Arhive categorie: masa critica

Din nou pe marile ecrane

          Mâine ne întoarcem la lucru, bine teoretic am fost la lucru și zilele astea pentru că am fost soluția de urgență, omul care trebuia sunat să intervină dar am avut noroc și nu a fost nevoie să fac asta așa că am privit perioada ca liberă.

          Anul acesta se întorc pe marile ecrane lucruri care m-au ajutat în trecut dar pe care am renunțat să le mai fac în perioada ocupata din 2017-2018 iar apoi nu le-am reluat pentru că era mai comod așa. Da, doi ani sunt suficienți să pierzi un obicei bun, sper însă să fie ușor de pus la loc nefiind chiar noi.

           1.Păcălește-ți creierul, care va avea o postare separată legată de mecanismele care stau la baza lui și care pe scurt înseamnă să alegi un obicei, un talent, o situație pe care ți-o dorești și să îți rezervi 5 minute pe zi sau mai puțin pentru a o scrie de minim 21 de ori pentru 21 de zile, am zis minim, eu le scriu mai mult de 21 de zile și pentru că sunt atât de insistentă la un moment dat creierul meu îmi face hatârul și începe să acționeze în direcția respectivă.

          2. Meniul săptămânii, aspect care necesită planificare de minim joi pentru a face cumpărăturile vineri și așa mai departe.

          3. Închiderea la ora 22,  dacă mi-e somn o să și dorm la ora aia dacă nu oricum închidem calculatoare, televizoare, telefoane și citim o carte mai complicată din alea la care simți brusc că ți-e somn după 10 pagini, ultima carte somnifer pe care am folosit-o a fost Orientalismul lui Edward Said, frumoasă carte de altfel dar mi-a asigurat cam o lună de somn liniștit.

          4. Trăiește din cămară, aici sunt puțin obligată pentru că în 2020 am tot cumpărat mâncare pentru zile negre, lucruri rezistente: paste, conserve etc. Am constat apoi cu încântare că dacă vrei să îți schimbi orientarea și să mergi mai mult pe salate sau smoothie (le folosesc numai exemplificativ nu sunt fan) nu o să poți imediat pentru că ai un dulap plin de carbohidrați pe care vrei totuși să îi folosești pentru că nu îți place să arunci bani, iar când ai terminat rezervele ți-ai pierdut entuziasmul pentru noua idee. În plus voi folosi segmentul acesta și pentru  a pune în practică ”Trăiește ca și cum ai obținut ce vrei”, eu vreau să mă mut deci ar fi indicat să am cămara și frigiderul spre nud și hainele de vară deja în troler ca să mă pot muta în fix două zile.

          5. Ziua fără bani, asta o să fie complicată pentru că inclusiv în zilele în care nu ies din casă reușesc să cumpăr ceva on line sau să sun după pizza, cred că îmi voi alege în acest nobil scop ziua de marți care este suficient de complicata pentru a nu-mi da timp sa merg fie și după o sticlă de apă.

          6. Ultimul și cel mai greu: bugetul pe hârtie, acesta e aproape obicei nou pentru că și înainte rar scriam ceva pe segmentul ăsta având toate cheltuielile și veniturile în niște fișe destul de complete în minte, dar când jonglezi cu trei case treaba asta devine deja prea complicată pentru a nu fi scrisă ca atare o să văd niște tutoriale de Excel și dacă nu merge o să apelez la clasicele pix, caiet și calculator și aia e că în fond nu organizez chiar bugetul de la Buckingham.

          Cam astea sunt obiceiurile care trebuie redobândite voi ce ați pierdut de-a lungul timpului și vreți înapoi?

Între timp am reintrodus deja garoafele în casă, se găsesc așa rar în orașul meu încât uitasem cât de mult îmi plac :).

Creează-ți anul 2021

          Ultima postare din 2020 nu va fi despre ce s-a întâmplat ci despre ce va veni și este scrisă cu o zi înainte de finalul anului pentru că mâine vreau să fiu prezentă în 31 decembrie și atât, fără să privesc prea mult în urmă și de altfel nici în față.

          Voi păstra 30 de minute pentru a-mi crea anul 2021 apoi mă voi întoarce la a fi prezentă pentru că viața este ce se întâmplă cât timp suntem ocupați să ne facem planuri.

          La finalul postării am să las link-ul către postarea de pe youtube prin care am descoperit-o pe Niculina Gheorghiță, poate doriți să îl ascultați și să alegeți lucrurile care vi se potrivesc vouă.

