi trebuie făcute undeva din ceva.

Am văzut infinite reclame la loțiuni parfumate care de care mai perfecte pentru a-mi ajuta pielea uscata, am fost incapabilă să citesc jumătate din ingrediente, dar ce e rău la un ulei sau un unt vegetal și atât?

Chiar avem nevoie de toate astea? Sau e o nevoie indusă de media? Chiar ne este esențială socializarea directa 30 de zile cât ar fi nevoie sa reducem mobilitatea? Chiar e nevoie să mă văd cu cea mai bună prietenă live la o cafea numai să bârfim pe cine știe cine? Sau aș putea sa citesc o carte în timpul ăsta?

Unul din lucrurile pe care le voi studia după terminarea crizei este posibilitatea de a-mi procura o bicicleta care produce curent electric și dacă în casa de acum în care stau cu chirie nu o voi putea folosi fiți siguri că în următoarea, a mea o voi face.

Voi ce vedeți în oglindă?

8328762c4c1a6be0f25548e4455f3873

Încetiniți, vă rog

Nu puteam rata subiectul coronavirus, logic, nu de alta dar nu pot deschide decat o carte fara sa dau de el in rest e peste tot, FB, insta, tv.

Și prefer sa ma orientez spre părțile bune ale situației pentru că așa sunt eu. Dacă îmi veți spune că nu sunt părți bune vă contrazic.

În perioada asta de câteva luni până vom fi expuși cu toții  și vom învăța să îi facem față, pe vremea când transporturile sunt limitate și multe unități închise ai apucă și planeta să respire un pic.

Poate în perioada asta vedem ca nu o sa murim fără multe din lucrurile pe care le-am cumpăra inutil, din obișnuință sau din impulsul creat de reclame și ne simplificăm un pic casele.

Poate cu restaurantele și livrările închise ne aducem aminte ca putem să gătim și acasă, nu zilnic, nu-s masochistă, dar de doua ori pe săptămână ar ajunge mai ales la familii mici.

Poate în perioada asta în care vai nouă, turcii nu ne mai livrează mărfuri, vor avea șansa sa intre pe piață salata, ridichile, ceapa verde și restul legumelor autohtone cu privire la are a trebuit sa obligam supermarketurile sa le aiba pe rafturi intr-un procent mic. Eh când nu vor mai fi decât ele pe piață vom vedea cum se așează lucrurile.

Poate așa în loc sa cumpărăm iaurt cu țara de origine a laptelui Polonia, vom cumpăra cu țara de origine România, poate e ultimul tren pentru fermele de animale pe care le mai avem.

Ce voi face eu de sfârșitul ăsta al lumii? Săptămâna viitoare merg la lucru, pentru ca asigur permanența pe unitate, nu e grav, am încăperea mea sunt la fel de izolata ca acasa, merg pe jos ca sa nu ma înghesui in autobuz, păstrez drumul drept casa- firma si inapoi. Săptămâna a doua pot lucra de acasa.

Și nu voi iesi din casă ca atare ceva mai mult timp pentru mine dar a fost deja planificat.

1 Fac ordine in buget, am suspendat plățile anticipate, limitez oricum achizitiile, pentru ca nu se știe exact când și cum vor veni următorii bani deci trebuie să mă descurc cu ce am.

  1. Se întâmplă să am în casa : fie fizic, fie ebook multe cărți pe care abia așteptam să le citesc.
  2. Vreau sa ies din perioada asta cu 5 kilograme mai puțin si câțiva centimetri mai subțire, exercițiile pe care le făceam de 3 ori pe săptămână vor fi făcute zilnic, poate chiar de doua ori pe zi.
  3. Mă apuc de tricotat- croșetat șaluri, anul trecut mi-a părut foarte rău că nu aveam câteva pe stoc pentru o vânzare de Crăciun organizata de o prietenă care a strâns bani să încalțe de iarnă 97 de copii.
  4. În sfârșit învăța-voi limba rusă, în 4 săptămâni a trebui să vorbesc fluent o limba daca ma încăpățânez să o studiez zilnic cum se cuvine.
  5. Asta îmi va lua mult timp, să o conving pe mama, care e la niste sute de kilometri să stea în casa.
  6. Daca îmi rămâne ceva timp mă apuc să îmi scriu prima carte.

Sincer pe lista mea de lucruri de făcut mai sunt: să studiez temeinic ce înseamnă metoda curly girl pentru că am urmat numai 10% din sfaturi și părul meu care a fost o viață drept începe să pară ondulat, sa vorbesc în fiecare zi în tihnă cu câte un prieten de care altfel nu aș avea timp, să încep curățenia de Paști, să îmi salvez dafinul de păduchii țestoși.

Dacă mă gândesc bine s-ar putea ca luna asta de încetinire sa nici nu îmi ajungă dar tot e mai bine decât nimic.

Și pentru că toate au undeva o cauză, mă gândesc că poate ăsta este felul universului de a ne face să respectăm rezolutia de an nou pe care o luam cu toții prin 2017 sau 2018 nu mai știu Slow your life, voluntar nu am făcut-o, poate așa ne reușește.

tle