          Mâine după ce ziua de lucru va fi trecut și masa de revelion va fi pregătită ( în cazul meu nu multe pentru că nici înainte de pandemie nu mai petreceam până în zori), după ce cartea sau filmul pentru noaptea dintre ani va fi fost aleasă, șampania pusă la rece și muzica potrivită stării mele de spirit se va auzi din boxă o să îmi iau caietul cumpărat special pentru asta ( pentru mine coperțile sunt importante, trebuie să mi se potrivească), stiloul primit de la o prietenă dragă și o să mă refugiez 20 de minute în dormitor lângă bradul de Crăciun.

          Douăzeci de minute în care să mă gândesc la mine, cine sunt și cine vreau să devin în 2021 la toate nivelurile : personal, financiar, carieră, spiritualitate, emoțional și orice alt aspect care îmi spune ceva.

          Sunt cele câteva minute de privit în viitor despre care vă spuneam pentru că nu mă opresc la a stabili ce vreau ci o să văd efectiv cum arată dorințele respective împlinite. Le voi scrie pe fiecare în parte în caietul anului 2021 și apoi voi merge să întâmpin anul nou și îmi voi bea șampania nu cu speranța că voi reuși ce mi-am propus și sărbătorind că am reușit.

          Știu că sunt zeci de maeștri spirituali care au exprimat minunat ideea că o dată ce ai putut vedea un lucru cu mintea îl vei putea ține în palmă dar exprimarea mea preferată nu vine de la ei ci de la J.K. Rowling despre a cărei Harry Potter nu voi obosi niciodată spunând că nu este o carte numai pentru copii.

          „Sigur că asta se întâmplă în mintea ta, Harry, dar de ce asta ar însemna că nu e real?” – Albus Dumbledore, sigur că voi vedea toate dorințele împlinite numai în mintea mea mâine dar de ce asta le-ar face mai puțin reale decât dacă aș ține fizic produsul lor în mâna?

          Nici nu voi spune că este suficient să le vezi împlinite și să le scrii în ajunul anului nou dar cumva etapa asta îți setează mintea să lucreze chiar fără să o direcționezi conștient spre împlinirea lor: un curs aici, 10 minute de yoga acolo, un prieten nou dincolo.

          Dacă mi-aș propune să fac un curs de 61 de ore aș spune că ar fi satisfăcător pentru a deprinde ceva cunoștințe în orice domeniu, în școală aveam multe materii prevăzute cu o oră sau două pe săptămână și era materia unui an întreg, 61 de ore sunt 10 minute alocate zilnic unui proiect și totuși gândite la nivelul de 10 minute nu par să îmi solicite mult nu?

          Cam așa lucrează și proiectarea anului noi, nu vei avea impresia unui efort concentrat în direcția dorită și totuși cumva vei ajunge acolo.

          O noapte dintre ani magică să aveți și să ne reauzim cu bine în 2021.

Little Beach Street Bakery

          Cartea de marțea asta nu este una singură ci o trilogie, seria Little Beach Street Bakery de Jenny Colgan.

          Am început să citesc din nou cărți din genul Chick lit inițial datorită vocabularului, sunt scrise într-un limbaj ușor inteligibil, nu găsești des cuvinte dificile și nici forme arhaice și învechite, sunt cărți care curg ușor în cuvintele de zi de zi și pentru că sunt prea leneșă să mă țin de un program normal de limba engleză cu exerciții și așa mai departe am ales varianta ușoară și plăcută citesc, în fond cam așa am învățat și româna folosind-o zilnic.

          Și undeva pe drum m-am oprit să mă întreb cum am devenit atât de snobi? De ce e perfect acceptabil să citești Stephen King în ale cărui cărți 90% din personaje mor până la final în chinuri cumplite dar nu literatură numită ”ușoară”.

          Când s-a stabilit că ești intelectual dacă  citești distopii, de parcă nu ar fi de ajuns să asculți știrile pentru a avea imaginea completă a unei lumi care  a luat-o razna, dar trebuie să fii privit cu o lejeră superioritate dacă iei de pe raft o carte despre care știi înainte să o deschizi că indiferent ce probleme or să apară în paginile ei la final totul va fi bine.

          De ce considerăm genul ăsta ”ușor”? Pentru că nu  este în mod necesar, trilogia de mai sus are și întrebările ei. Cum te simți când nu mai ai niciun ban în cont? Când afacerea pe care ai muncit ani întregi să o pui pe picioare s-a dus de râpă și banca îți vinde la licitație casa pentru care ai luat un credit.

          De ce este social acceptabil să alergăm de la 9 la 5 la slujbe care ne fac nefericiți și din care obținem exact suficienți bani să ne plătim datoriile ( pe care nu le-am avea dacă nu ar trebui să conducem la slujba aia, să ne îmbrăcăm potrivit rolului, să locuim la o distanță acceptabilă) dar nu să avem grijă de niște stupi de albine sau să lucrăm într-o brutărie dacă asta ne face fericiți chiar dacă salariul nu e la fel de mare de vreme ce nici cheltuielile nu ne sunt la fel de mari.

          Ce ne împinge în goana de a cumpăra mereu mai mult, mai nou, mai strălucitor, o jucărie care să fie mai bună sau de multe ori doar mai scumpă decât a vecinului? De ce plătim cu timp și deci cu viață toate zorzoanele inutile ale societății noastre?

          Care este atitudinea care te ajută că te ridici după ce viața te-a aruncat la pământ? Cum poți rămâne în continuare convins că ești genial și o să reușești din nou după ce ai reușit să pierzi până și banii pe care nu îi aveai?

          De ce inclusiv în epoca noastră mamele singure au un stigmat? Nu au făcut copilul ăla singure dar au ales să își asume responsabilitatea pentru el chiar dacă tatăl a ales să dispară din peisaj și totuși pe ele societatea le privește fie cu reproș fie cu o milă la fel de neinspirată, niciodată nu pare să fie vina bărbatului.

          Dacă veți citi măcar una din cele trei cărți: Little Beach Street Bakery, Summer at Little Beach Street Bakery și Christmas at Little Beach Street Bakery o să găsiți și alte întrebări și poate un răspuns două, bonus o să aflați câte ceva despre papagalii de mare.

          Ce citiți în vacanța de Crăciun?

Mulțumire

          Într-o altă viață, pe bune alta, locuiam în alt oraș, aveam altă slujbă și chiar alt nume, am descoperit idea Irinei de a alege un cuvânt al anului viitor, una din multele tehnici de a-ți crea conștient viitorul.

          Și pentru că e vacanță și pentru că mă pregătesc din nou de schimbare în modul meu de viață și de a fi am zis să scriu câte ceva despre temele astea că tot am timp, în plus scripta manent, mi se întâmplă uneori să citesc bloguri de acum 8 ani și să mă minunez de ce idei bune puteam avea încă de pe atunci, așa că acum scriu și pentru mine cea de peste 8 ani.

          Anul 2020 a fost destul de dificil, un an care ne-a limitat libertatea de mișcare, contactul direct, ne-a făcut să reinventăm modul în care făceam lucrurile, mi-am băut cafeaua cu mama în dimineața de Crăciun pe Facebook în loc de bucătărie, dar asta nu înseamnă că nu a fost o cafea bună, numai altfel.

          Pentru 2020 nu cred că am avut un cuvânt, încă nu îmi eliberasem suficient timp să respir dar să îmi aleg cuvinte, de fapt poate și pentru că anul acesta am stat mult în casă și nu am avut cum să îmi fac amintiri noi, pregătirile pentru Anul Nou de acum 12 luni mi se par ieri.

          Dar să revenim în mod ciudat poate cuvântul care mă atrage cel mai mult pentru 2021 este ”Mulțumire” cu sensul de recunoștință, gratitudine pentru că dacă am învățat ceva în anul ce trece  a fost să apreciez cât de multe lucruri bune sunt în viața mea.

          Și pentru că toate filosofiile de la orientală la creștină spun că vei spori lucrurile pe care te concentrezi și vei crește lupul pe care îl hrănești, aleg pentru un an întreg să  fiu recunoscătoare pentru toate minunile din viața mea.

          Eu și toți oamenii sufletului meu trăim și suntem sănătoși, cu limitele normale impuse de vârsta fiecăruia, am trecut până acum prin pandemie fără a fi vreunul pozitiv și nu e puțin lucru.

          Ne-am păstrat slujbele și deși poate veniturile au mai fluctuat pe ici pe colo, încă ne vin bani, ne plătim, ratele, avem suficient pentru facturi și chiar reușim să punem deoparte.

          Fără niciun efort din partea mea și fără a avea vreun criteriu stabilit anul în care ne-am concentrat spre interior mi-a făcut de unul singur ordine în cunoștințe și mi-a delimitat prietenii de oamenii în trecere prin viața mea. Și sunt recunoscătoare pentru prietenii mei puțini, de aproape sau de departe, care nu au ezitat nicio secundă să îmi întindă o mână atunci când a fost nevoie.

          Sunt recunoscătoare pentru toată tehnologia asta pe care o aveam în vârful degetelor și nu o foloseam pentru că pur și simplu mintea noastră nu era cablată pentru cafele la 250 de km și discuții cu video, am stat anul ăsta la povești mai mult decât în ultimii trei ani adunat pentru că era greu să ne strângem fizic la un loc și să ne coordonăm programele, dar am învățat că ne putem strecura câte o jumătate de oră sau o oră să ne auzim, sa ne vedem și să bem un vin împreună on line.

          Sunt recunoscătoare pentru posibilitățile de a învăța pe care nu le aveam în vedere înainte, acum nu mai mult de 11 luni eram tare nemulțumită că în orășelul meu nu pot merge la yoga pentru că pur și simplu nu am unde, azi am un abonament la cursuri online și nu trebuie să mai sacrific cele 120 de minute în trafic pentru a ajunge în orașul vecin în care puteam face cursuri. Yoga este numai un exemplu, am fost la conferințe și programe pe care timpul sau finanțele mele nu mi-ar fi permis să le urmăresc live.

          Sunt recunoscătoare pentru liniștea adusă de anul 2020, singură nu aș fi găsit așa curând curajul de a spune nu la toate evenimentele la care nu simțeam vreo dorință să particip, între timp am învățat, la început cu sprijinul interdicției oficiale de a interacționa cu mai mulți oameni, mai nou simplu, fără explicații. Nu pot veni și nu sunt datoare nimănui cu o dare de seamă despre ce prefer să fac cu timpul meu.

          Și pentru că mi-a plăcut starea asta de gratitudine am decis să o fac starea oficială a anului 2021: mai multă mulțumire pentru sănătate, dragoste, îngrijire, prieteni, mod de viață simplu, natură, posibilitatea de a învăța, timp pentru mine.

          La finalul anului o să vă spun dacă filosofiile aveau dreptate și lucrurile cărora le dai atenția ta cresc și îți curg din belșug în viață.

          Ați ales un cuvânt pentru 2021?

Noile confesiuni ale unui asasin economic

Noile confesiuni ale unui asasin economic de John Perkins a fost cumpărată pentru că era la reduceri serioase cred ca fost 8 lei și părea genul de caret pe care unul din prietenii mei ar fi citit-o.

Undeva prin calculator exista formatul electronic al Confesiunilor, un fel de prim volum dacă vreți pe care evident nu am avut timp ă îl citesc. Continuarea a avut trei avantaje: cărțile în format fizic efectiv îți stau în cale, Crăciunul bate la ușă și trebuia să o împachetez și tocmai citisem Cine conduce lumea, carte cu care prezenta se îmbină de minune.

De ce ar trebui să o citești? Pentru a căpăta o nouă perspectivă asupra eficienței ajutorului dat de Banca Mondiale, Fondul Monetar Internațional și alte asemenea instituții, eficiența pentru beneficiarul aparent adică statul împrumutat nu pentru cei din umbră. Autorul susține că pentru fiecare dolar împrumutat USA se asigură cp 80 de cenți se întorc în economia lor, evident pe lângă dobânzi.

Pentru ca data viitoare când auzi că ”lumea civilizată”  detronat un guvern de prin Africa sau America  de Sud sau chiar din vecini să te întrebi dacă nu cumva au urmărit o piață nouă, o mână de lucru ieftină, o resursă la preț infim.

Dacă astea sunt departe și nu te influențează pe tine soarta republicilor bananiere citește-o pentru a afla cum mai multe bănci în frunte cu Deutsche Bank au fost nu bănuite ci amendate pentru manipularea valutelor în scopul influențării LIBOR și dacă vrei să zici că nici asta nu te afectează citește contractul ăla de credit prin care dobânda pe care o plătești se compune din marja băncii+Libor.

Dacă nu e Libor nu contează Euribor și Robor sunt la fel de vulnerabil.

Citește-o pentru a te lămuri cu tehnicile Asasinilor Economici (AE) inițial aplicate șefilor de state au ajuns la nivelul oamenilor obișnuiți.

”Dar de ce să luați un credit de 35000 de euro care vă permite un apartament mic, cu numai 55000 de euro puteți lua unul mai mare căruia în 10 ani o să i se dubleze valoarea, plus vă dăm și un card de cumpărături”.

Cine nu a auzit asta la bancă la negocierea creditului? Ce nu spune nimeni e că tu vei începe să plătești rata mai mare chiar de la prima scadență 20 000 de euro în plus contează mult la rată, iar ce rămâne scris cu litere mărunte este că valoarea aia dublă a apartamentului peste 10 ani e ipotetică.

Mi-a plăcut în mod deosebit Capitolul 47 Lucruri de făcut în care funcție de categoria ta de vârstă sunt trecute sugestii despre ce poți face să căpătăm un pic de control în fața corporatocrației, majoritatea sunt cu informează-te și implică-te, stai al nivel local și de principiu nu te întinde mai mult decât plapuma.

Citatul cu care aș rămâne? Sunt multe dar pentru că mereu ne sunt prezentate știri optimiste cu creșterea PIB ului să fie acesta:

”Claudine și cu mine discutam deschis despre esența înșelătoare a PIB- ului. De exemplu, PIB-ul poate indica o creștere chiar și atunci când este spre profitul unei singure persoane, precum un individ care deține o companie de utilitate publică, și chiar dacă majoritatea populației suportă povara datoriei. Cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci și mai săraci. Și. Totuși, din punct de vedere statistic , acest fapt este înregistrat ca progres economic.”

A venit Moșul

          Pentru mine Moș Crăciun a venit mai devreme anul ăsta, mai exact pe 17 decembrie. Bine, credincioasă ideii mele de minimalism mi-am cumpărat cărți și alte treburi care așteaptă frumos împachetate să fie puse sub brad.

          Cred că minimalismul trebuie abordat de așa manieră încât să îți facă plăcere să îl trăiești, nu voi avea niciodată 10 perechi de pantofi pentru că nu înțeleg de ce mi-ar trebui dar nu voi renunța niciodată la 10 cărți pe care le vreau.

          În plus pentru că sunt norocoasă Moș Crăciun a venit și via curier destul de des zilele astea, semn că am mulți prieteni răspândiți prin lume.

          Să revenim însă la treburi serioase pe 17 decembrie am primit noul scadențar al creditului despre care am tot vorbit pe aici.

          Pe scurt în Anul Domnului 2014 mi-am luat casă evident via credit că doar nu sunt membru al aristocrației financiare.     

          În traducere pentru suma de 191900 de lei virata de bacă în numele meu în contul vânzătorului m-am obligat ca în următorii 30 de ani până în 2044 să virez înapoi în contul băncii 355320 de lei din care 191900 ce primisem, 154778 dobânda și 8641 comisioane.

          Poate anul viitor voi scrie o serie de articole despre cum ajungem să ne angajăm în asemenea contracte, mai mult creditul era cu dobândă variabilă, un produs pe care am ajuns să îl înțeleg abia după ce rata a luat-o vitejește în sus și ale cărui pârghii de manipulare încă le buchisesc, despre asta un pic în postarea de marți despre o carte pe care ar trebui să o citim toți.

          Evident destul de repede mi-am dat seama că nu era cea mai buna decizie din niște puncte de vedere, din altele a fost genială, apartamentul care atunci a costat 46000 de euro azi poate fi vândut cu 90 000 fără efort, cumpărătorul chiar l-ar crede chilipir față de prețurile din zonă. Cum nu îl voi vinde a trebuit să găsesc alte soluții, în plus peste câțiva ani va valora din nou 46/50 000 și apoi iar va crește etc.

          Soluția imediată a fost să fac plăți anticipate, problema la fel de imediată a fost că nu mi le permiteam, ca atare în primii trei ani, tei ani jumătate am plătit numai ratele ceea ce nu a fost în avantajul meu de vreme ce pe atunci din 962 de lei rata plăteam 303 lei din datorie si 659 dobânzi.

          Soluția pe termen lung a fost să îmi cresc veniturile ceea ce a luat vreo 2 ani si jumătate și implicat: un examen extenuant, o schimbare de domiciliu la vreo 250 de km de casă, locuitul cu chirie, un an în care m-am obișnuit cu noul job și în care am lucrat 12- 14 ore pe zi, 7 zile din 7, nicio vacanță mai mare de 5 zile lucrătoare, termene de predare de 5 ore de la primirea proiectului la predare, e drept nu zilnic, și cel mai dificil pentru mine am renunțat la libertatea de a-mi alege proiectele, îmi place sau nu e pe masa mea trebuie să îl  duc la capăt.

          Urmările, prin anul 2018, după ce mi-am făcut un fond de siguranță pentru un an, am început să îmi permit plăți anticipate consistente, eram atât de obosită și nu îmi trecea prin cap că voi mai scrie vreodată pe aici încât nu am păstrat scadențare, cred că nici nu le-am solicitat de fapt,  și nu am făcut calcule, m-am limitat să plătesc de câte ori reușeam să pun niște bani deoparte.

          Efectul conform scadențarului de la 5 decembrie 2019 aș mai fi avut de plătit până în anul 2038 ( am ales rambursarea anticipata cu menținerea ratei și scăderea perioadei, dacă vreți să știți despre ce e vorba dați-mi de veste), suma totală de 219 163 lei din care 142787 debit și 76375 dobândă.

          Un an mai târziu conform scadențarului adus de Moș la 17 decembrie 2020 mai am de achitat până în 2032 suma totala de 123059 de lei din care 98758 debit și 24300 dobândă.

          Nu mă apuc sa calculez pentru perioada de dinainte dar simplu fapt că am plătit cât am putut anticipat mi-a salvat la final într-un singur an 52075 de lei din dobânzi, chestie care pentru mine e cel mai cool cadou de Crăciun ever.

          Sunt în punctul în care proporția s-a schimbat plătesc 582 debit și 345 dobândă lunar iar în ultimii doi ani în care dobânda însumată pe 12 luni va fi în jur de  100- 150  de lei mă gândesc chiar să nu mai plătesc anticipat și să mă concentrez pe alt proiect.

          Voi ce primiți de la Moș Crăciun?

          LE: am găsit prin hârtii un scadențar din iunie 2019 conform căruia până în 2041 aș fi avut de achitat 160297 de lei din care 110315 debit și 110315 dobânzi ca atare in 18 luni mi-am salvat 86015 lei.

Cine conduce lumea

Pe Noam Chomsky l-am cunoscut în calitate de lingvist citind inițial cărți despre teoria gramaticii generativ-transformaționale și limbaj, Cine conduce lumea este cred prima carte în care îi citesc opiniile politice.

Nu voi merge până la a spune că modul în care înfățișează el lucrurile este adevărul absolut dar o parte din idei le-am regăsit în multe din cărțile sau filmele pe care le urmăresc ca atare se poate spune că undeva ideile noastre converg.

Cartea în sine este un studiu despre cum SUA încearcă în continuare să își păstreze hegemonia mondială și de  mai multe ori vei găsi inserată ideea că încă nu au un competitor real, mai puțin evidențiat este faptul că la rândul lor SUA nu sunt o entitate separată, un om din carne și oase așa cum îi place să spună, așa că atunci când recunoaște că funcțiile importante practic sunt vândute celui care licitează mai mult plătind campania electorală, recunoaște tacit că lumea este condusă de monedă și de interesele economice ale clasei din ce în ce mai subțiri de oameni cu adevărat bogați, indiferent care este instrumentul folosit de ei, în cazul în speță : un stat.

Ce mai face cartea asta? Pune o oglindă în fața acelorași SUA subliniind că nu sunt chiar cavalerul călare e un cal alb care se pretind a fi și analizând ideile și presupozițiile înrădăcinate în rândul clasei conducătoare: faptul că există persoane ( respectiv cele care aplaudă și se aliază politicii lor) ale căror drepturi pot fi respectate începând chiar cu dreptul la un proces și prezumția de nevinovăție și non oameni (cei care au aroganța de a-și apăra propriile interese naționale în defavoarea celor ale SUA) care sunt catalogați drept teroriști deși de multe ori crimele lor nu se ridică la nivelul celor ale SUA în sine și aliaților lor sau dreptul SUA de a interveni oriunde în lume.

Se ocupă de modul în care sunt discriminați nu numai cetățenii altor state care visează la autodeterminare ci și cetățenii proprii a căror viață a devenit din ce în ce mai dificilă, despre noua artă a fabricării consimțământului prin care oamenii sunt manipulați să își de acordul pentru politici guvernamentale iar atunci când nu dă rezultate și acordul nu este obținut majoritatea este ignorată în folosul minorității care deține resursele financiare.

Schimbă lumina sub care media prezintă realizările acestui campion al democrației care se pretind a fi Statele Unite, și care nu de puține ori a preferat să susțină regimuri totalitare sângeroase dar care îi permiteau accesul și controlul resurselor naturale ale zonei și te pune să te întrebi de fiecare dată când auzi o știre cu o ”veste bună” care este de fapt realitatea din spate și ce anume a ascuns departamentul de publicitate sub preș.

Ideea cu care aș rămâne : ”De atunci, s-au făcut eforturi uriașe pentru a le inculca oamenilor noul spirit al epocii. Ramuri întregi de activitate au fost consacrate acestei sarcini: relații publice, publicitate și management. Toate sunt îndreptate spre ceea ce marele economist Thortein Veblen numea ”fabricarea de dorințe”. Folosind termenii marilor producători, este vorba despre canalizarea dorinței oamenilor către   ”lucrurile superficiale” ale vieții, ”bunurile de consum”. În felul acesta oamenii pot fi atomizați, despărțiți unul de altul, făcuți să caute profitul personal, deviați de la eforul periculos de a gândi pe cont propriu sau de a pune în discuție autoritatea”.

Moș Nicolae

          Dacă după titlu vă gândeați că e despre cadouri în ghetuțe nu e sau nu tocmai, e despre cadouri pe care sper că le vom găsi în ghetuțe după ceva vreme de azi sau în traducere despre mersul la vot.

          Nu vă spun cu cine să votați pentru că nu mă pasionează, nu vă spun nici că e ușor să găsiți niște oameni pe care să-i votați pentru că nu ar fi tocmai adevărat.

          A fost greu să merg la vot? A fost. Nu mă refer la ieșitul din casă, consumatul unei sticluțe de dezinfectant, purtatul măștii, mă supun acelorași riscuri când merg la lucru sau la cumpărături.

          A fost greu pentru că așa cum v-am spus m-am mutat în alt județ deci altă circumscripție în care candidează oameni total necunoscuți mie.

          Acasă era simplu, indiferent de cum se plimbau de la un partid la altul îi cunoșteam personal, pe ei, prietenii lor, afacerile, interesele, proiectele și în general ce pot face si ce nu.

          Aici numele nu îmi spun nimic, fețele la fel. A fost greu pentru că trebuit să iau fiecare nume de pe fiecare lista, primele trei poziții și să aflu tot ce pot, a fost greu pentru că atunci când informația ta este limitată la ce oferă internetul ea cuprinde si un mare grad de subiectiv, respectiv ce au vrut candidații să spună lumii despre ei.

          Am avut noroc pentru că, din câte am găsit, la noi încă nu este apreciată ideea unei persoane care să se priceapă și care să facă curățenie în urma ta, găsești multe detalii despre toți și rămâne numai să apreciezi cu care din amănuntele aflate te poți împăca sau nu.

          De ce m-am dus la vot? Pentru că de el depind niște aspecte nu tocmai minore care îmi vor influența viața: salariul minim pe economie, indicele de inflație, politicile fiscale, gradul de îndatorare publică, indicele ROBOR, cursul valutar, politicile de sănătate și educație (chiar dacă nu direct modul în care păstorim educația mă afectează prin faptul că peste vreo 20 de ani vor conduce copii pe care îi educăm acum), politicile sociale, politicile de infrastructură și investiții.

          Știu că sună tare trist dar e adevărat, m-am dus să votez fără să aștept o îmbunătățire, cred că mi-am pierdut pentru totdeauna capacitatea de a avea încredere în sistem, m-am dus să votez numai pentru liniștea sufletească dată de faptul că am făcut tot ce a stat în puterea mea și dacă ne ducem în continuare în jos, măcar mă duc luptând.

Ultima lună din an

          Ultima zi de toamnă a venit cu soare primăvăratic însă nu am de gând să continui cu ordinea prin casă. Mai am două zile libere și vreau să mă simt în vacanță, poate o să pun lucrurile în ordine miercuri sau joi, poate nu, casa arată bine, încerc să învăț că o carte uitată pe canapea nu e sfârșitul lumii și nu mă grăbesc în mod deosebit cu decorațiunile de Crăciun.

          Și pentru că am ajuns la subiectul ăsta cum organizăm decoratul? Anul trecut și în cel dinaintea lui și așa mai departe în timp spre copilărie până acum aș fi avut deja minim o sacoșă de lucruri noi pentru Crăciun.

          Anul acesta m-am uitat în cutiile de acasă și am decis că am destul, chiar am reușit să pun la loc o căsuță din aceea micuță cu led după ce am plimbat-o prin Penny convinsă fiind că îmi trebuie.

          Era drăguță și nu costa mult, 20 de lei, dar chiar am nevoie de un sat de căsuțe de iarnă pe care să le văd o lună pe an și care să ocupe mult spațiu de depozitare în celelalte 11?

          Din seria filmelor văzute în ultima vreme se numără și Broken, încă un documentar despre societatea de consum și despre cum publicitatea ne poate face să credem că ne trebuie diverse.

          Sunt patru episoade centrate pe: industria frumuseții și produsele contrafăcute și periculoase puse pe piață pentru noi cei care nu putem trăi fără ultima nuanță de farduri de la Chanel sau ultimul ruj Dior, industria tutunului și sora mai mică vaping-ul care duce la un număr la fel de mare de dependenți de nicotină și care a beneficiat de o publicitate atât de agresivă și luminoasă încât a devenit un absolut must pentru adolescent.

Un episod este despre mobila ușoară, modernă, la prețuri accesibile, mobila făcută pentru a fi schimbată des cu fiecare trend și care omoară: pădurile ( este episodul pe care l-am văzut cel mai greu, mare parte fiind filmat pe munții dezgoliți ai României), copii peste care piesele ușoare pot cădea cu efecte fatale, locuri de muncă în mici afaceri de familie, iar ultimul despre uriașa înșelăciune a reciclării.

Singura metodă de a nu folosi aiurea resursele este să nu produci deșeuri, ideea că plasticul va fi reciclat este o utopie, în mare parte deșeurile sunt numai plimbate din țări mai dezvoltate în țări mai sărace care pentru bani accepta sa își transforme o parte din teritoriu în gropi de gunoi.

Ce m-a surprins în episodul ăsta este  geniala idee de publicitate pe care au avut-o producătorii răsucind responsabilitatea, nu este vina lor că își ambalează produsele în plastic, este vina ta cumpărător că nu reciclezi plasticul pe care ți-l vând.

Cumva ei sunt nevinovați noi suntem iresponsabilii care nu punem fiecare gunoi în tomberonul adecvat, ceea ce nu spune nimeni este că și dacă o facem maxim vom ușura activitatea de sortare, ambalare și expediere în Asia.

Deja sunt ani de când am una sau două plase din pânză în geantă ca să refuz plasa de plastic la casă, de când pun tot ce se poate în săculeți reutilizabili dar sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra fără a da un ban și pe plasticul cu care vin la pachet și pe care mai devreme sau mai târziu indiferent cât de diligentă sunt voi ajunge să îl mănânc de exemplu într-un pește.

Am stabilit că sunt două lucruri la care nu voi renunța de Crăciun: un brad, presupunând că voi reuși s găsesc unul, în orășelul meu nu e la fel de ușor ca în orașele mari unde sunt grămezi de brazi în piețe și în prejma mall-urilor și hârtia de împachetat, în mare parte pentru că deja o am, în rest de fiecare dacă când voi avea impulsul de a cumpăra o jucărie nouă voi pune banii într-un plic și îi voi folosi la o altă plată anticipată spre final de decembrie.

Unul din cadourile mele de Crăciun, deși recunosc va implica hârtie, este un scadențar nou al creditului ipotecar, legat cu fundă roșie și pus sub brad să îmi aducă aminte cât am făcut în domeniu și cât mai am de făcut.

La ce nu renunțați de Crăciunul ăsta?

Cu ce m-am ocupat

În vremea care a trecut am muncit, dar despre asta în altă zi, una în care nu voi fi obosită de la lucru.

Am încercat pe cât posibil să îmi redefinesc niste principii, idei, noțiuni, viziuni despre viață și lume, din astea obișnuite.

Mi-am anulat abonamentele de net si tv în fosta casa, da, le-am plătit cam un an degeaba pentru cele doua zile pe luna in care eram în trecere pe acolo și pentru că nu era să rămân cu banii nefolosiți în cont am făcut niște abonamente la canale de net.

Nu dau nume că nu le fac în mod deosebit reclama dar nu regret, învăț din serialele si filmele lor mai ales din documentare.

Unul din documentarele care mi-au plăcut tare mult a fost How tolive mortgage free, o minsierie de 6 episoade care pune lucrurile în perspectivă.

Pornind de la ideea că ipoteca medie în UK se ridică acum la 115 000 de lire, producătorii au căutat oameni care au gândit neconvențional și au rezolvat problema locativă cu infinit mai puțini bani.

Unele soluții clar nu pot fi adaptate în România, deși îmi place să mă alint cu ideea că sunt citită și în locuri în care așa ceva ar fi posibil, adică nu știu unde am putea noi să ne mutăm pe o barcă dar am văzut oameni recondiționând bărci și locuind pe ele, uniic chiar amortizând pretul bărcii și al modificărilor cu suma pe care ar fi plătit-o chirie în mai puțin de aun an.

Am văzut oameni care au ales sa construiască împreună, un fel de miniblocuri construite în regim particular cu fiecare locuință personalizata după doința și nevoile coproprietarului.

Am văzut oameni care au făcut case în vechi rezervoare, în garaje, în rulote, în containere și chiar o casă făcută din două remorci de camion dezafectate.

Unele sunt concepute pentru o viață, altele pentru a le asigura un acoperitș pentru 4-5 ani timp în care să strângă măcar avansul sau o buna parte din credit.

Am văzut și oamenii aflați în situația tipică de la noi care au un credit ipotecar și fie au știut de la bun încpeut, fie au descoperit pe parcurs că dacă nu fac un efort să plătească anticipat cât de mult se poate vor ajunge sa plateasca bancii in dobânzi încă o dată suma împrumutată.

Cred că fiecare episod în sine chiar dacă nu poate fi transpus în situația ta te va învăța ceva cum să apreciezi simplitatea, mobila second hand, cum un plan bun și o execuție de calitate poate transforma un fost grajd într-o locuință comodă.

În unele locuri a fost nevoie de regândire a funcționalității pentru a asigura maximul de confort cu minim de resurse fie ca suprafață, fie ca investiție. În altele a fost nevoie de o analiza a regulamentelor locale, de exemplu pentru locuințele temporare și mobile s-a economisit enorm cu lipsa obligației de a avea autorizatie de construcție.

Alții au strâns obiecte aruncate și le-au recondiționat, un cuplu a reușit să își asigure toate electrocasnicele cu un sfert din suma obișnuită numai pentru că au vânat obiecte apărute cu reduceri de peste 70% și le-au cumpărat nu când a au avut nevoie ci cu un an înainte când au găsit obiectul.

Dacă se întâmplă să vă întâlniți cu serialul dați-i o șansă, dacă nu, priviți măcar în jur și vedeți dacă nu s-ar putea sa renunțați la cheltuielile cu niște obiecte pe care fie nu le folosiți sau le folosiți prea rar să merite sau daca obiectul nu ar fi la fel de util dacă ar fi second.

Cert este că pe mine serialul m-a readus în planul de plată anticipată a creditului și cred că mi-a salvat și ceva bani care s-ar fi dus pe decizii impulsive și nu foarte fericite.